10,694 matches
-
în 1947, Profesor universitar emerit în 1969 și ocupând postul de Decan al Facultății de Științe naturale-Geografie al Universității „Al.I. Cuza” timp de 13 ani. A înființat și organizat Centrului de cercetare și de practică a studenților la Stațiunea „Stejarul” de la Pângărați, județul Neamț. Activitatea științifică a fost axată pe studii de fiziologie: Rezultatele cercetărilor sale, în domeniul fiziologiei umane sau animale, sunt adunate în peste 120 de lucrări și studii. De numele său se leagă introducerea în biologie a
Vasile Petre Jitariu () [Corola-website/Science/307119_a_308448]
-
ales ca membru corespondent al Academiei Române. De asemenea, a primit titlul de "Maestru emerit al artei" și laureat al Premiului de Stat. Alte compoziții ale lui Matei Socor sunt poemul simfonic "Mama" (1944), pe versuri de Maria Banuș și oratoriul "Stejarul din Borzești" (1966), frescă eroică inspirată de versurile lui Dan Deșliu. În domeniul muzicii de cameră, a scris mai multe compoziții pentru orchestră, dintre care menționăm următoarele: În ultimii ani, de viață a compus opera "Conu Leonida față cu reacțiunea
Matei Socor () [Corola-website/Science/307156_a_308485]
-
constă în proiectarea sub presiune a unor particule granulate asupra suprafețelor de curățat. Cu această ocazie, pentru renovarea celor 14 săli de judecată (din care 7 amplasate la parter, iar celelalte 7 amplasate la etaj), s-a folosit lemn de stejar pentru în pardoseli, lambriuri, uși, mobilier. După finalizarea lucrărilor, în toamna anului 2006 în Palatul de Justiție au revenit următoarele instituții: Curtea de Apel București, Judecătoria sectorului 5 București, Asociația Magistraților din România, Uniunea Națională a Barourilor din România și
Palatul de Justiție din București () [Corola-website/Science/307283_a_308612]
-
timbrat de o coroană închisă și avea drept tenanți doi delfini afrontați, însoțiți de câte două drapele tricolore plasate pe verticală. Capetele delfinilor se sprijineau pe două țevi de tun, încrucișate la baza scutului și plasate pe ramuri înfrunzite de stejar. O panglică albastră, pe care scria cu aur „”, înfășura cele două țevi de tun. Toate aceste elemente erau plasate sub un pavilion de purpură, căptușit cu hermină și prins într-o coroană închisă. O variantă similară îi avea drept tenanți
Heraldica României () [Corola-website/Science/307266_a_308595]
-
rămas numai familiile tinere căsuța preia rolul bucătăriei și locuinței de vară. Gospodăria este continuată cu grădina de legume, urmată de livada de pomi fructiferi. Curtea este închisă aproape ca o cetate, cu poartă înaltă din blană de brad sau stejar și zid de piatră. Ferestrele sunt ferecate cu obloane de lemn gros cu balamale metalice. La începutul sec. al XX-lea gospodăriile locuitorilor din această zonă prezintă așezarea cu case risipite pe coamele dealurilor, printre fânețe, creșterea animalelor și prelucrarea
Gospodăria românească () [Corola-website/Science/307341_a_308670]
-
început să se construiască o biserică mare din zid de piatră, corpuri de chilii, paraclisul din incinta stăreției, turnul-clopotniță de la intrare și zidul înconjurător de piatră. Catapeteasma, baldachinul Sfintelor Moaște și stranele din interiorul bisericii sunt făcute din lemn de stejar. Deși nu este finalizată construcția sa, s-a început să se slujească deja în biserica mare, cu hramul "Sfântul Mare Mucenic Mina". La data de 9 februarie 2003, s-a celebrat o liturghie arhierească la care au participat un sobor
Mănăstirea Sfântul Mina din Roșiori () [Corola-website/Science/308509_a_309838]
-
