10,353 matches
-
pe umerii altora greutățile interne. Trebuie să ne gândim serios și să cheltuim doar cât ne permitem. Propunerea de reorganizare a ministerului de finanțe poate părea o simplă utopie, dacă ținem cont că aceasta este supapa prin care lumea politică respira și culoarul cel mai important prin care se fură banii statului român. Dacă ne vom gândi că putem rămâne fără politici fiscale proprii, pentru că ministrul german în mod sigur la asta se gândea, atunci poate ne mai dispare cheful de
Capitalismul. O dezbatere despre despre construcția socială occidentală by Dorel Dumitru Chirițescu () [Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
-
este țară unde chelnerii și femeile de serviciu sunt aroganți pentru că ei se află ,,mai jos" deoarece nu au avut părinții bani să-i dea la școală și nu pentru că ar fi mai proști. La noi, simplul fapt de a respira același aer cu savantul,îl pune pe servitor în situația de a crede că și el este deștept. Suntem într-un fel de alienare, caracterizată printr-un egoism arogant în care invidia ne roade și ne demolează. Invidia aia rece
Capitalismul. O dezbatere despre despre construcția socială occidentală by Dorel Dumitru Chirițescu () [Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
-
de la trei care și-a cumpărat mașină nouă (,,și eu aș fi putut-o avea dacă nu mă înșela nevasta"). Suntem amorali, asemenea popoarelor sălbatice din junglă,care nu fac deosebirea dintre bine și rău. Provocăm semenilor noștri răul așa cum respirăm, natural și fără să clipim. Mereu noi (adică ,,eu") suntem altfel adică buni,frumoși și deștepți, și "ei" (adică ,,celălalt") sunt cei cu probleme. Există aici un fel de duplicitate permanentă, găunoasă, care întreține egoismul. Lipsa de caracter, problema moralei
Capitalismul. O dezbatere despre despre construcția socială occidentală by Dorel Dumitru Chirițescu () [Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
-
ca fenomen comun și poate nici ca fenomen individual. Pentru că iluzia indivizilor specifici unor state sau alt tip de comunități primitive, este aceea de a crede că ei pot fi fericiți într-o mare de nefericire. Ne dorim dreptatea așa cum respirăm și acest lucru nu împinge înainte în bătălii pe care uneori chiar nu le înțelegem. Sunt multe lucruri pe care oamenii le tolerează în relațiile dintre ei, însă injustețea de tip social este una dintre cele mai puțin tolerate. În
Capitalismul. O dezbatere despre despre construcția socială occidentală by Dorel Dumitru Chirițescu () [Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
-
îi poate oferi oricând unui academician o lecție de aroganță. O lume neașezată nu poate fi o lume fericită. Chelnerul arogant nu este penalizat de către academician și nici de către patronul său pentru că toate sunt făcute să meargă anapoda și amestecat. Respirăm același aer, dar nu suntem toți atât de deștepți și utili unii altora. Pe de altă parte este mai mult decât evident că și academicianul datorează respect femeii de serviciu din scara blocului său sau chelnerului care tocmai i-a
Capitalismul. O dezbatere despre despre construcția socială occidentală by Dorel Dumitru Chirițescu () [Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
-
nu. Laurențiu Ciocăzanu: Sau poate s-ar fi pus de trei ori. Mihai-Răzvan Ungureanu: Nu cred. Pentru că, în acel moment, piața dictează cu totul altfel. Cooperarea transfrontalieră dintre România și Bulgaria a mers greu, s-au creat euroregiuni care au respirat puțin, au plecat în triumf și s-au consumat în duminicile care au urmat. O pildă despre șansele cooperării transfrontaliere: Regiunea Dunăre-Criș-Mureș-Tisa, care înseamnă regiuni din trei state, România, Ungaria, Serbia. Autoritățile locale și-au redescoperit repede interesele, au fost
