11,901 matches
-
22 ianuarie 1999, totalul acestor cote se ridică în prezent la aproximativ 311 miliarde de dolari americani. Puterea de vot a fiecărei țări este proporțională cu cota subscrisă. FMI răspunde în fața guvernelor din țările membre. Organismele de conducere sunt: Consiliul Guvernatorilor, Comitetul Financiar și Monetar Internațional și Consiliul Director. În vârful structurii organizaționale se află Consiliul Guvernatorilor, format din guvernatorii băncilor centrale sau miniștrii de finanțe din fiecare dintre cele 188 de state membre. Toți guvernatorii se întâlnesc o dată pe an
Fondul Monetar Internațional () [Corola-website/Science/298768_a_300097]
-
americani. Puterea de vot a fiecărei țări este proporțională cu cota subscrisă. FMI răspunde în fața guvernelor din țările membre. Organismele de conducere sunt: Consiliul Guvernatorilor, Comitetul Financiar și Monetar Internațional și Consiliul Director. În vârful structurii organizaționale se află Consiliul Guvernatorilor, format din guvernatorii băncilor centrale sau miniștrii de finanțe din fiecare dintre cele 188 de state membre. Toți guvernatorii se întâlnesc o dată pe an în cadrul Întâlnirii Anuale a FMI și a Băncii Mondiale. Consiliul Director este format din 24 de
Fondul Monetar Internațional () [Corola-website/Science/298768_a_300097]
-
vot a fiecărei țări este proporțională cu cota subscrisă. FMI răspunde în fața guvernelor din țările membre. Organismele de conducere sunt: Consiliul Guvernatorilor, Comitetul Financiar și Monetar Internațional și Consiliul Director. În vârful structurii organizaționale se află Consiliul Guvernatorilor, format din guvernatorii băncilor centrale sau miniștrii de finanțe din fiecare dintre cele 188 de state membre. Toți guvernatorii se întâlnesc o dată pe an în cadrul Întâlnirii Anuale a FMI și a Băncii Mondiale. Consiliul Director este format din 24 de membri și conduce
Fondul Monetar Internațional () [Corola-website/Science/298768_a_300097]
-
Organismele de conducere sunt: Consiliul Guvernatorilor, Comitetul Financiar și Monetar Internațional și Consiliul Director. În vârful structurii organizaționale se află Consiliul Guvernatorilor, format din guvernatorii băncilor centrale sau miniștrii de finanțe din fiecare dintre cele 188 de state membre. Toți guvernatorii se întâlnesc o dată pe an în cadrul Întâlnirii Anuale a FMI și a Băncii Mondiale. Consiliul Director este format din 24 de membri și conduce activitățile curente. Deciziile majore necesită o majoritate de 85% din voturi, o supermajoritate. Statele Unite ale Americii
Fondul Monetar Internațional () [Corola-website/Science/298768_a_300097]
-
a vizitat teritoriul mexican a fost Francisco Hernández de Córdoba, care a sosit în Yucatan din Cuba, cu trei corăbii și aproximativ 100 de oameni la începutul anului 1517. Rapoartele lui la întoarcerea sa în Cuba l-a determinat pe guvernatorul spaniol de acolo, Diego Velázquez de Cuéllar, să trimită o forță mai mare înapoi spre Mexic sub comanda lui Hernán Cortés. În martie 1519, Cortés a a ajuns în orașul Tabasco, unde a invatat de la nativii despre cunostiinte despre civilizația
Imperiul Aztec () [Corola-website/Science/298758_a_300087]
-
lui Lucas, care nu obținuse un Oscar în urma unei competiții. În anii 2000 George Lucas s-a făcut remarcat și prin numeroase și consistente donații, una dintre ele chiar către USC, ale cărei cursuri le absolvise. Pe 25 august 2009, Guvernatorul Schwarzenegger și Maria Shriver au anunțat că Lucas va fi unul dintre cei 13 din California Hall of Fame incluși în expoziția anuală a The California Museum. Ceremonia de deschidere a avut loc pe 1 decembrie 2009 în Sacramento, California
George Lucas () [Corola-website/Science/298762_a_300091]
-
