9,918 matches
-
pe Pământ, ei se vor întâlni după terminarea călătoriei, și fratele care a plecat are 5,14 ani iar cel rămas acasă are 10,28 de ani. Calculul ilustrează folosirea fenomenului de contracție a lungimii și a celui de dilatare temporală pentru a descrie și calcule și predicții ale relativității restrânse. Abordarea standard tratează paradoxul gemenilor ca o aplicație directă a teoriei relativității restrânse. Aici, Pământul și nava nu sunt într-o relație simetrică: nava face o "întoarcere" în care simte
Paradoxul gemenilor () [Corola-website/Science/310332_a_311661]
-
îl observă de la o sursă cu frecvența de repaus formula 9 este când sursa se depărtează (reducere a frecvenței; "deplasare spre roșu"). Când sursa se apropie, frecvența este mai mare ("deplasată spre albastru") și dată de Astfel se combină efectele dilatării temporale (reducerea frecvenței sursei datorită mișcării ei, cu factorul ε) și deplasarea Doppler a frecvenței recepționate cu un factor de (1 formula 12 v/c), care se aplică chiar și pentru ceasuri independente de viteză (surse de lumină). Pentru cazul din exemplul
Paradoxul gemenilor () [Corola-website/Science/310332_a_311661]
-
cu 4 zile al ceasurilor de pe Pământ. Atunci ceasul călătorului va ajunge să fie în urmă cu 2 zile față de ceasurile de pe Pământ, după cum stipulează relativitatea restrânsă. Mecanismul care determină ceasul fratelui rămas acasă să o ia înainte este dilatarea temporală gravitațională. Când un observator găsește că obiectele în mișcare inerțială sunt accelerate în raport cu ele însele, acele obiecte sunt într-un câmp gravitațional din punctul de vedere al relativității. Pentru fratele călător, la punctul de întoarcere, acest câmp gravitațional umple universul
Paradoxul gemenilor () [Corola-website/Science/310332_a_311661]
-
o soluție ce ține de "relativitatea generalizată", de fapt ea este elaborată pe baza unor date ce rezultă din teoria relativității restrânse pentru observatori accelerați pe care Einstein a descris-o încă din 1907 (anume principiul de echivalență și dilatarea temporală gravitațională). Se poate arăta că soluția din relativitatea generalizată pentru un câmp gravitațional static omogen și soluția din relativitatea restrânsă pentru accelerație finită produc rezultate identice. Fie ceasul K asociat cu "fratele rămas pe Pământ". Fie ceasul K' asociat cu
Paradoxul gemenilor () [Corola-website/Science/310332_a_311661]
-
pentru a reprezenta spațiul-timp. Spațiul Minkowski își trage numele de la matematicianului german Hermann Minkowski. În fizica teoretică, spațiul Minkowski este adesea comparat cu un spațiu euclidian. În timp ce spațiul euclidian are doar dimensiuni spațiale, un spațiu Minkowski are și o dimensiune temporală. Astfel grupul simetric al unui spațiu euclidian este grupul euclidian iar pentru un spațiu Minkowski este grupul Poincaré. Formal, spațiul Minkowski este un spațiu vectorial real echipat cu o formă biliniară nedegenerată simetrică cu signatură metrică (−,+,+,+) (Uneori se preferă și
Spațiu Minkowski () [Corola-website/Science/310412_a_311741]
-
dărâmat în 1648, după Tratatul de la Westfalia. De-a lungul secolelor s-a admis în Occident că Papă, ca și custode legal al tradiției române, era unicul apt să numească Împărații. De aceea, în concepția medievală, lumea era sub tutela temporală a Împăratului, iar cea spirituală a Papei, și împreună că domnitori ai lumii creștine (și al lumii întregi, de fapt, doar Papă se considera Vicarul lui Iisus al întregii omeniri). De această formă putea exista un unic Împărat, cu jurisdicție
Împărat () [Corola-website/Science/306088_a_307417]
-