Întotdeauna loial by Mihai Răzvan Ungureanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/2017_a_3342]
-
o politică internă bună, evident. Robert Turcescu: Da, dar modul cum se desfășoară în momentul de față viața politică internă din România vă ajută să fiți performant în plan extern? Mihai-Răzvan Ungureanu: În cazul ăsta, trebuie să vă spun că respir ușurat, atâta vreme cât știu că Ministerul Justiției funcționează bine, că există proiecte bune, chiar dacă se mai împiedică prin parlament, există lucruri care s-a reușit să fie făcute acolo, legislația europeană care a putut fi implementată cum se cuvine. Există semne
Întotdeauna loial by Mihai Răzvan Ungureanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/2017_a_3342]
-
de schimbare în Ministerul Administrației și Internelor, există o bunăvoință a unei transformări autentice și la Ministerul Mediului, la doamna Barbu. Opintit sau nu, va funcționa și Consiliul Concurenței, sper, la un moment dat, cu destulă onestitate. În condițiile astea, respir mult mai liniștit și sunt mult mai calm. Dacă ar fi fost și alte ministere pe lista condițiilor ce trebuiau îndeplinite până în 2007, probabil că aș fi avut mai multe insomnii și atunci v-aș fi dat dreptate. Robert Turcescu
Întotdeauna loial by Mihai Răzvan Ungureanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/2017_a_3342]
-
prin faptă și cuvânt, unii dintre cei rămași nu fac ce nu pot, dar consemnează drama, și asta în secret, fără să abdice moral. Jurnalul Monicăi Lovinescu înregistrează efortul, știut de noi, de a deschide o supapă prin care să respire liber, măcar în afară, cultura românească, înăuntru sufocată de cenzură. Sîrbu lărgește câmpul de analiză, în care intelectualii sunt numai o parte. Stăruie asupra a tot ce se întâmplă tragic pentru țară, "acest nefericit Yaltland" supus Marii Terori. Este acesta
Jurnale care îți răspund by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/12563_a_13888]
-
și, simultan, forța de răspuns. Și el chiar împinge această investigație pînă acolo unde spațiul capătă alte dimensiuni și limbajul însuși suportă o nouă probă. Compoziția se relaxează acum, formele se distribuie cu lejeritate, devin gracile în mod spontan și respiră o atmosferă cordială și detensionată. în întregul discurs imagistic se insinuează, însă, o undă de melancolie, dar și o dorință irepresibilă de a rupe contractul gravitațional pentru a instala totul într-o pură stare de levitație. Formele indescriptibile, încorporările unor
Teodor Moraru între pământ și lumină by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12568_a_13893]
-
de tichie de mărgăritar, într-un climat cinematografic ca al nostru (viciat, se știe, de atîtea nefuncționalități). Ceea ce am descoperit acolo a contrazis, din fericire, logica elementară. Festivalul "Anonimul" (International Independent Film Festival) a reușit, de la prima sa ediție, să respire ca un festival european; el a avut o tentă de pitoresc (pe care a și mizat), dar niciodată o tentă de provincialism. Iată cîteva extrase dintr-un posibil jurnal al unui membru al juriului, din care să reiasă, dacă nu
Și eu am fost în Deltă by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/12569_a_13894]
-
și arta dispariției). Dificultatea de a fi german răzbate pînă la nivelul exprimării lingvistice. Dificultatea de a scrie în germană a fost cu totul specială și intempestivă, ca problematică, în cazul lui Paul Celan. Am avut acest sentiment al culpabilității (respiră adînc, face apoi o pauză) nu ca persoană, fusesem în fond prea tînăr atunci, ci ca parte a unui popor care vorbește această limbă și ca membru al unei familii transilvane - da - aproape vinovate... patru unchi fuseseră în SS și
