10,090 matches
-
se poate glumi?”... Pragmatismul competiției cinice și al consumului copilăresc, față În față cu fanatismul ucigaș, vitalizat de funestele sale pariuri cu moartea? „Cum a Început totul, nu cumva de la o glumă?”, am putea să ne Întrebăm, din nou, privind gluma care rânjește, imperială, deasupra sacului de bani, dar și grotescul ucigaș al jocului de-a Utopia sacră. Antipa moare fiindcă „nu avea puterea să creadă”, spune misticoidul morbid și nebun Anghel. „Vreau să știu până unde se poate glumi... există
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
spune misticoidul morbid și nebun Anghel. „Vreau să știu până unde se poate glumi... există limita asta. Timpurile noastre au descoperit limita asta”, avertiza Viziru. Timpurile biografiei noastre descoperiseră, Într-adevăr, se părea, limita sinistră la care poate fi Împinsă gluma destinului refuzând să mai glumească. Și totuși lumea continuă să redescopere, zi de zi și peste tot, la preț deloc mai puțin prohibitiv decât ieri, limita glumei ascunsă În miturile colective, renăscute și Înmulțindu-se ca ciupercile otrăvite de ploaia
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
noastre descoperiseră, Într-adevăr, se părea, limita sinistră la care poate fi Împinsă gluma destinului refuzând să mai glumească. Și totuși lumea continuă să redescopere, zi de zi și peste tot, la preț deloc mai puțin prohibitiv decât ieri, limita glumei ascunsă În miturile colective, renăscute și Înmulțindu-se ca ciupercile otrăvite de ploaia apocalipsului. Mai puțin spectaculoasă, dar nu mai puțin importantă: deruta solitarilor, drama care dezarticulează relația afectivă, obturând orizontul, deja atât de tulbure, al cotidianului. „Seninătatea, sâmburele puterii
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
des Bains Închis. Doar țuguiatele bizare capanne de lemn Înșirate pe țărm pentru vilegiaturiștii somptuosului stabiliment evocau vara altui timp și altor timpuri. Nu era imposibil de imaginat zumzetul convorbirilor amicale ale turiștilor de altădată, pe veranda acestor bizare cabane, glumele, bârfele, flirtul, parada modei estivale, veselia copiilor În jurul castelelor baroce de nisip, vânzătorii pitorești de scoici și fructe și dulciuri pe care Îi contemplase Aschenbach. Eram deja mai În vârstă decât eroul lui Thomas Mann, nu atinsesem celebritatea sa, nici
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
devenit inseparabile de timpul nostru. Unii ar prefera probabil să creadă, copilărește, că ar fi o dovadă că scrisul, ca rugăciune laică, Își mai poate găsi un loc În comedia cotidianului. Oricare ar fi explicația, ea Își păstrează enigma sau gluma, care Își caută Încă locul În repertoriul de curiozități al atâtor Patrii derizorii. New York, martie 1998 (Intervenție la „Seara Kafka”, la Town Hall, din New York, la 26 martie 1998 și apărut În Lettre International, toamna 1998, Partisan Review, nr. 4
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
amintea Claudio, „gândindu-ne la câte alte veșminte clovnești Îmbrăcăm În cele mai variate ocazii din viață”. De la acea primă Întâlnire, „chiar dacă nu au lipsit, pentru nici unul, și momentele triste, am râs de mai multe ori Împreună”. Așa, „puțin În glumă, puțin ca să nu murim”, adaugă Claudio, căruia Îi place să repete zicala hasidică, sunând bine În orice limbă, că omul provine din și sfârșește În praf, dar Între timp poate bea un pahar de vin bun. Cascada Niagara nu fusese
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
care mă numea „mare scriitor”, singurele cuvinte mai ușor de descifrat pe pagina cu scrisul său subțiat, cuneiform. În septembrie 2002, În pădurea de la Bard, am regăsit, instantaneu, cordialitatea, luminoasa civilitate a lui Claudio. Am regăsit și afectuoasa noastră complicitate. Glumele nu lipseau, fie că era vorba de dificultățile de comunicare telefonică, În primele zile, cu fiii săi din Europa, de rigiditatea regulilor la eleganta casă de oaspeți a colegiului sau de interdicțiile de fumat cu care se lupta partenera sa
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
american. Mi-a povestit că În Trieste sunt azi mulți senegalezi, foarte plăcuți, de altfel. Îl Întrebase Într-o zi pe cel de la care cumpără ziarul cum Îi merge. Acesta a răspuns: „azi a fost o zi neagră”. Aproape o glumă, În cazul unui african. Am discutat, apoi, disocierea pe care Gertrude Stein o face Între „identitatea” socială, adică afilierea comunitară și de grup, și „entitatea” strict individuală, solitară. Mulți văd azi IDENTITATEA ca o cheie magică pentru toate dilemele. Eroul
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
