12,426 matches
-
emoțiile îi răvășeau puternic trăirile, erau mult prea multe amintiri ce nu mai puteau fi stăvilite. Bunica fusese o femeie distinsă, respectată în comunitatea cartierului, o femeie care dincolo de eleganța așezată a ținutei sale, vorbea frumos și avea o anume înțelepciune ce venea din lăuntrul ființei sale. Adesea o însoțeam în oraș și bunica nu-mi putea refuza nimic. Erau nelipsite bomboanele fondante făcute în prăvăliile grecești, sarailiile și baclavalele turcești ori trigoanele însiropate în nucă abundentă, precum și fisticul. Șerbetul se
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
temperamentală, nu-mi puteai impune ceva anume decât în virtutea unor argumente solide. Vreme îndelungată, până pe la opt-zece ani, mama a tot încercat să schimbe ceva din fibra genetic-comportamentală a fiicei sale. A înțeles în cele din urmă, ajutată desigur de înțelepciunea bunicii și diplomația tatălui, că nu-mi va putea vreodată impune ceva anume, că orice nemulțumire a mea era afișată în mod firesc și exprimată prin cuvinte, pentru că era ceva din mine, probabil spiritul armâno-balcanic care uneori se revolta, cerându
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
decât suficient pentru a înțelege mesajul mamei și a ne proteja o parte din arealul de joacă. Adeseori când amintirile mă copleșesc, gândesc ca orice om în virtutea firescului din noi, că bunul Dumnezeu picură fiecăruia dintre semeni acel licăr de înțelepciune în a face noi înșine alegerile în viață. Așa s-a întâmplat și cu noi. Cine ar fi putut gândi atunci că patima unui simplu joc ar putea influența pe undeva alegerile în viață. În cazul fratelui meu, lungul drum
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
frățiorului tău. Din acel moment am început să-l văd altcumva pe Păcurel, era parcă mai înalt, nu într-atât de tuciuriu, crescuse parcă cu cel puțin câțiva zeci de centimetri în percepția mea, și asta doar datorită permisivității și înțelepciunii tatălui nostru. Printre alte lucruri importante, tata mi-a explicat că Păcurel își câștiga existența onest, era un mod existențial prin care putea asigura hrana copiilor săi. Mai târziu am aflat și-am preluat vestea ca un reper de voință
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
în panică, fiindcă a auzit de repetate ori pe prim-ministru și pe miniștrii ei declarând că „Suntem înarmați până-n dinți”, că „ Nu vom ceda nici o brazdă”, „Să avem încredere oarbă și fără control în șefi și în priceperea și înțelepciunea regelui”. Nici o replică nu a fost tolerată. Orice strigăt public de alarmă a fost înăbușit, adesea sângeros. Țara a avut încredere, fiindcă generalul pe care Majestatea Ta l-a acoperit cu cea mai mare încredere a declarat la un banchet
Înstrăinata noastră Basarabie by Ion Lupu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/833_a_1563]
-
În marea aceasta de întuneric și suferință, românii din Basarabia și din Bucovina de Nord au avut două călăuze sigure, pe Măritul Ștefan Voievod cel Mare și Sfânt și pe Mihai Eminescu. Luceafărul românilor le dădea sfințenia și Marele Voievod înțelepciunea gospodarului de suflete. Imperiul roșu nu s-a putut atinge de Eminescu, chiar dacă l-au dactilografiat în chirilică. De Măritul Ștefan Voievod cel Mare și Sfânt au încercat, însă fără nici o izbândă, căci fiii Basarabiei române s-au învrednicit și
Înstrăinata noastră Basarabie by Ion Lupu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/833_a_1563]
-
prin grădină, să culeagă de pe-o cracă Un măr rotat ori pere pârguite Sau prune de brumă albăstrite. Nu știa să scrie, Nici să citească. Dar nici neadevăruri nu știa să născocească. Cu vorba-i dulce, cu-a ei înțelepciune împărțea blândețe celor plini deamărăciune. În verile cu soarele dogoritor La umbră deșira câte ceva de pe mosor. Cînd soarele își potolea arșița, Mătușa Nisia deschidea portița Și urmărea carul cu fân. Primea binețe dela al lui stăpân. 95 de primăveri trecut
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
să dea din seva rădăcinii sale etnice, adânc înfiptă în pământul și crezul latin, un număr însemnat de intelectuali naționaliști, care au păstrat în popor tezaurul graiului, credinței, obiceiurilor strămoșești, în decursul milenarei stăpâniri străine. Prin mintea lor plină de înțelepciune, prin dragostea lor de Neam și Patrie, acest tezaur a fost transmis din generație în generație, în scopul înfăptuirii idealului național, realizat în vremurile noastre. împrejurări vitrege au făcut ca poporul nostru, timp de secole să trăiască despărțit prin granițe
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