Limba o amantă liniștită și nemuritoare by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/12564_a_13889]
-
ca un act simbolic în vădită opoziție cu amorful substanței pe care o absoarbe spre a o redefini, fotografia este vehiculul prin care lumea reală, ezitantă și perisabilă în discursivitatea ei cotidiană, se proiectează în spații incoruptibile, înfrînge temporalitatea și respiră vizibil aburul transcendenței. Dacă prin această sculptură, ingenuă sau pură - adică lăsată aproape de starea genuină a materiei sau, dimpotrivă, distilată formal pînă la obținerea unor geometrii infailibile și a unor ritmuri literalmente matematice -, Jacobi modelează tactil spațiul și construiește nemijlocit
Peter Jacobi - schiță pentru un portret by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11350_a_12675]
-
Regina Maria, de pildă, ele fug din istoria propriei lor clipe și migrează către lumea noastră nemijlocită asemenea unor actori în plin exercuițiu scenic. Contextele specifice, recuzita individualizatoare și toate detaliile care construiesc și precizează o anumită identitate, încep să respire din nou, fie în registrul grav și melancolic, fie în celălalt, la fel de seducător, ironic și ludic. În al doilea rînd, este urmărită, cu o grijă de cercetător și cu o coerență de filosof, continuitatea exterioară și lăuntrică a prezenței și
Peter Jacobi - schiță pentru un portret by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11350_a_12675]
-
cap, în pasaje confesive (parcă prea din cale-afară...), în italice, destăinuind cît de greu s-a urnit această peregrinatio animi, în care Ruxandra Cesereanu pleacă deodată cu personajele ei. Plăsmuiri pe care vrea cu tot dinadinsul să le facă să ,respire", reușind, mai degrabă, să le sufoce între digresiuni: ,Despre Rosaura nu pot spune decît că este ceea ce eu nu aș putea fi niciodată. O femeie plăpîndă peste măsură. Felul în care a căzut ea în mrejele nevoite ale lui Alois
Bouquet garni by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11382_a_12707]
-
au scris, au gîndit și au creat în acești ani, pentru și în numele României". Meditînd și scriind astfel, N. I. Herescu rămîne neîndoielnic unul din acei vrednici intelectuali ai noștri capabili ,să gîndească cu grijă și la judecățile viitorimii". Propozițiile sale respiră un patetism inteligent, o indignare responsabilă, o amărăciune constructivă, dublată de speranță, cu certe rezonanțe în prezent.
"Judecățile viitorimii" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11364_a_12689]
-
Marina Constantinescu Bunavestire Aproape douăzeci de zile am fost plecată din București. Din viermuiala și agresiunea patologică a acestui oraș european, în care m-am născut, am crescut, m-am format, am respirat, am iubit, am suferit, am născut, la rîndul meu, am dormit, n-am dormit, am citit, am visat. Am plecat ca singura însoțitoare a fiului meu în vacanța acestuia. În această funcție, programul este clar, fix, și nu poate suferi
Actualitatea by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11378_a_12703]
-
se ridică din/ plămînii teodorei/ și plutește cît e ziua de lungă prin grădină./ înlăuntrul ei o mie de pui mișună necontenit după siguranța din/ vremea nopții./ în fiecare dimineață înainte să deschid ochii trupul meu începe să/ crească/ cum respir cum pămîntul se zguduie/ iar cățeii pămîntului își scot puii prin crăpături și-i îndeamnă să/latre./ obrajii mei încep să se coloreze atît de puternic încît nu se mai/ distinge nimic/ micile înjurături cad din înaltul capului și învolburează
Douămiiștii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11385_a_12710]
-
