95,170 matches
-
consumului se generalizează în imagini care îi sunt atribuite, în spectacole mediatice, în staruri care se produc, în evenimente, în jurnaliști care le pun în scenă, în politicieni care le aranjează imaginea, toate acestea într-un soi de plăcere a privirii, o foame de ritmuri, într-o formă de ingestie infinită de lucruri și de oameni. "A musca viața cu toți dinții (<i>Croquer la vie à pleines dents</i>) și "Vreau, o să-l am", iată devizele publicității. Nu sunt doar
Anti-publicitate - mișcările militante franceze () [Corola-website/Science/295645_a_296974]
-
în tipul de reprezentare grigorescian, cunoscut și criticat pentru idilismul desuet care ignoră tocmai componenta muncii din viața țăranului. Practic, pe tot parcursul secolului XIX predomină în arta plastică reprezentările înscrise în categoria estetică a „frumosului” înțeleasă în sens clasic. Privirea artistului este foarte probabil condiționată de percepția consumatorilor de artă și a comanditarilor, nobilimea și burghezia locală, al căror interes empatic pentru clasele sărace era nul. Un alt exemplu sunt cele două sculpturi monumentale care flancau intrarea casei Monteoru de pe
Reprezentări ale muncii în arta românească modernă ante-1945 () [Corola-website/Science/295672_a_297001]
-
autonomia relativă a statului față de interesele claselor dominante. Statul nu trebuie să se priceapă mai bine sau să fie mai eficient decât actorii economici privați care funcționează în logica profitului și ale căror acțiuni statul le reglementează. Până și o privire superficială asupra modului în care a acționat statul american în anii 1930 prin Noua Orientare (New Deal) ar relevă eșecurile unei părți din legislație la Curtea Supremă și confuzia generală despre cum exact trebuia abordată o criză de asemenea amploare
Pe scurt, despre stat și capital () [Corola-website/Science/295682_a_297011]
-
antropologiei performative ce implică activism civic, cercetare prin acțiune participativa (PAR) și performance artistic stradal, am încercat să prezentăm instituțiilor abilitate și opiniei publice motivele pentru care ghetoul Pată Rât este rodul unei construcții politice și economice conștiente, desi ascunse privirii publice, si nu produsul unei creații „naturale” din partea unor persoane cu alte obiceiuri care refuză integrarea socială (cea mai concludenta afirmație în direcița schițata mai sus este a unei fete bisericești cu o functie relativ importantă în ierarhia Arhiepiscopiei Clujului
Antropologie performativă. Cazul ghetoului Pata Rât (partea I) () [Corola-website/Science/295677_a_297006]
-
VECHEA LUME NOUĂ 1492 / Guanahani Columb Cade în genunchi, plânge, sărută pământul. Înaintează împleticindu-se, pentru că de mai bine de o lună doarme puțin sau deloc, și cu lovituri de spadă doboară câteva crengi. Apoi înalță stindardul. În genunchi, cu privirea ridicată spre cer, pronunță de trei ori numele Isabelei și al lui Ferdinand. Lângă el, Rodrigo de Escobedo, notarul cu scris încet, întocmește actul. De azi înainte, totul aparține regilor îndepărtați: marea cu coralii ei, nisipurile, stâncile înverzite de mușchi
Vechea lume nouă (Memoria focului de Eduardo Galeano, fragmente). () [Corola-website/Science/295696_a_297025]
-
artă și educație, dar am vrea ca firul care conduce printre aceste fragmente să fie reflecția asupra eșecului, să fie limitele, să fie întrebările care trebuie să rămână deschise pentru că în prezența lor lipsa de răspunsuri să existe potențialul unei priviri mai sincere asupra realității. În contextul în care criza financiară accelerează sexismul, rasismul și naționalismul și în care discursurile neoconservatoare despre religie și familia tradițională capătă și mai multă vizibilitate și legitimitate, în acest context de urgență, care ar putea
Câteva fragmente despre artă politică, educaţie şi eşec () [Corola-website/Science/295697_a_297026]
-
