97,392 matches
-
împotriva atacurilor indienilor și federaliștilor—în restul țării. Cu fonduri împrumutate de la Biserica Romano-Catolică special pentru finanțarea războiului din Texas, Santa Anna a început să strângă o nouă armată, pe care a botezat-o "Armata de Operații în Texas". O majoritate a soldaților fuseseră recrutați sau erau infractori condamnați care aleseseră armata în locul închisorii. Ofițerii mexicani știau că muschetelor Brown Bess cu care erau ei înarmați le lipsea raza de acțiune a armelor texianilor, dar Santa Anna era convins că planificarea
Revoluția Texană () [Corola-website/Science/322201_a_323530]
-
recunosut.” La începutul secolului al XIX-lea, pirații capturați erau executați pe loc. Rezoluția la dat armatei mexicane permisiunea de a nu lua prizonieri în războiul cu texianii. Această informație nu a fost distribuită pe scară largă și foarte probabil majoritatea recruților americani din armata texiană nu știau că nu pot avea statutul de prizonieri de război. Până în decembrie 1835, 6019 soldați își începuseră marșul către Texas. Înaintarea era lentă. Nu erau suficienți catâri care să transporte toate proviziile și mulți
Revoluția Texană () [Corola-website/Science/322201_a_323530]
-
său ca pe o lovitură dată onoarei familiei sale și Mexicului, și era hotărât să le repare pe ambele. Santa Anna ar putea să fi crezut și că Béxarul este mai ușor de învins, întrucât spionii săi îl informaseră că majoritatea armatei texiane este de-a lungul coastei, pregătită de Expediția către Matamoros. Santa Anna a mers cu grosul trupelor pe Camino Real către Béxar dinspre vest, spre uimirea texianilor, care se așteptau ca orice armată inamică să vină dinspre sud
Revoluția Texană () [Corola-website/Science/322201_a_323530]
-
oameni, au fost uciși. Între patru și șapte texiani, între ei posibil fiind și Crockett, s-au predat. Deși generalul Manuel Fernández Castrillón a încercat să intervină în favoarea lor, Santa Anna a insistat ca prizonierii să fie executați pe loc. Majoritatea istoricilor bătăliei de la Alamo sunt de acord că au fost uciși sau răniți 400-600de mexicani. Aceasta ar reprezenta circa o treime din soldații mexicani implicați în asalt, număr despre care Timothy Todish consideră că este „o proporție a pierderilor uriașă
Revoluția Texană () [Corola-website/Science/322201_a_323530]
-
și, pe întuneric și pe ploaie, soldații texiani s-au strecurat printre liniile mexicane, lăsând în urmă câțiva răniți grav. În următoarele câteva zile, oamenii lui Urrea, cu ajutorul susținătorilor centraliști locali, i-au prins pe mulți dintre texianii care scăpaseră. Majoritatea au fost executați, deși Urrea i-a iertat pe câțiva după ce soțiile lor l-au rugat să le cruțe viața, și după ce colonelul mexican Juan José Holzinger a insistat ca cei care nu sunt americani să fie și ei cruțați
Revoluția Texană () [Corola-website/Science/322201_a_323530]
-
Washington-on-the-Brazos de la 1 martie aa atras 45 de delegați, reprezentând 21 de localități. Într-o oră de la deschiderea sa, George C. Childress a propus o Declarație de Independență a Texaului, care a fost adoptată la 2 martie cu o largă majoritate. La 6 martie, la câteva ore după căzuse Alamo, a sosit ultima depeșă a lui Travis. Îngrijorarea sa era evidentă; delegatul Robert Potter a propus imediat ca convenția să se suspende și ca delegații să se alăturea armatei. Houston i-
Revoluția Texană () [Corola-website/Science/322201_a_323530]
-
plecase. Tot ce nu putea fi transportat a fost incendiat și singurele două tunuri ale armatei au fost aruncate în râul Guadalupe. Când Ramírez y Sesma a ajuns la Gonzales în dimineața de 14 martie, a găsit clădirile încă fumegând. Majoritatea cetățenilor au fugit pe jos, mulți cărând copii mici. O companie de cavalerie condusă de Seguín și de Salvador Flores a fost asignată ca ariergardă, pentru a evacua fermele mai izolate și pentru a proteja civilii de atacurile mexicanilor sau
