9,583 matches
-
întrebat ea odată. Eu nu sunt în stare să răspund sentimentelor tale și de aceea te închizi în tine, nu? Ne așezaserăm ca de obicei pe treptele înguste care legau podul vechi de bancul de nisip. Luna palidă și rece tremura pe suprafața apei. O bărcuță de lemn plutea în derivă. Stăteam unul lângă altul și-i simțeam aproape căldura trupului. Ciudat! am gândit eu. Se zice că sufletul omului are o căldură aparte și cu toate astea nu există nici o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
Grande. Soarele sclipea puternic pe întinsele prerii, norii de un alb imaculat pluteau pe cer de parcă fuseseră trasați cu pensula. Bizonii se adunaseră în vale, fetele apăreau în prag ștergându-și mâinile de șorțurile lor albe. Fluviul curgea liniștit, luminițele tremurau în bătaia vântului, cowboy-ii cântau fericiți. Ben Johnson trecea prin peisajul acela ca o săgeată. Camera de luat vederi îi surprindea silueta elegantă în diferite ipostaze. În timp ce încercam să-mi găsesc pe stâncă puncte de sprijin pentru picioare, Ben Johnson
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
Ceva plat și moale. Nu ceva mare. Ce se întâmpla? m-am întrebat. În clipa aceea m-a plesnit iar. Am ridicat mâna dreaptă să scap de lovituri, dar degeaba. Am mai primit o lovitură. Și încă una. În fața mea tremura o lumină neplăcută. Am deschis ochii. Până atunci nu mi-am dat seama că fuseseră închiși. Lanterna ei mare fâlfâia înaintea ochilor mei. Ea mă plesnise peste obraz. — Dă lumina deoparte! Mă dor ochii cumplit. — Ești tâmpit? Aici ți-ai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
și mai tare, de parcă se frecau două metale unul de altul. Fără nici o pauză. Zgomotul se înteți. Aveam senzația că o insectă uriașă se cățăra pe spatele meu. M-au trecut fiori. Se auzea tot mai aproape. Din pricina lui parcă tremura și aerul din jur. Se porni un curent ce ne mâna înapoi. Ca pe noroiul luat de ape. Aerul era rece și umed. S-a auzit apoi un huruit îngrozitor. Existau toate semnele că urma să se întâmple ceva. — Cutremur
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
însă faptul că pământul se mișca sub picioarele mele, asemenea nisipurilor mișcătoare. La început am crezut că era doar o iluzie optică pricinuită de lovitura de la cap. Am scos lanterna, mi-am luminat mâinile și am constatat că ele nu tremurau. Stăteam încă bine cu nervii, dar asta însemna că se cutremura pământul. — Lipitori! țipă ea. Urcă din gropi. Sunt milioane. Dacă mai pierdem timpul și ajung la noi, ne sug tot sângele. — Aoleu! Deci la ele te gândeai când ai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
să mai înot, am simțit că frigul îmi cuprinde toate mădularele. Dârdâiam și-mi clănțăneau dinții. Nici nu mai eram capabil să scot vreun sunet articulat. — Sigur. Puțin mai la dreapta, zise ea. M-am mutat iar puțin spre dreapta, tremurând tot. În cele din urmă am avut o senzație ciudată. Atinsesem cu mâna stângă un obiect. Era ca un scut rotunjit, de mărimea unui disc. Am trecut degetele pe suprafața lui și am simțit un fel de crestături artificiale. Am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
-o! Vocea mea a răsunat ciudat din pricina durerii pe care o simțeam în rana ce pulsa puternic. — Slavă Domnului! exclamă ea. I-am luat lanterna din mână și am tras-o și pe ea sus. Ne-am așezat în fața grotei. Tremuram de frig. Mi se udaseră pantalonii și cămașa. Aveam senzația că înotasem într-un pahar uriaș cu apă diluată. Am coborât bocceluțele și ne-am schimbat. I-am dat ei puloverul meu. Mi-am aruncat cămașa și haina care erau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
bezna și mizeria existentă într-o halcă mare ce atârna deasupra capului nostru. Nu mi-am dat niciodată seama că spaima putea apăsa atât de greu. — Nu te opri! îmi țipă ea în urechi. Vocea ei fusese seacă, dar nu tremura. Abia când a strigat la mine, mi-am dat seama că mă oprisem. A smucit funia. Dacă ne oprim aici, s-a zis cu noi. Ne târăsc prin beznă și ne lichidează. Nu mi-am putut mișca picioarele. Se lipiseră
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
ideea să trăiesc în propria mea conștiință. De fapt, în a nimănui. — Hai să mergem mai departe, zise ea. Trebuie să găsim și ieșirea din canalizare. Cât e ceasul? Am apăsat un buton și am aprins lumina cadranului. Mâinile îmi tremurau încă ușor. Probabil că o să-mi mai tremure o vreme. — Opt și douăzeci de minute. — Trebuie să schimb dispozitivul, zise fata. L-a pus în funcțiune pe cel care avea bateriile încărcate, iar pe cel folosit l-a băgat, stângace