a trimis cu cele trei zeițe pe Hermes ca să le călăuzească. Paris pășea pe munte singur. Deodată s-au ivit din slavă zeițele înverșunate și Hermes i-a cerut să le spună care zeiță este mai frumoasă:Atena zeița înțelepciunii, Afrodita ocrotitoarea iubirii sau mândra Hera, stăpână-n marele Olimp fiind soața lui Zeus. Zeițele și-au arătat toată frumusețea, ba i-au mai promis voinicului și o răsplată cât mai bună dacă le va alege. Soața lui Zeus, Hera
7 zile ?n Grecia by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84081_a_85406]
-
lupte și înțelept ca nimeni altul. Afrodita i-a spus că ea-l va face fericit dându-i de soață pe mândra Elena, cea mai frumoasă între femei. Paris n-a mai stat pe gânduri. A dat în lături puterea, înțelepciunea și-a ales numai plăcerea dăruită de dragoste. Luând mărul discordiei i l-a dat Afroditei din care cauză Hera și Atena au plecat supărate jurând să se răzbune nu numai pe Paris, ci pe întreg orașul Troia. N-a
7 zile ?n Grecia by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84081_a_85406]
-
Goethe 5. În volumul Convorbirilor cu Eckermann, mai exact în discuția purtată cu Friedrich Soret cu puțin timp înaintea sfârșitului său ca ființă pământeană, în 17 februarie 1832, Geothe mărturisea: Cele scrise de mine nu le datorez numai și numai înțelepciunii mele, ci atâtor și atâtor mii de lucruri și de persoane care mi-au oferit materialul necesar. Am avut de-a face cu oameni deștepți și cu alții mărginiți; am avut de-a face cu copilandri, cu tineri și cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
câte se înhămăse, comportându-se ca și cum copiii ar fi trebuit să știe toate, întocmai ca atunci când i-ar fi avut martori la tot ce-a fost peste zi. Aceștia își vedeau în continuare de șotiile lor, apărați de blândețea și înțelepciunea mamei, care avea grijă să-și ia răspunderea pentru toate năzbâtiile pe care copiii le ticluiau. Era vremea când făceau din coji de nucă car cu boi și înhămau la el culbeci bătrâni cu coarne, când Ilie îl citea pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
chiar rotundul miezului său, dezvăluind-o din interior: Sunt aici pentru că simt, dar mă simt altundeva pentru că mă simt abia simțind. A învăța să privești fără să vezi, să privești pentru a nu vedea, acesta e desigur ultimul cuvânt al înțelepciunii, pentru eroul sensibil și pentru toți cei care, asemenea lui, își pun senzațiile în slujba reveriei 123. Ce altceva să fie această scufundare în noapte ca în apă?: Înfășat în întuneric/ Eu nu văd, nu aud șoapte./ Ah, mă simt
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
Eminescu le împărtășește ca fiu natural al locurilor pe care le evocăm moștenire acerbă a ceea ce era, în fond, taică-său: El nu-nvățase multe-n viața lui, pe vremea aceea nici nu se cerea[u] multe, dar avea o-nțelepciune și o istețime firească care prețuiau mai mult decât prețiosul semidoctism de azi10. La Eminescu, imaginea satului este aproape întotdeauna nostalgică; e ca și cum, de undeva, dintr-un spațiu selenar nedefinit, poetul are senzația unui sat-atmosferă, unui sat-senzorial, cu olfactivități specifice
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
cuconului Vasile Creangă era un bătrân bun și prietinos, vesel și glumeț la petreceri, îngăduitor cu supușii lui și, unde trebuia, își punea și el mâna ca să mai ușureze greul. El nu-nvățase multe-n viața lui, dar avea o înțelepciune și o isteție firească (s.n.) care prețuiau mai mult decât pretențiosul semidoctism de azi323. Se potrivește cu ceea ce spune Matei, fratele poetului: Tata avea ochi albaștri; caracter foarte violent, dar în schimb foarte bun la suflet 324. Moartea tatălui apare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
cu mănuși", care nu apelează la sentințe contondente, ci la terapia subtilă, inteligentă, a umorului fin până la urmă, tot coroziv. Chiar autorul se explică: "De multe ori când cititorul râde, aș prefera să zâmbească". Cartea (unică!) a profesorului Simenschy, "Dicționarul înțelepciunii" ("Junimea", 1979) adună 6000 de cugetări, extrase din 680 de opere fundamentale, scrise în 14 limbi. Este, de departe, cea mai completă și reprezentativă operă în galeria genului. După ce treci și de a 1032-a filă, rămâi cu impresia că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
un fel de a spune; era trimisă de la spitalul de oncologie clujean, ceea ce conferă imediat altă greutate și rezonanță fiecărui cuvânt. Tragică și demnă, scrisoarea lui Popel emoționează și astăzi: "Am predat la Junimea o carte de versuri intitulată "Elogiul înțelepciunii"; ea reprezintă, poate, suma filosofiei mele poetice. N-am avut posibilitatea (sufăr de o boală incurabilă cancer ganglionar) să mă deplasez la altă editură, spre a lipsi astfel "Junimea" de o carte. N-o să vă aduc multe argumente, deși am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
