11,179 matches
-
recrutat dintre români o oaste pentru a lupta împotriva ungurilor. Astfel, caracterul atunci multinațional al teritoriilor situate în bazinul Dunării de jos este clar atestat, atât pe teritoriul astăzi bulgăresc, cât și pe cel astăzi românesc. De altfel, nici-un stat medieval nu a fost „național” în sensul actual al cuvântului, deoarece „conștiința națională” (bazată pe limbă și pe cultură, indiferent de stăpânirile politice) a apărut după încheierea evului mediu, în secolele XVIII și XIX. O creștere a obligațiilor fiscale impusă de
Țaratul Vlaho-Bulgar () [Corola-website/Science/309587_a_310916]
-
Paleografii au reușit să identifice caractere latine (a, o, c, n, m), unite în cuvinte cu cifre arabe (2, 4, 8 sau 9), semne din alfabetul englez (q, y). Dar și litere ce aduc cu vechea scriere runică sau simboluri medievale alchimice. Curios este faptul că manuscrisul pare scris de două persoane diferite, care folosesc sisteme distincte de redactare, specialiștii împărțind textul în două categorii de scriere: Voynich A si Voynich B, fără nici o altă evoluție însă, în descifrarea acestora. Iar
Manuscrisul lui Voynich () [Corola-website/Science/309602_a_310931]
-
trei litere, sau mai mult de zece, fapt neîntâlnit în nici o limbă cunoscută, iar semnele de punctuație lipsesc cu desăvârșire, motiv ce i-a determinat pe paleografi să creadă că este vorba de un document cifrat, un fel de cod medieval, accesibil numai inițiaților. Dacă scrierea reprezintă o necunoscută, imaginile, care ar fi trebuit să ofere mai multe informații și care se găsesc aproape pe fiecare pagină, sunt de-a dreptul bizare: plante necunoscute pe pământ, figuri feminine, majoritatea nud, ce
Manuscrisul lui Voynich () [Corola-website/Science/309602_a_310931]
-
vânzări. Deși desenele din manuscris lasă să se înțeleagă că ar fi vorba de un document realizat cel mai târziu în secolul al XVI-lea, nu este exclus ca însuși Voynich să fi pus la cale plăsmuirea acestui înscris, aparent medieval. Este cunoscut faptul că polonezul stabilit la Londra, finanța grupările anti-țariste din țara sa natală, iar vânzarea documentului fals ar fi constituit o sursă importantă de venit. Cu toate acestea, nici Wilfried, și nici soția sa, nu vor vinde documentul
Manuscrisul lui Voynich () [Corola-website/Science/309602_a_310931]
-
a [[infern]]ului și [[paradis]]ului și asupra raportului dintre judecata individuală și cea finală. [[Fișier:Durer Revelation Four Riders.jpg|thumb|220px|"Cei patru călăreți" din Apocalips care anunță a doua venire a lui Christos]] În epoca [[Evul mediu|medievală]], așteptarea unei transformări eshatologice a universului a dus la concepțiile „milenariste”, ca în scrierile lui [[Gioacchino da Fiore]], a cărui [[doctrină]] a fost în [[1215]] declarată [[Erezie|eretică]] de către [[Biserica Catolică|Biserică]]. În vremurile moderne trebuie făcută deosebirea între diverse
Escatologie () [Corola-website/Science/309629_a_310958]
-
printre așa numiții turci din Asia Central-Estică sau "Gök Türk" (sau "Kök Türk"), "turcii albaștri", ai căror reprezentanți contemporani mai notabili sunt uigurii, care rezidă în oazele din regiunea autonomă uigură sau Sinkiang ("Xīnjiăng" pe chineză), în vestul Chinei. Imperiul medieval al uigurilor a preluat și folosit ulterior această scriere. Originile acestui alfabet au fost puse în legătură cu alfabetele sogdian și aramaic, prin acesta din urmă derivând în ultimă instanță din alfabetul fenician. Alte opinii relevă asemănarea cu hieroglifele sau cu ideogramele
Alfabet runic turcic () [Corola-website/Science/309646_a_310975]
-
