10,542 matches
-
descrieri ale presupusei ambarcațiuni în primii ani ai secolului al XX-lea. Nu se știe dacă, după epoca lui Ștefan cel Mare, s-au mai făcut pânzare (la Galați ?) și nici cum arăta exact unul. Cronicile moldovenești clasice (Ureche-Costin-Neculce) nu pomenesc nimic de asemenea vase, deși despre navigație, în general, pe Dunăre sau pe mare și în Moldova, și în Muntenia (mărturia despre turnul pentru corăbii aparține unei inscripții athonite, dar galioane moschicești și șeici apar, de pildă, la Ion Neculce
PIRAŢI ȘI CORĂBII Incursiune într‑un posibil imaginar al mării by Adrian G. Romila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/850_a_1578]
-
dar cu oamenii în viață, în Constantinopol, unde, în semn de admirație, a fost reparat pe cheltuiala marinei otomane și a putut continua drumul pe itinerarul stabilit dinainte, în jurul Mediteranei. Scriitorul Jean Bart, el însuși ofițer pe vas, îl va pomeni în multe feluri, în articole și în literatură. Scos din uz în 1931 și andocat la Constanța, a ars într-un bombardament sovietic, în 1944, și s-a scufundat în apele Dunării. În 1939, un alt vasșcoală, Mircea II, o
PIRAŢI ȘI CORĂBII Incursiune într‑un posibil imaginar al mării by Adrian G. Romila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/850_a_1578]
-
imaginile tulburi ale visului, plutește tot atât de tulbure mirosul de corabie, neasemuit, lemn umed, sare, cânepă, catran - distilate laolaltă în același alambic. Tudoran a împrospătat firava tradiție a literaturii române, aceea a mării și a obiectelor ei plutitoare, atât de puțin pomenite de restul marilor și micilor autori autohtoni. Cu Toate pânzele sus !, aventura nautică era consumată până la ultima ei consecință 7, asta dacă presupunem că ea ar fi fost începută vreodată, altcumva decât prin imaginație. Deși de aprecieri romanul s-a
PIRAŢI ȘI CORĂBII Incursiune într‑un posibil imaginar al mării by Adrian G. Romila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/850_a_1578]
-
educație, o regulă fermă: principiul confidențialității în relația cu pacientul trebuie încălcat atunci când acesta vrea să se sinucidă sau prezintă o reală amenințare pentru viața altora. Știu că Mona Muscă își va pierde din popularitate, pentru vina că nu a pomenit acel angajament care, la vremea respectivă, trecea drept unul de natură profesională, făcea parte din obligațiile cadrelor didactice care lucrau cu străinii. La cât o agreează conducerea liberală, poate își pierde și partidul. O mulțime de neonuferi se ivesc pe
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
texte sunt la fel de responsabile de conținutul acestora, ca și de cel al articolelor. Pentru calomnie, dezinformare sau insultă, găzduite sub semnătura jurnalistului, culpa se împarte. Ziarul răspunde mai ales moral, în fața cititorilor. Jurnalistul răspunde și în fața legii. Cum în cazul pomenit „delatorul” este anonim, de data aceasta răspunderea morală și legală revine numai redactorilor. Este în interesul patronilor și angajaților să vândă o gazetă. Uneori o fac pariind pe delațiuni ca voluptate a unor comentatori, pe deliciul de lectură al unor
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
Sanitară! Știința sacră. Spitalul e o industrie cu foc continuu. Nimeni nu-și pierde vremea să decripteze Cabala medicală pentru înțelegerea pacienților. Intri și ieși de acolo fără să înțelegi ceva despre cazul tău. Și, în definitiv, cine a mai pomenit să dai explicații ficaților, stomacelor, intestinelor. Ele nu au conștiință de sine. Nu sunt persoane. Text publicat în Curentul, 21 octombrie 1998 Catastrofa la români Mama a căzut pe gheață în fața unui magazin din Hunedoara. S-a lovit rău, inclusiv
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
