9,860 matches
-
sens medical, ea este totuși „un alt fel de suferință” comparativ cu bolile trupului. Este o suferință sufletească și morală. Din aceste considerente înțelegerea nebuniei ne conduce către două surse: miturile nebuniei și epistemologia psihiatrică, ambele având pretenții explicative. Miturile nebuniei, dincolo de aspectul lor formal, raportează nebunia la o răsturnare a sistemului de valori moral-spirituale și cultural-religioase. Nebunia ca „posesiune demoniacă” este abaterea de la normă, de la lege. Ea este impurificare și păcat. Nebunul este „un alt fel de om”. Un damnat
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
alt fel de suferință” comparativ cu bolile trupului. Este o suferință sufletească și morală. Din aceste considerente înțelegerea nebuniei ne conduce către două surse: miturile nebuniei și epistemologia psihiatrică, ambele având pretenții explicative. Miturile nebuniei, dincolo de aspectul lor formal, raportează nebunia la o răsturnare a sistemului de valori moral-spirituale și cultural-religioase. Nebunia ca „posesiune demoniacă” este abaterea de la normă, de la lege. Ea este impurificare și păcat. Nebunul este „un alt fel de om”. Un damnat. În cazul acesta „nebunia” apare ca
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
sufletească și morală. Din aceste considerente înțelegerea nebuniei ne conduce către două surse: miturile nebuniei și epistemologia psihiatrică, ambele având pretenții explicative. Miturile nebuniei, dincolo de aspectul lor formal, raportează nebunia la o răsturnare a sistemului de valori moral-spirituale și cultural-religioase. Nebunia ca „posesiune demoniacă” este abaterea de la normă, de la lege. Ea este impurificare și păcat. Nebunul este „un alt fel de om”. Un damnat. În cazul acesta „nebunia” apare ca o pedeapsă pentru păcatele comise de individ, pentru abaterea acestuia de la
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
formal, raportează nebunia la o răsturnare a sistemului de valori moral-spirituale și cultural-religioase. Nebunia ca „posesiune demoniacă” este abaterea de la normă, de la lege. Ea este impurificare și păcat. Nebunul este „un alt fel de om”. Un damnat. În cazul acesta „nebunia” apare ca o pedeapsă pentru păcatele comise de individ, pentru abaterea acestuia de la legea morală și divină, iar terapeutica sa este exorcismul. Epistemologia psihiatrică privește nebunia ca pe o tulburare a vieții psihice, ca expresie a „fenomenelor psihice morbide” care
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
și păcat. Nebunul este „un alt fel de om”. Un damnat. În cazul acesta „nebunia” apare ca o pedeapsă pentru păcatele comise de individ, pentru abaterea acestuia de la legea morală și divină, iar terapeutica sa este exorcismul. Epistemologia psihiatrică privește nebunia ca pe o tulburare a vieții psihice, ca expresie a „fenomenelor psihice morbide” care înlocuiesc „fenomenele psihice normale”. Ea este înțeleasă ca o dezorganizare a sistemului personalității, ca o dereglare funcțională datorată unor cauze externe (exogene) sau unora interne, a
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
a sistemului personalității, ca o dereglare funcțională datorată unor cauze externe (exogene) sau unora interne, a unor dispoziții patologice constituționale (endogene). Tratamentul medical vizează înlăturarea cauzelor care au produs boala, în scopul restabilirii stării de echilibru psihic. Aceste idei despre nebunie readuc din nou în discuție problema normalității și cea a anormalității. În cazul nostru, nebunia ca abatere de la norma vieții echilibrate și egale are două sensuri: este o stare de dezechilibru psihic al sistemului personalității și conștiinței bolnavului care afectează
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
a unor dispoziții patologice constituționale (endogene). Tratamentul medical vizează înlăturarea cauzelor care au produs boala, în scopul restabilirii stării de echilibru psihic. Aceste idei despre nebunie readuc din nou în discuție problema normalității și cea a anormalității. În cazul nostru, nebunia ca abatere de la norma vieții echilibrate și egale are două sensuri: este o stare de dezechilibru psihic al sistemului personalității și conștiinței bolnavului care afectează raporturile sale cu realitatea, acțiunile, comunicarea și conduitele; este o schimbare în planul valorilor morale
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
clarifică, ci uimește. Rațiunea răspunde, pe când delirul fabulează. Enunțurile rațiunii sunt posibile, pe când enunțurile delirante sunt imposibile. Poțiunea este bazată pe realitate, delirul pe irealitate. Se poate constata deci, că, dincolo de dimensiunea pur psihologică și medicală ca „simptom” clinico-psihiatric, delirul, „nebunia”, este „un alt mod de a fi al umanului”. Înțelegerea medicală a nebuniei ca boală psihică este, în final, o „tehnică” de gândire diagnostică și de practică terapeutică. Dar aceasta nu acoperă în întregime problema. Nebunia trebuie înțeleasă ca „fenomen
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