martie 2007. Până în prezent, jocul a fost jucat de mai mult de 14 de milioane de utilizatori, cea mai mare parte în Asia. Ca să începi să joci , jucătorii își creează un personaj că și avatarul lor în jocul în stil medieval în lumea virtuală. Oamenii, Elfii și Elfii întunecați încep în Regatul Aden în timp ce Pitici și Orci încep în Regatul Elmore. Jucătorii pot alege fie din luptător sau profesii mistice de la început, cu excepție pentru pitici și Kamael, care au doar
Lineage II () [Corola-website/Science/309684_a_311013]
-
i (pe turcește: "Berendi", pl. "Berendiler", ukraineană: Берендеї, Берендичі, "Berendeyi", "Berendychi", pe maghiară: "berendek", în poloneză "Berendejowie") au fost un trib turcic medieval, cel mai probabil de origine kîpceacă-oguză. Ei erau parte a confederației tribale a "căciulilor de caracul" sau "calpacelor negre" (pe turcește "karakalpak"). i erau seminomazi și au fost consemnați ca îndeplinind diferite roluri militare, cum a fost acela de "gărzi
Berindei () [Corola-website/Science/309710_a_311039]
-
Koșmak, Taldîkî ar putea avea o legătură cu berindeii. Numele localității Berdîčiv din sudul districtului Žîtomîrska (Jitomir) evocă prezența lor în respectivul spațiu geografic. Berindeii vorbeau un dialect turcic care corespunde așa-numitului idiom Çağatay (Djagatai), limbă considerată drept variantă medievală a uzbecei de azi. De altfel, karakalpacii de azi locuiesc în vestul Uzbekistanului, în republica autonomă Karakalpakstan, pe malurile lacului Aral. Ei sunt recunoscuti drept crescători de oi din rasa caracul (lână neagră). Ocazional, berindeii au fost asociați de unii
Berindei () [Corola-website/Science/309710_a_311039]
-
ambii născuți la Roșiorii de Vede. Un sat cu numele Berindeești, situat în apropiere de Roman, este menționat pentru prima dată într-un act emis de cancelaria moldovenească în anul 1453. În ceea ce îi privește pe berindeii migrați în Ungaria medievală, ei sunt mentionați ca trăind împreună cu ceangăii în văile izolate a munților Ghimeș, pe hotarul Transilvaniei cu Moldova, unde, deși nominal creștini își practicau în continuare șamanismul până târziu în Evul Mediu.
Berindei () [Corola-website/Science/309710_a_311039]
-
izolați în încăperi cu ferestre situate la înălțime. Azile sau spitale pentru alienați nu existau în antichitate. Primele așezăminte speciale pentru bolnavi psihici sunt semnalate în secolul al XII-lea în califatele arabe din Damasc, Cairo și Granada. În Europa medievală situația era cu totul deosebită. În anul 1377 se înființează la Londra renumitul ""Bethlehem Royal Hospital"" ("Bedlam"), cel mai vechi spital european pentru bolnavi psihici, care a funcționat până în anul 1948. Bolnavii agitați sau agresivi mai erau închiși în colivii
Psihiatrie () [Corola-website/Science/309723_a_311052]
-
ajuns la 4,7 hectare. După ianuarie 1990, mai multe clădiri (silozuri, depozite, hale) din cadrul complexului Moară lui Assan au fost vandalizate și apoi demolate ilegal. Clădirea centrală a ansamblului, moară propriu-zisă construită din cărămidă și având arhitectură unei cetăți medievale, cu diverse ornamente a rămas nedemolată, dar într-o stare critică, turnulețele clădirii fiind încă vizibile. Moară de la Obor, modernizata constant de foștii proprietari, a fost naționalizata de comuniști în iunie 1948. În același an, odată cu confiscările ilegale ordonate de
Moara lui Assan () [Corola-website/Science/309992_a_311321]
-
al IX-lea-al X-lea. Situl de la Moara Vlăsiei, aflat la limita cu comuna Gruiu, cuprinde o așezare din Epoca Bronzului, una din secolele al III-lea-al IV-lea e.n., una din secolul al X-lea și una medievală. Un monument din comună este clasificat ca monument de arhitectură: ansamblul fostului palat Alexandru Ghica din Căciulați, datând de la începutul secolului al XIX-lea și cuprinzând palatul propriu-zis, parcul, biserica „Adormirea Maicii Domnului” și o capelă. Un al treilea monument
Comuna Moara Vlăsiei, Ilfov () [Corola-website/Science/310024_a_311353]
