11,439 matches
-
facă pe Justițiarul visului să înțeleagă cum că răzbunarea sa nu are sens și nu schimbă cu nimic structura lumii. Îi sugerează să-și folosească puterea pentru a-și găsi alinarea. Iar Justițiarul se grăbește a-și trezi din somn iubita din adolescență. O găsește la fel cum a lăsat-o deși știa prea bine că-n viața de zi cu zi îmbătrînise și trupul i se deformase de multe nașteri. Dar el o vede frumoasă, feciorelnică și cu întreaga sa
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
nebuloasă destindere cețoasă de timpuri. Înlăuntrul sufletului meu, doar ghearele nopții de trupuri grăbeau moartea eului, ce nu va fi îngropată în aceată groază absentă, așezată peste prima ninsoare... Ce nu va fi îngropată până când nu-mi vei spune de iubitele cu flăcări de spume ce mai locuiesc pe această plapumă decapitată a spiritului ce-ți naște și-n mâine o viață de-a valma pe un pământ de cuvinte uitat în ochii mei ce nu mai plâng... În ochii mei
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
infernală a iubirii peste galaxia însetată a existenței... și-n foamea ce născuse un timp de vămi cristalizat în trupuri, nimic mai statornic decât în biciuiri de nori pe morți de pietre ce cântă-n secole ecourile singuratecului îndrăgostit de iubitele spumelor ce odihnește-n logodirea-nzăpezită a tristeții. Nimeni nu va ști că din sufletul pietrelor se naște o pasăre a inimii ce-ți sărută cu martori însetata podea care curge pe sub tine asemenea îmbrățișărilor împachetate peste alt anotimp ce-
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
-n sfera din PLEOAPA UNUI NOR. E-atâta soare-n suflet și-n calmele iubiri De ce nu știu ce să vreau în haosul de lume Mai caut steaua vieții prin altele priviri. Și-n Zodii rătăcite, tăcerea unui Nume De vei veni iubite, prin aerul de seară Să mă privești din frunze ofilite Să nu-mi ucizi iar muza din ploile de vară Și din tăcerea nopții, doar doruri rătăcite. Amurgul de iubire pe-o clipă te imploră Să spargi dorințele din tragice
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
Dobriță Arderea timpului s-a dus Cu un sărut de mare, Un petec de nor neînvins Într-o culoare de zare. O lume din fărâme de ceți, Savurau un delir în ispită, În amiezi despletite de vieți Părăsea o eternă iubită. Ele se duc și se vor Nisipul de lună zglobie Cu îngerii demoni la sfatul de dor, Cu îngerii lună pe-o ardere vie. Să plângem în taină Sufletul blând ce-a plecat În țărâna de stele C-un veșnic
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
pieptul ei mirosind a levănțică, cum m-a privit mirată, nevenindu-i, parcă, a crede că eu am scris versurile”. Nemișcat, cu privirea ațintită la buchetele de flori, Tudorel reuși să-și amintească versurile și le murmură încetișor: Îți mulțumesc, iubită mamă! Îți mulțumesc, iubită mamă, Că m-ai crescut, m-ai îngrijit! Eu știu că uneori te supăr, Dar, ne-ncetat, tu m-ai iubit! Eu te-am văzut plângând cu jale Când, grav bolnav, am fost la pat. În nopți
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
bărbatul tău va clătina din cap atoateștiutor, deși nu va înțelege nimic altceva decât că mai trebuie să se mai plimbe o vreme. Mai are voie să i se citească pe față cum suferă atunci când aude chinurile prin care trece iubita lui înăuntru. Când totul s-a terminat, când mama și copilul au fost spălați, mama e îmbrăcată într-o cămașă de noapte curată și stă sprijinită pe pernele dantelate, extenuată, dar fericită, iar pruncul perfect suge la sânul ei, atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
să zâmbească și atunci mi-am dat seama că-l pierdusem. Omul din fața mea arăta ca James, avea vocea lui James, mirosea a James, dar nu era James. Era ca într-un film SF din anii ’50 în care trupul iubitei eroului este locuit de un extraterestru - la exterior arată tot ca ea (pulover roz de angora, gentuță de mână, sutien cu cupele așa de ascuțite c-ar putea să-i scoată ochiul și unui păianjen etc.) -, dar privirea i s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
procesului de adaptare a existențelor lor la venirea copilului pe lume și de alte chestii de genul ăsta. Dar eu nu înțelegeam care era problema. Eu deja nu-mi mai puteam închipui viața fără copil. Am rămas doar noi două, iubita mea, îi șopteam fetiței. Faptul că amândouă fuseserăm părăsite de bărbatul vieții noastre probabil că a făcut ca apropierea dintre noi să se producă și mai rapid. Se spune că nimic nu unește mai bine oamenii decât crizele. Mi-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