-uri, prea puține erau, prin însuși scopul lor, menite să apere și promoveze drepturile unei anumite categorii și prea puține aveau caracter profesional. - Fiindcă majoritatea s-au constituit ca organizații de caritate, așteptarea în legătură cu ele este aceea de a împărți pomeni. - Fiindcă multe ONG-uri au mascat afaceri murdare (vezi cumpărarea fără taxe a autoturismelor străine și vânzarea lor), cu ajutorul presei s-a făcut repede saltul spre concluzia: ONG-urile sunt surse de mascare a contrabandei. - ONG-urile au cea mai
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
eficienți să se ducă pe apa sâmbetei la „țiganii” de români care stau cu mâna întinsă și cu burta la soare, așteptând pomeni din Vest. O persoană ca Mircea Mihăieș ar deveni, implicit, victima unei asemenea perspective. Ca să nu mai pomenesc de cazul în care o asemenea opinie ar prevala. Aruncarea noastră peste bordul european ar deveni inevitabilă. Probabil ne este prea greu să ne amintim imperativul categoric kantian: acționează astfel încât maxima acțiunii tale ar putea deveni oricând lege universală. Poate
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
și 1910), încadrând pentru prima oară cronologic cultura, clarificându-i fazele și precizându-i situația în context mondial. Dacă în existența arheologului Neculai Beldiceanu nu șiar fi făcut loc o „oră astrală” cum ar spune Stefan Zweig, nu i-am pomeni numele. II Împreună cu Sadoveanu și Vâlsan, în primăvara anului 1905, fiul lui Neculai Beldiceanu se afla în subordinea poetului D. Nanu, epigon al lui Bolintineanu, Eminescu și Coșbuc la un loc, fiind totodată secretarul liberalului Hurmuzescu la Ministerul Instrucțiunii. Slujba
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
-și amintească de nevoile ieșenilor, multe și mari la ora aceea, poate chiar să le promită rezolvarea unora dintre ele. N-a făcut-o deși, fără ca nimeni să simtă cum trece vremea, Sadoveanu a vorbit mai bine de o oră. Pomenea de aventuri pescărești din deltă unde căpătase reumatismul de care „se tămăduia” acum iar, când și-a împins amintirile către timpuri mai îndepărtate, a ajuns la maica sa. Atunci a scos din buzunarul de la piept o năframă roșie, uriașă, cu
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
Dima a rămas în mijlocul studenților, înfășurând pe gât un fular neobișnuit de lung. În ora următoare, la referințe bibliografice, profesorul Agavriloaie a menționat numele lui Al. Dima, adăogând lat: „Aceala care a fost cu condicuța”. Sarcastic era profesorul cu toată lumea. Pomenind numele marelui povestitor Ion Creangă, a ținut să atragă atenția ascultătorilor că dânsul vorbește de „Ion Creangă, ceal adivarat, nu de tot felul de terchea-berchea care îi poartă numele”. Aluzia era la matematicianul Ion Creangă, rector în acel moment al
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
nu iartă, și astfel vedem astăzi pe înfăptuitorul autonomiei bisericii din Bucovina prăbușindu-se în mormânt. Moartea sa o deplâng toți fii și fiicele sufletești. Moartea sa o deplânge și Universitatea „Regele Carol II” [...]. De aceea, numele său se va pomeni totdeauna cu evlavie și recunoștință alăturea de marii ctitori și adăugători ai bisericii drept măritoare din Bucovina. Cade-se deci să ne plecăm cu creștinească resemnare în fața rămășițelor sale pământene și să rugăm pe Dumnezeul părinților noștri să-l primească
Nectarie Cotlarciuc, Arhiepiscop al Cernăuţilor şi Mitropolit al Bucovinei by Marius Vasile Ţibulcă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91906_a_107347]
-