realizări legendare ( În cazul său, acea furtunoasă, stimulatoare, seducătoare - Într-un cuvânt, senzațională Partisan Review a anilor ’30 și ’40) sunt destul de puternici și autentici pentru a refuza sacralizarea trecutului, ca și Îmbălsămarea muncii lor actuale. William ne dăruia multe glume și evaluări critice despre trecut, ferm În rezistența contra conformismului de orice fel. Continua opera editorială cu exigența și excelența dinainte. Dacă i-aș fi pus vechea Întrebare: de ce mai predici, pe cine speri să schimbi? mi-ar fi răspuns
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
ofițerii mustăcioși de cavalerie În ținută de paradă, elevii În uniforme de liceu, cu număr de matricolă pe mână, ușor de identificat și denunțat). Un loc În care frustrarea și fudulia, pitorescul și derizoriul, fanfaronada și ferocitatea, hedonismul și jalea, gluma și grotescul Își aliau, dadaist, contrastele. „Țara mascaradei”, „Țara operetei”, „Țara de exil”, chiar și „Țara Neagră”?... În desenul din 1975 dăruit colegului său de școală Eugen Campus, liceanul apare În uniformă cvasimilitară, cu șapcă, guler cazon, bocanci și număr
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
banul lor. Aveam ordin categoric să observăm bine ca nu cumva din greșeală să ne adresăm și trecătorilor evrei. Poziția noastră e atât de înaltă și lupta noastră atât de curată și sfântă, încât nu ne putem permite nici în glumă să avem vreodată de-a face cu cei străini de neam. Am ascultat pe Căpitan până a terminat. Până atunci veniseră și câteva fete, camarade și rudenii de ale legionarilor. Câte fete au fost, atâtea echipe s-au alcătuit și
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
Bucovina în vara anului 1929, izbucniseră puternice răscoale arabe în Palestina. Toată lumea dușmană evreilor privea cu simpatie lupta arabă. Valeriu Ștefănescu, luase parte și suportase cu eroism toate probele acestui marș, prin figura lui neagră era numit de camarazi în glumă reprezentantul mișcării arabe în Legiune. Povestea el cu multă satisfacție cum ajungând într-un sat bucovinean unde au poposit, el a fost prezentat ca arab. Două fete de școală ale gazdei îl priveau cu multă curiozitate și admirație, dar nu
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
fost prezentat ca arab. Două fete de școală ale gazdei îl priveau cu multă curiozitate și admirație, dar nu prea îndrăzneau să se apropie de el, fiindcă li se spusese că mănâncă chiar evrei. Fetele s-au lăsat păcălite de gluma camarazilor și n-au vorbit cu el încredințate că nu știe decât arăbește și puțin franțuzește. Pentru cei care nu-l cunoșteau mai de aproape, Valeriu părea un băiat vesel și cu manifestări exterioare. Lui îi plăcea să înveselească pe
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
n-au vorbit cu el încredințate că nu știe decât arăbește și puțin franțuzește. Pentru cei care nu-l cunoșteau mai de aproape, Valeriu părea un băiat vesel și cu manifestări exterioare. Lui îi plăcea să înveselească pe alții cu glumele lui, dar el rămânea în fond un om profund serios și cu o viață interioară foarte intensă. În schimbul chipului frumos la înfățișare, îi dăduse destinul o inimă de aur. Pe de altă parte era inteligent ca un Esop, rușinos ca
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
și prin ce mi-a fost dat să trec mi-a sfărâmat voința și organele nu mă mai ascultă. începuse să mai pună pasul în pământ, ajutându-se de un sprijin pe pat. Îmi aduc aminte, cu regret, de o glumă cam deplasată, pe care am făcut-o față de dânsul, când rugându-mă să-i dau puțină apă i-am spus: „Vă rog să vă deplasați la butoiul cu apă și să vă luați singur!” Ești rău! Las să fiu, dar
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
vă luați singur!” Ești rău! Las să fiu, dar să vă văd pe picioare! Desigur că după vorbele astea i-am dat apă, dar m-a urmărit multă vreme părerea de rău că am putut să-i spun, chiar în glumă, aceste cuvinte. El mi-a mulțumit și mi-a zis: „ Cred că pe viitor nu o să apelez la astfel de servicii, dar eram prea istovit după toate exercițiile pe care le am făcut în după amiaza asta.” Am simțit că
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
te amenințe dacă refuzi să-i ajuți. — N-am auzit nimic în sensul ăsta. În timp ce mă tăiau, voiau să afle unde-i craniul. — Ascultă-mă bine! Dacă ți se face o ofertă, s-o refuzi pe loc. Nu e de glumă. Dacă Sistemul află că trișezi, te vom găsi și în gaură de șoarece și s-a zis cu tine. Nu e amenințare, e promisiune. Noi conducem lumea și suntem capabili de orice. Nu există lucru pe care să nu-l