foarte bune". Capacul argintat al ceasului de buzunar avea să-l închidă definitiv în 1969. În același an s-a izbutit, la Iași, înființarea Editurii "Junimea". Una dintre primele griji ale fostului său student a fost tipărirea monumentalului "Dicționar al înțelepciunii", la care Simenschy trudise 56 de ani, adunând și ordonând tematic 6000 de cugetări, din 14 limbi, unele de mult răposate. Întreprindere dificilă, fiindcă era vorba de caiete scrise cu creionul, multe pagini urmând a fi reconstituite după ciorne greu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
mai multe ediții. Nu fără peripeții. Principala obiecție a Cenzurii: lipsesc (eroare ideologică!) cugetările... marxiste. Am "driblat" Cenzura, introducând în Prefață fraza (mincinoasă) "cartea este neterminată: autorul intenționa să aducă lucrarea până la gândirea secolului XX" și schimbând titlul din "Dicționarul înțelepciunii" în "UN Dicționar al înțelepciunii". Vor fi existând, nu-i așa, și altele, mai... marxiste. (După un sfert de veac, constat că au început să apară ediții-pirat, la Chișinău și prin cele Americi.) Cum legislația culturală de atunci obliga autorul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
peripeții. Principala obiecție a Cenzurii: lipsesc (eroare ideologică!) cugetările... marxiste. Am "driblat" Cenzura, introducând în Prefață fraza (mincinoasă) "cartea este neterminată: autorul intenționa să aducă lucrarea până la gândirea secolului XX" și schimbând titlul din "Dicționarul înțelepciunii" în "UN Dicționar al înțelepciunii". Vor fi existând, nu-i așa, și altele, mai... marxiste. (După un sfert de veac, constat că au început să apară ediții-pirat, la Chișinău și prin cele Americi.) Cum legislația culturală de atunci obliga autorul unei traduceri să obțină de la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
mult decât obișnuita "fișă de lucru". Fiecare veche însemnare e-un strigăt venit de departe, iar ecoul, tot lovindu-l de bolți, l-a istovit, l-a stins, lăsând în filigranul literelor desenate cu pana un "zaț" de tristețe și înțelepciune... I-aș săruta cu adânc respect dreapta vel-pitarului Toader Jora, care, la mijlocul veacului al XVIII-lea, nota simplu, pe o margine de filă: Pentru acest pământ al Țării Moldovei eu așa am aflat că au locuit pe aceste locuri dații
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
muntele. Actele oficiale privind corespondența grupului de la Iași cu colegii bucureșteni poartă avertizarea " Strict secret! De importanță deosebită!" parcă soarta nației era primejduită de un schimb de idei (patriotice) pe care o societate normală le-ar privi și tolera cu înțelepciune. Iar mecanismul represiv începea să se înfoaie și să se tot înfoaie, făcându-și de lucru spre a-și da importanță. Sute de pagini de "Note" descriu o "supraveghere operativă" în care armate de filatori profesioniști urmăreau zi și noapte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
câte altele nu-mi stau în minte! „Bătrânii noștri sau ai nimănui”, am văzut intitulat un articol într-o gazetă. Autorul susținea că vrea să deslușească tainele bătrâneții dar nu poate să-și răspundă tuturor întrebărilor, fie că nu are înțelepciunea, rafinamentul și răbdarea necesare, fie că nu știe unde să umble. Ceea ce știe domnia-sa e că deși bătrânii aceștia sunt primii care își achită impozitele și taxele, primii la vot și la întreținerea spațiilor verzi și a ogrăzilor, cei
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
Pentru oamenii cu minte și femeile frumoase, bătrânețea nu există! Celui cu minte nu-i este permis să îmbătrânească, iar femeia frumoasă nu poate să îmbătrânească. Mintea și frumusețea se schimbă cu timpul, însă nu piere. Este nevoie de multă înțelepciune ca să îmbătrânești fără urâțire, fără răutate și fără tristețe. Oamenii nu sunt de aceeași vârstă chiar când au același număr de ani! La bătrânețe se arată pe față caracterul și sufletul omului, așa cum se arată relieful unui deal abia iarna
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
tânăr, acela nu poate deveni adevărat bătrân. După cum omul cu minte, nu poate deveni cu adevărat prost! Omul are toate anotimpurile ca și natura, și, ca un material nobil, nu îmbătrânește! El mai poate culege mierea frumuseții și dărui rodul înțelepciunii și celor tineri și celor bătrâni! Omul îmbătrânește atunci când îi îmbătrânesc pasiunile - ceea ce nu li se prea întâmplă oamenilor culți. Geniile tinere se pot număra pe degete, Milton, Beethoven, Goethe au dat dovada geniului lor, în zilele surzeniei și a
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]