Revoluția Texană () [Corola-website/Science/322201_a_323530]
-
pentru retragere și a fost înlocuit rapid de Urrea. În câteva luni, Urrea a strâns 6000 de oameni în Matamoros, pentru o recucerire a Texasului. Armata sa a fost însă deturnată spre a rezolva rebeliuni federaliste persistente în alte regiuni. Majoritatea texanilor se așteptau ca armata mexicană să revină rapid. Astfel, mulți voluntari americani s-au alăturat armatei texiane în lunile de după victoria de la San Jacinto, și guvernul texian nu a reușit să țină pasul cu lista de personal a armatei
Revoluția Texană () [Corola-website/Science/322201_a_323530]
-
a încercat la jumătatea lui iulie o lovitură de stat. Ca răspuns, Burnet a convocat alegeri pentru ratificare constituției și alegerea Congresului, al șaselea set de lideri ai Texasului într-un singur an. Alegătorii l-au votat cu o largă majoritate pe Houston în funcția de președinte, au ratificat constituția întocmită de Convenția din 1836, și au aprobat o rezoluție prin care cereau anexarea la Statele Unite. Houston a semnat o ordonanță executivă prin care Santa Anna era trimis la Washington, D.C.
Revoluția Texană () [Corola-website/Science/322201_a_323530]
-
Pieței Alamo, se află un cenotaf proiectat de Pompeo Coppini, ce comemorează apărătorii care au murit în luptă. Peste 2,5 milioane de oameni vizitează anual Alamo. Revoluția Texană a făcut subiectul unor poezii, cărți, piese de teatru și filme. Majoritatea operelor de limba engleză relatează perspectiva Anglos și se centrează în principal pe bătălia de la Alamo. Din primul roman care relata evenimentele revoluției, "Mexico versus Texas" din 1838, până la jumătatea secolului al XX-lea, majoritatea operelor conțineau teme anticlericale și
Revoluția Texană () [Corola-website/Science/322201_a_323530]
-
piese de teatru și filme. Majoritatea operelor de limba engleză relatează perspectiva Anglos și se centrează în principal pe bătălia de la Alamo. Din primul roman care relata evenimentele revoluției, "Mexico versus Texas" din 1838, până la jumătatea secolului al XX-lea, majoritatea operelor conțineau teme anticlericale și rasiste, descriind lupta ca una între bine (anglo-texian) și rău (mexican). Atât în literatura de limbă engleză cât și în cea de limbă spaniolă, bătălia de la Alamo este adesea comparată cu cea de la Termopile. Miniseria
Revoluția Texană () [Corola-website/Science/322201_a_323530]
-
care va urmăresc - cu roșu. Mașinile gangsterilor în modul "Free Ride" sunt marcate cu portocaliu. Atunci când vă apropiați de destinație, pe radar va apărea o cruce roșie. "Lost Heaven" () este un oraș fictiv situat pe coasta de vest a Statelor Unite ale Americii. Majoritatea evenimentelor din jocul au loc în acest oraș. O trăsătură remarcabilă este asemănarea orașului cu orașele New York și Chicago din anii 1930. Lost Heaven este o metropola largă și plină de viață cu elemente specifice majorității orașelor, cum ar fi
Mafia: The City of Lost Heaven () [Corola-website/Science/322252_a_323581]
-
de vest a Statelor Unite ale Americii. Majoritatea evenimentelor din jocul au loc în acest oraș. O trăsătură remarcabilă este asemănarea orașului cu orașele New York și Chicago din anii 1930. Lost Heaven este o metropola largă și plină de viață cu elemente specifice majorității orașelor, cum ar fi transport public (tramvaie și căi ferate), străzi aglomerate, clădiri înalte, hoteluri și un spital. Jucătorii se întâlnesc prima dată cu orașul în toamna anului 1930. Lost Heaven este împărțit între cele două familii ale crimei organizate
