11,500 matches
-
în fâșii, apoi aleargă spre grădină, rupe câteva frunze de ciumăfaie și se întoarce la Costache care, ajutat de Emilia și Gheorghiță, coborâse din căruță și s-a întins, pe partea dreaptă, pe prispa casei. Emilia, speriată când a văzut rana de la capul lui taică-su, fugi, cu ochii în lacrimi spre bucătărie și aduse un vas cu apă caldă ca să spele rana ce sângera. împreună cu mamă-sa curăță cu grijă rana, apoi freacă între degete câteva frunze de ciumăfaie și
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
coborâse din căruță și s-a întins, pe partea dreaptă, pe prispa casei. Emilia, speriată când a văzut rana de la capul lui taică-su, fugi, cu ochii în lacrimi spre bucătărie și aduse un vas cu apă caldă ca să spele rana ce sângera. împreună cu mamă-sa curăță cu grijă rana, apoi freacă între degete câteva frunze de ciumăfaie și le așează cu grijă peste rana sângerândă. Lacrimile îi curgeau pe obraji auzind gemetele de durere scoase de Costache, totuși nu se
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
dreaptă, pe prispa casei. Emilia, speriată când a văzut rana de la capul lui taică-su, fugi, cu ochii în lacrimi spre bucătărie și aduse un vas cu apă caldă ca să spele rana ce sângera. împreună cu mamă-sa curăță cu grijă rana, apoi freacă între degete câteva frunze de ciumăfaie și le așează cu grijă peste rana sângerândă. Lacrimile îi curgeau pe obraji auzind gemetele de durere scoase de Costache, totuși nu se pierdu cu firea și o ajută pe maică-sa
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
fugi, cu ochii în lacrimi spre bucătărie și aduse un vas cu apă caldă ca să spele rana ce sângera. împreună cu mamă-sa curăță cu grijă rana, apoi freacă între degete câteva frunze de ciumăfaie și le așează cu grijă peste rana sângerândă. Lacrimile îi curgeau pe obraji auzind gemetele de durere scoase de Costache, totuși nu se pierdu cu firea și o ajută pe maică-sa să înfășoare capul rănit cu fâșia de pânză pregătită de Maria. Băiatul Gheorghiță între timp
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
pânză pregătită de Maria. Băiatul Gheorghiță între timp a deshămat caii, i-a legat la iesle punându-le sub boturi un braț de ovăz cosit, apoi veni și el alături de femeile ce se ocupau de taică-su. Odată terminată oblojirea rănii, Maria revine la întrebările privitoare la ce s-a întâmplat. − Nu, Marie, n-am căzut și nici nu mi-a căzut ceva în cap. M-au chisat cu ghioagele nepoții Ion și Gheorghe, feciorii soru-mi, Marița. − Da de ce și cum
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
odihni, și să-și mai ostoaie durerile pricinuite de dragii lui nepoți. Gemând dureros când se mai mișca, Costache a adormit dar bolborosea uneori cuvinte neînțelese și în vis își mai mișca brațele și picioarele stârnind astfel durerile produse de rănile oblojite și gemea de durere. Maricica și Ileana erau în spatele casei în livadă , împreună cu cei mici, care stăteau pe un preș lung, țesut din fir de cânepă și codițe. Aceste „codițe” erau niște fâșii de material textil din haine și
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
așa cum se întâmplase în primul război, cu Costache. Fiecare veste de pe front se răspândea fulgerător în sat și în târg, toți acei care aveau membri de familie pe front trăiau cu speranța că cei dragi nu au avut de suferit răni sau să cadă pe câmpul de luptă. Veștile erau luate din programele de radio, astfel de aparate fiind puține, doar la pretor, preotul paroh, șeful postului de jandarmi și directorul școlii. știrile de pe câmpul de luptă erau ascultate și răspândite
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
scrisă tot de Alecsandri și frumos recitată de Leonte ștefan : « Pe drumul de costișe ce duce la Vaslui / Venea un om, cu jale zicând în gândul lui / Mai lungă-mi pare calea acum lantors acasă.../ Aș vrea să zbor, și rana din pulpă nu mă lasă !... După aplauze puternice, semn al emoțiilor și sensibilității publicului auditor, care răsplătea efortul depus de către recitator și în mod deosebit eroismul și modestia ostașului român, care e gata să-și sacrifice viața pentru o cauză
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
