11,111 matches
-
existând în rândul gânditorilor un oarecare consens în ceea ce privește nevoia unei guvernări. Chiar dacă aplicarea lui în realitățile sociale este destul de dificilă, ca doctrină și ca exercițiu teoretic, anarhismul este necesar, căci este răspunsul negativ la întrebarea: "Trebuie să existe stat ?". Printre susținătorii acestei doctrine se numără Stirner, Proudhon, Bakunin, toți trei oferind propriile temeiuri pentru care o dezordine rezultată din lipsa unei autorități politice este preferabilă unei puteri instituționalizate. Ca doctrină, anarhismul a apărut ca reacție împotriva teoriei statului minimal, acesta fiind
Stat () [Corola-website/Science/298597_a_299926]
-
Moderată” sau „de Stânga” („"Młodzi"”, „"Frakcja Umiarkowana"”, „Lewica”). „Tinerii” simpatizau cu și credeau că trebuie să se acorde prioritate cooperării cu revoluționarii ruși pentru răsturnarea regimului țarist și crearea unei utopii socialiste care ar facilita negocierile pentru independență. Piłsudski și susținătorii săi din Gruparea Revoluționară au continuat să pună la cale o revoluție împotriva Rusiei Țariste, care ar asigura independența Poloniei. La 1909 facțiunea avea să fie din nou majoritară în PPS, și Piłsudski avea să rămână unul dintre cei mai
Józef Piłsudski () [Corola-website/Science/298587_a_299916]
-
cu viziunea acestuia din urmă asupra polonezilor ca naționalitate dominantă în Polonia renăscută, și a fost iritat de încercarea lui Dmowski de a trimite Armata Albastră în Polonia prin Danzig, Germania (astăzi Gdansk, Polonia). La 5 ianuarie 1919, unii dintre susținătorii lui Dmowski ( și ) a încercat împotriva lui Piłsudski și prim-ministrului Moraczewski, dar nu au reușit. La 20 februarie 1919, Piłsudski a declarat că va returna puterile sale parlamentului polonez nou-ales ("Sejmul"). Cu toate acestea, "Sejmul" a reinstituit funcția sa
Józef Piłsudski () [Corola-website/Science/298587_a_299916]
-
Witos, oferindu-se să fie țap ispășitor dacă soluția militară nu reușește, dar Witos a refuzat să-i accepte demisia. Antanta a presat Polonia să capituleze și să intre în negocieri cu bolșevicii. Piłsudski, cu toate acestea, era un fervent susținător al continuării luptei. Cum remarca Norman Davies, la vremea aceea, mai ales în străinătate, „Piłsudski nu avea nimic din prestigiul de mai târziu. Ca revoluționar antebelic, el își condusese partidul la diviziuni și conflicte; ca general în Primul Război Mondial
Józef Piłsudski () [Corola-website/Science/298587_a_299916]
-
cu căderea Varșoviei.” Totuși, în următoarele câteva săptămâni, strategia riscantă și neconvențională a Poloniei în bătălia de la Varșovia din august 1920 a oprit înaintarea sovietică. Planul polonezilor a fost dezvoltat de Piłsudski și de alții, între care . Mai târziu, unii susținători ai lui Piłsudski au încercat să-l prezinte ca unic autor al strategiei poloneze, în timp ce adversarii aveau să-i minimizeze rolul. În Occident, pentru o lungă perioadă de timp, a persistat un mit cum că generalul Maxime Weygand din Misiunea
Józef Piłsudski () [Corola-website/Science/298587_a_299916]
-
de memorii politice și militare, inclusiv "Rok 1920" ("Anul 1920"). Între timp, economia Poloniei era devastată. Hiperinflația alimentase proteste publice, iar guvernul era în imposibilitatea de a găsi o soluție rapidă la creșterea șomajului și la criza economică. Aliații și susținătorii lui Piłsudski i-au cerut în mod repetat să revină în politică, și el a început să creeze o nouă bază de putere, centrată în jurul foștilor membri ai și precum al unor părți din intelectualitate și din politicienii de stânga
Józef Piłsudski () [Corola-website/Science/298587_a_299916]
-
