9,871 matches
-
Sistemul său de administrare al pachetelor poate instala, actualiza, sau șterge pachete la fel de ușor ca și alte distribuții. Dar nu face nici o încercare de urmărire sau administrare a ceea ce este referit că "dependințe" (ex. se asigura că sistemul are toate librăriile de sistem și programele pe care noul pachet "așteaptă" să le găsească în sistem), fiind conceput pentru un administrator care are cunoștințe despre pachetul pe care il instalează. Pachetele sunt în formă de fișiere tar arhivate cu utilitarul gzip care
Slackware () [Corola-website/Science/298549_a_299878]
-
în pachet. În contrast rpm-urile Red Hat sunt arhive cpio, si deb-urile Debian sunt arhive ar. Acestea conțin informații detaliate despre dependințe și utilitarele lor de administrare al pachetelor le pot folosi pentru a găsi și instala condițiile esențiale (librăriile, programele, etc.). Pachetele vor refuza să se instaleze dacă condițiile esențiale nu sunt îndeplinite (deși acest lucru poate fi încălcat). Dezbaterea pe meritele relative ale depistării sau ignorării dependințelor, deși nu așa de intensă, este oarecum evocatoare a „războiului religios
Slackware () [Corola-website/Science/298549_a_299878]
-
din partea căpitanului. Între 1844 și 1846, Jules și Paul intră la liceul Regal (actualmente liceul Clemenceau), perioadă în care Jules Verne frecventează în compania prietenilor săi "Le Cercle des externes du Collège Royal", care se ținea în piața Pilori, la librăria lui Père Bodin. După terminarea studiilor de retorică și filozofie, a luat bacalaureatul la Rennes cu mențiunea "foarte bine" pe 29 iulie 1846. În 1847, Jules Verne este trimis de tatăl său la studii în Paris, dar este posibil ca
Jules Verne () [Corola-website/Science/298540_a_299869]
-
a menținut după legile exterioare, dar acceptate ale tuturor corpurilor constituite. „Junimea” n-a fost atât o societate, cât o comunitate de interese culturale dar și socio-politice. Junimea mai înseamna și un cenaclu literar, o tipografie și un sistem de librării. Apariția ei se datorează afinității viu resimțite dintre personalitățile întemeietorilor. Ea se menține apoi o perioadă îndelungată prin funcțiunea atracțiilor și respingerilor care alcătuiesc caracteristica modului de a trăi și a se dezvolta. Vechea deviză franceză potrivit căreia " Intră cine
Junimea () [Corola-website/Science/298722_a_300051]
-
naționale ale culturii noastre și la influențele consecutive exercitate asupra poporului român. Curând, prin darul basarabeanului Cașu, nepotul lui Pogor, completat prin cotizațiile membrilor ei, “Junimea” devine proprietara unei tipografii, trecută mai târziu în alte mâini. Asociația înființează și o librărie, pusă sub supravegherea lui Vasile Pogor, dar dispărută și ea după o scurtă funcționare. Existența tipografiei permite “Junimii” publicarea, începând din 1867, a unei reviste: "Convorbiri literare", puse de la început sub conducerea lui Iacob Negruzzi. Această publicație se va bucura
Junimea () [Corola-website/Science/298722_a_300051]
-
Ice apăreau împreună cu Madonna, în situații care înfățișau fantezii erotice ale cântăreței (unele dintre ele cu caracter sadomasochist și lesbian). Deși cartea a avut parte de recenzii negative, mulți considerând-o o mișcare calculată pentru a crește vânzările albumului, toate librăriile și-au epuizat stocul, iar acum este cartea out of print cea mai căutată din lume. Albumul a fost primit cu recenzii mixte și pozitive din partea criticilor de specialitate. Comercial, nu s-a bucurat de aceeași popularitate ca albumele de
Madonna () [Corola-website/Science/299602_a_300931]
-
