KorAP: Find »[drukola/base=har & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...375 376 377 ...414 >

10,331 matches

Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349

de la moarte pe cale firească. Atunci, pe când își cerceta cugetul și se pregătea să moară, nu putu să se teamă din cauza păcatelor și nici de osândă, ci simți o mare tulburare și durere la gândul că nu folosise bine darurile și harurile pe care le primise de la Dumnezeu, Domnul nostru. Altă dată, în 1550, suferea de o boală foarte grea care, după părerea lui și a altora, putea fi cea de pe urmă. În acest timp, la gândul morții, avea o așa bucurie

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
reușiră să-l înduplece. Merse însă la spital și, la o oră care i se păru potrivită, porni să cerșească prin ținut. 88. În spital vorbea despre cele ale lui Dumnezeu cu mulți care veneau să-l viziteze și, cu ajutorul harului, cu mult rod. Încă de la sosire, hotărî să-i învețe zilnic pe copii învățătura creștină; dar fratele său i se împotrivi cu hotărâre, spunându-i că nu va veni nimeni. El îi răspunse că și de-ar veni un singur

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
o înflăcărare nemaiîntâlnită în tot corpul, urmată de lacrimi și evlavie cât se poate de puternice //. Recitind mai apoi și găsind că era bine scris, am fost năpădit din nou de evlavie, nu fără lacrimi //; apoi, dându-mi seama de harul primit, din nou evlavie. După-amiază, timp de o oră și jumătate sau mai mult, parcurgând de asemenea alegerile și făcând alegerea de a nu avea nimic, fiind plin de evlavie, mă găseam într-o stare de înălțare sufletească, foarte liniștit

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
făcut Tatălui ofranda de a nu avea nimic, în genunchi și cu lacrimi care îmi coborau pe față și cu sughițuri în momentul ofrandei; aproape că nu m-am putut ridica apoi din cauza lacrimilor, a sughițurilor, a evlaviei și a harurilor pe care le-am primit. După ce m-am ridicat, evlavia și sughițurile nu au încetat, ele venind în momentul în care am făcut ofranda de a nu avea nimic, venind pentru a consfinți, adeveri etc. Apoi, câteva clipe mai târziu

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
mulțumire din ziua trecută și dorind să renunț la liturghia Sfintei Treimi, pe care vrusesem să o celebrez, și luându-i drept mijlocitori pe Mamă și pe Fiul ei, pentru ca greșeala să-mi fie iertată și să-mi fie redat harul de dinainte, am renunțat să mă îndrept imediat înspre Persoanele divine, prin harurile și ofrandele de dinainte, și șde asemenea, am renunțatț să celebrez liturghia în cinstea lor toată săptămâna, făcând pocăință printr-o astfel de lipsire; am fost cuprins

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
care vrusesem să o celebrez, și luându-i drept mijlocitori pe Mamă și pe Fiul ei, pentru ca greșeala să-mi fie iertată și să-mi fie redat harul de dinainte, am renunțat să mă îndrept imediat înspre Persoanele divine, prin harurile și ofrandele de dinainte, și șde asemenea, am renunțatț să celebrez liturghia în cinstea lor toată săptămâna, făcând pocăință printr-o astfel de lipsire; am fost cuprins de o evlavie deosebit de mare și de multe și nestăvilite lacrimi, atât în

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
Stăpâna noastră foarte binevoitoare înaintea Tatălui, într-atât încât la rugăciunile îndreptate spre Tatăl, spre Fiul și la consacrare, nu se putea ca ea să nu se facă simțită sau văzută ca aceea care este parte sau poartă a atâtor haruri pe care le simțeam în spirit. (În momentul consacrării, vădind că trupul ei era întru cel al Fiului ei1) cu atâtea priceperi încât nu s-ar putea scrie. Nu mă îndoiesc de ofranda făcută. A LUI ISUS 15. Sâmbătă ș16

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
o anumită rușine sau un nu știu ce față de Mamă; atunci, cercetându-mi cugetul pentru toată ziua și cerând iertare etc., L-am simțit pe Tatăl foarte binevoitor, neputându-mă apropia de mijlocitori, și cu câteva lacrimi. Apoi, cuprins de înflăcărare, cerând harul de a chibzui cu duhul Său și de a mă mișca prin el, înainte de a mă fi ridicat, mi s-a părut că nu mai era nici un motiv să privesc mai departe alegerile; astfel, năpădit de lacrimi și cu o

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
percepere a vreunei Persoane, cu o iubire înflăcărată, căldură și multă savoare pentru cele dumnezeiești și cu mare desfătare sufletească. Odată terminată liturghia, în capelă și după aceea, în odaie, în genunchi, dorind să aduc mulțumire pentru atâtea daruri și haruri primite, mi-a pierit dorința de a mai oferi încă o dată jertfa făcută (cu toate că o făceam mereu, și nu fără evlavie), considerând lucrul deja hotărât, iar pe de altă parte marea evlavie pe care o simțeam mă trăgea să rămân

