10,880 matches
-
ale elitrelor ușor îngustate posterior. 7 Acrotrichis sericans Heer (depressa Gillm., picicornis Rossk.) Corpul negru sau negru-cenușiu, mat ori ușor lucios, acoperi cu o pubescență culcată, extrem de fină. Antenele negricioase, cu primele 2 articole bazale parțial roșcate. Picioarele galben-roșcate de nuanță închisă sau deschisă. Articolele antenale 3-8 în formă de ulcior, îngustate spre vârf, iar articolele 4-7 sunt de aproximativ 2 ori mai lungi decât late. Pronotul la fel de lat cât elitrele cu unghiurile posterioare drepte. Bordura marginilor laterale ale pronotului puternic
Coleoptera Romaniae/Vol.3: Staphylinoidea i Silphidae : Agyrtidae, Leiodidae, Scydmaenidae, Ptiliidae by PAUL GÎDEI () [Corola-publishinghouse/Science/707_a_1222]
-
fi răspândită și la noi. Smicrus filicornis Fairmaire & Laboulbène Corpul alungit cu marginile laterale paralele, prevăzut cu o punctuație fină și deasă, acoperit de o pubescență rară. Corpul negru-mat sau ușor lucios, elitrele negru-maronii, cu o tivitură apicală îngustă, de nuanță gălbuie. Pronotul aproximativ la fel de lat cât elitrele, cu marginile laterale ușor rotunjite. Unghiurile posterioare ale pronotului drepte, cu vârfurile ascuțite, ele nu sunt prelungite posterior. Ultimul sternit abdominal cu o impresiune transversală relativ dezvoltată. În compostul și nisipul de pe malurile
Coleoptera Romaniae/Vol.3: Staphylinoidea i Silphidae : Agyrtidae, Leiodidae, Scydmaenidae, Ptiliidae by PAUL GÎDEI () [Corola-publishinghouse/Science/707_a_1222]
-
și o a treia linie, de tratament funcțional, care trebuie să mențină sau să refacă funcția mio-artro kinetică. Explorările de laborator, investigațiile imunologice, radiologice și de imagistică, sofisticate, au un rol deosebit, dar niciodată nu vor putea Înlocui aportul clinicii. Nuanțele durerii (surdă, insuportabilă, „ca o arsură", „ca o tensiune"), ritmul (inflamator, mecanic, mixt), tipul (acut, cronic), iradierea, factorii declanșatori și simptomatologia de acompaniament fac posibilă descifrarea entităților reumatismale generatoare de durere, la adult și la copil. Bolile reumatismale exprimă cea
CONTRIBUTII LA OPTIMIZAREA TRATAMENTULUI FIBROMIALGIEI PE PRINCIPII CRONOBIOLOGICE by GABRIELA RAVEICA [Corola-publishinghouse/Science/679_a_1132]
-
și de relaxare a mușchiului. Căile de transmitere sunt fibrele nervoase groase ce intră În alcătuirea sistemului gama, sistemul tonusului muscular. Durerea musculară este o cauză frecventă de suferință și consultație Într-un cabinet medical. Durerea musculară, mialgia, are multiple nuanțe de exprimare ce se datoresc unor mecanisme patogenice diferite. Principalele procese patologice care produc durere sunt de tip mecanic (contracție, Întindere musculară), metabolic, ischemic (claudicația arterială), chimic-inflamator (miozitic) sau prin dereglarea mecanismelor de percepție și control al durerii (fibromialgie, sindrom
CONTRIBUTII LA OPTIMIZAREA TRATAMENTULUI FIBROMIALGIEI PE PRINCIPII CRONOBIOLOGICE by GABRIELA RAVEICA [Corola-publishinghouse/Science/679_a_1132]
-
mecanismelor de percepție și control al durerii (fibromialgie, sindrom miofascial). Durerea musculară poate fi acută (ruptură, crampă musculară, claudicație), cronică, cu predominanță la nivelul centurilor și Însoțită de scăderea forței musculare (polimiozita), cronică difuză, Însoțită de fatigabilitate, insomnii (fibromialgie). O nuanță particulară de durere este starea de curbatură Întâlnită Într-o serie de afecțiuni [139,140]. Conform clasificărilor din literatura românească de specialitate[141, 194] bolile reumatismale În care durerea musculară se află pe primul plan sunt miopatiile inflamatorii cronice, fibromialgia