Bogue, profesor, "University of Georgia", în "ARA Journal" nr.19, Davis, California, 1994; Lucian Chișu, critic literar, în cuvântul rostit la recepția de lansare a cărții de eseuri “"Cititor în exilul creator"” și a cărții de eseuri “"Evaziuni creatoare"” de la Librăria “Noi” din București, în 2001 și, respectiv, 2004; Nicolae Iliescu, profesor, "Harvard University", în prefață cărții “"În umbră nimănui"” (Poezii, fabule, proza), Ed. Libertatea, New York; Dumitru Ichim, poet și eseist, în revistă "“Cuvântul Românesc"”, februarie 1994, Hamilton, Canada; Gheorghe Istrate
George Băjenaru () [Corola-website/Science/299751_a_301080]
-
proza), Ed. Libertatea, New York; Dumitru Ichim, poet și eseist, în revistă "“Cuvântul Românesc"”, februarie 1994, Hamilton, Canada; Gheorghe Istrate, poet și editor, Editura Danubius, București, în cuvântul rostit cu prilejul recepției de lansare a cărții “"Cititor în exilul creator”," de la Librăria ” Noi”, 2001 și respectiv 2004; Ilie Traian, scriitor și editor, în revistă “"Curierul românesc"” din 2001; Valentin Buzlea, publicist, în revistă “"Al cincilea anotimp"”, Oradea; Nicolae Rata - Dumitriu, Lector universitar, "Catedră de teoria literaturii", Universitatea București; Cătălin Târlea, scriitor și
George Băjenaru () [Corola-website/Science/299751_a_301080]
-
din loc în loc, și sunt convins că faptul că nu au ce căuta în acele volume va justifica pe deplin prezența lor. Aceasta pentru a nu se putea spune că nu am contribuit și eu cu ceva la succesul de librărie al cărților mele."” Sub raport strict familial, Grigore Cugler a fost vărul criticului de artă Petru Comarnescu și, pe linie paternă, nepotul Matildei Cugler-Poni, afirmată ca poetă în anturajul mai mult decît pretențios al "Junimii" lui Titu Maiorescu. A studiat
Grigore Cugler () [Corola-website/Science/299146_a_300475]
-
material, intitulat "Lovitură de pedeapsă". După o pauză atât de lungă, lansarea albumului nu putea avea loc decât într-o zi aparte: 29 februarie 2016. Albumul, lansat în ediție limitată, de aproximativ 4000 de exemplare, este disponibil în rețeaua de librării Cărturești. Începând cu data de 7 martie 2016, albumul este disponibil spre ascultare și descărcare pe serviciile de streaming și pe iTunes. Cheloo, despre "Lovitură de pedeapsă": "Un album care se întoarce ca sonoritate înapoi în anii '91-'97. Am
Paraziții () [Corola-website/Science/299792_a_301121]
-
erau niște punte de lucru a: ICH Cerna; ICH Balotă; Forestiera Lacul Mare; Forestiera Recișoara - mică industrie a fost reprezentată de: • tâmplărie; • motor lemne; • secție împletit sârmă Moară pe apă de măcinat porumb - cooperație: Magazin Universal cu:încălțăminte, textile, metalo-chimice, librărie, menaj, alimentară; Magazin mixt în punctul „Nisipi”; Magazin mixt Izvoru Rece; Magazin mixt-Marita; Magazin mixt Cerna; Frizerie-coafura. - meșteșuguri: croitorie; cojocărie; cizmărie, etc. • agricultură (IAS / ferme zootehnice): Formă de proprietate a fost în mare măsură particulară, doar în satele Izvoru Rece
Comuna Vaideeni, Vâlcea () [Corola-website/Science/299779_a_301108]
-
Cambridge. În perioada studiilor la Cambridge (noiembrie 1806) a publicat primul volum de poezie, încurajat și ajutat de prietena sa din Southwell, Nottinghamshire, Elisabeth Pigot. Volumul intitulat " Piese fugare" editat de către Ridge din Newmark, a fost retras rapid de pe rafturile librăriilor și ars la sfatul reverendului Thomas Beecher, deoarece conținea versuri mult prea senzuale, în particular poezia „Mariei”. În iunie 1807 publică volumul "Ceasuri de trândăvie", în care sunt incluse poezii din volumul anterior alături de lucrări mai recente. Critica defavorabilă apărută
George Gordon Byron () [Corola-website/Science/299813_a_301142]
-