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
S-a născut în oraș? — Nu. Cred că a fost adus special. Îi place grozav să ardă animale moarte. Nici un localnic n-ar fi capabil de așa ceva. Cum vine iarna, cum se apucă de incinerări. Și are ce arde, nu glumă! Azi-dimineață au murit trei. Umbra începuse și ea să scormonească pământul. Era tare ca piatra. Am auzit o păsărică ciripind jalnic și luându-și zborul de pe creanga ulmului. Am găsit harta, spuse Umbra. Era mai bine făcută decât m-aș
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
uimit la culme. Nu cred că se rezolvă nimic cu regretele. Dumneavoastră regretați... dar eu ce mă fac? Ați pus la cale toată tărășenia asta și acum vă exprimați regretele... N-am mai auzit așa ceva! Zău că nu-i de glumă! E totuși vorba de viața mea! Nu m-am gândit nici o clipă că Întunegrii și Simbolatorii vor face un pact. Ticăloșii știu că am conceput un sistem de permutări și vor să pună mâna pe el. Cred că au aflat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
afară? — E frig și ninge tare, am zis băgându-mi mâinile în buzunare. Temperatura scade și mai mult noaptea. E îngrozitor. Cu cât ninge mai mult, cu atât mor mai multe animale, ceea ce înseamnă că Paznicul are de lucru, nu glumă. O vom întinde cât e el ocupat cu incinerarea în crângul cu meri. Îi iei cheile de pe perete, descui aici și fugim amândoi. — Pe poartă? — Nu se poate pe-acolo. O să încuie poarta pe dinafară, și chiar dacă reușim să o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
IMENSE A POPULAȚIEI , ceea ce s-a și observat . pag. 252 N.n. Păi ... nu a venit nimeni în Piață ! (Niște lafuri, cu înăbușirea revoltei, spaima teribilă a securității venită dinspre revoluționari, imensa masă populară cu mâinile goate dar, virtual glorioasă, etc. Glume de badinaj, bancuri cu Bulă, un delir livresc ! Redăm un pasaj unde criza de imaginație a atins paroxismul : “Cei convocați în Piața Unirii din Iași pe data de 14 dec.’89 orele 16, AR FI TREBUIT să aibă asupra lor
RAVAGIILE NIMICULUI PRETENŢIOS by ALEXANDRU TACU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91634_a_93189]
-
S-AU DAT DRUMUL . A fost o surpriză pentru ei ...” N.n. - Am întâlnit în cartea de față pasajul referitor la ancheta din 21 dec. noaptea și la “plecarea dvs la familie”: “La despărțire mi-a spus și un banc,(urmează gluma insipidă) . Am zâmbit frumos, mi-am luat la revedere de la tov. anchetator, maiorul C. Matei, și am plecat”. Cu agenda și calendarul ești în dificultate domnule ; spre a minți îți trebuie o memorie tare . Pag. 183 - “Pe 22 decembrie, pe la
RAVAGIILE NIMICULUI PRETENŢIOS by ALEXANDRU TACU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91634_a_93189]
-
Spre Soare, / Spre Soare, tovarăși poeți!” (Victor Tulbure, Manifest către poeți). O mostră de artă angajată o reprezintă și o poezie semnată B. Frunte: „Uite steagul producției, / în fiecare zi, sare ca un sticlete / de pe război pe război... / nu-i glumă, băiete, / e-ntrecere!” Revista sancționează orice formă de evaziune de la comandamentele epocii, așa cum procedează J. Popper în articolul Un poet înstrăinat de uneltele sale: Camil Baltazar (33/1948), unde sunt caracterizate grosier poemele mai vechi ale autorului „demascat”: „poezie lipsită
FLACARA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287012_a_288341]
-
sfera limbajului tehnic și științific: „sunt filament de wolfram într-un tub de sticlă vidat/ mâinile mele sunt mercurice/trupul meu se electrocutează continuu” ( Fi-lamentație). Poemul Știri despre mine anunță linia antimitopoetică, autoironică a viitoarelor volume, amestecul de serios și glumă, tragic și comic, dedublarea lui homo poesis în sfânt și „javră fiziologică”. Scrâșnind în pumni, cu grație (1993) nu se remarcă printr-o stilistică specifică, dar este o carte mai compactă ca tonalitate și tematică: poeme de dragoste (amorurile din
GALAŢANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287133_a_288462]
-
il] (15.II.1921, Săveni, j. Botoșani - 3.I.1995, București), prozator și dramaturg. Provine dintr-o familie de țărani. Urmează cursuri la Politehnică în Iași, Cernăuți și Timișoara, fără a-și finaliza studiile (1939-1943). Lucrează în redacțiile publicațiilor bucureștene „Gluma” (1943-1944), unde și debutează, „Victoria” (1945-1946), „Cotidianul” (1946), „Scânteia” (1946-1965), recurgând într-o primă perioadă la pseudonimul V. Langa. Debutul editorial îl reprezintă volumul de proză Cărămidarii (1948), G. semnând în continuare numeroase scrieri pe linia propagandei de partid, ceea ce
GALAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287132_a_288461]