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
fapt, în a nimănui. — Hai să mergem mai departe, zise ea. Trebuie să găsim și ieșirea din canalizare. Cât e ceasul? Am apăsat un buton și am aprins lumina cadranului. Mâinile îmi tremurau încă ușor. Probabil că o să-mi mai tremure o vreme. — Opt și douăzeci de minute. — Trebuie să schimb dispozitivul, zise fata. L-a pus în funcțiune pe cel care avea bateriile încărcate, iar pe cel folosit l-a băgat, stângace, între cămașă și fustă. Deci, a trecut fix
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
vadă până departe. S-a cuibărit chiar în această armonică. Aveam impresia că vâjâitul vântului din afara clădirii ajungea până la urechile mele. Vântul iernii dansează pe străzile orașului, învăluind turnul cel înalt, unduind crengile sălciilor de-a lungul râului, făcând să tremure crengile copacilor din pădure, măturând în calea lui iarba de pe câmp, făcând să răsune stâlpii de telegraf din cartierul fabricilor, lovindu-se de Poartă. Animalele au înghețat de frig. Oamenii se cuibăresc prin casele lor. Am închis ochii și am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
fântână iarna) este implacabil legat, prin tema cruzimii, de opera povestitorului. Totul se află în Amintiri.... Autorul nu le-a continuat pentru că de fapt le încheiase. După două scurte paragrafe, nu lipsite de unele elemente convenționale și idealizante (pana maestrului tremură câteva clipe de emoție), Amintirile... încep aproape abrupt cu înființarea școlii din Humulești, amintind cititorului că cel care scrie e un institutor. Din anonimat, din mulțimea școlarilor, eroul-narator iese, erupe odată cu explozia primei întâmplări dramatice din șirul celor pregătite să
CREANGA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286480_a_287809]
-
ochiul din izvoare). În calea timpului poezia este o armă tăioasă, ce se vrea înnobilată de reflecția stoică și dăruirea artistică („Încărunțit de gând/ să locuiești într-un cuvânt/ palat princiar/ cu ferestre de azur/ să auzi de demult/stele tremurând/prelungul zăpezilor/clinchet pur// cuvântul/sabie vremii/să lunece-n / oțelită lumină/pe-ale lumii/lunge milenii/sania lunii/ lină să vină// încărunțit de gând/să locuiești/într-un cuvânt” - Poezia). Dintre ipostazele eului liric, cea de structură bacoviană, amestec
DRAGOS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286859_a_288188]
-
văd decât pe tine. / Lasă clanța. N-o mai ține. / Știu, ești așteptat și totuși ești / Mereu aici lângă mine, în București, / Berbece vânăt de carton presat / Cu lavalieră și guler lat”; „De ce te uiți în spate, de ce miroși, / de ce tremuri și nu-mi spui nimic? De ce-ai căzut? De ce nu te ridic? De ce te las nemângâiată / să privești obezul spirit de vată / cu plămânii lui portocalii / bătând peste cetăți, peste seminții / înghițite de-a valma? / Dă-mi drumul! Nu
DIMOV. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286783_a_288112]
-
programatică, vizând consolidarea perspectivei lirice. Poetul rămâne fidel dicțiunii sale de o „ceremonialitate estetă, sacerdotală” (Ion Pop), ca în Anarhist al melancoliei („Sumbru anarhist al melancoliei rătăcești prin fumul miriștilor lui octombrie / urmată de suita vântului, umbra ta, o făclie / tremurând în odăile învinșilor. / Sub sorii pribegi ai anotimpului / răgetul leilor e un cristal.”) sau în Bătrânul și marea. Similitudinile poeziei lui C. cu ale colegilor săi echinoxiști din promoția anterioară (Dinu Flămând, Adrian Popescu, Horia Bădescu) sau congeneri (Aurel Pantea
CRISTOFOR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286512_a_287841]
-
să pomenească. Ochiuri de cucoară, voi, limpedzi izvoară, a izvorî vă părăsiți, și-n amar vă primeniți. Gliganul sălbatec viieriu, și-n livedzile lui ursul ușeriu să să facă, în grădini târvelește, în pomăt batelește să să prefacă. Clătească-să ceriul, tremure pământul, aerul trăsnet, nuării plesnet, potop de holbură, întunerec de negură vântul să aducă. Soarele zimții să-și rătedze, luna, siindu-se, să să rușinedze, stelele nu scântăiedze, nici Galactea să luminedze. Tot dobitocul ceresc glasul să-și sloboadză, faptă nevădzută
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