copilăria în Aix-en-Provence și a învățat la Colegiul Bourbon. La vârsta de 18 ani s-a întors la Paris unde a studiat la Liceul Saint-Louis. Tinerețea sa a fost marcată de lipsuri materiale severe. După ce a lucrat ca funcționar la Librăria Hachette, a început să scrie articole periodice de critică artistică, precum și comentarii politice pentru diverse ziare din Paris și Nordul Franței. Controversat de la bun început, el nu și-a ascuns disprețul față de împăratul Napoleon al III-lea al Franței, care
Émile Zola () [Corola-website/Science/299808_a_301137]
-
angajat la birourile vamale în aprilie 1860. Nesatisfăcut, demisionează după două luni și rămâne o lungă perioadă fără slujbă, demoralizat și cu grave dificultăți financiare, până când reușește să intre în contact cu Louis Hachette, care îl angajează ca funcționar în librăria sa la data de 1 martie 1862. Devine naturalizat francez la data de 31 octombrie 1862. Apreciat de colegi, multiplicându-și contactele cu lumea literară, Zola se menține patru ani la departamentul de publicitate de la Hachette, unde ocupă în final
Émile Zola () [Corola-website/Science/299808_a_301137]
-
data de 31 octombrie 1862. Apreciat de colegi, multiplicându-și contactele cu lumea literară, Zola se menține patru ani la departamentul de publicitate de la Hachette, unde ocupă în final o poziție echivalentă unui atașat de presă din vremurile noastre. La librăria Hachette, este marcat profund de ideologia pozitivistă și anticlericală și descoperă toate tehnicile producerii și comercializării cărților. Muncind din greu în timpul său liber, reușește să publice primele sale articole și prima carte, editată de Hetzel: "Povestiri pentru Ninon" ("Les Contes
Émile Zola () [Corola-website/Science/299808_a_301137]
-
natură realistă ». Henri Mitterand distinge două perioade ale naturalismului lui Zola pe care îl situează la confluența romantismului (Jules Michelet și Victor Hugo), de care s-a impregnat în timpul lecturilor tinereții și a pozitivismului pe care l-a practicat la librăria Hachette. Prima epocă se întinde între 1866 și 1878 având un punct de plecare stabilit de publicarea operei critice "Mes haines". Zola se voia aici modernist, revoluționar. Respinge romantismul demodat « ca pe un jargon pe care nu-l mai înțelegem
Émile Zola () [Corola-website/Science/299808_a_301137]
-
de sine decât avantaje materiale, Zola reușește totuși să își joace bine cartea relațiilor și obține mai mult de o sută de articole de presă în trei luni. La data de 31 ianuarie 1866, Émile Zola decide să demisioneze de la Librăria Hachette și să trăiască doar din scris. Publicarea "Povestiri pentru Ninon", dar mai ales a romanului său preponderent autobiografic, "Confesiunea lui Claude", par să fi jucat un rol decisiv în ceea ce lui îi plăcea să numească o despărțire amiabilă de
Émile Zola () [Corola-website/Science/299808_a_301137]
-
fațete ale talentului lui Zola și îl felicită din nou. Adversarii îl acuză că este un scriitor « pornografic », compromis de « gustul sordidului și al detaliului grosolan ». Publicul însă se luptă pentru exemplarele din "Nana", care devine un imens succes în librăriile din Franța și din străinătate. Tot timpul consecvent în eforturile sale, Émile Zola publică din 1882 până în 1884 cinci noi romane: "Pot-Bouille", "La paradisul femeilor", "Bucuria de a trăi", "Germinal" și în afara ciclului "Les Rougon-Macquart", "Naïs Micoulin". "Germinal", romanul despre
Émile Zola () [Corola-website/Science/299808_a_301137]
-
lipsă a inovației față de ciclul precedent. Presa conservatoare și religioasă înfierează romanul și chiar oferă replici împotriva acestuia sub formă de roman sau studiu. Cartea este pusă la index la 21 septembrie, dar este, în schimb, un succes imens în librării. "Roma" și "Paris" urmează după o scurtă perioadă de timp, fiind scrise rapid în cursul apariției lui "Lourdes". "Rome" are ca obiect descrierea înaltului cler modern, cu Papa în frunte, și poziționarea religiei în societatea modernă de la sfârșitul secolului. Scrierea