enunțurile delirante sunt imposibile. Poțiunea este bazată pe realitate, delirul pe irealitate. Se poate constata deci, că, dincolo de dimensiunea pur psihologică și medicală ca „simptom” clinico-psihiatric, delirul, „nebunia”, este „un alt mod de a fi al umanului”. Înțelegerea medicală a nebuniei ca boală psihică este, în final, o „tehnică” de gândire diagnostică și de practică terapeutică. Dar aceasta nu acoperă în întregime problema. Nebunia trebuie înțeleasă ca „fenomen uman”, raportată la un sistem de valori logice, morale și culturale cu care
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
ca „simptom” clinico-psihiatric, delirul, „nebunia”, este „un alt mod de a fi al umanului”. Înțelegerea medicală a nebuniei ca boală psihică este, în final, o „tehnică” de gândire diagnostică și de practică terapeutică. Dar aceasta nu acoperă în întregime problema. Nebunia trebuie înțeleasă ca „fenomen uman”, raportată la un sistem de valori logice, morale și culturale cu care să fie comparată și eliminată prin excludere. Rezultă de aici faptul că nebunia ar fi deci o altă modalitate de „a înțelege” normalitatea
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
de practică terapeutică. Dar aceasta nu acoperă în întregime problema. Nebunia trebuie înțeleasă ca „fenomen uman”, raportată la un sistem de valori logice, morale și culturale cu care să fie comparată și eliminată prin excludere. Rezultă de aici faptul că nebunia ar fi deci o altă modalitate de „a înțelege” normalitatea și anormalitatea în domeniul vieții psihice. Acceptând aceste puncte de vedere, vom admite că prin intermediul psihopatologiei, psihiatria se descoperă, dincolo de latura sa medicală, ca știință umană. Viitorul psihiatriei, o disciplină
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
cercetătorului sau practicianului. Orice cunoaștere științifică trebuie să explice sau să motiveze ceva. Aceasta ar fi însăși esența etică a științei respective. Să ne întoarcem la psihopatologie. Ce urmărește să motiveze psihopatologia atât în plan științific, cât și moral? Semnificația nebuniei și a bolnavului psihic. Natural că, în plan formal, psihopatologia este disciplina care studiază fenomenele psihice morbide, în conformitate cu o metodologie riguros specifică, cu un plan sau model de gândire și cu un scop precis. Ce se află însă dincolo de aceste
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
un plan sau model de gândire și cu un scop precis. Ce se află însă dincolo de aceste „intenții metodologice”? Care este semnificația morală a acestora? Din punct de vedere etic, psihopatologia pune în discuție o problemă esențială: care este semnificația nebuniei? Este nebunia un fenomen uman, sau este o boală? Este nebunia un fenomen ontologic, sau o suferință medicală? Și una și alta. Mai exact este un fapt ontologic medicalizat. Dar, spre deosebire de celelalte boli, mai precis de bolile somatice ale trupului
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
sau model de gândire și cu un scop precis. Ce se află însă dincolo de aceste „intenții metodologice”? Care este semnificația morală a acestora? Din punct de vedere etic, psihopatologia pune în discuție o problemă esențială: care este semnificația nebuniei? Este nebunia un fenomen uman, sau este o boală? Este nebunia un fenomen ontologic, sau o suferință medicală? Și una și alta. Mai exact este un fapt ontologic medicalizat. Dar, spre deosebire de celelalte boli, mai precis de bolile somatice ale trupului, boala psihică
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
Ce se află însă dincolo de aceste „intenții metodologice”? Care este semnificația morală a acestora? Din punct de vedere etic, psihopatologia pune în discuție o problemă esențială: care este semnificația nebuniei? Este nebunia un fenomen uman, sau este o boală? Este nebunia un fenomen ontologic, sau o suferință medicală? Și una și alta. Mai exact este un fapt ontologic medicalizat. Dar, spre deosebire de celelalte boli, mai precis de bolile somatice ale trupului, boala psihică, nebunia, este și o stare de spirit, prin urmare
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
un fenomen uman, sau este o boală? Este nebunia un fenomen ontologic, sau o suferință medicală? Și una și alta. Mai exact este un fapt ontologic medicalizat. Dar, spre deosebire de celelalte boli, mai precis de bolile somatice ale trupului, boala psihică, nebunia, este și o stare de spirit, prin urmare o suferință morală care apasă și schimbă natura umană, transformă persoana, o copleșește. Orice boală este resimțită ca suferință, dar nebunia este trăită ca o suferință morală, care apasă, care răscolește conștiința
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
celelalte boli, mai precis de bolile somatice ale trupului, boala psihică, nebunia, este și o stare de spirit, prin urmare o suferință morală care apasă și schimbă natura umană, transformă persoana, o copleșește. Orice boală este resimțită ca suferință, dar nebunia este trăită ca o suferință morală, care apasă, care răscolește conștiința. Semnificația morală a nebuniei rezidă în faptul că ea este percepută și etichetată ca vinovăție. Ca o pedeapsă. Ca o stare de posesiune a individului de către ceva impur, care