conducerea sa între 1926 și 1928 și pentru o scurtă perioadă în 1930. De asemenea, el a fost și președinte al Consiliului de Război. Piłsudski nu avea planuri de reforme majore; el s-a distanțat repede de cei mai radicali susținători ai săi de stânga, declarând că lovitura de stat era menită să fie „o revoluție fără consecințe revoluționare”. Obiectivele sale au fost stabilizarea țării, reducerea influenței partidelor politice, pe care le acuza de corupție și ineficiență, și consolidarea armatei. Rolul
Józef Piłsudski () [Corola-website/Science/298587_a_299916]
-
dintre obiectivele principale ale lui Piłsudski a fost acela de a transforma sistemul parlamentar într-un sistem prezidențial; cu toate acestea, el s-a opus introducerii totalitarismului. Adoptarea unei noi constituții poloneze, în aprilie 1935, adaptată specificațiilor lui Piłsudski de către susținătorii lui — și care asigura un rol puternic președinției — a venit prea târziu pentru ca Piłsudski să dorească acea funcție; Constituția din Aprilie a servit Polonia doar până la izbucnirea celui de al Doilea Război Mondial și a îndrumat guvernul în exil până la
Józef Piłsudski () [Corola-website/Science/298587_a_299916]
-
a căutat să mențină independența țării sale în arena internațională. Asistat de protejatul său, , a cerut sprijin pentru Polonia în alianțe cu puterile occidentale precum Franța și Regatul Unit, și cu vecinii prieteni, deși mai puțin puternici, România și Ungaria. Susținător al alianței militare franco-polone și a alianței polono-române (țară care i-a deschis o poartă către Mica Antantă, alianță neaccesibilă din cauza problemelor cu Cehoslovacia), Piłsudski a fost dezamăgit de politica franco-britanică de concesiuni evidentă din semnarea de către aceste țări a
Józef Piłsudski () [Corola-website/Science/298587_a_299916]
-
unei familii nobile, a unei bresle etc. Stema constituie ansamblul semnelor distinctive și simbolice care alcătuiesc blazonul unei persoane, instituție sau stat exprimând atributele sale. O stemă este formată din scut, figuri heraldice și elemente exterioare ale scutului: cimierul, coroana, susținătorii, pavilionul, deviza. În heraldică se consideră că blazonul și stema sunt purtate de posesorul lor. "Dextra" este la dreapta purtătorului, iar "senestra" este la stânga lui, deci, descrierea se face de parcă scutul ar fi văzut din spate.
Heraldică () [Corola-website/Science/298668_a_299997]
-
în 1982, să facă publică atitudinea sa critică față de regimul comunist, evoluând rapid de la o critică limitată la domeniul literar la un atac la adresa sistemului însuși. Împins de autorități să emigreze în 1985, el a fost unul dintre extrem de activii susținători din emigrație ai disidenților din țară prin intermediul postului Vocea Americii. Ulterior, la sfârșitul anilor 1980, alături de Vladimir Tismăneanu, a contribuit la publicarea primei (și singurei) reviste dedicate culturii alternative din România comunistă, „Agora" Dan Petrescu a ieșit public pentru prima
Republica Socialistă România () [Corola-website/Science/298591_a_299920]
-
nu avea o elită privilegiată numeroasă. În afară de grupul restrâns al familiei Ceaușescu, oficialii guvernamentali erau deseori rotiți de la un post la altul și dintr-un județ în altul, pentru a reduce șansele ca aceștia să-și dezvolte propriile baze de susținători. Această politică a împiedicat apariția unor comuniști reformiști, așa cum au fost aceia ai epocii gorbacioviste în URSS sau în Ungaria. Spre deosebire de situația din Polonia, Ceaușescu a luptat împotriva oricărei tentative de grevă prin cele mai violente mijloace de represiune. România
Republica Socialistă România () [Corola-website/Science/298591_a_299920]
-
