10,776 matches
-
a putea citi orice și oriunde (selectiv). Câteva zile bune, mama s-a ocupat de mine și n-a fost în zadar. Prinsesem numaidecât secretul: citirea pe silabe. Nu-mi dădea voie să literalizez. Eram și ambițioasă. Mi-era oarecum rușine c-am început anapoda. Când venea tata de la serviciu mă găsea mereu cu abecedarul în față. O dată a întrebat-o pe mama: Dar bine, ce învață mereu fata noastră? Râzând satisfăcută, mama i-a zis că învăț să scriu și
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
dat seama că-n școală a acumulat multe lipsuri. Prea multe zile a fost scos de la clasă să păzească oile popii. Tatăl său, bun gospodar și epitrop la biserică, nu putea să i reproșeze preotului nimic. Îi era jenă și rușine, deși îl durea sufletul pentru băiatul său. Și Vasile Clemenciuc n-a fost singurul elev de care s-a făcut un astfel de abuz. Tata îmi spunea adesea: "Învățătura e la om comoară și munca cheia ei. Păzește bine cheia
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
duminică după-masă ce i-a venit tatei să mă verifice la "fracții". Doar în clasa a IV-a trebuie să fii "tobă de carte", râdea el, de mine. Trecând peste acest capitol "ca rața prin baltă", m am făcut de rușine. N-am știut nimic. Atunci tata a luat din coșuleț un măr mare, l-a tăiat în bucăți, dându-mi să mănânc: o doime, o pătrime, o optime, o șaisprezecime, o treime, o cincime, o zecime etc. Mi-a explicat
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
de această epidemie au aplicat măsuri severe de dezinfecție și de deparazitare. Pentru cei certați cu igiena personală, era amenințarea cu "etuva" (o etuvă volantă care lua hainele celor vizați și le dezinfecta sau le ardea). Aceasta era o mare rușine pentru gospodinele din sat. Totuși, la unele familii de pe Tapicean și de pe Gârlă, a venit și etuva. Cu timpul, această plagă a dispărut, ea a devenit doar o neplăcută, doar neuitată amintire. Fuga peste graniță Mătușa Ileana, sora tatei, s-
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
Când ne-a văzut în brațele lui Iliuță a înlemnit. N-a scos o vorbă. Oltea, sora mea, a venit în grabă și i-a explicat cum am alunecat, arătându-i scara de jos. Mie mi-a fost așa de rușine, că multă vreme nu ridicam ochii, la vecina mea. Nici când o salutam. Căutam mereu să o evit, până într-o zi, când m-a luat de mână și mi-a zis: Ce e cu tine? Doar te știu din
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
cuvânt afirma: Nu uitați că bunii și strămoșii noștri au fost oameni cu mare cuviință în vorbe și fapte". Bătrânii din Costișa spuneau că tânărul trebuie să se silească ca să păzească trei lucruri: minte la cap, înfrângere la gură și rușine în obraz, știind că manierele îl arată pe om. Ei considerau că cei respectuoși sunt întotdeauna vrednici de stimă și pot deschide toate ușile. Cei mai mulți greșesc din neștiință, la cele de cuviință. Un vechi proverb românesc ne îndeamnă: "Poartă-te
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
deocheate. Noi, copiii, roșeam și pufneam pe sub nas. Mai mult ne făceam că n-am auzit bine sau n-am înțeles tâlcul lor. Timpul trecea, de muncit se muncea, dar și... somnul venea. Ne scărpinam la ochi și ne era rușine să ne retragem la culcare, tocmai noi, gazda. De aceea începeam a moțăi și ne cădeau știuleții din mână. Tata văzându-mă m-a întrebat: Ce s-a întâmplat? Ai găsit păpușoiul roșu? Arată-ni-l și nouă! N-am
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
visat ceva sau am avut un coșmar, c-am sărit deodată drept în picioare și-am început să cânt "A ruginit frunza de vii...", așa cum îl interpretam la școală, fiind școlăriță în clasa întâi. Toți au început să aplaude. De rușine, m-am acoperit toată cu pănuși. Am vârât capul ca struțul (în nisip). Pipăind printre frunze, am scos un păpușoi mai mare ca de obicei. Mi-am revenit, ei s-au potolit și-am început să-l desfac. Ce minune
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
să plâng. O bătrână, Chironica, m-a văzut, a venit lângă mine și mi-a zis: Pe tine, mă-ta te-a trimis după pomană? Tu n-ai ce mânca acasă și vii printre cei nevoiași, nu ți-e deloc rușine? Prietenii mei m-au luat cu ei la alt mormânt și acolo am avut mai mult noroc. Mi-a dat și mie o căniță cu colăcel. Ce bucurie pe mine! Am băgat-o repede sub bundiță și-am fugit acasă
