10,579 matches
-
acoperită de părul crescut, într-o peșteră. Sfântul Sofronie, Patriarhul Ierusalimului, relatează despre monahul Zosima care trăia într-o mânăstire din Palestina, că a plecat în pustiu să se desăvârșească în credință și în îndurarea lipsurilor. Într-o zi, a zărit o umbră de om, credea că este o ființă diavolească. Era o femeie goală, descărnată care, în starea de rugăciune, părea că stă deasupra pământului. Femeia, era Maria Egipteanca, i s-a destăinuit, i-a dezvăluit fapte din viața ei
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
meargă să se pocăiască în pustiu. După ce și-a terminat merindele, s-a hrănit cu ierburile deșertului, s-a adăpostit în grote, s-a acoperit cu Cuvântul Domnului, în nădejdea mântuirii. I-a cerut monahului s-o împărtășească, el a zărit-o ca plutind deasupra apelor. A găsit-o moartă, a îngropat-o și a plâns-o alături de leul care-l ajutase s-o îngroape. De atunci, Zosima a pomenit-o în rugăciunile lui. Pelaghia este o cunoscută actriță din Antiochia
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
dezamăgitoare, vulgare, asociate cu evenimente din viața proprie și a celor de la Curte, creează o imagine interesantă a lumii japoneze a timpului. Pentru frumusețea textului, exemplificăm câteva fragmente. Lucruri drăgălașe: Un prunc de vreo doi anișori, umblând în patru labe, zărește deodată un fleac căzut pe jos și se întinde să-l ridice cu degețelele ca să-l arate oamenilor mari. O fetiță tunsă scurt ca o călugăriță; mereu îi cade părul în ochi, dar nu-l dă la o parte, ci
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
nicio crimă și deci nu am primit nicio pedeapsă, nu mi-am regăsit numele in jurnalul unui poet! Nu am știut să ajung la Moara cu noroc și nici drum de mătase nu am colindat! Adolescentul miop nu m-a zărit în pragul casei bântuite de monștri mei! Nu am avut timp să particip la Războiul sfârșitului lumii... Cioran nu m-a adus pe culmile disperării, Camus nu m-a invitat să călătoresc în deșert. Nu am fost condamnată pentru crima
JURNAL ABSENT by CATI GAVRIL () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1688_a_2950]
-
La apusul soarelui, mătușa, pe care, hai să o numim Ftenia, scoate de sub frunzele abia simțite ale unui copăcel rătăcit prin acele locuri o strachină din aceea de lut, frumoasă ce-i drept, dar ce folos. Până la jumătatea ei se zărea, albă și triumfătoare, mâncarea, de care auzise toată ziua și pe care, chiar o așteptau frații Murei, ea și un tânăr de prin sat - o altă victimă a mătușii Ftenia. - Haideți, băieți! Haideți, băieții mamii, că acuma vă dau și
Mura by Vera Crăciun () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1734_a_92272]
-
-o în temelie. După moarte, a îngropat-o în pridvor, unde s-a îngropat și el. - De unde vine tradiția cu umbra îngropată în zid? - Nu știu... Numărul lui Cruce-de-Aur Dacă treci de Fălticeni, peste apa Moldovei, dai de satul Boroaia, zărit printre corobene de sălcii bătrâne. Aici a zidit părintele Ilarion o frumoasă catedrală. Cu banii primiți pentru izgonirea dracului, a ridicat o catapeteasmă din marmură de Rușchița. Ducă-se-pe-Pustii a fost țintuit în ziduri. Alături, părintele Alexandru a ctitorit o bisericuță
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
o sucursală a unei bănci pentru care am lucrat era un suport cu broșuri în apropierea locului unde se formează rândul la ghișeu. Dar era puțin cam departe: clienții care stăteau de partea cealaltă a benzilor despărțitoare abia dacă puteau zări ce scria pe broșuri, ce să mai vorbim de posibilitatea de a le lua. „Cine se ocupă de amplasarea benzilor despărțitoare și a suportului cu broșuri?” l-am întrebat pe directorul sucursalei. „Cei de la curățenie șterg pe jos în fiecare
Arta de a cumpăra. De ce ne place shopping-ul by Paco Underhill [Corola-publishinghouse/Journalistic/1868_a_3193]
-
ce a văzut, în fața eului care nu a fost de față, dar care a văzut, poate, altădată sau, poate, și-a făcut o opinie spriji-nindu-se pe mărturiile altora. Astfel, cînd revenim într-un oraș în care am mai fost, ceea ce zărim ne ajută să reconstruim un tablou din care numeroase fragmente fuseseră uitate. Dacă tot ceea ce vedem astăzi își găsește loc în cadrul vechilor amintiri, invers, aceste amintiri se adaptează ansamblului percepțiilor noastre actuale. Totul se întîmplă ca și cum am confrunta mai multe
Memoria colectivă by MAURICE HALBWACHS () [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