Mafia: The City of Lost Heaven () [Corola-website/Science/322252_a_323581]
-
în modul "Free Ride Extreme". Acestea pot fi conduse numai în modurile "Free Ride" și "Free Ride Extreme". În tabelul din dreapta puteți vedea mărcile adevărate și fictive ale automobilelor din joc. Armele sunt un mijloc necesar de îndeplinire a mării majorități din misiunile poveștii (cu exceptia a trei dintre ele : "An offer you can't refuse" (, "The Running Mân" () și "Fairplay". Toți cei din barul Salieri (cu excepția lui Sarah), precum și toți gangsterii lui Salieri și ai lui Morello, alți gangsteri, poliția, securitatea
Mafia: The City of Lost Heaven () [Corola-website/Science/322252_a_323581]
-
limită de timp, în care jucătorii au observat că ascultarea regulilor rutiere este mai acceptabilă decât accelerarea excesivă, care poate rezultă în accidente. "Mafia" oferă un oraș mai mare pentru explorare, din acest punct de vedere jocul deosebindu-se de majoritatea jocurilor din acea vreme. Acest joc oferă atât forme de transport variate cât și o zonă rurală extinsă. IGN i-a dat jocului notă 9.2/10 în timp ce GameSpot a descris varianta PC a jocului drept "unul dintre cele mai
Mafia: The City of Lost Heaven () [Corola-website/Science/322252_a_323581]
-
poate spune că, la nivel sintactic și lexical, limba textului prezintă particularități ce decurg din constrîngerile modelului slavon. Cu toate acestea, în special la nivel fonetic și morfologic, limba aparține unei perioade și unui areal lingvistic românesc. În general, prin majoritatea particularităților pe care le prezintă, se poate susține că textul este, mai degrabă, de proveniență sudică. Fără a se particulariza în mod deosebit, limba textului, indică un autor provenind dintr-o zonă cu un grăi destul de echilibrat în toate compartimentele
Codicele Bratul () [Corola-website/Science/322279_a_323608]
-
până ce a fost încercuită de armatele rusești și austriece și obligată să se predea. După revoluție, revoluționarul pașoptist Eftimie Murgu a fost închis în 1849. Trupele habsburgice au mai încarcerat 500 de luptători ai armatei revoluționare între anii 1849 - 1857, majoritatea fiind condamnați la moarte. Printre ei au fost executați prin spânzurare sau împușcare cei 13 generali conducători ai revoluției maghiare pe 6 octombrie 1849. În 1852 împăratul Franz Josef I a vizitat cetatea și a redus din sentințele unor ofițeri
Cetatea Aradului () [Corola-website/Science/322283_a_323612]
-
în iunie 1791 și reîntoarcerea sa au schimbat datele problemei. Decretele care declarau inviolabilitatea regelui și revenirea în funcțiile sale au provocat o scindare. La 16 iulie 1791, în ajunul schimbului de focuri de la Champ-de-Mars, Barnave a părăsit gruparea, împreună cu majoritatea moderată (aproape toți deputații) și s-a instalat la Club des Feuillants. La iacobini au rămas circa zece deputați: Robespierre, Pétion, Roederer, Buzot, Grégoire și alți câțiva. Dar scindarea provocată de Barnave avea să se dovedească a fi un eșec
Clubul Iacobinilor () [Corola-website/Science/322248_a_323577]
-
Societatea Prietenilor Libertății și Egalității”. Și-a schimbat cu această ocazie și imaginea publică. După Michelet, „această a treia legiune convocată într-un fel în numele egalității diferea mult de celelalte două. În primul rând era mult mai tânără. Apoi, marea majoritate era formată din persoane mai puțin intelectuale, cu m ar fi tâmplarul Duplay etc. Acești curajoși foarte pasionați erau în general cinstiți și dezinteresați. Profund fanatici iubitori de patrie, erau conștienți de ignoranța lor și nu căutau decât un conducător
Clubul Iacobinilor () [Corola-website/Science/322248_a_323577]