-
("germană: Altstadt") este un cartier cuprins între vechile ziduri de apărare a orașului. Aceste fortificații medievale se pot observa clar pe traseul străzilor ""Wallstraßen" Kirchwall, Rüdesheimer Torwall, Disternicher Torwall, Neutorwall". Astăzi, circulația auto este în mare parte limitată în orașul vechi, care are numeroase promenade și prăvălii. Aici se află și bisericile impozante ale orașului: "St
Euskirchen-Orașul vechi () [Corola-website/Science/310031_a_311360]
-
înălțime, „Fangenturm”, prevăzut cu tunuri. Fortificația a suferit distrugeri serioase, provocate de francezi în anul 1702, devenind o ruină. În anul 1906 s-a început dărâmarea zidurilor de apărare care frânau dezvoltarea orașului. Azi au rămas numai resturi din fortificația medievală. Interesant este de observat că, pe străzile Wallstraßen, vechiul zid de apărare alcătuiește unul din zidurile caselor de azi. Piața veche ("Alter Markt"), care a primit în anul 1322 dreptul de „târg”, era situată pe atunci în centru, la granița
Euskirchen-Orașul vechi () [Corola-website/Science/310031_a_311360]
-
fost organizate aici tâguri anuale și festivități cu prezentații culturale, politice și religioase. Azi, o parte din piața veche a devenit promenadă, iar din 1984 se află aici din nou o fântână, decorată cu diferite motive din agricultura și țesătoria medievală. Bisericile reprezentative ale orașului vechi sunt St. Martin (Martinskirche) și Herz-Jesu-Kirche. Biserica, rificată după planul arhitectului Aloys Schlößer, are trei nave, o lungime de 62 m și o lățime de 23,8 m. Turnul bisericii are o înălțime de 70
Euskirchen-Orașul vechi () [Corola-website/Science/310031_a_311360]
-
m vest de șoseaua Afumați-Petrăchioaia. Un al doilea se află pe malul drept al râului Pasărea, la est de aceeași șosea și cuprinde manufactura lui Șerban Cantacuzino (secolele al XVII-lea-al XVIII-lea), precum și o așezare și o necropolă medievale (secolele al XV-lea-al XVI-lea). Al treilea sit se află între marginea vestică a satului Afumați și limita cu comuna Ștefăneștii de Jos, și cuprinde urmele unor așezări din diverse perioade: Epoca Bronzului, epoca geto-dacică, epoca daco-romană, secolele
Afumați, Ilfov () [Corola-website/Science/310026_a_311355]
-
treilea sit se află între marginea vestică a satului Afumați și limita cu comuna Ștefăneștii de Jos, și cuprinde urmele unor așezări din diverse perioade: Epoca Bronzului, epoca geto-dacică, epoca daco-romană, secolele al IX-lea-al XI-lea și epoca medievală. Al patrulea monument de interes local, clasificat ca monument de for public, îl constituie monumentul soldaților căzuți în Primul Război Mondial, aflat pe marginea DN2 în satul Afumați. La moarte s-a păstrat obiceiul ca cel decedat să fie vegheat
Afumați, Ilfov () [Corola-website/Science/310026_a_311355]
-
fiind adoptate inițial de valahii tesalieni de la seniorii lor hispanici, si trecând mai apoi în patrimoniul heraldic al celorlaltor Valahii. În altă ordine de idei unii istorici încearcă să stabilească o legătură între heladica militară a românilor antici și cea medievală a provincilor istorice românești latinofone. Astfel, emblemă (simbolul, blazonul, totemul etc.) Legiunii a XIII-a Gemina, staționată în provincia română Dacia, era leul, emblemă (simbolul, blazonul, totemul etc.) Legiunii a V-a Macedonica, staționată în provincia română Dacia, erau boul
Heraldică medievală timpurie valahă nord și sud dunăreană () [Corola-website/Science/310054_a_311383]
-
boul (Moldova). Supraviețuirea acestor simboluri este interpretată ca reprezentând la nivel heraldic o continuitate a administrației române (sau mai corect spus daco-romane, ulterior românești) fără întrerupere pe întreaga perioadă a invaziilor barbare și a evului mediu timpuriu până la formarea statelor medievale românești.
