10,192 matches
-
1866 este cărămida pe care se cere ridicat edificiul statului român. Prudența conservatoare trimite la un raționament ce descurajează ambiția prometeică a inovației permanente - care este utilitatea unei schimbări, în condițiile în care actului originar de la 1866 ia lipsit durabilitatea susceptibilă de a încuraja producerea efectelor sale? Viziunea junimistă este, în mod previzibil, atentă la sistem și la maniera în care legea fundamentală este inserată în cadrul general al unei evoluții a statului. Deceniul și jumătate în care a fost aplicată este
Junimismul și pasiunea moderației by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Science/584_a_1243]
-
Efectele de centrare rezultă din faptul că, pentru partea de figură care este centrată, probabilitatea întâlnirii între elementele figurii și elementele receptoare este mai ridicată decât pentru elementele figurii care se proiectează la periferia câmpului (ne amintim că elementele receptoare susceptibile să funcționeze independent sunt mai numeroase în centru retinei). Efectele de decentrare se explică prin creșterea probabilității cuplajelor complete într-o întâlnire pe un element A al figurii (o anumită dreaptă, de exemplu). Activitatea perceptivă tinde să crească probabilitatea cuplajelor
by MIHAELA ŞERBAN [Corola-publishinghouse/Science/1002_a_2510]
-
pornind de aici J.D.Franc propune o definiție a nivelului de aspirație: "este nivelul pe care dorește să-l atingă un subiect în mod explicit atunci când este pus în fața unei sarcini pe care a efectuat-o deja și care este susceptibilă de învățare". În Vocabulaire de la psychologie al lui H. Pieron se arată că nivelul de aspirație se caracterizează raportând succesul real la succesul scontat, la o sarcină de executat Această definiție corespunde paradigmei multor experimente realizate în domeniu, câteva dintre
by MIHAELA ŞERBAN [Corola-publishinghouse/Science/1002_a_2510]
-
la succesul scontat, la o sarcină de executat Această definiție corespunde paradigmei multor experimente realizate în domeniu, câteva dintre ele vom prezenta în detaliu în cele ce urmează. În astfel de experimente subiectul execută în timpul unui prim exercițiu o sarcină susceptibilă de a fi învățată (executarea în gând a 10 adunări enunțate verbal de examinator etc.). După acest prim exercițiu subiectului i se cere să exprime un nivel de aspirație, adică rezultatul pe care speră să-l obțină în timpul celui de-
by MIHAELA ŞERBAN [Corola-publishinghouse/Science/1002_a_2510]
-
au de asemenea efect inhibitor pe preluarea de glucoză. Factorii de mediu și stilul de viață: în ciuda unei componente genetice importante, este clar că variați factori de mediu și stilul de viață pot crește sau scădea probabilitatea ca un individ susceptibil genetic să dezvolte boala la o vârstă înaintată. Scăderea activității fizice: este unul dintre cei mai importanți factori ce contribuie la apariția insulinorezistenței și hiperglicemiei. Preluarea glucozei la nivel muscular este stimulată de activitatea fizică, în principal prin creșterea exprimării
Tratat de diabet Paulescu by Carmina Alexandru, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92225_a_92720]
-
de concepțiile generale asupra societății la un anumit moment și într-un anume loc. Și, așa cum s-a menționat mai sus, cei care investighează esența teoriei nu pot face abstracție de faptul că analiza este mereu bazată pe teorie și susceptibilă de a avea implicații și consecințe politice (Brown 2002). Literatura feministă din ce în ce mai bogată, discutată în Capitolul 9, a subliniat acest argument în pledoaria sa potrivit căreia multe din tradițiile dominante ale disciplinei sunt influențate de gen, deoarece reflectă în special
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
ce pot crește "de jos în sus" în societatea civilă (Cox 1999; Maiguaschca 2003; Eschle și Maiguaschca 2005). Scopul diverselor analize sociologice ale teoriei critice internaționale este acela de a pune în lumină felul în care luptele sociale existente sunt susceptibile de a conduce la transformări decisive ale bazelor normative ale vieții politice globale. Acest fapt l-a făcut pe Linklater (2002a) să se ocupe de ceea ce el numește o "sociologie a sistemelor de state". Mai precis, Linklater dorește să compare
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
și formalitatea instituțiilor de stat. O altă diferență față de instituțiile "moderne" este aceea că sunt organizate în scopul producerii valorilor de utilizare, mai degrabă decât a valorilor de schimb adică nu sunt angrenate în producția de marfă și nu sunt susceptibile a fi afectate de presiunile pentru acumulare și creștere inerente în sistemele piețelor capitaliste. Se presupune deci că bunurile comune generează practici sustenabile, din mai multe motive. Mai întâi, egalitatea în venituri și putere înseamnă că nimeni nu poate uzurpa
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