să plîng, strîngîndu-l tot mai tare în mînă. La țipetele mele, sosi alergînd și tata, care era de asemenea acasă și care, mut de uimire, nu mai știa ce să facă pentru ca acea jivină veninoasă să nu mă ucidă, cînd zări o pereche de foarfeci. Înarmîndu-se cu ei, mîngîindu-mă, tata tăie coada și cleștii scorpionului. După ce trecu primejdia, taică-meu socoti că toată întîmplarea era un semn de noroc". Această scenă, agitată și dramatică, se desfășoară în totalitate în sînul familiei
Memoria colectivă by MAURICE HALBWACHS () [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
a poetului. El se plimba nopți întregi înaintea casei sale din strada Cometei (București n.n.) pe lângă plopii fără soț...ba i s-a întâmplat să petreacă de cu seară până în ziuă ascuns în bucătăria iubitei sale, numai spre a o zări un moment...” De la Ionescu Dobrogeanu mai aflăm că, după ce Eminescu nu s-a arătat prietenilor săi o bună bucată de vreme, când a revenit între dânșii a afirmat că: „Mi s-a măritat dragostea sfântă de lângă plopii fără soț”. Poate
Iaşii dealurilor albastre by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1211_a_1919]
-
la o urmă de foc pe dușumeaua lucioasă. Sub licărirea lor îndoielnică și tremurândă, perdelele se întind confuz, ca o pată albă la dreapta și la stânga pe pereți, paturile sunt luminate ușor, șiruri de paturi apar pe jumătate, șiruri abia zărite în noapte. La un capăt al sălii, în adâncul întunericului, ceva pare că pălește, ceva ce seamănă cu o Fecioară din ipsos [...]. Acolo unde era o lampă, lângă o cărticică de rugăciuni, pe un scaun pe a cărui împletitură o
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
de afectuoase, încât îi trezise fiului dragostea pentru un necunoscut. Oricât de absorbit era André, auzi zgomot de pași. Stinse imediat lumina. Peretele de sticlă se lumină pe dată; se auzea fredonând o voce feminină. Tremurând de bucurie, André Steindel zări silueta lui Lulu profilându-se prin sticlă. (René Étiemble, L'enfant de choeur, ediție definitivă, Gallimard, 1988, pp. 24-25.) Capitolul 2 PLANURILE ENUNȚĂRII: "DISCURSUL" ȘI "POVESTIREA" În capitolul precedent am introdus diferența dintre "persoană" și "non-persoană". Însă am considerat implicit
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
frecventă în secolul al XIX-lea: Tânărul urmă direcția care îi fusese indicată și se angajă pe drumul de pe zid. La dreapta lui era un șanț pe marginea căruia patrulau santinelele. La stânga, între marele drum circular și masa clădirilor, se zărea mai întâi linia dublă a căii ferate de centură; apoi un al doilea zid, asemănător celui exterior, ceea ce preciza configurația Cetății Oțelului. Era configurația unei circumferințe ale cărei sectoare, mărginite ca niște raze de o linie fortificată, erau cu totul
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
de partea cealaltă, două ferestre, cu grijă închise cu obloane cenușii, prin ale căror deschizături, decupate în formă de inimă, pătrunde slab lumina zilei, îi părură a fi ale sufrageriei. La nivelul celor trei trepte și dedesubtul fiecărei ferestre, se zăresc răsuflătorile beciurilor, închise de niște portițe de tablă vopsită și străpunse de găuri pretențios decupate. Pe-atunci, toate erau noi. În casa aceasta restaurată și al cărui lux încă proaspăt contrasta cu exteriorul învechit al tuturor celorlalte, un ochi atent
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
S-a discutat mult și dacă ar fi vorba de un tip de enunțare specific narațiunii literare sau dacă apare chiar și în folosirea curentă a limbii. Fără îndoială, considerăm că este folosit mereu în comunicarea curentă (cf. "L-am zărit ieri, era furios pe Paul: avea să-l desfigureze, să-și recupereze mașina și să anuleze tot..."), însă în literatura romanescă este folosit la maxim. Discursul indirect liber reprezintă o provocare pentru analiza gramaticală. De fapt, aici se regăsesc amestecate
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
al penelor albe, o scânteiere a fildeșului, un tropăit al turmei...) în care genitivul apare ca subiect (penele freamătă, fildeșul scânteiază...). De exemplu: "Era oare cu putință [...] ca tot orizontul acestui oraș populat și activ să fie orizontul cetății blestemate, zărită într-o străfulgerare sângerie în noaptea sosirii ei?"240 "Un soare urca într-o pulbere de raze."241 "Fu o străfulgerare, o ninsoare de aur peste un oraș de cristal". Substantivele "deverbalizate" se caracterizează prin: 1) relația morfologică și semantică
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
exemplele elementare pe care tocmai le-am dat, tema coincide cu subiectul frazei, însă această coincidență nu este obligatorie, structura sintactică și structura tematică fiind independente una de cealaltă. Într-o frază dislocată la stânga precum: Pe Paul, eu l-am zărit ieri, "Paul" este tema, dar nu este subiectul frazei. Se poate întâmpla chiar ca rema să fie întreaga frază. Dacă avem: S-a întâmplat o chestie amuzantă: Emma este amanta lui Léon, dat fiind contextul creat de prima frază, cea