înscăunat de Iancu de Hunedoara, iar Vladislav al II-lea ar fi urcat pe tron din vara anului următor; însă istoricul Nicolae Stoicescu afirmă că mai degrabă Vladislav al II-lea ar fi putut urca pe tron, fiind în grațiile guvernatorului Ungariei, de fratele său nepomenindu-se nimic. Din documentele interne nu s-a păstrat decât un rezumat al unui act emis de Vladislav al II-lea care nu poate fi datat decât aproximativ în intervalul de timp 1 septembrie 1447
Vladislav al II-lea () [Corola-website/Science/298781_a_300110]
-
(n. 26 iulie 1721, Nocrich - d. 9 aprilie 1803, Sibiu), a fost un jurist sas, guvernator al Transilvaniei, colecționar de artă și fondator al muzeului din Sibiu care îi poartă numele. Bunicul și tatăl său au fost judecători în Nocrich. Numele inițial al familiei a fost "Brekner". Pentru loialitate, tatăl său, Michael Brekner, a fost înnobilat
Samuel von Brukenthal () [Corola-website/Science/298791_a_300120]
-
și "Monos". În anul 1762 împărăteasa Maria Tereza a Austriei l-a înălțat în rangul de baron. În 1765 a fost numit șef al Cancelariei Curții, în anul 1772 șef al Cancelariei Provinciei, iar în anul 1777 a fost numit Guvernator al Marelui Principat al Transilvaniei, funcție pe care a îndeplinit-o până în anul 1787. A fost singurul sas transilvănean care a ajuns la o funcție atât de înaltă. Veniturile sale au crescut substanțial. Dacă a început munca în administrație cu
Samuel von Brukenthal () [Corola-website/Science/298791_a_300120]
-
început munca în administrație cu un venit anual de 150-300 guldeni, ca șef al Cancelariei Curții a primit 2.000 guldeni, ca șef al Cancelariei Provinciei 7.900 guldeni, ca Președinte al Cancelarie Curții Transilvaniei 9.900 guldeni, iar ca Guvernator 24.000 guldeni. După moartea împărătesei Maria Tereza a Austriei, a căzut în dizgrația împăratului Iosif al II-lea, și a fost obligat să se retragă din funcția de guvernator. Cu toate acestea, i s-a acordat o pensie anuală
Samuel von Brukenthal () [Corola-website/Science/298791_a_300120]
-
Președinte al Cancelarie Curții Transilvaniei 9.900 guldeni, iar ca Guvernator 24.000 guldeni. După moartea împărătesei Maria Tereza a Austriei, a căzut în dizgrația împăratului Iosif al II-lea, și a fost obligat să se retragă din funcția de guvernator. Cu toate acestea, i s-a acordat o pensie anuală de 4.000 guldeni. În 1779 a construit la Sibiu palatul, care astăzi îi poartă numele, în stilul barocului târziu, după model vienez. Spațiul fastuos al acestei reședințe, ce adăpostea
Samuel von Brukenthal () [Corola-website/Science/298791_a_300120]
-
diferite etnii: ruși, ruteni, bulgari, evrei, germani, armeni, greci pontici, precum și români moldoveni în zona denumită Moldoveanca, atunci în afara limitelor oficiale ale orașului. Noul oraș s-a dezvoltat rapid datorată activității Ducelui de Richelieu, un francez în slujba Imperiului Rus, guvernator al orașului între 1803 și 1814. Acesta, care fugise de Revoluția Franceză, fusese ofițer în armata Ecaterinei a II-a împotriva turcilor și a fost însărcinat cu proiectarea orașului și facilităților sale de organizare și de infrastructură. El este considerat
Odesa () [Corola-website/Science/298800_a_300129]
-
în spatele atentatului partizanilor sovietici din 22 octombrie 1941 împotriva comandamentului român. După ofensiva dezastruoasă pentru cucerirea orașului Odesa, conducătorul statului Ion Antonescu, atribuie pierderile grele ale Armatei române, precum și atentatul din 22 octombrie 1941, evreilor și rromilor din oraș, ordonând guvernatorului Gheorghe Alexianu și generalilor Iosif Iacobici și Nicolae Macici să ia măsuri împotriva lor. În urma acestui ordin, în perioada octombrie 1941 - martie 1942, jandarmeria și armata română au masacrat la Odesa circa 25 000 de civili, dintre care 23.000
Odesa () [Corola-website/Science/298800_a_300129]
-
Alexandru Todea” este ambalată în câte o capsulă de metracrilat transparent și este însoțită de câte o broșură de prezentate a emisiunii numismatice, cu texte în română, engleză și franceză. În broșură este inclus certificatul de autenticitate, numerotat, cu semnăturile guvernatorului Băncii Naționale a României și casierului central.
