KorAP: Find »[drukola/base=rusesc & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...375 376 377 ...439 >

10,956 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249

și cu haita lui de comuniști. Nu sunt Ruși În Iugoslavia - ei și? E comunism? Sunt comuniști băștinași care fac treabă cel puțin tot atât de bună ca Rușii ocupanți! La urma urmei, ce e Tito: mititelul David În luptă cu Goliatul rusesc? Da de unde: Tito e un Stălinuț În ceartă cu Stălinoiu’ - dar nu pentru că ar vrea libertate pentru ai lui - nu, domnule! Fiindcă Tito nu admite, mă-nțelegi, să i-i ciomăgească altul, un străin.... - Interesantă... vederea ta asupra istoriei... - Mie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
dărâmat, s-a ruinat... Băștinașii care n-au fugit În vârful muntelui ori În Italia ori În Sicilia s-au descreștinat, s-au analfabetizat, s-au descivilizat - Într-un cuvânt: s-au slavizat. Grecia, da, singura Înfrângere cunoscută de Neamul Rusesc... - Ne Întoarcem la profesorul de istorie? - Ne Întoarcem. După ce a regretat că, tot „liberând” Polonia, n-au ajuns până la Elba, zice: «Am liberat pământurile noastre din Bielorusia și Ocraina, cele pe care trufașul Leah ni le răpise!» - Dar cu Basarabia

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
măcar un strop de sânge ucrainean? - Tocmai de-aceea și spun așa: Domnule: nu există proști mai proști decât... noi, Ucrainenii!» - acum e bine? - Deci... Ucraineanul nostru spunea despre Basarabia noastră..? - Zice: «Ce-i cu Bessarabia? E a noastră, pământ rusesc, e-hei, de când...» «E-hei - de când?», zic, «să-ți spun eu: din 1812 până În 1918 și acum din ’40...» - ți-am spus: discuția avea loc În ’42 - «de când ați pus iar laba pe ea...» El: «N-am pus nici o labă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
limbă română...» «Vorbitori de limbă moldovenească, limbă slavă, nu românească!», face el, cu spume la gură (măi, și când mă gândesc că unul ca el putea să-mi fie văr de-al șaptelea!) - și Încă: «Bessarabia a fost, este pământ rusesc, locuit În mare majoritate de Ucraineni! De răpit, voi, Românii burjui ați răpit-o, În 1918, profitând de slăbiciunea trecătoare a tânărului stat sovietic...» - Dar ăsta nu era profesor de istorie, ucrainean, ci un tolomac de instructor politic, Întâmplător locuind

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
unirea cu România...» «Nu-i adevărat!», sare văru-meu, «burghezia și marele capital, monarhia reacționară și moșierimea exploatatoare și antiprogresistă au profitat de slăbiciunea - temporară! - a tânărului stat sovietic și au răpit un teritoriu ucrainean!» Zic: «Hotărăște-te: pământul Basarabiei e rusesc ori ucrainean? Dar repede, că te dau colegii dumitale afar’ din pușcărie și n-ai apucat să afli de ce te-ai Închis comuniștii...» Se uită ăsta la mine - m-ar fi mâncat, dacă ar fi primit ajutor de la... dușmanul lui

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
că pe tata l-au ridicat și dus, nu pentru ucidere - așa-i zic ei Învățătorului - ci pentru cărți și drapel, eu m-am tot temut că. Mă tem și-acuma, cu toate că, Între timp am aflat că ei ziseseră, În rusește: unde-i Învățătorul?, dar eu Biblia o citesc În românește, se vede Însă că la Ruși, Învățătorii se ocupă cu uciderea, nu cu ceea ce se ocupă mama mea; și tatăl meu, Învățătorul. Zice tata, mai târziu - mult mai târziu: - Făceam

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
a fost Roza pe la noi, știa că am primit de curând cărți de la Orhei...» « Nu face pe deșteptul cu mine, că cu noi nu-ți merge!», mă repède Sapșa. «Ce-ai primit acum, de când ne-a liberat puterea sovietică, În rusește și În moldovenește, sunt cărți adevărate, bune, de Înaltă valoare - fiindcă-s progresiste! Eu Îți cer să predai cărțile voastre, fașiste, contrarevoluționare, burgheze, reacționare, cu opiu al popoarelor, cu misticism, cu morală mic-burgheză, filistină - fiindcă-s scrise cu litere de-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
la școală: să scot din bibliotecă tot ce era dușmănos... - nu mai era nici o carte cu litere... antisemite. Nu mă Înțelegeam cu kalmukul: nu știa boabă românește, mai târziu, la Orhei, din „discuțiile” lui cu Sapșa, aveam să deduc: nici rusește... Dar vorba lui Sapșa: ce contează? Așa, ne-știutor, era perfect În uniforma NKVD! Știa un cuvânt rusesc: «Davai!»; și știa al dracului de bine să-mi bage pușcoacea În coaste, În burtă, În ceafă și să ragă, să mugească

