9,824 matches
-
un sărut ușor, cum i-ar trimite un prieten vechi care o cunoaște și o Înțelege; apoi mintea mea s-a Îndreptat spre Malagueño, scenă imensă a atîtor nopți nedormite, unde, poate chiar În acel moment, ea probabil că Își șoptea frazele Întortocheate și stranii la urechea unui nou pețitor. Ochii mei surprindeau imensitatea Împărăției cerurilor; firmamentul Înstelat sclipea voios deasupra mea, ca și cînd mi-ar fi răspuns afirmativ la Întrebarea care se ridica din străfundul meu: „Oare merită toate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
fost într-adevăr o ceremonie cu totul neobișnuită și emoționantă, cu o participare activă a celor cinci mii de handicapați prin ovații, cântări și pantomimă religioasă. La sfârșitul ceremoniei un episcop englez s-a apropiat de mine și mi-a șoptit la ureche în limba italiană: “Anche io sono sacerdote francescano, ma senza barba” (Și eu sunt preot franciscan dar fără barbă). Mi-a părut rău că nu i-am propus să-i dau ceva altoi din barba mea... La ora
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
un baston de cauciuc m-a lovit peste ceafă și a spus: „Lasă că ai să afli tu!” Cât am stat la Iași, pe coridorul unde erau celulele, am putut zări pe Pr. Anton Bișoc, Provincialul nostru, căruia i-am șoptit că fusese arestat și episcopul Anton Durcovici. De la Iași, după vreo trei zile iar mi s-au pus cătușele și cu trenul am fost transportat la Bacău, unde în gară ne aștepta mașina securității care ne-a dus la securitatea
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
Erai casa, liniștea, oaza mea în deșert. Primul lucru frumos: valurile imense care împroașcă digul. Atunci fac cunoștință cu acest dig salvator, care însă se prezenta sub o formă amenințătoare. Ne întoarcem sus, la cantină. Agitație, grupulețe, intrigi. Mi se șoptește la ureche să vin deoparte pentru comunicări importante. Aflu: că directoarea a obținut cu mari sforțări un număr de patru cămăruțe în hotelul zis al „Canalului“. Că în două din acestea vor fi cazate femeile. În celelalte două, dirijorul, concertmaistrul
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
celor pământeni, în fața unor realități atât de sublime ca ale mele... Sunt posesorul unei lașități ce se numește înțelepciune! 30 ianuarie 1954 O, teama aceasta de a nu fi destul de tare, de câtă slăbiciune ești tu dovadă ! — Ia seama, îmi șoptești, dacă vei fi slab și vei ceda acum, vei mai ceda și altă dată! și-n alte dăți!... Ah, teama aceasta continuă de a nu ceda și de a nu fi slab e mai rea decât orice păcat! (O, și
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
mai ales față de tine însuți; când în chinuri și în istovire te alipești de idealul urmărit și cauți să te confunzi cu dânsul, în ciuda ta și în ciuda celorlalte, o, cât îți e de necesar acel prieten, singurul, căruia îi poți șopti în taină ceea ce nici ție însuți nu cutezi a-ți mărturisi, pentru ca nu cumva în ceasul hotărâtor să te înspăimânți și să dai înapoi! Á l’inverse de l’amour, l’amitié ne se suffit pas à elle-même, mais doit
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
monograma lui Mihai... Madame Luscalov se uită lung la dânsul, căci era una din specialitățile ei mediumistice de a citi în globuri de sticlă. La un moment dat, Alice ieși să pregătească cafeaua. — Doamne, ce l-au mai bătut! îmi șopti în taină Ariadna. Doamne, ce l-au mai bătut pe bietul băiat! Epilog Odihnește-te... În amintirea lui Mihai Rădulescu Ochii mei au ostenit să lucească, buzele mele să surâdă, gura mea să rostească: „Cred în Fericire ca într-unul
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
nu i-am oferit niciodată o floare. Din iarnă până-n primăvară și vară, inima ei, de câte ori o priveam, era ca un pepene spintecat. Abia toamna sosea și Ziua celor căzuți în război și bunica mergea împreună cu mine la biserică. Îi șopteam la ureche: „Ia uită-te, inima Mariei e ca o jumătate de pepene“. Fiindcă ședeam lângăalții care ne puteau auzi, ea mai întâi legăna din picior, apoi îmi atingea ca din întâmplare genunchiul și-mi șoptea la rândul ei: „Se
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
mine la biserică. Îi șopteam la ureche: „Ia uită-te, inima Mariei e ca o jumătate de pepene“. Fiindcă ședeam lângăalții care ne puteau auzi, ea mai întâi legăna din picior, apoi îmi atingea ca din întâmplare genunchiul și-mi șoptea la rândul ei: „Se poate, dar nu trebuie să vorbești despre asta“. Apoi mai legăna de câteva ori din picior ca lumea să creadă că așa-i stă în obicei, și nu că e un semn care să mă facă
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
dracu’. și au râs zicându-mi că voi dormi mai bine în celulă, căci acolo oricum patul nu se zgâlțâie decât la cutremur. Ceilalți călători și-au încărcat maldărele de bagaje, îndreptându-se încet spre peron. Cei doi civili au șoptit ceva între ei, apoi unul a făcut semn cu arătătorul întins în jos spre pardoseală, să nu mă clintesc de-acolo cu un pas, mi-a spus el, cu nici un centimetru, a spus celălalt, s-aștept acolo - după care au
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