o mai mare densitate de subînțelesuri ofensatoare În atât de puține rânduri, căci opera lui France este succesiv caracterizată ca „blândă”, „agreabilă”, „Înviorătoare”, „măsurată” și „simplă”, ceea ce nu prea poate trece drept compliment În critica literară. Pe deasupra - ultimă lovitură - e susceptibilă să placă tuturor. O putem gusta fără să reflectăm la ea, Întrucât ideile sunt atinse numai „În treacăt”, apreciere pe care Valéry o lămurește imediat: Ce e mai prețios decât delicioasa iluzie a clarității care ne dă senzația că ne
[Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
singur, ci girul pe care i-l dă Aristotel constituie un pericol pentru religie și justifică crimele În ochii lui Jorge. Cu sprijinul unui asemenea filozof, teoria conform căreia râsul este binefăcător - sau pur și simplu lipsit de nocivitate - e susceptibilă să cunoască o largă răspândire și să pervertească subteran doctrina creștină. Împiedicându-i pe călugări să se apropie de carte, Jorge săvârșește după părerea lui un act pios, care merită câteva victime, căci ele sunt prețul ce trebuie plătit pentru
[Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
-și pierde măiestria În privința scrisului pentru că rămâne, fără să-și dea seama, prea fidel sieși. Teamă cu atât mai justificată cu cât Eseurile nu se ocupă de subiecte de actualitate, ci de chestiuni atemporale, abordabile În orice moment, și deci susceptibile, pentru scriitorul fără memorie, să fie tratate din nou de acesta fără să știe și În aceiași termeni: Or, nu aduc aici nici o Învățătură nouă. Sunt Închipuiri comune: pentru că le-am imaginat de sute de ori Înainte, mi-e teamă
[Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
ca să nu-i lase nimic să să-i scape din potențialul său. Și orice vine din această carte să fie deschis - titlu, fragment, citare falsă sau adevărată - cum e aici imaginea cuplului de pe vaporul din Veneția, tuturor posibilităților de legături, susceptibile, În acest moment precis, de a fi plăsmuite Între ființe. Această ambiguitate ne face să ne gândim la interpretarea din domeniul psihanalitic. Din pricina faptului că poate fi Înțeleasă În mai multe feluri, are o șansă să fie Înțeleasă de subiectul
[Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
subversiv și, cu simțul său de observator neobosit, încearcă să-l evalueze în funcție de textele autorilor șaizeciști. A vrut, inițial, să scrie o carte despre poezia cenzurată. Presupunem că s-a documentat în acest sens, pentru că-i acordă o secțiune remarcabilă, susceptibilă de a fi oricând amplificată. Moartea și renașterea cuvântului urmează traiectul binomului deconstrucție-reconstrucție. Încă un pas este un poem edificator în acest sens, care se pliază perfect pe teoria lansată de Alina-Iuliana Popescu: "Atât de puține lucruri mă pricep să
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
de exprimat, ci ceva de construit.” exprimă o stare a romanului francez abolită În cazul literaturii feminine. De aceea, trebuie reținute cîteva calități ale unui realism feminin sui-generis. În primul rînd, exuberanța unui discurs emancipat de moștenirea imensă a tradiției, susceptibil de a naște Însă una nouă. Scriitorii sînt mult mai prezumțioși decît scriitoarele. Primii sînt ființe istorice În mai mare măsură decît ultimele. Pentru ei, a scrie literatură este un act Încărcat de o sacralitate ezoterică și de exigențele ce
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
ei, a unui principiu autoregenerativ care să Împiedice asimilarea literaturii de către societate, ca produs. Acest spațiu este acela al simulacrului, al recuperării În efigie, al repetiției decalate: al simulării genurilor, al simulării diferitelor discursuri literare, al simulării tuturor elementelor literare susceptibile de a cădea vreodată pradă vreunui nihilism literar, cum a fost cazul În anii 1950. În mod curios, Barthes a fost apologetul unei literaturi căreia nu i-a Înțeles miza; un ideolog genial, pînă În anii 1970, care a reușit
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
sinucidă și urmează un curs În sensul acesta. Este capitolul cel mai reușit al romanului.Umorul nevinovat sau șarjat al autorului se Înnegrește, fiind bine recuperat atît În registru politic, cît și afectiv, de critica socială, respectiv de biografie, ambele susceptibile de infuzii retorice cu patetism. Pe de altă parte, cursul de sinucidere este o parodie la miriadele de asociații americane ale alcoolicilor, ale diverșilor suferinzi de tot felul de boli, unde fiecare nou membru Își exoricizează demonul prin propria poveste
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
filosofie a stăpînirii. Un instrumentalism. Înarmați cu unelte conceptuale, știind să fabrice obiecte tehnice plecînd de la o raționalitate constructivă, tehnicienii și practicienii-ingineri despre care am vorbit se sprijină pe un optimism al națiunii. Rezultatele există. Ele sînt obținute, nu sînt susceptibile nici să fie ignorate, nici să fie disprețuite. O adevărată putere a rațiunii se naște: Homo Faber creatorul, inventatorul, constructorul de modele este pus, ca și Prometeu, în fața haosului lumii pe care activitatea sa o organizează. Dincolo de această figură arhitectonică