specificații interdependente. Unele dintre ele reglementează și alte aspecte ale Internetului, nu doar World Wide Web, dar toate influențează direct sau indirect dezvoltarea și administrarea paginilor Web și a serviciilor web. În timp ce oricare dintre acestea pot fi denumite „standarde web”, susținătorii mișcării standardelor Web tind să se concentreze asupra acelor standarde care se reflectă direct asupra accesibilității și utilizabilității paginilor web. Standardele Web, într-un sens mai larg, constau în următoarele: De obicei, când se discută despre standardele web, următoarele standarde
World Wide Web () [Corola-website/Science/298649_a_299978]
-
epopea cavalerească ""Rinaldo"" (1562). În 1565 intră în serviciul cardinalului Luigi d'Este în Ferrara iar în 1572 ocupă o funcție înaltă la curtea ducelui Alfonso II din Ferrara, fratele cardinalului. Familia d'Este era cunoscută ca mecenați ai artelor, susținători - printre alții - ai poeților Ludovico Ariosto și Matteo Maria Boiardo. În anul 1573, Tasso termină poemul pastoral ""Aminta"", o prezentare idealiztă în versuri a vieții de curte. În 1575 termină epopeea pe tema primei cruciade, ""La Gerusalemme liberata"", care va
Torquato Tasso () [Corola-website/Science/298695_a_300024]
-
limbi indice moderne indicând că limba români datează probabil din timpuri post-sanscritice. Există două curente principale cu privire la originea teritorială a limbii români. Unu dintre ele susține că provine din partea de nord-vest a Indiei sau având origine dardică. Sampson, unul din susținătorii acestui curent, afirmă că părăsirea acelor ținuturi a avut loc la sfârșitul secolului al IX-lea e.n. Celălalt curent, reprezentat de Șir Ralph Turner, cu o argumentație mult mai convingătoare, susține că limba români aparținea inițial grupului central de limbi
Limba romani () [Corola-website/Science/298730_a_300059]
-
părintele Guillaume de Villon nu a mai apărut în documentele referitoare la biografia poetului. Prin decembrie 1457 - ianuarie 1458 Villon ajunge în peregrinările sale la Blois, la curtea ducelui Charles d’Orléans, el însuși poet și cunoscut ca protector și susținător al poeților francezi din epocă. Ducele i-a acordat acordat găzduirea, clemența și protecția sa, publicându-i totodată și trei dintre balade, într-o colecție de versuri, într-unul dintre manuscrisele sale, este vorba de "Balada contradicțiilor", "Balada franco-latină" și
François Villon () [Corola-website/Science/298721_a_300050]
-
împotriva sa, probabil că a ordonat uciderea lui Richard prin înfometare pe la începutul anului 1400, deși nu există dovezi în acest sens. Trupul neînsuflețit al lui Richard a fost expus publicului în vechea catedrală a Sfântului Paul pentru a arăta susținătorilor săi că decedase. Revoltele au continuat în timpul primilor zece ani ai domniei lui Henric, inclusiv răscoala lui Owen Glendower care s-a autoproclamat Prinț de Wales și răscoala lui Henry Percy, primul conte de Northumberland. Succesul regelui în înăbușirea acestor
Henric al IV-lea al Angliei () [Corola-website/Science/299541_a_300870]
-
pe pânză culorile complementare ca pe niște mici puncte, care - privite de la distanță - se contopesc, oferind tabloului o luminozitate vibrândă. Termenul de "metodă neoimpresionistă" a fost folosit pentru prima dată de în septembrie 1886 de criticul de artă Félix Fénéon, susținător al picturii lui Seurat, implicând faptul că noul curent astfel inițiat provine, fără îndoială, din impresionism, în același timp îl înnoiește radical. În jurul lui Seurat se grupează pictori care gândesc asemenea lui: Paul Signac, Camille Pissarro, Maximilian Luce. În această
Georges Seurat () [Corola-website/Science/299601_a_300930]
-
că actualii Episcopi ai Romei nu sunt de fapt papi. Unele grupări sedevacantiste au proprii lor candidați care să-l înlocuiască pe cel considerat eretic. Acești candidați sunt numiți uneori antipapi, deși ar trebui notat că, în contrast cu antipapii istorici, numărul susținătorilor este neînsemnat. Unii dintre acești antipapi și-au dezvoltat propria lor infrastructură religioasă, pentru că papii oficiali nu vor să o cedeze lor puterea. În acest fel, contestatarii sunt antipapi ai "Bisericii Universale" și papi ai sectelor lor. Există un mare