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
peste prund. Când a dat în ulița noastră (ulița lui Gavaraș), Veronica lui Vițel s-a lipit de ea, rugând-o s-o asculte un moment. I-a spus că fata ei cea mică i-a făcut azi o mare rușine. A mers cu băieții în cimitir la pomeni și chiar a plâns că nu i se dădea și ei ulciorul cu colac și lumânare. Cum a intrat pe ușă, mama a zărit pe credență (bufet) o căniță cu colăcel pe
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
case străine? Întrebă Hildebrand cu pleoa pele lipite de somn. — Aici nu mai e casa mea. E casa unui tiran necredincios, care mi-a adus plocon o bastardă. Culmea, tocmai eu să-i cresc fructul adulterului. M-ai făcut de rușine până și În fața slugilor, ca să nu mai vorbesc de vecini. Nici la Curte nu mai Îndrăznesc să m-arăt! Ministerialul Hildebrand se trezi de-a binelea și izbucni Într-un hohot de râs de se cutremurau pereții. — Ți-ai ieșit
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
inel. și, când acolo, văduva lui i-a dat ducatul lui Rudolf de Rheinfelden. Iar prinții noștri au primit drept compensație, chipurile, titlul de duci de Kärtnen, pentru că cei de acolo n-au vrut să recunoască un domn străin. Ce rușine pentru Bertold bătrânul! — Se spune că Rudolf a răpit-o pe fiica Împăratului și că s-a căsătorit cu ea, răspunse monahul. Ce contează o promisiune și un inel? — O față Împărătească, fie bărbat sau femeie, care nu-și respectă
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
față de stăpâni l-a făcut să uite pentru o clipă cum trebuie să se poarte. Adelheid făcu o ușoară reverență, așa cum Învățase de la Rishawa și dădu să fugă. Obrazul Îi ardea și ar fi vrut să intre-n pământ de rușine. Așteaptă o clipă, frumoasă doamnă. Îngăduie-mi să te Întreb cine ești și ce Înger bun te-a adus la noi. Cu o aseme nea grație și frumusețe nu suntem obișnuiți! Sunt Adelheid din Appenweier, pupila ministerialului Hildebrand. Tocmai am
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
necinstită de Eglord, ceea ce ar fi mai rău decât moartea! Niciodată n-am avut Încredere În el și i-am atras mereu atenția ducelui asupra blestemățiilor lui. Dar chiar să meargă până acolo Încât să se unească cu trădătorul Otto, rușinea sfintei noastre Biserici! Da, dacă n-au reușit de prima dată, cei doi ticăloși au Încercat din nou s-o prindă pe Adelheid și chiar s-o ucidă... Părintele Bernhard se ridică din jilț, plimbându se neliniștit prin Încăpere. După
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
-te repede acasă și așteaptă. Voi căuta să aflu Între timp ce-i cu Bodo. Rotofeiul se trânti la pământ, cu fața În țărână: — Mea culpa! Mea maxima culpa! Am mințit, nobilă domniță, am păcătuit, am mințit, mărturisesc plin de rușine și de căință, dar nădăjduiesc că Preacurata Fecioară și Sfântul nostru patron Trudperd nu mă vor pedepsi prea aspru. Ei citesc În inima mea și știu că intențiile mele sunt cele mai curate. Nu sunt un trădător, nobilă prințesă! Sunt
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
spun totul cu fereală, ca să nu vă sperii. și eu, cu capul meu cel prost, am născocit toată povestea, ca să nu vă neliniștesc. Nobilă domniță, vă rog fierbinte nu-i povestiți părintelui meu Constantius despre prostia mea. Aș muri de rușine dac-ar afla toată mânăstirea ce minciuni prostești mi-a suflat Sa tana la ureche! Adelheid izbuti să murmure doar atât: — Trăiește? După ce grăsanul o asigură Încă o dată că Bodo e În viață, neuitând să adauge că trebuie să se
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
această stare umilitoare, de prizonieră a domnului Adalbrecht de pe Stouff... Se opri. Își dădea seama că Începuse prost discuția. Totul decurgea altfel de cum plănuise. Dacă nu te-ai fi așteptat să mă Întâlnești aici, n-ai fi venit, cavalere. și rușinea nu o simt eu, ci ar trebui să o simtă cei care m-au adus În asemenea stare, prin Înșelăciune infamă! — Degeaba mă bănuiești, nobilă domniță. Nu eu am pus la cale această infamie, cum o numești domnia ta. Ca dovadă
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