CONTRIBUTII LA OPTIMIZAREA TRATAMENTULUI FIBROMIALGIEI PE PRINCIPII CRONOBIOLOGICE by GABRIELA RAVEICA [Corola-publishinghouse/Science/679_a_1132]
-
apare obsedant în opera poetică a lui John Clare.] [**shadowy cell of Remembrance: idee ce anticipează noțiunea de subconștient sau de inconștient individual ce apare la romantici precum S. T. Coleridge, John Keats sau P. B. Shelley.] Happiness / Fericirea - "Conștiința, nuanța schimbătoare a sufletului-Cameleon"*; "uciderea, oribilă cruzime"; "Preoție, tu orb universal al tuturor, / Tu idol, la picioarele căruia se prosternează neamurile toate, / Tată al restriștii, origine-a păcatului, / A cărui primă existență cu frica a-început", "Învăl[uindu]-ți Elizeul cu
Thomas Chatterton: universul magic by Mihai A. Stroe () [Corola-publishinghouse/Science/84941_a_85726]
-
funcționează respectivele sisteme educative. De altfel, s-ar putea schița o veritabilă istorie a educației urmărind metamorfoza idealurilor educative începînd de la greci și mergînd pînă în modernitatea actuală, nelăsînd pe dinafară idealurile educative malformate, extramoderne, ale societăților totalitare de orice nuanță ideologică 1. Mai trebuie să precizăm că procesul de transmitere culturală, care este în mod esențial educația, are loc pe două axe: a) verticală - între generațiile succesive dintr-o comunitate, și atunci este vorba despre educația propriu-zisă, a copiilor și
GHID PENTRU CERCETAREA EDUCATIEI. In: GHID PENTRU CERCETAREA EDUCAŢIEI by NICOLETA LAURA POPA, LIVIU ANTONESEI, ADRIAN VICENTIU LABAR () [Corola-publishinghouse/Science/797_a_1743]
-
că, în cazul unor cercetări de o anumită extensie și/sau complexitate, cercetătorul își poate propune mai multe ipoteze de lucru, mai multe ipoteze principale, dar și ipoteze secundare, adesea concretizări ale celor dintîi, alteori urmărind chestiuni de detaliu, de nuanță. În rezumat, la începutul unei cercetări, al oricărei investigații aplicate educației, ne confruntăm cu o situație educativă, aparținînd unei anumite zone tematice, care pune o problemă ce trebuie rezolvată. Formularea ipotezei/ipotezelor este începutul indispensabil al procesului de rezolvare a
GHID PENTRU CERCETAREA EDUCATIEI. In: GHID PENTRU CERCETAREA EDUCAŢIEI by NICOLETA LAURA POPA, LIVIU ANTONESEI, ADRIAN VICENTIU LABAR () [Corola-publishinghouse/Science/797_a_1743]
-
unui studiu (McMillan, 1992), provocarea variației unor fenomene într-o situație controlată (Rotariu, Iluț, 1997). Există autori care adaugă acestor categorii de metode pe cele istorice (Hăvîrneanu, 2000b): cercetarea istorică și studiul de caz. Studiul de caz poate căpăta și nuanțe descriptive, în funcție de natura problemei investigate și a scopului cercetării. Același autor include în rîndul metodelor descriptive observația sis tematică, metoda corelațională, metoda utilizată în studiile genetice și metoda utilizată în studiile ex post facto, în timp ce metodele experimentale s-ar referi
GHID PENTRU CERCETAREA EDUCATIEI. In: GHID PENTRU CERCETAREA EDUCAŢIEI by NICOLETA LAURA POPA, LIVIU ANTONESEI, ADRIAN VICENTIU LABAR () [Corola-publishinghouse/Science/797_a_1743]
-