deceniu, conținutul cel mai pregnant (și cel mai dăunător) era o viziune asupra artei ca fiind un teritoriu al individualismului, al unei izolări egoiste în teritoriul ideilor „înalte”, (fie că aceste idei înalte se refereau la religie sau la o privire naivă și reducționista asupra artei că un teritoriu autonom și complet auto-referențial în care artistul genial descoperă formă pură). Colectivitatea, un fel de a lucra în care te descoperi pe tine în raport cu ceilalți, nu era terenul de încredere și prietenie
Câteva fragmente despre artă politică, educaţie şi eşec () [Corola-website/Science/295697_a_297026]
-
constant conștiente cât de dificil este să găsești strategii și metode de a explica concepte și de a inspira atitudini și gesturi care să contrazică rasismul generalizat, formalismul creștin și apatia politică care ne înconjoară. Deși întâlnim de multe ori priviri pline de scepticism, totuși momentele în care comunicarea este vie și reală sunt suficient de dese ca să ne dea motivație și speranță. Dar atunci când discutăm cu copii și adolescenți ale căror vieți sunt marcate de sărăcie extremă, violența și lipsa
Câteva fragmente despre artă politică, educaţie şi eşec () [Corola-website/Science/295697_a_297026]
-
și tabloul dedicat „Porții sărutului”: cuprinderea monumentului în conturul României - marcat de trupurile copiilor - dă imaginii un echilibru extrem de eficient, folosindu-se orizontalitatea desenului și verticalitatea „Porții sărutului”. Copiii recitatori privesc de aproape piatra monumentului, o mângâie, o parcurg cu privirea centimetru cu centimetru, recitând șoptit, sacadat, fără intonații speciale: Din piatră de stâncă, din trunchiuri de lemn, din cer și din soare, din apă și vânt, Din dor și din jale, din cântec de leagăn și din descânt.”[ 15] Desigur
„Mulțumim pentru copilăria noastră fericită”: Spectacolul cu copii în România anilor 1980 () [Corola-website/Science/295691_a_297020]
-
și decent, și îl fac să reacționeze la teatru că la teatru. Din contră, acest tip de spectator se privește și își privește semenii acționând nu la ieșirea de la spectacol, ci chiar în timpul spectacolului, trăind, pe bune, în interiorul evenimentelor prezentate. Privirea devine astfel acțiune politică, anarhizare a unei ordini sociale, intervenție radicală într-o formă de structurare a lumii pe care spectatorul simte nevoia să o comenteze pentru că e lumea lui. Experiență teatrală are datele experienței cotidiene a celor pentru care
Teatrul spectatorului indecent () [Corola-website/Science/295711_a_297040]
-
convenții moștenite) și spectatorul existențial (cel care trăiește ceea ce vede în timp real și se manifestă ca atare). Spectatorii indecenți au experiență vieții care le este înfățișata și, tocmai de aceea, intervenția lor directă este raspunsul imediat la ceea ce văd. Privirea lor este o privire de recunoaștere prin participare</i> la realitatea din care fac parte. Spectatorii trăiesc ceea ce văd și dialoghează spontan cu cei din fața lor, care nu mai sunt actorii unui spectacol, ci oameni că ei. Realitatea din spectacol
Teatrul spectatorului indecent () [Corola-website/Science/295711_a_297040]
-
existențial (cel care trăiește ceea ce vede în timp real și se manifestă ca atare). Spectatorii indecenți au experiență vieții care le este înfățișata și, tocmai de aceea, intervenția lor directă este raspunsul imediat la ceea ce văd. Privirea lor este o privire de recunoaștere prin participare</i> la realitatea din care fac parte. Spectatorii trăiesc ceea ce văd și dialoghează spontan cu cei din fața lor, care nu mai sunt actorii unui spectacol, ci oameni că ei. Realitatea din spectacol este, pentru ei, realitatea
Teatrul spectatorului indecent () [Corola-website/Science/295711_a_297040]
-
trăiește și împotriva cărora se poate revoltă. În această fază secundă a raportării la acțiunea culturală, spectatorul își problematizează statutul, rolul individual în rețeaua relațiilor de muncă, aportul la colectivitate și potențialul de schimbare. Contactul cu spectatorul indecent și cu privirea lui anarhica este șansa teatrului de a-si redefini funcționalitatea, necesitatea și rolul de legătură cu lumi excluse din spațiul reprezentărilor artistice. Spectatorul indecent este șansa teatrului de a-si epuiza convențiile reciclate și de a se inventa din contactul