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
Nu mă Înțelegeam cu kalmukul: nu știa boabă românește, mai târziu, la Orhei, din „discuțiile” lui cu Sapșa, aveam să deduc: nici rusește... Dar vorba lui Sapșa: ce contează? Așa, ne-știutor, era perfect În uniforma NKVD! Știa un cuvânt rusesc: «Davai!»; și știa al dracului de bine să-mi bage pușcoacea În coaste, În burtă, În ceafă și să ragă, să mugească mai degrabă: necheze pe limba lui. La un moment dat, Îi zic lui Sapșa - făcuse, În mijlocul casei, un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
Ghirei-Han, enkavedizat: Ghireihanov, Hanghireev... Vorba vine: conversație, sălbaticul mă tot Înghioldea cu Naganul și mă tot davaià... Mi-am pierdut sărita și l-am băgat În mă-sa. Pe românește, se-nțelege. Dacă Hantătarov nu știa boabă românească, iar În rusește abia se ținea pe... picioarele lui strâmbe, de călăreț, Înjurăturile le știa, al naibii! Așa se-nvață limba rusă: Înjurând... Și cum cuvântul acela de rușine și de sărbătoare din Înjurătura noastră națională ne vine din slavă... - Nu-i sigur

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
moldovenească? Începuseră câteva biserici să slujească În „limba poporului”, Înainte de 1812, dar dacă Rușii au interzis localnicilor limba maternă În școală, cum să o Îngăduie În biserică? Mai ales că asta era „tradiția”? Vrasăzică: ocupați de Ruși; siliți să Învețe rusește măcar cât să se descurce cu administrația, la târg... - până și În sfânta biserică Basarabeanul auzea limba ocupantului... - Dar nu Rușii ne-o impuseseră. Slavona intrase În cancelarii și În biserică prin secolul al XI-lea. Lumina... nu ne venea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
ocupați de Ruși, nici În biserică nu scăpau de „rusasca lor” - deci... - Uite de ce baba n-are roate și de ce Basarabenii, sub Ruși, s-au Întors la oralitate și În... analfabetitate... Se pare Însă că nu le displăcea muzica-de-biserică - curat rusească - nici muzica textului slavon... - Și ție-ți plăcea. Când erai copil și păduri cutreieram... ca să nu ne repatrieze Rușii În Siberia, cum ziceai, mai ții minte, la stână, unde ne ascunsesem cum cântam, În trei, pe patru-cinci-șase voci? - Îmi place

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
Godunov... - Și ce-i rău În asta? Frumosul atrage, pe calea frumosului poți strecura și un adevăr, două... Și-apoi, ce: liturghia nu-i operă? Nu-i spectacol? Oricâte am avea Împotriva Rușilor - și avem, avem... - muzica lor... Liturghia cea rusească până-n măduva oaselor... - Da, mda... Totuși, e cam... patetică. - Altfel cum să-l trezești din somn pe Dumnezeu acela? Catolicii Îi vorbesc la ureche, protestanții Îi cântă din orgă - dar noi? Noi trebuie să strigăm, să răcnim, doar-doar ne-o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
lagărul de prizonieri-sovietici, decât În lagărul lor, sovietic, din Rusia cea nesfârșită și-nghețată. Când o-ntreb: de ce-i mai bine, că-i tot lagăr, ea zice că din cel de-sovietici, din România, se poate ieși, Însă din cel rusesc, din Sovietia, ba. Eu tot nu pricep - și i-o spun: tata a ieșit din Sovietia - care-i departe și de-moarte - și a ajuns aici, la noi, În România și nu iese: de ce, dacă-i mai bun?, și mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
jandarmii ziceau că ne omoară, că ne otrăvesc copiii - Însă Moș Iacob ne-a povestit cum stă treaba cu ei: - Vai de cozonacul lor! Vin la noi, cu-un singur gând: să se predea: Predaite! - c-așa zic ei, În rusește... - și bătrânul ridică mult mâinile, ca să ne arate cum se predaite Ruski. De aceea oamenii care mai Înainte adunau doar ce găseau prin tufișuri, prin copaci, pe sub grămezi de frunze uscate, acum dau fuga de cum văd plutind „cămeșa” peste pădure

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
trece lui bărbatusău. Acesta le Întinde tunșilor Întovărășite și de câte un coltuc de pâine: - Cușite, cușite! Harașo, harașo! Cușite, că-i bun, Măt’șa Domnica l-o făcut! - și râde. Grozav, Moș Iacob al meu: cum știe el și rusește! Rușii se uită unul la altul, apoi fiecare În strachina celuilalt - apoi se aștern pe horpăit, ținând lingurile ca pe lopeți. Moș Iacob, după o vreme: - Da luaț’ cu pâne, măi băieț’! Cu hleba, hleba! - și arată, pe rând, pâinea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
vină parașutele pentru azi. Nu se află să nu vină și azi. Stau În calidor și mă gândesc eu În gândul meu: Dacă, azi, ar trimete Rușii În parașută Încă o fată de-a lor... Eu pe dată aș Învăța rusește - de la Moș Iacob - și aș sta de vorbă cu ea și i-aș spune... Ia să văd ce i-aș spune... I-aș zice așa - pe rusește, să-nțeleagă: «Uite, măi fată: eu te las pe tine să te-ntorci