Alexandru Todea () [Corola-website/Science/298820_a_300149]
-
biserica mănăstirii a adăpostit de-a lungul timpului renumita icoană pictată în anul 1681 de meșterul Luca din Iclod. Conform unui proces-verbal întocmit de ofițeri austrieci, icoana ar fi lăcrimat între 15 februarie și 12 martie 1699. În anul 1713 guvernatorul Transilvaniei Sigismund Kornis a dus icoana la reședința nobiliară de la Castelul Kornis din satul Benediugu Dejului, de unde aceasta a ajuns la Cluj. După care, icoana se întoarce la Nicula, în bisericuța de lemn nou construită pe dealul împădurit din partea de
Mănăstirea Nicula () [Corola-website/Science/298835_a_300164]
-
asupra sistemului defensiv al Regatului dacic. Astfel, în cursul operațiunilor militare din debutul celui de-al doilea război dacic al lui Traian se presupune că vexilația formată din trupele Pannoniei Inferior avându-l în frunte pe Aelius Hadrianus, pe atunci guvernator al provinciei pannonice, ar fi pătruns spre inima Daciei pe Valea Mureșului, folosindu-se probabil și de flota fluvială - Classis Flavia Pannonica. Existența unui collegium nautarum la Apulum este un indiciu că cei care se ocupau cu cărăușia pe apă
Râul Mureș () [Corola-website/Science/298852_a_300181]
-
romane învecinate (cele două Pannonii și cele două Moesii) este un bun argument pentru a explica regularitatea acestui export masiv pe Mureș. Acest fapt, împreună cu densitatea mare de locuire civilă (prin cele două orașe), și cu prezența legiunii și a guvernatorului Daciei la Apulum face să apară aici cel mai important port fluvial civil al Daciei romane. De altfel, aici se intersectau autostrada fluvială a Mureșului (care se conecta la Partiscum cu drumul dinspre Lugio) cu principalul drum imperial al provinciei
Râul Mureș () [Corola-website/Science/298852_a_300181]
-
constituțională al carei șef de stat este monarhul britanic, din 1952 Maiestatea Să Regina Elisabeta a II-a. Datorită independenței Canadei, conform actului de independență, BNA Act din 1 iulie 1867 (reluate mereu până la Constitution Act, 1982), puterile efective ale Guvernatorului General al Canadei sunt de fapt foarte limitate, această funcție fiind, practic, decorativă. Puterea efectivă este exercitată de Parlamentul Canadei, de Primul Ministru și de Guvern (sau Cabinet). Datorită convențiilor constituționale, Guvernatorul General al Canadei își exercită puterile sale, doar
Guvernatorul General al Canadei () [Corola-website/Science/298895_a_300224]
-
mereu până la Constitution Act, 1982), puterile efective ale Guvernatorului General al Canadei sunt de fapt foarte limitate, această funcție fiind, practic, decorativă. Puterea efectivă este exercitată de Parlamentul Canadei, de Primul Ministru și de Guvern (sau Cabinet). Datorită convențiilor constituționale, Guvernatorul General al Canadei își exercită puterile sale, doar la solicitarea și sfatul Primului Ministru al Canadei și a altor miniștrii. Deși monarhul britanic este, teoretic, și șeful de stat al Canadei, în realitate, nici Regina nici Guvernul Britanic nu intervin
Guvernatorul General al Canadei () [Corola-website/Science/298895_a_300224]
-