prezentată de argile loessoidale și luturi. Solurile sunt cernoziomice, iar pe sectoarele mai înalte - cenușii de pădure. În cea mai mare parte bazinul este valorificat sub terenuri arabile, cu excepția a 3,2% din suprafață, acoperită de păduri de foioase, predominant stejar și carpen. Terenurile înmlăștinite, care se întâlnesc doar în luncile râurilor, ocupă cca 0,8% din suprafața bazinului. Lacuri naturale în bazin practic nu există, iar lacurile de acumulare ocupă doar 0,2% din suprafața totală a acestuia. Nemijlocit în
Râul Răut () [Corola-website/Science/308573_a_309902]
-
domoală, mai rar abruptă, de 2-9 m înălțime și cu o suprafață netedă. Versanții și terasele sunt din roci nisipoase și argilo-nisipoase, predominant valorificați în agricultură, în cursul inferior al râului (în aval de s. Mășcăuți) acoperiți cu păduri de stejar și carpen. Între satele Clișova cu Isacova și la 1 km în aval de or. Orhei sunt frecvente alunecările de teren. Lunca este bilaterală, insulară, prezentă pe ambele maluri, în cursul superior și pe multe sectoare din aval devine îngustă
Râul Răut () [Corola-website/Science/308573_a_309902]
-
Iconostasul are o structură asemănătoare și este prevăzut cu uși împărătești la mijloc și uși diaconești în laturi. Pereții interiori sunt în întregime acoperiți de picturi murale databile la sfârșitul secolului 19, bine conservate. Biserica este ridicată din bârne de stejar încheiate în coadă de rândunică. Cimitirul se întinde în spatele bisericii în cuprinsul aceleași incinte. În cimitir se păstrează o colecție variată și valoroasă de cruci de lemn, de piatră, de fier, din marmură și beton. De o deosebită valoare sunt
Biserica de lemn din Butoiești () [Corola-website/Science/308652_a_309981]
-
, Hunedoara, se află în partea de jos a satului. Farmecul locului și calitatea artistică a construcției răsplătesc efortul de a o vizita. Ceea ce surprinde vizitatorii și specialiștii este tehnica de construcție, cu stâlpi prinși în tălpi și grinzi de stejar și cu fundătură din scânduri de brad bătută pe interior. Această mică biserică de țară este un relict în arhitectura de lemn sacrală, unica de acest fel cunoscută până în prezent în țară. O biserică asemănătoare a existat în satul vecin
Biserica de lemn din Vălari () [Corola-website/Science/308672_a_310001]
-
Între șipci se pare că au fost cândva xilogravuri. Uștiorii, sau stâlpii, sunt prinși prin cozi în tălponi dedesubt și în grinzi de-asupra, formând o ramă la fiecare perete exterior. Această structură de rezistență este făcută din lemn de stejar. Fundătura de dulapi de brad rigidizează pereții. Dulapii de brad au fost tăiați mecanic, posibil la un gater de apă existent în zonă în urmă cu câteva secole. Însemnările numeroase de pe ei certifică vechimea lor. Despre vechimea tehnicii constructive este
Biserica de lemn din Vălari () [Corola-website/Science/308672_a_310001]
-
apă, răculețul, lintița). În total, aici cresc 193 specii de plante, dintre care sunt incluse în Cartea Roșie a Moldovei: nufărul alb (Nymphaea alba), categoria UICN de raritate - II (specie periclitată), salvinia (Salvinia natans), cornaciul plutitor (Trapa natans). Pădurile de stejar comun prefera sectoarele de luncă cele mai ridicate care foarte rar sint inundate. Pe teritoriul rezervației se întâlnesc și specii rare de mamifere: vidra (lutra lutra), hermelina (Mustera erminea), nurca europeană (Mustela lutreola) ș.a. Ihtiofauna complexului acvatic este reprezentată de peste
Prutul de Jos () [Corola-website/Science/308721_a_310050]
-
ca și icoanele, folosindu-se peste 4 kg de aur pentru această operațiune. Pictorul principal al bisericii a fost Constantin Nițulescu. Pictarea bisericii a durat șapte ani (1960-1967), în ciuda faptului că la realizarea ei au lucrat cinci pictori. Realizată din stejar masiv, a fost realizată integral de artistul Ioan Cristea. Începând cu anul 1980 biserica a început să resimtă mișcările de teren, datorate exploatării miniere de adâncime. Au apărut lungi crăpături pe pereții bisericii. Singura soluție de stopare a efectelor mișcărilor