scrântitura. Nu era doar asta ci și niște julituri urâte pe amândouă picioarele și pe bucă, încât a fost nevoie să-i scoată pantalonii și-l înveli cu un cearșaf. Pune apă la încălzit într-un vas mare, îi spală rănile și le unge cu niște alifie peste care pune frunze de ciumăfaie și-l bandajează cum poate mai bine . Maricica vine și ea în casă, mamă-sa îi povestește întâmplarea cu buhaiul dar fata se uită mirată, cum poate să
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
să-l dea, văzând cât erau de legați Cuțurică de Joian. * Săndel stătea tot cu piciorul agățat de grindă, când Maricica, sora mai mare cu opt ani intră în odaie furioasă și-l luă la rost: − De ce ai mințit de rănile tale, Săndele, credeai că n-am să aflu? − Da’ ce, ce ai auzit? − Ce trebuia să știm. Juliturile și rana de de pe fund nu au fost de la căzătura în groapa din grâu. M-am gândit încă de atunci , când ne-
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
Maricica, sora mai mare cu opt ani intră în odaie furioasă și-l luă la rost: − De ce ai mințit de rănile tale, Săndele, credeai că n-am să aflu? − Da’ ce, ce ai auzit? − Ce trebuia să știm. Juliturile și rana de de pe fund nu au fost de la căzătura în groapa din grâu. M-am gândit încă de atunci , când ne-ai spus minciunile acelea și l-am căutat pe Victor Pârțac, care te-a ajutat să aduni vacile, ca să le
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
ușor în întuneric, se repezi la ușă, o deschise și ieși afară pe prispa casei. Auzi niște gemete dar nu zări nimic din cauza fumului. Se îndreptă spre gemetele ce se auzeau spre poartă și-l găsi pe Săndel cu o rană la piciorul stâng, care sângera. Strigă spre maică-sa să vină cu o bucată de pânză ca să bandajeze rana și auzi glasul lui Lențâca, dinspre colțul bucătăriei de vară; se duse repede spre ea și o găsi de asemenea rănită
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
nu zări nimic din cauza fumului. Se îndreptă spre gemetele ce se auzeau spre poartă și-l găsi pe Săndel cu o rană la piciorul stâng, care sângera. Strigă spre maică-sa să vină cu o bucată de pânză ca să bandajeze rana și auzi glasul lui Lențâca, dinspre colțul bucătăriei de vară; se duse repede spre ea și o găsi de asemenea rănită și plină de sânge ce curgea din rana de la șoldul piciorului stâng. O strigă pe Emilia să vină și
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
maică-sa să vină cu o bucată de pânză ca să bandajeze rana și auzi glasul lui Lențâca, dinspre colțul bucătăriei de vară; se duse repede spre ea și o găsi de asemenea rănită și plină de sânge ce curgea din rana de la șoldul piciorului stâng. O strigă pe Emilia să vină și s-o bandajeze iar ea începu să-l caute pe Dumitru care se văita și el de durere. îl găsi lângă un butuc mare care îl ascundea privirilor, rănit
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
văr primar cu victimele. Până la urmă Costică Bivol și-a pregătit carul cu boi să facă această faptă. A doua zi de dimineață cei trei răniți au fost internați în spitalul vasluian, au fost tratați iar Lențâca și Săndel, cu răni mai ușoare, au fost lăsați acasă iar Dumitru a rămas internat, cu Emilia la căpătâi . * − Săndel, dragul mamei, eu cred că tu știi mai multe despre neorocirea asta care a venit pe capul nostru, spune-mi drept ce știi tu
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
iau spus lui Emilia că nu au ce-i mai face și că ar trebui să-l ducă acasă. Degeaba s-a rugat Emilia, zadarnice au fost lacrimile și plânsul, medicii, puțini la număr față de numărul mare de pacienți cu răni de pe front, au ridicat din umeri . Emilia s-a străduit să găsească un car ca să-l aducă pe Dumitru, cel vlăguit total de infecția din organism, să moară acasă, la Pungești. Când carul a ajuns pe la Rediu, Emilia a trebuit
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
din ce pricină au spus cei de la primărie și de la postul de jandarmi că Dumitru, Dumnezeu să-l ierte, ar fi încercat să spargă nenorocita aceea de grenadă, cu muchea toporului și de aceea a exploadat; ba au spus că rănile de la picioarele lui sunt făcute de topor, nu de schijele grenadei când a explodat; − Dar Lențâca și Săndel care erau de față, ce-au spus? întrebă cumnata Ileana; − Ei nu erau lângă Dumitru, au fost răniți la vreo zece-doisprezece pași
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