Antipapă () [Corola-website/Science/299599_a_300928]
-
ipoteze și speculații ce au în vedere - între altele - scurtimea prezenței administrației romane în regiunile Daciei nord-danubiene(165 de ani); faptul că stăpânirea romană a durat cu secole în plus în provinciile balcanice sud-danubiene; vocabularul comun româno-albanez, care în concepția susținătorilor teoriei s-ar fi datorat exclusiv unei conviețuiri timpurii între protoromâni și albanezi; la faptul că de-a lungul secolelor în diverse regiuni balcanice au existat populații românești și aromâne, care încă în secolele secolul XVIII-secolul XIX erau relativ numeroase
Teoria lui Roesler () [Corola-website/Science/299612_a_300941]
-
era îndreptățit ca pastor. Enoriașii s-au adunat în jurul casei sale, pentru a-l proteja de hărțuire și evacuare. Mulți trecători, printre care și enoriași ai unei biserici baptiste din apropiere, s-au alăturat protestului, necunoscând detaliile și aflând de la susținătorii pastorului că aceasta era o nouă încercare a regimului comunist de a restricționa libertatea religioasă. Când a devenit evident că mulțimea nu va dispărea, primarul, Petre Moț a făcut câteva declarații, sugerând că s-ar fi răzgândit în privința evacuării lui
Revoluția Română din 1989 () [Corola-website/Science/299587_a_300916]
-
ca soarele sfânt de pe cer...” (C. Z. Codreanu în cartea sa "Pentru legionari") au atras o numeroși studenți, preoți și intelectuali ca Nae Ionescu, Mircea Eliade, Emil Cioran, precum și personalități din protipendada română, ca Ghica, Cantacuzino, Sturdza, Manu ș.a.. Majoritatea susținătorilor ML erau studenți și țărani. Cu Zelea Codreanu ca lider carismatic, ML s-a făcut cunoscută pentru propaganda sa de succes, inclusiv o bună utilizare a spectacolului. Prin marșuri, procesiuni religioase, miracole, imnuri patriotice, muncă voluntară și campanii cu caracter
Mișcarea Legionară () [Corola-website/Science/299614_a_300943]
-
După revoluție a emigrat pentru scurt timp în Germania, dar și-a schimbat viziunile politice și s-a întors în Uniunea Sovietică. În ultimii săi ani a publicat două romane masive pe subiecte istorice: "„Petru întâi”" și "„Calvarul”". Ca un susținător devotat a lui Stalin, a devenit cunoscut drept "„Contele roșu”" sau "„Tovărașul conte”" și opera sa este recunoscută ca fiind una dintre lucrările clasice ale literaturii sovietice. Nepoata sa, Tatiana Tolstaia, (n. 1951) este printre cei mai importanți autori ruși
Lev Tolstoi () [Corola-website/Science/299589_a_300918]
-
presei populare. Descendenții săi direcți controlează încă The Daily Mail și General Trust plc. În timpul celui de-al doilea război mondial, a fost pentru un timp membru în guvernul Lloyd George. Lordul Rothermere este cunoscut în România mai ales ca susținător fervent al cauzei iredentiste maghiare. A rămas celebru, în această direcție, articolul său "Hungary's place under the sun" ("Locul Ungariei sub soare") din 1927 (publicat în London Daily Mail). În anul 1928, Rothermere a luat parte, împreună cu Iuliu Maniu
Lordul ROthermere () [Corola-website/Science/299688_a_301017]
-
o persoană în civil s-a apropiat de unul din ele și a aruncat înăuntru o grenadă, omorându-i pe cei trei soldați ruși aflați în interior, echipajele celorlalte două s-au retras în grabă. Însă numărul foarte mic de susținători pe care le avea fiecare din aceste patru grupuri pro-ruse, conflictele dintre liderii lor (Ruslan Hasbulatov, Umar Avturhanov, Doku Zavgaiev, Iaragi Mamodaev), precum si lipsa totală a suportului din partea populației locale, nu le-a permis să preia controlul asupra capitalei. În
Cecenia () [Corola-website/Science/299730_a_301059]