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
a lăsat să doarmă-n pace267. Anafora infidelă dintre "un lup" și "hoțomanul" este impusă de desfășurarea acestei povești unice. În afara cotextului, ea nu este validă. În schimb, în fabula următoare: Întâmplarea făcu Ca un moș pe-un măgar să zărească Un câmp înflorit, plin de iarbă : Animalul degrabă-l dezlegă, Și asinul se duse să pască, cele două relații de anaforă infidelă sunt stabilite datorită cunoașterii lexicale. "Animalul" este un hiperonim pentru "măgar" și "asin" este un sinonim pentru "măgar
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
umbra eroului ce-și învârtea sabia amenințător deasupra capului. (3) O fată își umplea găleata cu apă din fântână. (4) Un vânzător de fructe stătea întins lângă marfă și se uita spre lac. (5) Doi oameni care beau vin se zăreau în fundul unui cabaret prin ușa larg căscată și prin ferestrele deschise [...]. Aici nu este vorba nici de o progresie tematică evidentă, nici de o temă-titlu explicită, nici de anafore lexicale sau pronominale. Pare a fi o discontinuitate de la o frază
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
nimeni nu va spune că este vorba despre incoerență în cazul de față. Cititorul va găsi coerența presupunând că aceste fraze descriu un singur loc și că trimit către un spectator implicit (a cărui prezență apare discret în (5): "se zăreau..."). Însă, el se poate baza pe o serie riguroasă de paralelisme sintactico-semantice: primele patru fraze sunt organizate identic: niște grupuri nominale subiect non-definite și care indică ființe omenești, urmate de un grup verbal; fiecare dintre fraze are un element circumstanțial
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
a zilei în care a împlinit cincisprezece ani, când acesta, "dispunând și de ceva bani", consideră că merită să-și petreacă seara "cu o femeie de stradă", ceea ce-l determină să ia metroul pentru Montparnasse". Ajuns însă la destinație, tânărul zărește "la capătul unui gang gol, un cerșetor firav, care părea pictat cu cărbune pe peretele de ceramică albă" și, bulversat de "cruzimea contrastului între acest nenorocit" și "petrecărețul conspirativ, roșu la față", lasă bancnotele pe care le strângea în pumn
Literatură și convertire by Adrian Vasile SABĂU () [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
Willemin oprește mașina în fața Școlii de arte decorative, coboară și-i cere prietenului său fie să-l urmeze, fie să-l aștepte câteva minute, acesta alegând cea de-a doua variantă, preferând să-l aștepte. Urmărindu-l din mașina îl zărește intrând într-o capelă, ceea ce consideră el a fi "un motiv în plus să rămân unde eram". Numai că harul se revarsă din nou, astfel că după trei-patru minute (ce păreau o eternitate) el își urmează prietenul în capelă, îl
Literatură și convertire by Adrian Vasile SABĂU () [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
Planck, Einstein, Darwin sau Gamow sunt cel puțin la fel de dese ca acelea pe care le face referitor la textele scripturistice. Nu se sfiește să răspundă unui sofism prin altul. Spre exemplu, în secțiunea Dovedește-mi că Dumnezeu există, scrie: Când zăresc un copil, experiența îmi va spune că el nu s-a făcut singur. Se poate întâmpla ca vreun filozof să-mi spună că nu o pot dovedi, dar și el va avea multă bătaie de cap să dovedească, la rândul
Literatură și convertire by Adrian Vasile SABĂU () [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
vom plăti respectiva persoană pentru munca făcută, că o vom duce și o vom aduce de la Baia Mare și că-i vom plăti biletul de avion de fiecare dată. Apoi, când vine a treia oară, singur, eu eram în birou, îl zăresc în fața bisericii, îl întâmpin întrebându-l: "Ne-ați găsit bibliotecar? Am găsit părinte! Cât cere? Nimic. Cum așa? Sunt eu. Mă ocup de bibliotecă, cu condiția să mă primiți la mănăstire". Abia atunci și-a exprimat el pentru prima dată
Literatură și convertire by Adrian Vasile SABĂU () [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
un boier bătrân, care pare a fi un patriarh al locului... e îmbrăcat moldovenește, și eu stau de-l privesc cu curiozitate, sau ca pre o curiozitate.“ La iarmarocul de Sf. Ilie din Fălticeni, în 1852, Wilhelm de Kotzebue mai zărea ici-colo câte un costum vechi, „ce s-a pierdut aproape cu totul și pe care nu-l mai poartă decât câțiva boieri bătrâni, care ar răci dacă ar înlocui blana orientală cu fracul sau cu haina ușoară de pichet“ (Din
Alfabetul de tranziþie by Ştefan Cazimir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1380_a_2729]