formulate, să utilizeze un limbaj accesibil subiecților, să nu sugereze răspunsul, să conțină referiri la o singură situație (nefiind permise întrebările multiple), să evite negațiile duble. Formularea întrebărilor trebuie să evite distorsiuni de tipul bias-ului. Inițiatorul chestionarului poate imprima întrebărilor nuanțe ale propriilor sale opinii care pot influența răspunsurile subiecților. De asemenea, modul de formulare a unor întrebări „sensibile” poate induce un anumit tip de răspunsuri. Nu există un număr fix de întrebări, acesta variind în funcție de problema studiată, dar și de
GHID PENTRU CERCETAREA EDUCATIEI. In: GHID PENTRU CERCETAREA EDUCAŢIEI by NICOLETA LAURA POPA, LIVIU ANTONESEI, ADRIAN VICENTIU LABAR () [Corola-publishinghouse/Science/797_a_1743]
-
se referă la nivelul ridicat al manipulării de imagini mintale. Aptitudinile pentru artă sunt de o varietate largă, specifice fiecărei arte: muzică, poezie, proză, pictură, sculptură, arhitectură, teatru, coregrafie, etc. În plus, în cadrul fiecărei arte există aptitudini care pot avea nuanțe diferite. De pildă, în muzică, aptitudini nuanțate au dirijorii, instrumentiștii sau compozitorii. Insuficienta dezvoltare a aptitudinilor speciale face imposibilă atingerea nivelelor ridicate de creativitate. Orice aptitudine specială este un amestec din mai multe elemente, cu pondere variabilă pentru fiecare activitate
Creativitate : fundamente, secrete şi strategii by Georgel Paicu () [Corola-publishinghouse/Science/690_a_1152]
-
într-un stil artistic nou reprezentat în opera Rapsodia Română. Pictorii francezi Georges Seurat și Paul Cezanne au descoperit că nici culoarea în sine nu este continuă, teorie ce se opunea tehnicii de până atunci de a trece de la o nuanță la alta prin tonuri intermediare, ca și cum natura ar fi avea continuitate în toate aspectele sale. Acești artiști credeau că în natură nu există culori intermediare, deoarece fiecare nuanță este diferită și trebuie pictată separat. Ei au divizat diferitele nuanțe în
Creativitate : fundamente, secrete şi strategii by Georgel Paicu () [Corola-publishinghouse/Science/690_a_1152]
-
ce se opunea tehnicii de până atunci de a trece de la o nuanță la alta prin tonuri intermediare, ca și cum natura ar fi avea continuitate în toate aspectele sale. Acești artiști credeau că în natură nu există culori intermediare, deoarece fiecare nuanță este diferită și trebuie pictată separat. Ei au divizat diferitele nuanțe în „puncte” independente și apoi le-au grupat în diferite moduri, rezultatul fiind impresionant. Descompunerea imaginilor în particule de culoare distincte și observarea atentă a fiecărei particule i-a
Creativitate : fundamente, secrete şi strategii by Georgel Paicu () [Corola-publishinghouse/Science/690_a_1152]
-
o nuanță la alta prin tonuri intermediare, ca și cum natura ar fi avea continuitate în toate aspectele sale. Acești artiști credeau că în natură nu există culori intermediare, deoarece fiecare nuanță este diferită și trebuie pictată separat. Ei au divizat diferitele nuanțe în „puncte” independente și apoi le-au grupat în diferite moduri, rezultatul fiind impresionant. Descompunerea imaginilor în particule de culoare distincte și observarea atentă a fiecărei particule i-a ajutat pe Seurat și Cezanne să depășească percepția clasică a imaginii
Creativitate : fundamente, secrete şi strategii by Georgel Paicu () [Corola-publishinghouse/Science/690_a_1152]
-