Émile Zola () [Corola-website/Science/299808_a_301137]
-
mult succes: este propusă direcțiunii teatrului du Gymnase Marie-Bell, dar este refuzată. Autorul o transformă așadar în roman, "Madeleine Férat". Eșecurile nu sunt de natură să-l descurajeze pe scriitor, care va trebui mai întâi să aștepte primele succese în librării pentru a mai încerca să se afirme și în teatru. "Thérèse Raquin", dramă în patru acte, îi va da această ocazie în 1873. Piesa este reprezentată pentru prima oară la Teatrul Renașterii din Paris și stârnește atât dezgust cât și
Émile Zola () [Corola-website/Science/299808_a_301137]
-
În 1934, după ce revine în America, divorțează și se stabilește la New York, unde acceptă o muncă de răspundere într-o editură. În același an, publică un nou roman "The Mother" (Mama), care se înscrie rapid pe lista marilor succese de librărie. Apoi reia personjele din "The Good Earth", încheind în 1935 trilogia cunoscută sub titlul de "The House of Earth" (Casa de lut). În anul următor, dă la iveală biografiile părinților ei, intitulate respectiv "Fighting Angel" (tradusă în romnă de Mircea
Pearl S. Buck () [Corola-website/Science/299866_a_301195]
-
acestui neam. Piesa de teatru "Suflet Românesc" a fost lansată pe 16 decembrie 2013 la Sala Ion Dacian din București. Pe 17 decembrie 2013, la Ateneul Român a avut loc Conferință despre "Suflet Românesc" Lansată pe 15 mai 2015 la librăria Diverta, cartea prezintă cu umor poveștile de viață ale oamenilor și câinilor, spuse de cățelușă labrador Dulci și de prietenul ei maidanez Ăstor. Dan Puric a fost recrutat de Securitate în martie 1976, pe vremea când avea doar 17 ani
Dan Puric () [Corola-website/Science/299931_a_301260]
-
studenți). De câțiva ani, orașul Torino și-a descoperit o nouă vocație, ca loc de distracție pentru tineri și nu numai. Malul râului Po (Murazzi) este locul preferat pentru o "plimbare" estivală. Aici se găsesc numeroase localuri: restaurante, discoteci, cluburi, librării, care oferă oportunități de distracție până târziu noaptea. În "Quadrilatero Romano" (Cadrilaterul Roman), zona centrală și veche a orașului, se află numeroase taverne, vinerii și restaurante care oferă cele mai bune specialități gastronomice din oraș. O altă zonă cunoscută ca
Torino () [Corola-website/Science/299924_a_301253]
-
generalii lui Alexandru, ba chiar fiind criticată și declarată ca fiind josnică și umilitoare, ca un grec sau macedonean să se căsătorească cu o barbară din afara ținuturilor grecești. Mulți soldați duceau dorul de casă. Totodată, Alexandru a decis să construiască librării, biblioteci, școli, răspândind educația și cultura greacă de-a lungul Orientului. A început chiar să recruteze perși în armata macedoneană. Aceasta în timp ce el adopta obiceiurile și chiar și vestimentația persană. Chiar dacă prin aceste acte a atras simpatia perșilor, el a
Alexandru cel Mare () [Corola-website/Science/299226_a_300555]
-
la 26 noiembrie 1872, este republicat în volum în ianuarie 1873 de către o companie înființată chiar de cuplul Dostoievski, la inițiativa Annei Grigorievna. Ideea riscantă a soției de a investi în tipărirea cărților și de a le distribui dintr-o librărie improvizată chiar în apartamentul familiei le va aduce stabilitatea financiară. Romanul "Demonii" este un adevărat succes și se vinde în 3000 de exemplare. Compania lui Dostoievski continuă cu publicarea unei ediții din "Idiotul" și a altor lucrări minore. Satiră politică
Feodor Dostoievski () [Corola-website/Science/299191_a_300520]