Primăvara este unul din cele patru anotimpuri ale zonei temperate, marcând tranziția de la iarnă spre vară. Din punct de vedere astronomic, marcarea începutului primăverii este, de cele mai multe ori, legată de echivalența dintre durata temporală zilei și a nopții, timp al anului numit echinox în astronomie. Astfel, în emisfera nordică, echinoxul de primăvară este datat astronomic în jur de 21 martie al fiecărui an, în timp ce în emisfera sudică, același echinox este în jurul datei de 23
Primăvară () [Corola-website/Science/306109_a_307438]
-
a fi în jurul datei când ziua devine maximă, iar noaptea minimă, timp al anului numit solstițiu de vară. Astfel, în emisfera nordică, solstițiul de vară este datat în jurul datei de 21 iunie, respectiv în emisfera sudică, același solstițiu este plasat temporal în jurul datei de 21 decembrie. Similar cu "antinomia" echinoxurilor de la începutul primăverii, simultan cu existența unui solstițiu într-una din cele două emisfere ale Terrei, solstițiul "opus" marchează cealaltă emisferă. În realitate, datorită condițiilor specifice geografice și climatice ale diferitelor
Primăvară () [Corola-website/Science/306109_a_307438]
-
anilor șaptezeci. De-a lungul anilor, schimbările de componență s-au produs foarte des, motiv pentru care a reconstitui cu exactitate istoria formației este o sarcină aproape imposibilă (materialele existente se contrazic nu de puține ori, foștii membri amintesc repere temporale greșite). De aceea, articolul de față nu poate garanta exactitatea sa cronologică (evenimentele prezentate riscă o marjă de eroare de maxim un an de zile). În schimb, corectitudinea factuală este asigurată în cea mai mare parte. Vom conveni de-a
Mondial () [Corola-website/Science/306139_a_307468]
-
și administrativ care a avut ca rezultat final unificarea statelor din peninsula italiană într-o singură națiune, Italia. Este relativ dificil de a preciza limitele exacte în timp ale acestui proces, dar majoritatea istoricilor sunt de acord că extensia maximă temporală a "epocii Risorgimento" se situează între Congresul de la Viena din 1815 și războiul franco-prusac din 1871, deși finalizarea efectivă a procesului de unificare s-a produs după victoria Italiei din Primul război mondial. Stabilirea Republicii Italiene și mai târziu a
Unificarea Italiei () [Corola-website/Science/306179_a_307508]
-
este una dintre cel mai jucate comedii ale Marelui William. Nu se știe exact când a fost, de fapt, scrisă sau jucată prima dată "A Midsummer Night's Dream", dar se poate plasa cronologic oricând între 1595 și 1596, plasare temporală bazată pe aluzia făcută de Edmund Spenser în a sa "Epithalamion". Unii au teoretizat că piesa ar fi fost scrisă pentru o nuntă aristocratică, întrucât numeroase nunti în această clasă socială avuseră loc în 1596. Alții au sugerat că piesa
Visul unei nopți de vară () [Corola-website/Science/304781_a_306110]
-
este infinită, căci reîncepe veșnic din sine. În cartea lui Ende, Ouroborosul nu este doar promotorul vieții (căci el păzește apele vieții), ci și acela al duratei: el creează timpul, el este poarta de acces spre lumea reală, spre universul temporal obișnuit al oamenilor. Acest simbol mai poate fi de asemenea analizat din perspectiva importanței imaginației. În mitologia egipteană oceanul apei primordiale care înconjura pământul era simbolizat printr-un șarpe cu coada în gură . Păzind apa vieții, Ouroborosul păzește de fapt
Povestea fără sfârșit () [Corola-website/Science/304814_a_306143]
-
este exprimat prin afixe. Și printre lingviștii care țin seama numai de aspect există divergențe notabile în tratarea și descrierea categoriilor acestuia, din cauză că aspectul este determinat de mai mulți factori: sensul lexical al verbului, morfologia sa, verbe auxiliare, forme verbale temporale, tipul complementelor verbului etc.. Lingvistica diferitelor limbi nu s-a ocupat și nu se ocupă cu același interes de aspecte și de modurile de acțiune. În cazul unor limbi precum cele slave ele sunt tratate deja demult în mod aprofundat