Comunicarea by Lucien Sfez [Corola-publishinghouse/Science/922_a_2430]
-
note. Ca să afli satul, trebuie mai întîi să știi adresa poetului, apoi în funcție de aceasta să stabilești gara. „Amăgire” a fost publicată prima dată în martie 1916, cînd Bacovia avea încă domiciliul în Bacău. După „Mersul trenurilor” din acea epocă, localitățile susceptibile de a fi M... sînt Maria (Domnița Maria), situată la km 300 de București, cu 2 km înainte de Bacău), Moinești (km 325), Munteni (km 335) și Mircești (km 361), toate din Moldova. Cel mai probabil, gara M... e Domnița Maria
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
literatura psihologică, îndeosebi cea apuseană, dovedește marea importanță pe care psihologii o acordă acestui fenomen în aproape toate ramurile psihologiei: normale și patologice, generale și tipologice, sociale și etnologice, judiciare și industriale, psihopedagogice etc. Toate ramurile științelor despre om sunt susceptibile de a furniza un bogat material faptic și suficiente coordonate pentru explicarea fenomenului de frustrație. Este utilă, în acest sens, schițarea unui tablou al posibilitșților de investigație oferite de aceste discipline cercetătorilor care-și propun realizarea analizei psihologice a fenomenului
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
sau mai puțin, travestită. Pornind de la înțelesul psihanalitic tradițional acordat termenului de „complex”, o serie de psihologi, dintre care menționăm pe Nina Bull, consideră că fenomenul frustrației reprezintă un „complex”, înțelegând prin frustrație un factor inconștient, rezultat dun conflict și susceptibil să ia forme simbolice (în joc și pe plan verbal, în fantezia subiectului). O cercetare mai atentă a „complexelor psihanalitice”, a felului în care a evoluat înțelesul acordat termenului de „complex” și a diverselor întrebuințări care i s-au dat
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
structurat progresiv de-a lungul existenței sociale a individului, în funcție de condițiile sale sociale, de poziția și rolurile îndeplinite de el în societate, de posibilitățile lui de orientare și autodeterminare în viață; cu alte cuvinte, ca un sistem orientat spre viitor, susceptibil de permanente înnoiri, de progres, sub influența mediului social. În această perspectivă, se schimbă și optica în care este privit „fenomenul de frustrație”: acesta nu se mai manifestă, și nu poate fi apreciat, decât în relațiile persoanei cu semenii, hotărâtoare
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
Clifford T. Morgan). Robert Lafon definește „nivelul de aspirație” în termeni de psihologie comportamentală: „comportament de tensiune către un scop, situat de subiect la un nivel mai mult sau mai puțin înalt, când acesta își propune să reînceapă o sarcină susceptibilă de învățare”. Nivelul de aspirație este definit, deci, în raport cu comportarea persoanei în căutarea unui scop, și ne arată cât de grele sunt scopurile pe care aceasta și le fixează: dacă ele sunt mai înalte decât scopurile pe care persoana le-
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
natural, ca un mod tacit de comunicare cu sala, ca un mijloc de adaptare a „sinelui” la reacțiile și stările sufletești ale publicului, — la alte persoane, inteligența analitică nu anulează intimidarea ei, dimpotrivă, o amplifică. La aceste persoane hipersensibile și susceptibile, emoția domină inteligența, spiritul lor critic concentrându-se în mod exagerat asupra motivului intimidării, căruia îi exagerează importanța. Este știut astfel că pe omul foarte impresionabil și sugestibil, dialogul mut cu publicul îl înspăimântă, deoarece, indiferent de situația reală, el
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
relațiile se bazează pe fidelitate de durată, respectiv una asociativă, în care relațiile se bazează pe contracte. Liderii din lumea reală pot fi de multe ori localizați undeva între aceste poziții extreme. Cel puțin aparent, conducerea carismatică este mai puțin susceptibilă de a da naștere unei dimensiuni dacă este interpretată în forma ei pură, religioasă o formă care, după Weber, tinde să apară când avem a face cu o prăbușire totală a instituțiilor sociale și politice. Dar însuși Weber a avut
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
fiind deci insuficient pregătit pentru explorările nesigure, făcute dincolo de teritoriul său obișnuit. Fără îndoială, cel puțin în ceea ce-1 privește pe autorul acestui eseu, două scrieri majore, a căror originalitate s-a păstrat intactă îi stau în față, fiind susceptibile să joace deopotrivă rolul de model si de ghid: sînt cele deja citate ale lui Gaston Bachelard și Claude Lévi-Strauss. Menționarea acestor scrieri, apropierea de ele încă din primele pagini ale acestui volum nu sînt, în cazul de față, deloc
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]