meu i-a dăruit toată valea, până la mânăstirea Sfântul Trudpert. Deci la el o ascunde Eglord pe nepoata mea? și el e un trădător! Oh, va plăti scump ticălosul de pe Stouff! Ca și ceilalți trădători care fac tagma cavalerilor de rușine! — Stăpâne, cuteză iarăși cerșetorul, am mai aflat ceva. După cum știi, oamenii noștri au cutreierat noaptea tre cută tot ținutul, călare sau pe jos, cum a putut fiecare, și și-au Întrebat toți ortacii. Din nenorocire se mai Întâmplă ceva ciudat
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
care Îi umplu ochii de lacrimi. Bodo, care auzise zgomotul și Întoarse capul, se repezi s-o ridice, murmurând câteva cuvinte respectuoase. Roșie la față, Adelheid se așeză șchiopătând pe bancă. Îi venea să moară, să intre În pământ de rușine. Se făcuse de râs În fața tânărului. — Ce-o să crezi acum despre mine, domnule Bodo? se auzi ea vorbind și-și ascunse fața În palme. Își Îngreunase și mai mult situația. Dar Bodo Îngenunchease lângă bancă și răspunse cu voce tremurătoare
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
său. Eglord, te-am crezut mai chibzuit! Așteaptă să treacă ziua de azi... O capeți Înapoi. Ei și? O voiai oricum numai de dragul moștenirii. O s-o ai. O să fie nevoită să te ia. Va fi chiar bucuroasă să-și ascundă rușinea... Eglord, Încetează! Trebuie să-ți spun ceva foarte important... ascultă! Există o ieșire care ne poate scoate de aici. Eglord se opri, iar cavalerul de pe Stouff continuă În șoaptă: — E un tunel subteran lung care iese În apropiere de mânăstirea
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
Așa. Atunci nu ne-am dat prea bine seama, dar ziua aceea a constituit pentru noi, cei care trăiam în mod direct și brutal acest eveniment, dar și pentru întreaga țară, un fapt extrem de dureros de o nemaipomenită cruzime și rușine: erau arestați, deportați și persecutați oameni absolut nevinovați care nu numai că nu comiseseră vreun act antistatal sau antipatriotic, ci, dimpotrivă, erau mulți, foarte mulți dintre ei oameni de valoare, somități în diverse domenii de activitate, care aduseseră reale servicii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
pe mulți ticăloși i-ai uitat. E firesc. Și memoria asta are limitele ei. Iar Tu ești destul de bătrân acum și... se cam uită. Nu-i nimic. Nu te speria: e un proces absolut normal. De aceea, nu e nicio rușine să apelezi, din când în când, la registrul Tău cu însemnări zilnice. Așa. Foarte bine. În felul acesta nu există riscul să omiți pe cineva. Căci nu vreau să ierți pe nimeni! Nu vreau să lași pe nimeni nepedepsit! Cum
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
reconfirmat hotărârea de a-și onora obligațiile asumate prin “Pactul Înțelegerii Balcanice“ încheiat la data de 9 februarie 1934 la Atena . Consiliul de Coroană, întrunit imediat după “Ultimatum“, se pronunță pentru cedarea teritoriilor către Rusia Sovietică, printr-un vot (al rușinii) exprimat în Consiliu; din 26 participanți, numai 6 au fost pentru rezistență. Poziția regelui Carol al II-lea a rămas necunoscută. La 28 iunie 1940, guvernul român, rămas singur, fără niciun sprijin imediat, a comunicat guvernului sovietic că: “se vede
RĂSTIGNIREA ROMÂNIEI. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Ioan Seniuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1661]
-
Sau, mai pe scurt, după cum spunea un actor interbelic: La noi proștii nu sînt prea mulți, sînt prea sus ! Societatea noastră pare să fie în faza în care își pregătește ieșirea din istorie, datorită creditării prostiei. Cui nu-i este rușine că este reprezentat în Parlamentul European de "gigei" sau "vadimei", de alte figuri "de succesuri", merită să i se tragă "cîmpia română" de sub picioare. Rușinea ar fi, de altfel, primul pas spre o posibilă redresare. A.B.Care este povestea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
faza în care își pregătește ieșirea din istorie, datorită creditării prostiei. Cui nu-i este rușine că este reprezentat în Parlamentul European de "gigei" sau "vadimei", de alte figuri "de succesuri", merită să i se tragă "cîmpia română" de sub picioare. Rușinea ar fi, de altfel, primul pas spre o posibilă redresare. A.B.Care este povestea "paznicului ploii"? Unde a început ea și cum a prins viață? Cine e paznicul ploii? Cât contează titlul unei cărți în prefigurarea destinului acesteia? Care
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]