Aspect și mod de acțiune () [Corola-website/Science/305683_a_307012]
-
de acțiune, marcate cu diverse mijloace care au ponderi diferite în funcție de limbă. În limbile slave și în limba maghiară cele mai importante sunt afixele gramaticale. În alte limbi, precum engleza sau cele romanice, mijloacele gramaticale sunt mai degrabă formele verbale temporale, verbele auxiliare și contextul sintactic, dar și sensul lexical este un mijloc important de marcare a aspectelor și a modurilor de acțiune. În aceste limbi, ca și în cele slave în general, aspectele și modurile de acțiune sunt exprimate mai
Aspect și mod de acțiune () [Corola-website/Science/305683_a_307012]
-
în română și în engleză, dar și alte trăsături ale verbelor sunt considerate aspecte/moduri de acțiune. În franceză sunt de asemenea verbe care includ aspectul/modul de acțiune în sensul lor lexical: Au un rol important și formele verbale temporale. Cele compuse și perfectul simplu exprimă aspectul perfectiv, iar imperfectul - aspectul imperfectiv (vezi Verbul în limba franceză). Grevisse și Goosse 2007 consideră că în franceză există două verbe și o expresie verbală auxiliare de aspect propriu-zise, gramaticalizate, ale căror construcții
Aspect și mod de acțiune () [Corola-website/Science/305683_a_307012]
-
două puncte. Intuitiv, problema poate fi enunțată astfel: o persoană se află pe plajă, și trebuie să ajungă la o baliză aflată în apă (se presunpune că linia țărmului este o dreaptă); care este drumul optim (din punct de vedere temporal), ținând cont că pe plajă aleargă mai repede decât înoată în apă?. Desigur că soluția depinde de raportul vitezelor în cele două medii (în cazul luminii acest raport se numește indice de refracție). O rază de lumină care pornește dintr-
Refracție () [Corola-website/Science/305748_a_307077]
-
existente în societatea contemporană ("Mythologie", 1957; "Système de la mode", 1987), Roland Barthes (1915-1980) aplică procedeele de analiză structurală la studiul textelor literare ("Essais critiques", 1965, 1970), în special la tragediile lui Racine. Gérard Genette (n. 1930) pune accentul pe aspectul temporal al creației literare, cum ar fi noțiunea "prezentului" într-o narațiune. În "Palimpsestes" (1982), Genette definește "intertextualitatea" ca un ansamblu de relații existente între citări, referințe și interpretări, mai mult sau mai puțin explicite, care se stabilesc între textele literare
Structuralism () [Corola-website/Science/305765_a_307094]
-
este în strânsă legătură cu existența surselor.La nivel general, sursele statistice au caracteristici variate: naturalețea lor se află în legatură cu instituția ce le creează și de asemenea obiectivul acestora și elaborarea, pentru a se obține informația finală. Profunzimea temporală ne indică de când se elaborează informațiile. Periodicitatea mentionează durata de timp la care se repetă obsevația.Veridicitatea face referire la concordanța dintre date și realitate. Accesibilitatea se referă la cât de facilă sau nu este informația pentru utilizatori. Există o
Demografia Spaniei () [Corola-website/Science/306293_a_307622]
-
modal cât mai precis și eficient realul mintea umană a construit reprezentarea spațiu, ca un cadru abstract, nonreprezentabil modal, dar continator al mulțimii formelor și evenimentelor, iar penru a localiza și caracteriza calitativ și cantitativ mișcarea a fost conceput cadrul temporal, adică acea dimensiune specială adăugată spațialității, care permite descrierea unui proces, a unei schimbgari continue de stare. De studiul formelor, proprietăților, mișcărilor și mulțimii evenimentelor realității se ocupă diferite științe, o știință fiind un ansamblu de metode observaționale, experimentale și
Realitate () [Corola-website/Science/306324_a_307653]
-