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
de mai înainte din evlavie față de Preasfânta Treime, spunând liturghia în cinstea ei. A PREASFINTEI TREIMI ȘI ÎNCHEIEREA 17. Luni ș18 februarieț - Noaptea trecută, cu puțin înainte de a mă culca, evlavie și mare încredere în a afla Persoanele dumnezeiești sau har la Ele, terminând; și, după ce m-am culcat, am simțit o deosebită consolare în a mă gândi la ele, îmbrățișându-mă cu o deosebită bucurie în suflet, iar după ce am dormit, m-am trezit dimineață, puțin înainte de a se face

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
după ce am dormit, m-am trezit dimineață, puțin înainte de a se face ziuă, foarte apăsat și golit de orice lucru spiritual; și făcându-mi rugăciunea obișnuită până pe la jumătate, fără gust sau cu puțin șgustț, împreună cu neîncrederea că voi afla har la Preasfânta Treime; într-atât încât, reîntorcându-mă la rugăciune - și se pare că am făcut-o cu destulă evlavie - sfârșitul a fost cu multă dulceață și savoare spirituală. Apoi, dorind să mă scol cu gândul de a amâna masa

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
ceva asemănător, încât nu conteneam să-mi spun, vorbind despre mine însumi: „Cine ești tu, de unde etc. Ce meritai, sau de unde aceasta etc.”. A PREASFINTEI TREIMI 21. Vineri ș22 februarieț - De-a lungul întregii rugăciuni obișnuite am fost însoțit de har călduros și, în parte, luminos și de multă evlavie, cu toate că uneori simțeam, în ceea ce mă privește, înclinația de a ieși din mine, fără ca însoțirea harului să contenească. Apoi, la pregătirea altarului, șam simțitț anumite înclinații de a lăcrima, repetând adesea

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
TREIMI 21. Vineri ș22 februarieț - De-a lungul întregii rugăciuni obișnuite am fost însoțit de har călduros și, în parte, luminos și de multă evlavie, cu toate că uneori simțeam, în ceea ce mă privește, înclinația de a ieși din mine, fără ca însoțirea harului să contenească. Apoi, la pregătirea altarului, șam simțitț anumite înclinații de a lăcrima, repetând adesea: „Nu sunt vrednic să invoc numele Preasfintei Treimi”; acest gând și această repetiție mă purta spre o mai mare evlavie lăuntrică: luându-mi veșmintele, cu

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
mare evlavie lăuntrică: luându-mi veșmintele, cu astfel de gânduri, șam simțitț o mai mare deschidere a sufletului spre lacrimi și sughițuri. șAm simțit aceastaț începând liturghia și până la evanghelia pe care o spuneam cu multă evlavie și cu mult har călduros, iar mai apoi, părea că șsufletulț se luptă, ca focul cu apa, cu niște gânduri. A PREASFINTEI TREIMI 22. Sâmbătă ș23 februarieț - La rugăciunea obișnuită, nu de la început - ci de la jumătate încolo - am aflat multă evlavie și desfătare sufletească

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
veșmintele, cu această intenție de a întipări adânc în mine numele lui Isus și atât de încurajat sau părându-mi că sunt confirmat pentru viitor, mi-au venit din nou cu putere lacrimi și sughițuri, începând liturghia însoțit de mult har și evlavie și cu lacrimi liniștite de-a lungul întregii liturghii, chiar și după sfârșitul ei rămânându-mi o mare evlavie și pornirea de a lăcrima, până când m-am dezbrăcat. În timpul liturghiei am avut diferite simțiri, ca o confirmare a

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
în timpul zilei, când îmi aminteam de Isus, șprimeamț o anumită simțire sau vedere cu priceperea, în necontenită evlavie și confirmare. A ZILEI 3 23. Duminică ș24 februarieț - La rugăciunea obișnuită, de la un capăt la altul al ei, însoțit de un har foarte lăuntric și suav și plin de evlavie călduroasă și foarte dulce. La pregătirea altarului și la înveșmântare, o înfățișare a numelui lui Isus cu multă dragoste, confirmare și cu o tot mai mare dorință de a-L urma; lacrimi

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
încredințare de confirmare, fără a mă teme de ceea ce urmează - mi-a venit în minte și i-am cerut lui Isus să-mi dobândească iertare de la Preasfânta Treime; evlavie mare, cu lacrimi și sughițuri și cu nădejdea de a dobândi harul, aflându-mă foarte puternic și șsimțindu-măț confirmat pentru viitor. Apoi, lângă foc, cu o nouă înfățișare a lui Isus, cu mari mișcări și lacrimi. După ce am fost să vorbesc cu Carpi 1, întorcându-mă, de asemenea, multă evlavie. După ce am