secolului al XIV-lea, Ismailul s-a aflat în stăpânirea Principatului Moldova. În lucrarea Descripțio Moldaviae scrisă de către voievodul cărturar Dimitrie Cantemir în limba latină, în perioada 1714-1716, orașul Ismail este descris astfel: „Ținutul Ismailului, din care e vrednică de pomenit Ismail, în vechime numită de moldoveni Smil, o cetate care nu trebuie lăsată de o parte, cu oaste turcească și cârmnuită de un muteveli". Cetatea este asediată la 11/22 decembrie 1790 de către armatele mareșalului rus Aleksandr Suvorov, care reușește
Nectarie Cotlarciuc, Arhiepiscop al Cernăuţilor şi Mitropolit al Bucovinei by Marius Vasile Ţibulcă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91906_a_107347]
-
celuilalt în favoarea lui. Aceste lucruri l-au afectat și l-au întristat pe Nectarie, însă activitatea lui din fruntea Bisericii bucovinene a eclipsat vorbele rele la adresa lui, făcând ca numele mitropolitului Nectarie să rămână în istorie și să fie pomenit întotdeauna cu evlavie și recunoștință alături de mari ctitori și adăugitori ai Bisericii dreptmăritoare din Bucovina și din România. Activitatea cărturărească a lui Nectarie Cotlarciuc Din toate cele arătate până acum, se poate vedea că mitropolitul Nectarie Cotlarciuc, în puținii
Nectarie Cotlarciuc, Arhiepiscop al Cernăuţilor şi Mitropolit al Bucovinei by Marius Vasile Ţibulcă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91906_a_107347]
-
doar trei binefăcători care s-au angajat să verse o cotă lunară. Era vorba de 30 de bănuți de contribuabil. Inițiativa a durat câteva luni și apoi a fost abandonată. A doua inițiativă a fost organizarea unei ture de cerșit pomeni în provincia Trento. Se răspândise vocea că lumea tridentină era generoasă și foarte sensibilă în ajutorarea operelor caritative. Dar rezultatele au fost deluzorii. Don Calabria a recuperat numai rambursarea cheltuielilor de călătorie și o amenințare de încriminare pentru cerșetorie abuzivă
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
un spirit filantropic, ci de iubirea și credința creștină. Din acest motiv, tratează bolnavul cu o dragoste aleasă, îl ajută cu un personal profesional pregătit, îl primesc în ambiente confortabile și îl respectă în demnitatea sa personală. Este vrednică de pomenit aici și dorința exprimată de don Calabria, dorință care pe vremea sa părea revoluționară și scandaloasă. În proiectul construirii marii Geriatrii (spital pentru bătrâni), voia ca saloanele pentru bătrâni să aibă aspectul unor mini-apartamente, pentru ca soții bătrâni să poată sta
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
și pe alte cîmpuri de bătălie și în urma atentatelor eșuate ("Acesta este neprevăzutul meseriei", spunea el blînd) sau trecerea pe la căpătîiul celor atinși de holeră la Neapole erau lucruri apreciate de public cu mîndrie și simpatie; dărnicia cu care făcea pomeni era cunoscută. Curtea dădea dineuri, baluri și petreceri la Quirinal, iar dacă suveranul, nu prea dotat pentru muzică, nu apărea în lojă decît la reprezentațiile de operete și balet unde ochii îi fugeau după fustele dansatoarelor, regina Margareta, protectoare a
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
De ce n-aș exagera și eu? — Bine, dar adevărul? Ce faci cu adevărul? — Ai dreptate. Așa că voi spune că nu e totuși așa cum am spus până acum: că nu poți să dai nume când scrii la gazetă. Poți... Poți să pomenești tot felul de nume, ba chiar foarte sus puse. De pildă, poți să spui: președintele Iliescu e un „comunist zaharisit și intratabil”, dar nu poți să spui că... cutare (fost) critic literar și încă director de revistă e megaloman și
Capitalism de cumetrie by Dumitru Țepeneag () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1891_a_3216]
-
luna decembrie, e frig de crapă pietrele... Lasă, zice, că luna decembrie e cu noroc pentru români. Pe 1 decembrie sărbătoriți Unirea cu Transilvania, pe 22 revoluția sau ce-o fi fost, pe 25 împușcarea marelui țap. Ca să nu mai pomenesc și de sărbătorile pe care le știe toată lumea: Sfântul Nicolae, Crăciunul. Mâncați caltaboși, sarmale, cozonac și alte minunății. — Mănâncă cine poate. Unii se îmbuibă, alții înghit în sec. — Nu asta ați vrut? Ai vrea să crape toți de foame? Nu