pînă în prezent. Ea se leagă intim de evenimentele care au generat cutarea depozitelor sedimentare acumulate în medial marin, exondarea treptată a catenelor și constituirea lanțului carpatic. Intr-un cuvînt, Munții Vrancei sînt creația orogenezei alpine, manifestată însă cu intensități temporale și spațiale diferite, punctate de faze de paroxism sau, dimpotrivă, de imobilitate relativă a scoarței. Data fiind apartenența la Carpații Orientali, caracteristicile dominante ale structurilor geologice și complexelor litologice sedimentare - proprii Munților Vrancei - se înscriu unității de fliș: Cum însă
Munții Vrancei () [Corola-website/Science/306310_a_307639]
-
principalelor linii orohidrografice și adîncimea fragmentării reliefului, ceea ce se răsfrînge asupra condițiilor drumețiilor montane. Cu cîteva excepții, traseele nu se desfășoară în zonele cu frecvență mare a vînturilor reci și umede. Referitor la văi, pe lîngă alte caracteristici locale și temporale ale vremii (mai multă ceață și umiditate), ele favorizează inversiuni termice evidente (mai frecvente primăvara și toamna), fenomen ce permite, de pildă, prelungirea duratei medii de topire a stratului de zăpadă sau apariția timpurie a înghețului și brumei. Pentru a
Munții Vrancei () [Corola-website/Science/306310_a_307639]
-
a împlinit destinul. El încearcă în mai multe rânduri să povestească „tragediei vieții” lui (în perioada studiilor efectuate în Germania, o substituise într-un moment de slăbiciune pe iubita sa Hildegard cu Elsa), dar nu este lăsat. Traiul în dimensiuni temporale diferite conduce la imposibilitatea comunicării și la eșecul îndeplinirii unei sarcini aparent simple, determinând rătăcirea personajului între două dimensiuni temporale și între două stări (între viață și moarte). Personajul pare nepregătit să acceadă în „lumea de dincolo”. Pierzând șansa de
La țigănci () [Corola-website/Science/306433_a_307762]
-
o substituise într-un moment de slăbiciune pe iubita sa Hildegard cu Elsa), dar nu este lăsat. Traiul în dimensiuni temporale diferite conduce la imposibilitatea comunicării și la eșecul îndeplinirii unei sarcini aparent simple, determinând rătăcirea personajului între două dimensiuni temporale și între două stări (între viață și moarte). Personajul pare nepregătit să acceadă în „lumea de dincolo”. Pierzând șansa de a pătrunde în Paradis, Gavrilescu trăiește senzația morții trupești și desprinderea de materie: întunericul, tăcerea, goliciunea trupului diform, teroarea spațiului
La țigănci () [Corola-website/Science/306433_a_307762]
-
imediat după căsătoria nepoatei Otilia, apartamentul său era locuit de persoane străine, iar soția sa, Elsa, vânduse totul și plecase de 12 ani în Germania, după dispariția fără urmă a soțului ei. Timpul uman trece furtunos chiar în timpul povestirii. Decalajul temporal continuă să crească: banii lui sunt primiți de taxator la prima călătorie cu tramvaiul, dar nu și la a doua când află că banii ieșiseră din circulație de un an. Gavrilescu este incapabil să înțeleagă însă această trecere a timpului
La țigănci () [Corola-website/Science/306433_a_307762]
-
prin obiectivarea emoției, ca-n cel clasic, ci printr-o maximă personalizare.» (ibid.). Nu trebuie uitat faptul că lecția aceasta de „anatomie“ a versului liber și „volumul-aplicație“, "Versul liber", de Miron Radu Paraschivescu, din 1965, se relevă chiar în orizontul temporal al „marii explozii lirice“ datorate noii "generații Labiș-Stănescu-Sorescu;" și în afară de prefața-program, "Majuscule", reprezentanții generației resurecționale și-au mai însușit în 1965, din "Versul liber", de Miron Radu Paraschivescu: (1) „condiția“ ca în fața „unităților“ („cărămizilor-cuvinte“) ca „materiale pentru poem“, „comutative“, „dislocative
Miron Radu Paraschivescu () [Corola-website/Science/305876_a_307205]