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
În parașută Încă o fată de-a lor... Eu pe dată aș Învăța rusește - de la Moș Iacob - și aș sta de vorbă cu ea și i-aș spune... Ia să văd ce i-aș spune... I-aș zice așa - pe rusește, să-nțeleagă: «Uite, măi fată: eu te las pe tine să te-ntorci acasă la tine, dacă tu-l lași pe tata...» Ba nu: fără „dacă”, eu nu cumpăr-vând; «te las să te-ntorci la tine-acasă, dar să pui o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
pe mama pe umăr, stând pe scaun. Și asta-i pentru... Pentru? Mama s-a vârât Între ea și mine, cu spatele Încoace; ca să nu văd eu ce-i arată. Se apleacă spre parașutistă, Îi tot șoptește În românește - de unde rusește? Văd umerii devușcăi ridicându-se, a nepricepere. Mama o ia de la capăt cu arătatul. - Că ce-i mai lipsea chelului: țâțar!, chicotește Mătușa Domnica. - Mătușă Domnica!, strigă mama, răsucindu-se Încoace - cu care prilej văd ce-i arăta. Copilul! - Dacă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
Îmbrăcat și-ncălțat, arătându-i, În ograda lui Moș Iacob, banca de lemn de la peretele saraiului. Sidite, sidite!, Îl Îndemn, cu toate că el e tot În curtea noastră. Moș Iacob, venite, venite!, Îi explic, În limba lui. Necunoscutul Înțelege ce spun - doar rusește vorbesc! (poate cu accentul să nu stau eu prea bine), Însă altceva nu Înțelege el. Ceva, nu știu ce - și, la bărbați mi-e mai greu să simt, fără cuvinte. În schimb, la fete-femei - e-hei! Cuvinte - rostește el. Și Încă românești

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
pe tata nimeni nu-l bate. Apoi tata, În carte, nu trântea crucea În mijlocul curții și n-o spărgea cu toporul; n-o stropea cu gaz și nu-i dădea foc. Și nu dansa, gol pân-la brâu, În cizmele lui, rusești, de foaie-de-cort, kaki; și nu se descălța de cizmele de pânză rusească și nu le azvârlea În foc, peste cruce, pe rând; și nu răcnea, dansând gol, desculț, cu o sticlă de vin În mână, cu păru-n ochi, cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
crucea În mijlocul curții și n-o spărgea cu toporul; n-o stropea cu gaz și nu-i dădea foc. Și nu dansa, gol pân-la brâu, În cizmele lui, rusești, de foaie-de-cort, kaki; și nu se descălța de cizmele de pânză rusească și nu le azvârlea În foc, peste cruce, pe rând; și nu răcnea, dansând gol, desculț, cu o sticlă de vin În mână, cu păru-n ochi, cu ochii albi. Oamenii mari sunt niște mari tâlhari, tâlhari, tâlhari - și Moș

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
s-ar duce drept la post, la Vatici; mai bine s-ar preda direct porcului de Grabenko decât așa. Bineînțeles, cel mai bine și mai bine pe lumea asta e să te predai lui Moș Iacob - ca să vorbim și noi rusește. Tremur de frig, de tristețe: nu mai sunt orfănel. Întorcându-se, tata m-a părăsit. Așa că stau În coridor. Orfănel și singurel (numai cu chelcica pi el, ar zice Moș Iacob, dacă mi-ar auzi gândurile). Și tremur. Sunt bine

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
În glumă, cică: - Nu-i mai boci, dom’ director, că tot nu-i mai Învii! - și dă să-l bată pe umăr cu prietenie. Tata holbează ochii albi-albi. Îl loveșe peste mâna Întinsă. Și-l Înjură. În românește și-n rusește, Îl ’izduiește dintr-una-n alta, Îl face porc și svoloci și mișel și hahol; și ceva de stuchin-sân Îi zice - asta, Moș Iacob mi-a spus că e cea mai cumplită Înjurătură la Ruși, dar eu nu Înțeleg: bine-bine, stuchitul nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
trimit aici? Doar știu - sau ar trebui să știe - că, degeaba: nouăzeci la sută din ei se predau... - Așa calculează și ei - și constată că e... rentabil. E o oarecare deosebire Între suta-la-sută românească - să zicem: o sută - și suta-la-sută rusească: de la zece mii În sus. Calculează și dumneata, ai să ajungi la aceeași concluzie! - De acord, de acord, ei sunt de zece ori mai mulți decât noi - dar omu-i om - unic... - S-o credem noi!, dă tata din mână, cu lehamite

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]