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
stare de spirit, prin urmare o suferință morală care apasă și schimbă natura umană, transformă persoana, o copleșește. Orice boală este resimțită ca suferință, dar nebunia este trăită ca o suferință morală, care apasă, care răscolește conștiința. Semnificația morală a nebuniei rezidă în faptul că ea este percepută și etichetată ca vinovăție. Ca o pedeapsă. Ca o stare de posesiune a individului de către ceva impur, care-i alterează natura sfârșind prin a o schimba. Omul bolnav este suferind. Bolnavul psihic sau
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
și etichetată ca vinovăție. Ca o pedeapsă. Ca o stare de posesiune a individului de către ceva impur, care-i alterează natura sfârșind prin a o schimba. Omul bolnav este suferind. Bolnavul psihic sau nebunul depășește suferința. El devine altul prin nebunie. Este o ființă stranie, de neînțeles, schimbată. Bolnavul seamănă cu noi, pe când nebunul este străin de noi. Bolnavul trezește milă. Nebunul inspiră teamă și repulsie. Cu bolnavul se poate comunica. Cu nebunul orice comunicare este anulată. De bolnav te apropii
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
bază frica de nebuni, proiectată, extinsă, asupra bolnavilor psihici. Este mai ușor, mai simplu, de acceptat să fii bolnav, decât să fii nebun; în boală, nu-ți pierzi natura umană, statutul de om. Continui să fii om. Dar, în cazul nebuniei, natura umană se dizolvă, este pierdută și odată cu aceasta și statutul de om. Nebunul iese din societate. Este un personaj damnat. Aceasta este tema etică a psihopatologiei. Mai exact „imaginea etică” a nebuniei care se generalizează asupra nebunului ca personaj
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
Continui să fii om. Dar, în cazul nebuniei, natura umană se dizolvă, este pierdută și odată cu aceasta și statutul de om. Nebunul iese din societate. Este un personaj damnat. Aceasta este tema etică a psihopatologiei. Mai exact „imaginea etică” a nebuniei care se generalizează asupra nebunului ca personaj care încarnează nebunia. Pentru societate, nebunia este expresia unei vinovății. Bolnavul psihic este considerat ca fiind un personaj damnat, asupra căruia sunt proiectate vinovățiile colective. În decursul istoriei sale culturale, nebunia a avut
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
se dizolvă, este pierdută și odată cu aceasta și statutul de om. Nebunul iese din societate. Este un personaj damnat. Aceasta este tema etică a psihopatologiei. Mai exact „imaginea etică” a nebuniei care se generalizează asupra nebunului ca personaj care încarnează nebunia. Pentru societate, nebunia este expresia unei vinovății. Bolnavul psihic este considerat ca fiind un personaj damnat, asupra căruia sunt proiectate vinovățiile colective. În decursul istoriei sale culturale, nebunia a avut, printre altele și rolul de a „prelua” culpabilitățile colective ale
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
pierdută și odată cu aceasta și statutul de om. Nebunul iese din societate. Este un personaj damnat. Aceasta este tema etică a psihopatologiei. Mai exact „imaginea etică” a nebuniei care se generalizează asupra nebunului ca personaj care încarnează nebunia. Pentru societate, nebunia este expresia unei vinovății. Bolnavul psihic este considerat ca fiind un personaj damnat, asupra căruia sunt proiectate vinovățiile colective. În decursul istoriei sale culturale, nebunia a avut, printre altele și rolul de a „prelua” culpabilitățile colective ale societății. Societatea este
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
etică” a nebuniei care se generalizează asupra nebunului ca personaj care încarnează nebunia. Pentru societate, nebunia este expresia unei vinovății. Bolnavul psihic este considerat ca fiind un personaj damnat, asupra căruia sunt proiectate vinovățiile colective. În decursul istoriei sale culturale, nebunia a avut, printre altele și rolul de a „prelua” culpabilitățile colective ale societății. Societatea este cea care proiectează, transferă asupra „nebuniei” propriile sale „probleme” ca în cazul unei catarsis colectiv, similar unui scenariu tragic. Nebunia este, dincolo de faptul clinico-psihiatric, un
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
psihic este considerat ca fiind un personaj damnat, asupra căruia sunt proiectate vinovățiile colective. În decursul istoriei sale culturale, nebunia a avut, printre altele și rolul de a „prelua” culpabilitățile colective ale societății. Societatea este cea care proiectează, transferă asupra „nebuniei” propriile sale „probleme” ca în cazul unei catarsis colectiv, similar unui scenariu tragic. Nebunia este, dincolo de faptul clinico-psihiatric, un fenomen socio-cultural care absoarbe culpabilitatea socială. Ea are un rol esențial, de menținere, în mod paradoxal, a stării de echilibru și
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]