am fost asigurată. N-au fost furate. Nu sunt decât pierdute. Vi le găsesc eu. Am fir direct cu Sfântul Antonie. Și, așa cum mi se spusese, după cinci minute, omul a revenit cu toate bagajele mele. Astea sunt ale tale, iubito? m-a întrebat. L-am asigurat că erau bagajele mele. Și nu te duci la Boston? Nu mă duc la Boston, am replicat pe un ton cât mai egal cu putință. —Ești sigură? m-a întrebat omul neconvins. — Foarte sigură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
-l lăsam să ardă până-n temelii. Ei, poate nu chiar până-n temelii. Nu aveam nimic de împărțit cu oamenii care locuiau la cele două etaje de sub noi. De ce să-și piardă și ei casele numai pentru că bărbată-miu își muta iubita cea grozavă, curviștina, în căminul familial. Dar cu siguranță voiam să las apartamentul să ardă până la podea. Gillian și Ken, cuplul care locuia chiar sub noi, trebuiau să tolereze câteva limbi de foc întinse pe tavanul lor. Peste cadavrul meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
continua să fie un dulce. Râdea cu bunătate, îmi aducea pahare cu apă, se apleca și mă săruta pe fruntea care mă durea cu pulsații în timp ce zăceam în pat ca un cadavru și-mi spunea vorbe liniștitoare de genul „Nu, iubita mea, n-ai fost dezagreabilă. Ai fost foarte haioasă“ și „Nu, draga mea, n-ai fost arogantă. Ne-ai ținut pe toți cu sufletul la gură“ și „O să-ți găsim geanta. Probabil că e pe undeva, la Lisa acasă, pe sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
albastru. Cu excepția peticului vizibil din curtea închisorii, m-am gândit plângându-mi de milă de mine. Și aveam să fiu obligată să port acele groaznice rochii-sac care reprezentau uniforma închisorii. Urma să devin lesbiană. Aveam să fiu obligată să fiu iubita lui Mam’ Mare pentru ca ea să mă apere de celelalte fete și de sticlele lor de Coca-Cola. Aveam deja o diplomă și nu era mare lucru. Și-aveam să mă apuc din nou de fumat. Și nu mă pricepeam deloc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
mă facă să râd. Ca să nu mai zic că aveam să fiu obligată să-mi plătesc singură nenorocita aia de amendă. Uneori era așa de dulce. Când mă trezeam în mijlocul nopții din cauza grijilor, se purta minunat. Ce s-a întâmplat, iubito? mă întreba. Nimic, răspundeam eu incapabilă să exprim în cuvinte anxietatea teribilă, fără nume, care mă bântuia. Nu poți să dormi? Nu. — Să te plictisesc eu ca să adormi? — Da, te rog. Într-un final, cădeam într-un somn liniștit, legănată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
Ei, fii drăguț cu ea! Dă-i un pupic, a strigat un bătrân prăpădit, căruia îi ieșeau din buzunare mai multe sticle destupate de Guinness și care urmărise întreaga scenă cu mare interes. Fetei îi pare rău. Nu-i așa, iubito? — Haide, i-am șoptit lui Adam. Nu voiam să înceapă să se formeze o întreagă audiență. Dă-i un pupic, a urlat după noi bătrânul pe care, între timp, îl cam apucaseră dracii. E singura limbă pe care o înțeleg
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
mi-ai spus. Așa că eu plec acum. Vorbim mâine. Și cu asta am sărit în picioare și m-am îndreptat către ușă, lăsându-l pe James la masă, fără replică, schimonosindu-și gura ca un pește pe uscat. —Bravo ție, iubito, mi-a zis un chelner când am trecut pe lângă el. Nu e deloc genul tău. Dar chiar deloc. Am condus către casă în viteză, trecând pe roșu la semafoare și punând, în egală masură, în pericol viața și integritatea corporală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
mai fericit caz să aibă diverse plăceri cînd Întoarce pagina. Ceea ce este cît se poate de firesc. Așadar am scris ani de zile, cu o bucurie ce s-a transformat repede În furie, fără să-mi citesc experimentele decît mamei, iubitei și celor cîtorva prieteni pe care i-am enumerat. Opiniile variau. La fel și iubitele. Nu Încercasem nici o singură dată să public ceva, habar nu aveam de cenacluri, de texte debutante cu apariție obligatorie În reviste literare, nu cunoșteam Încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