Heraldică medievală timpurie valahă nord și sud dunăreană () [Corola-website/Science/310054_a_311383]
-
decât cu cea a lui Michelangelo, profund cunoscător al formelor umane. Caricaturalul și grotescul, practicate în Evul Mediu contrastau cu stilul în care erau tratate figurile nobile (îngeri, sfinți, etc.) ale căror contururi geometrice, schematice, erau învăluite în lumina. Artă medievală se caracterizează, în general prin contrastul dintre grotesc și angelic, dintre puritatea Cerului și impuritatea Pământului, dintre Dumnezeu și Diavol identificat cu păcatul și lumea pământeasca. Astfel, grotescul caricatural se definește în funcție de anumite valori atemporale și aspațiale, imposibil de exprimat
Gil Vicente () [Corola-website/Science/310071_a_311400]
-
atunci cand Sufletul și Diavolul încep să cadă la învoiala. Dar moartea lui Cristos purifica Sufletul, ceea ce readuce auto-ul pe un plan auster și pur simbolic. În ultimii ani ai vieții lui Gil Vicente, apare un teatru popular de inspirație medievală, construit din farse, auto-uri religioase și auto-uri cavalerești. Acest teatru se dezvoltă ulterior. Influență vicentină s-a manifestat la Antonio Ribeiro Chiado, care a zugravit cu mult realism tipuri și moravuri populare, este sensibilă și la alți autori
Gil Vicente () [Corola-website/Science/310071_a_311400]
-
Cazania a II-a" ("Cartea românească cu învățătură") tradusă în Șchei de protopopii Iane și Mihai; "Psaltirea", "Sbornicul", "Octoihul" ș.a. Aceste cărți au înscris în cultura română după aprecierea lui Lucian Blaga "întâiul mare poem al unui neam". În condiții medievale, obligați să trăim despărțiți arbitrar în ținuturi diferite, cartea și limba ei română a ținut laolaltă unit spiritual acest popor. În acesta sală sunt expuse ca argument cele mai valoroase monumente de limbă română medievală: "Biblia de la București" (1688), "Cazania
Prima școală românească () [Corola-website/Science/310078_a_311407]
-
al unui neam". În condiții medievale, obligați să trăim despărțiți arbitrar în ținuturi diferite, cartea și limba ei română a ținut laolaltă unit spiritual acest popor. În acesta sală sunt expuse ca argument cele mai valoroase monumente de limbă română medievală: "Biblia de la București" (1688), "Cazania lui Varlaam" (1643), "Îndreptarea legii de la Târgoviște" (1652), un "Tetraevanghel" miniat pe pergament din vremea lui Alexandru Lăpușneanu, manuscrise de înțelepciune creștină din secolul al XV-lea, cărțile Școlii Ardelene ("Lexiconul de la Buda", "Istoria pentru
Prima școală românească () [Corola-website/Science/310078_a_311407]
-
Crai nou" a lui Ciprian Porumbescu. Un mic colț etnografic reprezentat de vatră, icoane pe sticlă și obiecte casnice specifice Șcheiului, permit vizitatorului o impresie afectivă pentru cunoașterea tradițiilor locale. Se recunoaște cu ușurință caracterul sătesc al Șcheiului în perioada medievală, comun tuturor satelor de la periferia cetăților, care își durau o biografie aparte, fiind nevoiți să reziste cu greutate vitregiilor de tot felul. Icoanele expuse permit aprecieri față de iconarii locali, care se înscriu între marii iconari ai Transilvaniei de la Nicula, Laz
Prima școală românească () [Corola-website/Science/310078_a_311407]