Capitalism de cumetrie by Dumitru Țepeneag () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1891_a_3216]
-
putea decât să mă influențeze favorabil. Așa că am început să citesc cu interes aceste câteva numere. Nu pot spune că lectura m-ar fi dezamăgit. Erau acolo articole remarcabile, voci care se exprimau fără reținere (nici doamna de care am pomenit mai sus nu s-a reținut prea tare!), mai ales că perioada era aceea a unor evenimente tragice și cu consecințe în lumea întreagă. — Chiar și în România? mă întrerupe Pastenague. — Da, chiar și în România, îi răspund eu sec
Capitalism de cumetrie by Dumitru Țepeneag () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1891_a_3216]
-
de convențional. Dar poate că mă ia peste picior... — Glumești, zic și zâmbesc. Dar el nu-mi întoarce zâmbetul. Se răsucește pe călcâie și-mi întoarce spatele, mă lasă mofluz în fața hârtiei albe, cum se zice la Academia Franceză. Te pomenești că Pastenague a citit interviul pe care Gabriela Adameșteanu i l-a luat lui Hector Bianciotti pentru 22... Fug după el și-i pun întrebarea direct. Am ghicit, dar să nu-mi închipui că el crede că e cine știe ce de
Capitalism de cumetrie by Dumitru Țepeneag () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1891_a_3216]
-
Nobel. Tot acolo au devenit celebri Ionesco, Eliade și Cioran, sfânta treime a culturii române, în ultimul timp în curs de desacralizare. (Mai ales din cauza femeilor: în țară, Marta Petreu, în Franța, Alexandra Laignel-Lavastine; cea de a doua n-o pomenește decât la bibliografie pe cea dintâi, deși s-a slujit de scrierile ei cât a putut...) E drept că după război steaua Gallimard-ului a început să pălească. Nu zic că s-a stins... Dar obține lumina indirect. Nu-și mai
Capitalism de cumetrie by Dumitru Țepeneag () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1891_a_3216]
-
pentru existență, oricum amintirea rămâne în cugetul nostru, nu e comunicată și altora. De ce să-i deranjăm pe ceilalți? Au și ei morții lor... Uneori sunt aceiași? Poate, dar nu suntem siguri. Și cum să fim siguri, dacă nu-i pomenim? Îl pomenim doar pe Ceaușescu... De el putem fi siguri. E mortul nostru, al tuturor. De aceea se și menține în amintirea colectivă și se poate vorbi de el ca despre un adevărat erou al secolului XX. Căci e clar
Capitalism de cumetrie by Dumitru Țepeneag () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1891_a_3216]
-
oricum amintirea rămâne în cugetul nostru, nu e comunicată și altora. De ce să-i deranjăm pe ceilalți? Au și ei morții lor... Uneori sunt aceiași? Poate, dar nu suntem siguri. Și cum să fim siguri, dacă nu-i pomenim? Îl pomenim doar pe Ceaușescu... De el putem fi siguri. E mortul nostru, al tuturor. De aceea se și menține în amintirea colectivă și se poate vorbi de el ca despre un adevărat erou al secolului XX. Căci e clar, morții au
Capitalism de cumetrie by Dumitru Țepeneag () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1891_a_3216]
-
noastră în NATO. Se pare că are relații sus-puse. Ca și Buzura. Nu știu, astea sunt culise. Nu mă interesează decât scena literaturii... — Pentru că veni vorba de Buzura. În articolul trecut ai uitat să-l menționezi. — Doar n-o să-l pomenesc tot timpul! Nu l-ai menționat pentru că Buzura și fundația lui reprezintă argumentul care îți dă peste cap toată critica îndreptată împotriva Guvernului român. Ai avea curajul să spui că fundația condusă de Augustin Buzura n-a ajutat literatura română
Capitalism de cumetrie by Dumitru Țepeneag () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1891_a_3216]