Biserica Ortodoxă Ghelar () [Corola-website/Science/308765_a_310094]
-
și climei, structurii geomorfologice sau altitudinii. Arbori și arbusti cu specii de conifere: pin ("Pinus"), brad ("Abies alba"), larice ("Larix decidua"), zâmbru ("Pinus cembra"), zadă ("Larix"), tisă ("Taxus baccata"), molid ("Picea Abies") și foioase cu arboret de: gorun ("Quercus petraea"), stejar ("Quercus robur"), fag ("Fagus sylvatica"), carpen ("Carpinus betulus"), paltin de munte ("Acer pseudoplatanus"), tei ("Tilia cordata"), frasin ("Fraxinus excelsior"), ulm ("Ulmus glabra"), arțar ("Acer platanoides"), jugastru ("Acer campestre"), mesteacăn ("Betula pendula"), arin de munte ("Alnus viridis"), arin negru ("Alnus glutinosa
Parcul Național Retezat () [Corola-website/Science/308756_a_310085]
-
Myotis myotis"), liliacul de apă ("Myotis daubentonii"), liliacul mare cu potcoavă ("Rhinolophus ferrumequinum"), liliacul mic cu potcoavă ("Rhinolophus hipposideros"), liliacul cu urechi late ("Barbastella barbastellus"), liliac cu urechi de șoarece ("Myotis blythii"), pârșul cu coada stufoasă ("Dryomys nitedula"), pârșul de stejar ("Eliomys quercinus"), pârș de alun ("Muscardinus avellanarius"), chițcan pitic ("Sorex minutus"), șoarece pitic ("Micromys minutus"), chițcan de pădure ("Sorex araneus")chițcanul de câmp ("Crocidura leucodon") sau chițcan de munte ("Sorex alpinus"). Amfibieni și reptile: ivorașul-cu-burta-galbenă ("Bombina variegata"), brotacul verde de
Parcul Național Retezat () [Corola-website/Science/308756_a_310085]
-
acvila de munte ("Aquila chrysaetos"), acvilă-țipătoare-mică ("Aquila pomarina"), cocoșul de mesteacăn ("Bonasa bonasia"), caprimulg ("Caprimulgus europaeus"), barză neagră ("Ciconia nigra"), șerpar ("Circaetus gallicus"), cristei de câmp ("Crex crex"), ciocănitoare cu spate alb ("Dendrocopos leucotos"), ciocănitoare neagră ("Dryocopus martius"), ciocănitoarea de stejar ("Dendrocopos medius"), ciocănitoare de munte ("Picoides tridactylus"), ciocănitoarea verzuie ("Picus canus"), șoim călător ("Falco peregrinus"), muscar ("Ficedula parva"), muscar-gulerat ("Ficedula albicollis"), ciuvică ("Glaucidium passerinum"), sfrâncioc roșiatic ("Lanius collurio") sau viespar ("Pernis apivorus"); specii protejate, enumerate în anexa I-a a
Parcul Național Retezat () [Corola-website/Science/308756_a_310085]
-
interioară a bisericii datează din 1783. Altarul a fost pictat de către zugravul Ștefan, naosul de către zugravul Stan, iar pronaosul probabil de către un ucenic al acestuia din urmă. Acoperișul are două rânduri de streșini care înconjoară biserica. Bârnele construcției sunt de stejar, turnul având o înălțime de 54 m, fiind înconjurat de alte patru astfel de turnuri de dimensiuni mici. Este una dintre cele mai înalte biserici de lemn din lume. Nota particulară a ansamblului este dată de pridvor, cu două rânduri
Biserica de lemn din Șurdești () [Corola-website/Science/308020_a_309349]
-
în unghi ascuțit care inițial au fost și mai mici. Butea bisericii din Ieud Deal este ridicată din bârne de molid, legate cu cheotori netede în dinte ascuns. Tălpile și portalele, mai expuse la umezeală, sunt făcute din lemn de stejar. Pereții sunt ridicați drepți cu bârne fasonate din secure și barda, apoi rigidizați cu cuie de lemn. Între bârne sunt facute scobituri „cuptytye” pentru etanșeizarea pereților. Din fotografiile de epocă reiese că chetorile au fost o perioadă acoperite cu scânduri
Biserica de lemn din Ieud Deal () [Corola-website/Science/308021_a_309350]
-