-
deputați în Convenția Națională în octombrie 1792, repartizați între: 38 girondini, 129 montagnarzi și 38 de deputați moderați din "marais". Până în zilele de 31 mai - 2 iunie 1793, clubul a fost centrul conflictului între montagnarzi și girondini, care dispuneau de majoritatea în Convenție datorită susținerii moderaților. Începând cu septembrie-octombrie 1792, clubul a fost dominat de Robespierre și Brissot a fost exclus din rândurile iacobinilor în octombrie, acuzat de complot și etichetat drept dușman al poporului. Acum, iacobinii au încetat să fie
Clubul Iacobinilor () [Corola-website/Science/322248_a_323577]
-
se predea sub protectoratul Porții; când acesta a refuzat, pașa a început să organizeze raiduri sistematice pe pământurile regelui georgian. Până la sfârșitul anului 1786 Rusia s-a limitat doar la niște declarații scrise pe această temă, pe care Poarta în majoritate le lăsa fără răspuns. În 1787 Ecaterina a II-a a făcut un tur triumfal prin Crimeea însoțită de reprezentanții curților străine, inclusiv de aliatul său, împăratul Sfântului Imperiu Roman Iosif al II-lea, care călătorea incognito (vezi Potemkiniadă). Acest
Războiul Ruso-Austro-Turc (1787–1792) () [Corola-website/Science/322292_a_323621]
-
Împărțirii. Pentru a preveni perturbarea deciziilor Seimului prin liberum veto (deciziile unui Seim normal se luau în unanimitate) și pentru a asigura îndeplinirea scopurilor invadatorilor, Poniński a transformat Seimul ordinar într-un seim confederat, unde deciziile se luau cu votul majorității. În ciuda eforturilor unor deputați ca Tadeusz Rejtan, Samuel Korsak și Stanisław Bohuszewicz, aprobarea raptului teritorial a fost validată cu ajutorul lui Poniński, Radziwiłł, și al episcopilor Andrzej Młodziejowski, Ignacy Jakub Massalski și Antoni Kazimierz Ostrowski (primatul Poloniei), care ocupau posturi înalte
Prima împărțire a Poloniei () [Corola-website/Science/322287_a_323616]
-
care au căpătat conștiință de sine. Ele sunt cunoscute sub numele de TehNucleu și au rămas aliați cu omenirea, căreia i-au dăruit câteva tehnologii cheie, inclusiv teleproiectoarele care au devenit critice pentru societatea umană. Hegemonia Omului - Guvernul care conduce majoritatea lumilor pe care s-au stabilit oameni. Guvernul include Senatori de pe diferite lumi, un Director Executiv ales de Senat și un reprezentant al TehNucleului. În principiu, este o dictatură condusă de un număr de oficiali aleși. Niciunei lumi nu i
Căderea lui Hyperion () [Corola-website/Science/322294_a_323623]
-
al Marelui Ducat de Luxemburg (1852-1912), fiul cel mare al lui Adolphe, Mare Duce de Luxemburg, care era șeful Casei de Nassau. S-a convenit ca viitorii copii să fie crescuți în credința catolică a mamei lor, pentru că era religia majorității covârșitoare a populației Luxemburgului. Cuplul a avut șase fiice și nici un fiu. William a devenit Mare Duce după decesul tatălui său la 17 noiembrie 1905. Neavând fii, Marele Duce și-a desemnat fiicele ca succesoare iar Marie-Adélaïde a fost confirmată
Marie Anne a Portugaliei () [Corola-website/Science/322324_a_323653]
-
și vulpii cenușii, cea din urmă, având de suferit de pe urma invaziei industrei bovinelor, este acum pe cale de dispariție. Lama, deși nu este în pericol de dispariție, a suferit un declin dramatic în istoria populației din cauza pășunatului la scară mare pe majoritatea teritoriului Patagoniei. Se găsesc peste 1.000 de specii de păsări în zonă (condor, vulturi și altele), însă doar 100 au fost confirmate. Între suprafețele acoperite de gheață și stepa Patagoniei se găsește o zonă fertilă de pădure compusă în
Parcul Național Los Glaciares () [Corola-website/Science/322321_a_323650]