se vestește noaptea jumătate,/ La castel în poartă oare cine bate" sunt luate Muma lui Ștefan cel Mare, care în contextul poemei bolintiniene vorbeau despre întoarcerea voievodului de la bătălie și care aici anunță intrarea puciștilor în reședința domnitorului. Alt exemplu: "Tremură acuma!... neagra răzbunare/ Chiar în astă noapte se va arăta!... Frații mei de arme stau în așteptare:/ Trebui a pleca", extrase din poema cu subiect oriental Giulfidan, funcționează aici ca o redare versificată a dialogului dintre Cuza și complotiști. Hasdeu
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
În Jilava am făcut schimb cu cineva: aveam un basc bleumaren, acela avea căciulă și ăsta cu căciulă mi-a zis să facem schimb. Eu m-am gândit, vine iarna, ce mă fac cu bascul? Și am făcut schimb. El tremura în timpul iernii cu bascul iar eu cu căciula n-aveam probleme, era cam ruptă dar dosul era bun. C. I.: Cât ați stat la Iași și apoi la Jilava ați luat contact cu familia? Ați primit pachet? Ați scris vreo
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
Când ați ajuns la Salcia? S. Ț.: La Salcia am primit doar zeghe. Abia mai târziu, când am ajuns la Periprava, ne-au dat pufoaice, dar târziu de tot și erau numai zdrențe. Restul, pantaloni, dar erau subțiri de-ți tremura fundul în ei. Însă ne dezbrăcau de pufoaică iarna, în sensul că, dacă ne lăsau așa cu pufoaica pe noi, spuneau că stăm pentru că ne este cald și erai forțat să muncești pentru a te încălzi. Dar au murit mulți
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
avut nevoie: când mi-a dat, când nu mi-a dat banii pe care-i împrumutasem. I-am trecut asta cu vederea și aveam destui bani. Că n-am fost un tip de genul acela care, dacă are bani, îi tremură mâna și pentru ultimul pfenig. Dar n-am putut lega nicio prietenie, să fac o legătură de genul acesta, încât să pot spune: "domnule, îmi ești prieten!" C. I.: Este o cu totul altă mentalitate: sunt foarte independenți iar aceasta
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
o vreme l-am văzut prin Râmnic îmbrăcat civil. Involuntar am făcut și un rău acelui om. Eu am căutat doar să le explic căpitanului și neveste-sii că în România nu este rebeliune ca în Ungaria. Dar lor le tremura inima că v-a răbufni și în România cum a izbucnit în Ungaria. C. I.: Da, nu a fost ca la unguri. R. R.: Și mai am o poveste. Vă spuneam despre țiganca aceea care mi-a dat să mănânc
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
spune: "Fii atent, nu vorbești nimic, eu te prezint la șeful contabil". Șef contabil era un evreu și evreii ăștia aveau putere atunci. Mă duc dimineața, plec cu contabilul din Iași să mergem la Movileni și ajunși la Gostat eu tremuram tot de frică. Șeful-contabil mă întreabă: "De unde ești, mă?" "Sunt din Iași" "Unde ai lucrat?" "În armată" "Ce-ai fost în armată?" "Să trăiți, am fost subofițer". Mă, Nicolau, ăsta e bun la aprovizionare, ăsta a fost militar, eu am
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
singura uliță a vămei pentru a se opri de năprasnă la casa Șoltuzului. Teamă era tuturor că i s-ar aduce vreo poruncă aspră, care să cadă ca o belea pe capul nevinovatului. Cât erau ei de la Bacău, dar tot tremurau la vederea omului domnesc. ...Lipscanul venise de la Iași cu cal de olac purtând asupră-i carte domnească scriind astfel cătră șoltuz că „de vreme ce poruncit-am Domnia mea la slujitorii care umblă cu dăjdiile preuțești de la ținutul Bacăului să nu supere
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
nu-i bunic. E o păpușă. Are o haină de lână galbenă, cu năsturei verzi, mănuși tot verzi... ca două frunze.“ La serbare am fost Crăiasă. Păcat că aveam părul tuns atât de scurt... Iar el era Ursul și-i tremurau mâinile când mi-a dat buchetul de flori. „În grădiniță e cald și bine. Covorul e moale ca blănița pisicii. Afară ploaia bate-n ferestre: pic, pic, pic, dar nu-i deschide nimeni.“ Măsuțe pătrate și câte patru scăunele mici
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2168_a_3493]
-
Lacordaire, Lamennais, Montalembert și Gerbert. Cu toate că revoluția din 1830 cauzase mișcări anticlericale, chiar în acel an, Lamennais și susținătorii săi au publicat un ziar la Paris L'Avenir, în care apărau ideea uniunii dintre religie și libertate. Potrivit lui Lamennais, "oamenii tremură în fața liberalismului: fă-l catolic și societatea va renaște"61. Cu doi ani înainte, el publicase Des progrès de la rèvolucion et de la guerre contre l'Eglise, în care insista asupra necesității ca Biserica din Franța să-și revendice autonomia în fața
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]