Teatrul spectatorului indecent () [Corola-website/Science/295711_a_297040]
-
era foarte chipeș și vorbea franc. Însă dintre toți, Louis Lingg este cel de care îmi aduc aminte cel mai bine; poate pentru că atunci când îi schițam portretul, razele soarelui intrau prin gratiile celulei. Avea doar 22 de ani și o privire disprețuitoare, ca și cum ar fi spus: „Fă ce te-au trimis stăpânii tăi să faci. Pentru mine, nimic nu mai contează.” Toți erau foarte tineri, cu excepția lui Fielden, care părea să aibă puțin peste 40 de ani (George Engel era cel
Munca salarizată și ziua de 1 mai () [Corola-website/Science/295712_a_297041]
-
există activ doar dacă e bombardat de întrebări. În teatrul pentru copii, relația cu ficțiunea e de intervenție directă. Copiii sunt printre puținii antrenori de comunicare vie</i> din teatrul contemporan, singurii care provoacă teatrul să țină cont de dinamică privirii și acțiunii lor. Ei nu rămân niciodată în afara poveștii. Din păcate, această capacitate a lor de intervenție participativa este folosită, de multe ori, doar la nivelul unor soluții facile: „Cum să moară vrăjitoarea?, Unde să fugă prințesa?”. În teatrul pentru
Al cui este teatrul pentru copii și adolescenți? () [Corola-website/Science/295713_a_297042]
-
multe oportunități și devenind mult mai recunoscți în comparație cu femeile. Cât am fost la scoala, am citit numai câteva femei: Barbara Kimenye, Elvania Zirimu Mukasa, Mary Okurut, trei femei, însă mult mai mulți bărbați. Însă chiar și astăzi, daca arunci o privire asupra programei curiculare, găsești numai scriitori bărbați. Astfel a început FEMRITE să facă lobby pentru un spațiu literar deschis femeilor, să promoveze scriitura femeilor și să instruiască tot mai multe femei, astfel încât să exceleze tot mai mult și să fie
„Noi ar trebui să fim, de fapt, non-partizane, însă noi promovăm vocea femeilor, noi rupem tăcerea femeilor și consolidăm poziția lor socială...” () [Corola-website/Science/295729_a_297058]
-
din partea mass-media sau a unor personalități anume? Da, am primit sprijin din media, chiar dacă uneori au scris că publicam lucruri prea feminine și prea casnice. Au scris și ele, stiti voi, de-ale femeilor, lucruri neimportate. Așa că și-au întors privirea mai mult către bărbați pentru a găsi la ei narațiunile importante ale societății și politicii, iar atunci când FEMRITE mai lansa câte o carte, se spunea, probabil, că e o carte de dragoste, chestiuni casnice. Mai multe personalități ne-au spus
„Noi ar trebui să fim, de fapt, non-partizane, însă noi promovăm vocea femeilor, noi rupem tăcerea femeilor și consolidăm poziția lor socială...” () [Corola-website/Science/295729_a_297058]
-
Vor rezista?”, se întrebau. În prezent, foarte mulți memebri scriu și tot mai mulți membri pătrund în uniune. Cred că ar trebui să facem presiuni asupra statului ca să înființeze o secție de literatură ugandeza în cadrul curiculei naționale Dacă arunci o privire asupra programei curiculare oficiale din țara mea, vei vedea că avem o literatura națională și încă una străină sau universală, cum i se mai spune. Există și scriitoare în programa voastră curiculară, la literatura străină? Nu știu, Virginia Woolf, Simone
„Noi ar trebui să fim, de fapt, non-partizane, însă noi promovăm vocea femeilor, noi rupem tăcerea femeilor și consolidăm poziția lor socială...” () [Corola-website/Science/295729_a_297058]
-
Bruxelles-ului se înalță statuia unei femei, cu bărbia ușor ridicată, privind cu adorație spre statuia ecvestră a unui bărbat, plasată peste drum. Călărețul privește în zare, la Bruxelles-ul ce i se așterne la picioare. Nu îi întoarce femeii privirea. Înălțată în 1970, prima statuie o reprezintă pe Regina Elisabeta a Belgiei (1876-1965), de origine bavareză, una dintre primele suverane ale micului regat care și-a asumat funcții publice, dedicându-se promovării artelor și infirmeriei, și implicându-se de asemenea
Egalitate de fundătură () [Corola-website/Science/295771_a_297100]
-