și a altor miniștrii. Deși monarhul britanic este, teoretic, și șeful de stat al Canadei, în realitate, nici Regina nici Guvernul Britanic nu intervin în afacerile Canadei. Singură putere reală pe care o are monarhul britanic în legătură cu Canada este numirea Guvernatorului General al Canadei, dar cu limitarea de a o face la sfatul Primului Ministru al Canadei. Orice modificare constituțională care afectează această funcție trebuie să se facă cu consensul unanim al tuturor celor zece legislaturi ale celor zece provincii ale
Guvernatorul General al Canadei () [Corola-website/Science/298895_a_300224]
-
Canadei, dar cu limitarea de a o face la sfatul Primului Ministru al Canadei. Orice modificare constituțională care afectează această funcție trebuie să se facă cu consensul unanim al tuturor celor zece legislaturi ale celor zece provincii ale Canadei. Actualul Guvernator General al Canadei este "Excelentă Să, Onorabilul David Johnston" (în engleză: "His Excellency The Right Honourable"), în funcție de la 1 octombrie 2010, fiind numit de către regina Elisabeta a II-a. Pentru studierea aprofundată a tuturor persoanelor care au fost Guvernatori Generali
Guvernatorul General al Canadei () [Corola-website/Science/298895_a_300224]
-
Actualul Guvernator General al Canadei este "Excelentă Să, Onorabilul David Johnston" (în engleză: "His Excellency The Right Honourable"), în funcție de la 1 octombrie 2010, fiind numit de către regina Elisabeta a II-a. Pentru studierea aprofundată a tuturor persoanelor care au fost Guvernatori Generali ai Canadei se poate face referire la următoarele trei liste de demnitari, dintre care una conține demnitari ai Coroanei Franceze și celelalte două liste conțin demnitari ai Coroanei Britanice.
Guvernatorul General al Canadei () [Corola-website/Science/298895_a_300224]
-
ani. Catherine Parr în loc să vorbească cu soțul său despre comportamentul său necorespunzător, li se alătură. Dar când îi găsește îmbrățișați, ia măsuri și o îndepărtează pe Elisabeta. Thomas Seymour continuă intrigile pe lângă familia regală și încearcă să obțină funcția de guvernator. Când Catherine Parr moare la naștere, în 5 septembrie 1548, el își reînoiește atențiile față de Elisabeta cu intenția de a o lua în căsătorie. Fratele său, Eduard Seymour și Consiliul află despre comportamentul său din trecut față de Elisabeta și este
Elisabeta I a Angliei () [Corola-website/Science/298884_a_300213]
-
a supremației întâlnește opoziția episcopilor din Camera Lorzilor. Totuși multe episcopii erau vacante la acea dată, printre care și Arhiepiscopia de Canterbury, deci partizanii reformei erau mai numeroși decât episcopii și lorzii conservatori. Elisabeta este nevoită să accepte titlul de Guvernator Suprem al Bisericii Angliei, deoarece titlul de Lider Suprem nu era potrivit pentru o femeie. Noul "Act de Supremație" este adoptat în 8 mai 1559 și toți funcționarii depun jurământ de loialitate față de regină cu pedeapsa de pierderea postului; legile
Elisabeta I a Angliei () [Corola-website/Science/298884_a_300213]
-
târziu pentru atacurile asupra porturilor și flotei spaniole. În 1585 Elisabeta trimite o armată engleză, pentru a sprijini revolta olandezilor protestanți împotriva lui Filip al II-lea după asasinarea lui Wilhelm de Orania. Mai multe orașe olandeze s-au predat guvernatorului Țărilor de Jos de sud, Alessandro Farnese. În 1584 alianța dintre Filip al II-lea și Liga Catolică franceză prin tratatul de la Joinville, subminează capacitatea lui Henric al III-lea, fratele ducelui de Anjou, de a contracara dominația spaniolă din
Elisabeta I a Angliei () [Corola-website/Science/298884_a_300213]