Steaua și nasturii sunt din argint pentru Cavaleri și din argint suflat cu aur pentru Ofițeri. Razele sunt unite printr-o coroană, din argint sau din argint suflat cu aur în funcție de grad, smălțuită cu verde și compusă din foi de stejar și din lauri și ale cărei extremități inferioare, încrucișate sunt unite printr-un nod. Centrul stelei prezintă un medalion din aur cu imaginea Republicii, înconjurată de un cerc albastru, pe care scrie: REPUBLICA FRANCEZĂ . Pe revers, medalionul din aur are
Legiunea de onoare () [Corola-website/Science/308157_a_309486]
-
dotare cu armament de care au dispus aceștia. Convingerile politice ferme și fanatismul militar prin care s-au distins voluntarii spanioli au fost remarcate de autoritățile militare germane. Spaniolii au fost decorați cu două Cruci de Cavaler cu Frunze de Stejar, două Cruci de Aur, 138 de Cruci de Fier clasa I, 2.359 clasa a II-a și 2.216 Cruci ale Meritului de Război cu Spade. Deși subiectul este încă puțin documentat și insuficient cercetat, faptul că mulți (dacă
Divizia Albastră Spaniolă () [Corola-website/Science/307656_a_308985]
-
și teologul Gala Galaction a prezentat și el peisajul monahal de la Văratec. "„Dacă mă gândesc la Varatec, îi văd turlele cum se ivesc peste livezi și peste holde, văd alături Filiorul, dealul rotund ca un arici și purtând pe el stejari în loc de țepi, văd căsuțele albe ca omătul risipite larg printre sutele de nuci și cireși, văd biserica Sf. Ioan, mormântul Veronicăi Micle (...) și de prin prejur dealuri de aluni și de mesteacăni, văi albite de romaniță, zidurile negre ale pădurilor
Mănăstirea Văratec () [Corola-website/Science/307713_a_309042]
-
erau tricolore și aveau pictată în centru stema României Mari. În colțuri se găseau monogramele aurite ale regilor Ferdinand I, Carol al II-lea (2 modele) sau Mihai I (2 modele), încoronate și înconjurate cu o coroană de frunze de stejar din aur. Hampa drapelelor avea în vârf o acvilă de metal cu zbor jos, încoronată și purtând în cioc o cruce. Mărcile amiralilor (inclusiv vice- sau contra-) indicate în amintitul album „Flaggenbuch”, aveau o formă pătrată și prezentau tricolorul românesc
Drapelul României () [Corola-website/Science/306669_a_307998]
-
și pe revers. În centrul fâșiei galbene, la 18 cm de baza acesteia, este aplicată stema țării, cu dimensiunile de 29 × 21,5 cm. În colțuri, la 5 cm de marginea flamurei, se găsește câte o ghirlandă din frunze de stejar cu înălțimea de 18 cm, care încadrează însemnul categoriei de forțe armate de care aparține unitatea, toate din aur: Drapelul este tivit pe laturile libere cu franjuri din fir de aur (de 5-7 cm) și ciucuri din același material (de
Drapelul României () [Corola-website/Science/306669_a_307998]
-
în Câmpia Panonică. Doar aici, în ceea ce privește întregul teritoriu al Serbiei găsim: bujor, bujorul de stepă, pelinul de Pancevo. În acest habitat trăiesc de asemenea și 20 specii de orhidee. Vegetația forestieră naturală este reprezintată de păduri de tei alb și stejar masiv. La începutul secolului XIX, dunele au fost stabilizate cu plantații de salcâm. Astăzi, peste jumătate din suprafața duneleor este cultivată, iar unele zone dispun de un fond cinegetic bogat. Având în vedere prezența unui număr mare de specii de
Dunele Deliblat () [Corola-website/Science/306724_a_308053]
-
purtat de aceștia are formă cilindrică cu secțiunea rotundă și cu o lungime de 35 cm. Este acoperit cu o catifea purpurie pe care sunt imprimate capete de bour, confecționate din aur, iar la extremități este ornamentat cu frunze de stejar, realizate din aur. În România, mantia a fost folosită pentru prima dată la încoronare de către Ferdinand I, Carol I fiind încoronat în uniformă de general. Mantia regală folosită de Ferdinand I era dintr-o țesătură de mătase roșie ornamentată cu
Însemnele regalității române () [Corola-website/Science/306723_a_308052]