variantă pentru uzul lumii literare a lui Vadim, iată-mă în trena lui Octavian Paler! Nu numai că mă simt onorat de a doua comparație, dar cred că o lume fără Octaviani Paleri ar fi una în care s-ar respira mai greu și s-ar trăi mai urât. Chiar și atunci când am polemizat cu dl. Paler, nu am uitat cu cine o fac: cu un scriitor de primă mână și o personalitate publică ale cărei merite în instaurarea democrației în
Masca cyberspațială by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11399_a_12724]
-
până azi eu n-am avut nici clan, nici gașcă, pe puntea cu ,free duty", năpristan, am luat vreo zece și le-am pus în tașcă. Sper să-mi ajute ca să-mi fac ciraci Cu pipa mea, pe toți care respiră trăgându-mi fumul în plămâni, buimaci, mi-i fac lachei, cu fiecare spiră. Aceasta-nseamnă că, oricât ar fi de vanitoși, umblând cu nasu-n stele, de-acum nainte ei se vor simți trăind în sfera fumurilor mele. Acesta era marele
Celuloza, ca document by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/11408_a_12733]
-
zgomotul sufletului dintr-un trup ce-l scuipă. Tu Un cuvânt e de-ajuns și îmi smulgi strigăte, mă vei atinge, va ieși repede sângele, mă vei privi, voi fi de îndată orb. Ești neliniște, capcană, încăierare, de-ndată ce respir. Dacă fac o rocadă ca să mă apăr în iarnă, în ani în piept număr loviturile unei vrăbii înnebunite ce bate la geamuri să-ți iasă-n întâmpinare. Valoare Consider valoare orice formă de viață, zăpada, căpșuna, musca. Consider valoare regnul
ERRI DE LUCA - poeme by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/11419_a_12744]
-
primejdie speța umană. Cu cât cresc șansele de înmulțire a salamandrelor, cu atât se subțiază șansele de viitor ale umanității. Detaliile acestor zeci de pagini absorb atenția cititorului și îi inculcă treptat un sentiment de teamă și nevoia de a respira liber renunțând la lectură. Viitorul pare să fie al salamandrelor care sunt peste tot. Chiar și în inima Pragăi, ,în Vltava, tocmai în fața Teatrului național, ieșise din apă un cap mare, negru, care înainta încet împotriva curentului". Atunci, cuprins de
Un roman al ecologiei umane by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/11418_a_12743]
-
cine sînt, era normal să afle: după concepțiile lui primitive, aveam dreptul să mă răzbun, răspundeam pentru sîngele tatălui meu. L-am privit drept în ochi, conștient de raportul ce se stabilea între noi; încet-încet, mă lăsam inundat de ură, respiram mai ușor, era un sentiment plăcut și puternic. Dacă aș fi avut o armă, l-aș fi ucis fără să clipesc. Să ucizi o asemenea căzătură mi se părea mai mult decît un gest oarecare, mi se părea un act
Michel Houellebecq - Platforma () [Corola-journal/Journalistic/13645_a_14970]
-
în zig-zagul banalelor dileme, declară: "Vreau să plec, vreau să rămân/ Și alerg, dar mă opresc/ Stau și totuși mă gândesc..." ( Elena-Daniela Sivriu, Târgoviște) * Ce e lumea, ce este geniul? Pentru a le defini, adolescentul sensibil ce n-ar putea respira fără să se gândească la ele, strânge în sine cu ardoare imagini, elemente, peisagii și stări fragile sortite pieirii, dar care, o clipă, căci atât durează iluzia de a se fi decis la un singur răspuns, trăiește ca un învingător
POST-RESTANT by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/13724_a_15049]
-
de integrame ș.a.m.d., etc., etc. Toate acestea în timp ce eu am senzația aceea din somn când visezi că economia de piață s-a metamorfozat în rechin negru( ?), îți crănțăne ciolanele între colții tranziției, simți că te sufoci, nu poți respira și nici nu poți striga către UE după ajutoare nerambursabile. Una peste alta, nu-știu-de-unde, mai aud și cearta dintre Chirac și Bush acompaniați la balalaică de Putin pe o temă de "Kalinka-kalinka-maia"; ce să mai ia? Culmea e că mai
Vreau la eșafod by Telefil () [Corola-journal/Journalistic/13725_a_15050]