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
momente era în mine atâta iubire, simțind sau văzându-L pe Isus, încât mi se părea că, pe viitor, nu puteam vedea nimic ce m-ar putea despărți de El sau care m-ar putea face să mă îndoiesc de harurile sau de confirmarea primită. A SFÂNTULUI MATEI 24. Luni ș25 februarieț - Prima rugăciune, cu multă evlavie însoțită și apoi de o căldură și de mult har, chiar dacă, în ceea ce mă privește, în ciuda unor piedici pe care le simțeam din partea altora

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
putea despărți de El sau care m-ar putea face să mă îndoiesc de harurile sau de confirmarea primită. A SFÂNTULUI MATEI 24. Luni ș25 februarieț - Prima rugăciune, cu multă evlavie însoțită și apoi de o căldură și de mult har, chiar dacă, în ceea ce mă privește, în ciuda unor piedici pe care le simțeam din partea altora, mă trăgeam cu ușurință deoparte, fără a cere sau căuta confirmare, ci dorind împăcare cu cele trei Persoane dumnezeiești; apoi, înveșmântat pentru a spune liturghia, neștiind

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
nu fără multă liniștită și tihnită evlavie și lăcrimând puțin, părându-mi-se că, cu mai puține lacrimi, mă găseam mai îndestulat și mulțumit de a mă lăsa ocârmuit de Maiestatea dumnezeiască, de care ține a da și a retrage harurile cum și când e mai potrivit; și cu acestea, la foc, mulțumirea mea creștea, cu o înnoită mișcare lăuntrică și iubire pentru Isus, nemaigăsind în mine acea împotrivire trecută față de Preasfânta Treime, și astfel, tot timpul liturghiei, șfiindț cu multă

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
lui Isus, nu pentru a mai primi confirmare în vreun fel, ci pentru ca dinaintea Preasfintei Treimi să se facă cu mine ceea ce e spre mai marea slujire a Sa etc. și pe calea cea mai potrivită; numai să fiu în harul Ei. Atunci am primit o oarecare lumină și tărie. Intrând în capelă, în rugăciune, - o simțire sau mai degrabă o vedere a Preasfintei Treimi și a lui Isus, dincolo de puterile firii, în același timp înlocuindu-mă sau așezându-mă sau

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
numai umanitatea singură, ci că era Dumnezeul meu în întregime etc., cu o nouă revărsare de lacrimi și mare evlavie etc. A PREASFINTEI TREIMI 27. Joi ș28 februarieț - De-a lungul întregii rugăciuni obișnuite, mare evlavie, șfiindț însoțit de mult har călduros, luminos și plin de iubire. La intrarea în capelă, cu reînnoită evlavie, așezându-mă în genunchi, o dezvăluire sau vedere a lui Isus la picioarele Preasfintei Treimi, și aceasta cu mișcări și lacrimi. Această viziune nu a fost la fel de

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
a patriei sau a Stăpânului ei în chip nedeslușit, dar limpede, așa cum mi se întâmpla și alteori, când mai mult, când mai puțin, și toată ziua, deosebită evlavie. A SĂRBĂTORII 29. Sâmbătă ș1 martieț - La rugăciunea obișnuită, însoțit de multe haruri și evlavie în timpul acesteia, iar la liturghie, multă liniște și evlavie și cu unele înclinații spre a lăcrima, până la prânz având o mare mulțumire sufletească, iar după aceea, ad utranque partem 1. A ZILEI 30. Duminică ș2 martieț - În timpul rugăciunii

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
la liturghie, multă liniște și evlavie și cu unele înclinații spre a lăcrima, până la prânz având o mare mulțumire sufletească, iar după aceea, ad utranque partem 1. A ZILEI 30. Duminică ș2 martieț - În timpul rugăciunii obișnuite, însoțit șfiindț de multe haruri și evlavie, amestecate cu o anumită limpezime și căldură. Apoi, am ieșit din cauza gălăgiei și, la întoarcere, eram de asemenea împrăștiat din cauza altor motive, iar eu luptam cu gândurile provocate de gălăgie și de tulburarea mea, într-atât încât, după ce

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
să dau loc altor gânduri care m-ar fi făcut să vorbesc cu cineva, fiind însuflețit de niște sentimente ale lui Cristos ispitit, am început liturghia cu multă evlavie. Pe măsură ce spuneam liturghia, șm-am simțitț cu încredințare și însoțit îndeaproape de harul pe care-l simțisem în mine de mai multe ori și cu aproape necontenite lacrimi pe care le-am avut de la jumătatea liturghiei înainte; am terminat fără nici un fel de priceperi, în afară de rugăciunea de la sfârșit în cinstea Preasfintei Treimi; aici

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]