și înzestrat cu o voință remarcabilă, s-a îmbolnăvit și a paralizat parțial, după necazuri pricinuite de surorile și un cumnat al său și s-a prăpădit în 1944, odată cu moartea fiului său Dumitru, marcat de ignoranță, care ia adus răni mortale pentru vremea aceea, fiind rănit de o grenadă găsită în grădina școlii, după ce frontul se depărtase de Pungești. Iar Ileana, fiica cea mică s-a îmbolnăvit și și-a pierdut viața în 1946, la vârsta de 56 de ani
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
din cotul zdrobit. Continuu supravegherea poziției, dau unele ordine privind rezistența în teren, oamenii se susțin reciproc, hotărâți să reziste! Aproape două ore continuu să transmit ordine scurte privind consolidarea poziției pe care ne aflam. Cu tot pansamentul aplicat pe rană, sângele se scurge din cotul zdrobit! Cu timpul simt că tremur de frig și-mi dau seama că pierderea accentuată și continuă a sângelui însemna moartea! Las comanda plutonului sergentului Dobre Gh., singurul sergent valid ce-mi rămăsese și încep
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
sângele nu poate fi oprit! După miezul nopții mă trezesc delirând vorbe fără șir! Sunt trezit din delirul meu de cineva cunoscut. Cu greu recunosc persoana doctorului Pambuccian, tânărul medic din regimentul nostru. Mă întreabă dacă-l recunosc, îmi examinează rana și e nemulțumit că pierd tot mai mult sânge. Îmi spune că n-are serul coagulant necesar și în lipsa acestuia îmi coase rana și oprește momentan scurgerea sângelui, apoi în ziua următoare mă trimite la spitalul de campanie - Sărata - din
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
greu recunosc persoana doctorului Pambuccian, tânărul medic din regimentul nostru. Mă întreabă dacă-l recunosc, îmi examinează rana și e nemulțumit că pierd tot mai mult sânge. Îmi spune că n-are serul coagulant necesar și în lipsa acestuia îmi coase rana și oprește momentan scurgerea sângelui, apoi în ziua următoare mă trimite la spitalul de campanie - Sărata - din vecinătate. Aici un alt pansament schimbat, urmat de discuția celor doi medici militari la care asistă un locotenent rănit, care mi-a spus
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
față, cu aspectul meu de om care avea urme vădite de sânge amestecat cu țărâna din groapa în care mă zvârcolisem cu trei zile în urmă - cu miros puternic neplăcut, precum un cadavru în descompunere -, mă consultă și când vede rana cusută, ea îmi dăduse un început de cangrenă, exclamă violent: „Uite criminalii cum omoară oamenii!!! Cine ți-a cusut rana?” Pretextez că, în timp ce-mi pierdusem cunoștința, s-a întâmplat acest lucru și nu știu cine e autorul. Dă să-mi
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
zvârcolisem cu trei zile în urmă - cu miros puternic neplăcut, precum un cadavru în descompunere -, mă consultă și când vede rana cusută, ea îmi dăduse un început de cangrenă, exclamă violent: „Uite criminalii cum omoară oamenii!!! Cine ți-a cusut rana?” Pretextez că, în timp ce-mi pierdusem cunoștința, s-a întâmplat acest lucru și nu știu cine e autorul. Dă să-mi scoată cămașa pentru a primi lenjerie de corp, constată o rezistență sporită a cămășii mele și în final mai constată
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
mei. Abia recunoscându l, i-am spus cam ce ar putea transmite acasă și cer o foaie de hârtie, creion, fixez hârtia pe noptieră și scriu aproximativ aceste cuvinte: „Dragii mei, mă aflu la spitalul din Galați cu o ușoară rană la mâna stângă. În cel mai rău caz risc să pierd degetul mic. Totul va fi bine și ne vom revedea în curând”. Ajuns la părinți, respectivul consătean prezintă biletul, dar tata nu crede că situația mea ar fi chiar
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
hotărâre de fiecare era valabil. Și de data aceasta soția pregătește totul și toți invitații au venit în casa noastră ca la o masă în familie. De la Complexul școlar ne deplasăm cu un autobuz iarăși spre centrul orașului cu vădite răni după cutremur și apoi, ca un grup liniștit de oameni așezați, am urcat spre casa noastră. Deși modestă, casa noastră a plăcut tuturor, prin poziția însorită ce ocupa și mai ales prin liniștea ce oferea locatarilor săi. Așezați în jurul meselor
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]