statut activ, creator: „Nu e capabilă să creeze frumusețea, dar o întrupează”[8]</a>.<i></i> Ajungem astfel la concluzia că frumusețea și hipersexualizarea servesc drept mijloc de reîntărire a pasivității feminine. Bărbatul este creatorul, agentul activ, naratorul și purtătorul privirii și al dorinței, iar femeia este muză, bibeloul, suportul și receptorul privirii masculine (male gaze, vezi Lăură Mulvey). Sub modelul anihilării simbolice, femeia accepta limitarea prin mult-cântatul ei spirit de sacrificiu, oferindu-i-se în schimb iluzia puterii frumuseții fizice
Patriarhatul, mașina de vise. Metamorfoză și hipersexualizare () [Corola-website/Science/295778_a_297107]
-
8]</a>.<i></i> Ajungem astfel la concluzia că frumusețea și hipersexualizarea servesc drept mijloc de reîntărire a pasivității feminine. Bărbatul este creatorul, agentul activ, naratorul și purtătorul privirii și al dorinței, iar femeia este muză, bibeloul, suportul și receptorul privirii masculine (male gaze, vezi Lăură Mulvey). Sub modelul anihilării simbolice, femeia accepta limitarea prin mult-cântatul ei spirit de sacrificiu, oferindu-i-se în schimb iluzia puterii frumuseții fizice: „Imaginea Frumoasei</b> este emblemă și primul recurs al seducției publicitare, [...] reprezentând
Patriarhatul, mașina de vise. Metamorfoză și hipersexualizare () [Corola-website/Science/295778_a_297107]
-
Sub modelul anihilării simbolice, femeia accepta limitarea prin mult-cântatul ei spirit de sacrificiu, oferindu-i-se în schimb iluzia puterii frumuseții fizice: „Imaginea Frumoasei</b> este emblemă și primul recurs al seducției publicitare, [...] reprezentând, de asemenea, si o formă de privire masculină care, desi dăunează, apare în continuare ca fiind dominantă, în sensul în care noi, femeile, intuim că putem influența bărbații cu atractivitatea noastră”<a title="" href="file:///D:/Marus/GAP/numărul%206/GAP%206%20Patriarhatul%20redactat%20final david.doc# ftn9
Patriarhatul, mașina de vise. Metamorfoză și hipersexualizare () [Corola-website/Science/295778_a_297107]
-
de gen. Folosindu-se de puternicul prestigiu al artei drept factor legitimator, societatea consumeristă a reușit să își impună cu brio propriile valori și să le transforme în idealuri demne de urmat. „Cinematografia nu doar construiește Femeia ca obiect al privirii, ci construiește și manieră în care trebuie să fie ea privită, [...] creând astfel o lume pe masura dorinței (sexuale)[11]”. Artă cinematografică joacă un rol important în definirea identităților sexuale ale culturii de masă, reprezentând femeia că obiect-sursă de plăcere
Patriarhatul, mașina de vise. Metamorfoză și hipersexualizare () [Corola-website/Science/295778_a_297107]
-
și discriminarea în România contemporană. Adrian Popescu, Alex-andra Carastoian și Oana Lohan au valorificat poveștile personale ale unor oameni din comunitatea LGBT oferind publicului prin interacțiunea vizuală posibilitatea de a lua parte involuntar la istoria altora. Artiștii încearcă să ofere privirii axioma normalității: acceptarea diversității. Libertatea individului este aparentă, iar drepturile omului un deziderat idealist. În această lume plină de valori inversate trăiesc oameni care de multe ori sunt nevoiți, forțați, să-și ascundă identitatea. Coming-out-ul este un gest politic, de
De la experiența personală la arta politică şi activism anti-discriminare LGBT () [Corola-website/Science/295794_a_297123]
-
gest politic, de expunere în cadrul unei societăți care discriminează violent. [caption id="attachment 1637" align="aligncenter" width="610"] Adrian Popescu, Alegra, 2013.[/caption] Problema identității a fost abordată de Lea Rasovszky prin subtilizarea identității masculine. O serie de portrete a căror privire fixează senzual, obiectul acestei priviri fiind unul mental, ascuns. Lea jonglează cu identități multiple ale individu-lui reușind să chestioneze discriminarea bazată pe orientarea sexuală. Masculinitatea poate fi dedusă din fizionomie, o identitate publică, recognoscibilă. Orientarea sexuală din spatele acestor portrete este
De la experiența personală la arta politică şi activism anti-discriminare LGBT () [Corola-website/Science/295794_a_297123]