politice, ironia, afirmarea „dreptului de a gândi liber” sunt emblematice. Regăsirea sinelui, recuperarea identității, refuzul de a face parte dintr-o masă amorfă și dorința de afirmare a individului duc la evadarea din real, din cotidian, în favoarea unei „armonii a nuanțelor”. Cel ce ne scapă, roman scris în 1983 și publicat în 1992, se apropie mult de reportaj, deși subiectul pare și acum desprins din fantastic: la o fabrică de lactate se produc șuruburi destinate să „ancoreze în realitate” conștiința oamenilor
TARZIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290092_a_291421]
-
o structură fragilă, de învins și dezrădăcinat. Foiletoanele sale, realizate cu mijloacele literaturii, sunt ale unui ironist îndrăzneț, a cărui fantezie răstoarnă legăturile obișnuite dintre lucruri. Cultură imprimă stilului, adesea persiflant, ținută intelectuală. Ț. nu evita umorul popular, iar câteodată nuanță umorului sau amintește de Costache Negruzzi. Sarcasmul și frază caustica țintesc în puternicii zilei, aluzia la realitățile politice e transparență. Moartea lui Dule (reprodusa și în „Convorbiri literare”, 1898) imaginează o situatie caragialescă: reluarea, în toate gazetele, a unei informații
TELIMAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290128_a_291457]
-
în care personajele sale par a fi singurii oameni din Univers” (Mircea Ghițulescu). Unii protagoniști par evadați din teatrul lui Anton Cehov - visători fără vreun țel, învinși înainte de a îndrăzni să acționeze. După o perioadă de tatonări, de încercări cu nuanțe și posturi avangardiste, T. se reorientează către o scriitură dramaturgică „de expresivitate academică”, fără să renunțe la protestul adesea cu adresă polemică, incomod în raport cu obișnuințele, cu locurile comune sau concesiile, compromisurile din epocă. În 1972 își tipărește teza de doctorat
TEODORESCU-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290141_a_291470]
-
Barbu (Dioptrie, ev arid), Camil Baltazar, Jacques G. Costin, Mihail Celarianu, Andrei Tudor, Leon Feraru, Cicerone Theodorescu, Emil Gulian, Eugen Jebeleanu, Tana Quil ș.a. Colaborează cu proză Liviu Rebreanu (Crângul Feregetului), Grigore Cugler (texte suprarealiste), Ticu Archip (proză modernistă, cu nuanțe naturaliste), Hortensia Papadat-Bengescu (Candoare, Drumuri care nu se văd, fragment din romanul Concert din muzică de Bach, Rochia miresei, Fetița), Camil Baltazar, I. Peltz, Camil Petrescu (Drum cu ocoluri la Odobești, fragment din romanul Ultima noapte de dragoste, întâia noapte
TIPARNIŢA LITERARA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290192_a_291521]
-
Rebreanu, Camil Petrescu, F. Aderca, Ionel Teodoreanu, V. Voiculescu, Zaharia Stancu, Eugen Barbu, Radu Stanca, Ion Vlasiu. Interpretul manifestă o egală disponibilitate în ce privește genurile, iar lecturile sale dezvoltă ipoteze de lucru ingenioase, din perspective analitice noi, cel puțin la nivelul nuanței, dacă nu în întregime. Criticul are mereu în vedere ansamblul unei opere, căutând mișcările integratoare și punctele de conexiune în interiorul acesteia sau în spațiul mai larg al literaturii române. Astfel, poezia lui Camil Petrescu este înțeleasă ca „o treaptă” a
TIHAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290171_a_291500]
-
și Abel în transpunere contemporană: protagoniști sunt doi tineri, frați gemeni, actori ai unei drame cu deznodământ funest. Nuvela poate fi considerată, la limită, eboșa unui roman ultraconcentrat. Și aici tonul este la prima vedere neutru, impersonal, însă întrețesut cu nuanțe contextuale (identificare, compasiune, distanțare), ironia coexistând cu gravitatea în pasaje de parodiere discretă a limbajului cronicii mondene, a limbajului prozei despre „obsedantul deceniu” ș.a.m.d. Ca romancier, Ț. se întoarce în Anotimpuri de trecere (1998) la convenția reprezentării, dar
ŢIRLEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290197_a_291526]
-
care se autoproclamă Mahăyăna, „Marele Vehicul”, spre deosebire de buddhismul anterior, care primește denumirea de Hīnayăna sau „Micul Vehicul”. Ușor minimalizator la început, termenul acesta poate fi reținut în cronologia și taxonomia buddhistă, cu condiția de a nu i se acorda o nuanță peiorativă. De fapt, denumirea de Hīnayăna a fost dată buddhismului primar de adepții noii direcții mahayaniste, tocmai pentru a sublinia incapacitatea Hīnayănei de a satisface necesitățile religioase ale adepților. „Micul Vehicul” se adresa în principal comunităților monahale, pe când noua direcție
BUDDHA REALITATE ŞI LEGENDĂ by EMIL VACARIU () [Corola-publishinghouse/Science/463_a_1294]
-
din Iași din 1856 și până în apropierea morții, întâmplată în 1864. Nicolae Ionescu, principalul exponent al acestei grupări liberale, era fratele cunoscutului agronom Ion Ionescu de la Brad. Printre membrii grupării liberale ieșene s-a numărat și Ion Creangă. liberali de nuanța lui Mihail Kogălniceanu. Kogălniceanu însă nu mai avea partid, ci, odată cu detronarea lui Cuza, kogălnicenismul pierise. Pe frac ționiști conservatorii din București, adică „albii“, îi numeau: „roșiii din Moldova“. Fruntașii celor două partide în luptă erau: din partea conservatorilor de nuanțe
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
nuanța lui Mihail Kogălniceanu. Kogălniceanu însă nu mai avea partid, ci, odată cu detronarea lui Cuza, kogălnicenismul pierise. Pe frac ționiști conservatorii din București, adică „albii“, îi numeau: „roșiii din Moldova“. Fruntașii celor două partide în luptă erau: din partea conservatorilor de nuanțe diferite, o puternică pleiadă compusă din: prințul Dimitrie Ghica (Beizade Mitică), Lascăr Catargiu, general Chr. Tell, Petre Mavrogheni, general I.Em. Florescu, Gheorghe Costa-Foru, Nicolae Crețulescu, Vasile și Const. Boerescu, Manolache Costache Epureanu, Ion Strat, Petre Carp, Gheorghe Cantacuzino, Titu
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
Chr. Tell, Petre Mavrogheni, general I.Em. Florescu, Gheorghe Costa-Foru, Nicolae Crețulescu, Vasile și Const. Boerescu, Manolache Costache Epureanu, Ion Strat, Petre Carp, Gheorghe Cantacuzino, Titu Maiorescu, Alexandru Lahovary, colonel Gheorghe Manu, Ion Cantacuzino etc. Liberalii, iarăși de mai multe nuanțe, aveau în frunte pe: frații Golescu, Ion și Dimitrie Brătianu, C.A. Rosetti, Mihail Kogălniceanu, Ion Ghica, Nicolae Ionescu etc. Între partide erau câteva personalități însemnate precum jurisconsultul și profesor universitar Constantin Bosianu, un independent dar mai mult liberal, Gheorghe
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
pe: frații Golescu, Ion și Dimitrie Brătianu, C.A. Rosetti, Mihail Kogălniceanu, Ion Ghica, Nicolae Ionescu etc. Între partide erau câteva personalități însemnate precum jurisconsultul și profesor universitar Constantin Bosianu, un independent dar mai mult liberal, Gheorghe Vernescu, de aceeași nuanță, precum și alte personalități, de pildă: B.P. Hasdeu și V.A. Urechia care, deși liberali, nu aparțineau partidului liberal sau roșu.28 Un număr de tineri: Petre Grădișteanu, Eugen Stătescu, Nicolae Fleva, Pake Protopopescu începeau.29 Personalități cu importanță în politica
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]