de firesc. Așadar am scris ani de zile, cu o bucurie ce s-a transformat repede În furie, fără să-mi citesc experimentele decît mamei, iubitei și celor cîtorva prieteni pe care i-am enumerat. Opiniile variau. La fel și iubitele. Nu Încercasem nici o singură dată să public ceva, habar nu aveam de cenacluri, de texte debutante cu apariție obligatorie În reviste literare, nu cunoșteam Încă nici un scriitor, nu eram chel, nu eram filolog, să public o carte mi se părea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
Întregime ar trebui să se transforme Într-o piesă muzicală. Să poată fi cîntat. Reporter MCM (o fată amețitor de cunoscătoare, critic muzical): „Linia melodică este chestia aia melodioasă. Nu?” Se mai scrie și În funcție de culoarea cerului, a mobilei, a iubitei, a sticlei de whisky, a atmosferei, pe urmă umbli pe claviatură și apare o structură, de preferat cît mai muzicală, am explicat. SÎnt un neuroromantic. De fapt, totul pornește de la ritm. Dacă n-au ritm, cuvintele nu Înseamnă nimic. Ritmul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
un apucat și te rotești prin cameră, pe stradă, prin orașe, cu ochii ieșiți din orbite, prin memorie și imaginar, după ce reglezi la milimetru sonoritățile, perspectiva, volumele, cromatica. Altfel, oricine poate scrie un roman fluviu despre cum l-a părăsit iubita În gară lîngă țîșnitoare. Și cum a mîncat el pe urmă o pungă Întreagă de semințe agricole de tristețe pe peron. Așa te lași de scris. În ziua În care-o citești pe Danielle Steele. Iar cînd ai atins acel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
mă salvez. Știți cum e, fragile cititoare, abia aștepți să-ți povestești coșmarul a doua zi, la micul dejun, te eliberezi, te simți din ce-n ce mai bine, În special dacă-l povestești cu mîna pe genunchiul fierbinte al iubitei, are douăzeci de ani, e-atît de proaspătă, te ascultă cu ochii mari, ca un copil. Pe urmă mîna urcă, coșmarul se destramă, ceașca cu cafea se sparge, se răstoarnă scaunul și după 9 luni apare-un nou-născut. Puterea de redempțiune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
de redactor mi-o spune, o minoră schimbare-n ordinea naturală a cuvintelor ar putea naște ceva de genul uite, bă, ăsta-i boul de tata, situație În care, chiar dacă probabil postumă, nu-i mai pot cu nici un chip mulțumi; iubitei mele imaginare; mie, că am scris cartea; lui Mihai Simionescu, că m-a invitat În Franța. Mă mai gîndesc dac-a mai rămas cineva. Are sure you want to shut down the computer? FILM @ ROLL BASTONADA ÎN RE La unul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
e rotund, și abundă scenele antologice (discuția lui De Niro cu agentul de la serviciile secrete, De Niro exersîndu-și În cameră viitoarea crimă, Întîlnirea lui cu Harvey pe treptele imobilului - nici nu știi care-i mai infernal , De Niro oferindu-i iubitei un disc cu Jim Morrison și ducînd-o apoi la filmul suedez, scena cu balansarea televizorului, măcelul). O sumedenie de cadre ți se fixează-n minte Într-o lume a psihiatriei curate, netaxate, singur taximetristul pornește Întruna aparatul de taxat și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
cilindrul nr. 2, de unde va ieși un-om-tot-mai-muscă, bineînțeles, rea. După ce se cațără pe tavane, zboară, rupe antebrațe (!), dizolvă cu scîrbosul ei suc gastric laba piciorului unui director de ziar, condamnă și amenință cu sucțiunea societatea nedreaptă, musca este Împușcată de iubita ei, care plînge și trage asupra acestei producții din lumea insectelor cu toate că, lăsînd la o parte categoria C fără speranță În care se Înscrie, montajul fibrilat, efectele speciale și suspansul un pic mai aparte te duc cu gîndul, chiar de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
cine-a făcut Amadeus și restul n-are cum produce decît capodopere, din copilărie. Cu adîncă mîhnire-n suflet se poate spune că lucrurile nu stau așa. Pentru confirmare, a se urmări din fundul marelui pat unde te-ai ghemuit Împreună cu iubita ta blondă fără facultate și ultimul Forman, Omul din lună. Viața grosolană a unui actor comic grosolan, redată Într-un film grosolan. Nu găsești nimic care să te entuziasmeze, să sari, să te facă să uiți de adolescenta ce cască
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]