copiii au rupt semicercul; agitându-se și zbierând, cei ce mai adineauri stătuseră smirnă s-au transformat iarăși într-o hoardă fără astâmpăr. Directoarea a luat de pe etajeră un băț: „Fără ăsta nu merge“, m-a încredințat. Apoi mi-a șoptit la ureche și a strigat patru copii să vină la ea. M-a îndemnat să mă uit bine la ei, după care i-a trimis îndărăt la locurile lor. Mi-a dezvăluit apoi că părinții sau bunicii celor patru aveau
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
că nu am respectat clauzele contractuale etc. etc. Cred că erau disperați să aibă drăcia de traducere, cine știe câte milioane dorea să depună în cont românul nostru după un weekend de vis petrecut la Geneva. Români, aici sunt banii Dumneavoastră, îmi șoptesc amar în barbă. Intimidat, cedez. Iau cei 800 de franci și plec scârbit. La colțul străzii, simt că acei bani îmi ard buzunarul. Vreau să mă întorc să-i dau înapoi. Nu o fac, am nevoie de ei. Mănânc și
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
găsit-o și el - nu, nu era beat, și asta mă sperie și mai tare, ca să mă exprim copilărește, pentru că așa mă simțeam - repetă, privindu-mă drept în ochi, formula aproape sacramentală: - Tu dois faire un choix! - Quel choix? - am șoptit nătâng, ca în basme; mă uitam în ochii lui și observam că făcea un efort ca să mă lămurească: - Or tu descendras à Kiev... - Or, quoi? El emise de încă două ori: or tu descendras à Kiev... ca a treia oară
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
Nicolae Ceaușescu. Trebuie să fi fost O lumină atunci, Un curcubeu în culori - trei: A sângelui, a grâului, a cerului. Se roti peste sat, marginea sa De vis punând-o Aproape de ochii lui, de tâmpla lui, De inima sa care șoptea un cântec. Arcul acela trecu maiestuos și înalt Carpații, Învălui ape și gânduri, lăsându-și temelia pe miriștea vie, în loc binecuvântat, sacru nouă: Alba-Iulia! Născut în anul Unirii, revoluționar român, comunist român, de-o vârstă cu țara unită, Nicolae Ceaușescu
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
de vreunul dintre cumnații mei deja “împământeniți“, nu însă și amnezici ne reducea la tăcere, dându-ne sentimentul că am stricat buna dispoziție, ba mai rău, poate și petrecerea. „Nu mai povesti, și așa ei nu te cred“, mi-a șoptit cumnata. Așa am renunțat să ne mai povestim necazurile. Le-am înghițit. Primăvara a trecut repede: formalități administrative, legalizări de acte, căutare de serviciu, seminarii informative. Începutul verii a fost rece și ploios. Ne-au sosit și lăzile de „acasă
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
ta e pensionară?“ „Da, a fost profesoară de biologie.“ Și îl pierdu iarăși, căci el mesteca din mezeluri, cu mintea rătăcită... „Gabriel, vorbește cu mine“, îndrăzni Rodicuța. „Uite, mâine îți fac o surpriză, dacă vrei... să-ți scoți ciorapul roșu“, șopti ea, să n-o audă ceilalți oameni de pe terasă. „Zi-i mamei tale că nu mai e nevoie să se trezească la 2, căci o să-ți aduc eu ceva pentru ea, bine?“ „Ce vorbești, băi, ce zici acolo?“, se burzului
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
facă ,,loby”: cum, te uiți la ăsta, n-ai văzut câte defecte are, eu în locul tău nu i-aș da nici o importanță, nu-i nimic de capul lui! Și este de ajuns ca trei astfel de indivizi (sau individe) să șoptească mereu unei fete de 20 de ani așa ceva pentru ca o relație, orice relație oricât de solidă, să se năruie. Eu atunci nu eram conștient și nu înțelegeam ce se întâmplă; eu căutam s-o văd mereu, ea întorcea capul după
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]
-
două găleți cu apă și câteva hârlețe de pământ peste foc, l-a stins, urmând ca autorilor să le aplice o chelfăneală zdravănă, pe care să nu o uite curând. În timpul cât bunicul se lupta cu incendiul, bătrâna i-a șoptit nepotului orășean: Să spui că Adrian a pus focul, el știe să se ferească din calea moșneagului. Așa a și făcut viitorul inginer. Bunicul, cu puțină diplomație, l-a capturat pe nepotul împricinat și i-a tras o bătaie cu
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
pentru întâlnirea cu publicul; cutare vedetă este filmată în așa fel încât să nu se vadă cât de scundă este, alta intră în cadru numai de la brâu în sus ca să nu se vadă ce fund mare are, alteia i se șoptește totul în cască, în așa fel încât să pară inteligentă și spirituală. Și astfel se constru iește omul perfect. În spatele fiecărei vedete stă o întreagă echipă care are grijă ca noi să fim mințiți cât mai bine, cât mai profesionist
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
nu, ei erau acolo de fapt să pună țara la cale - și de aceea presa trebuia să vegheze! Cine va da primul despre întâlnirea de taină dintre doi bărbați politici din cabina WCului, cine va afla în exclusivitate vorbele dulci șoptite de acești domni, acompaniate de susurul apei din pisoare? Și, odată aflat marele secret de stat din toaletă, cinel va diseca mai cu spor în talkshow uri? După ce sa anunțat că PDL și alianța PSD PC au bătut palma, freamătul
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
cu toții și să vadă unde au ajuns ei). Intelectualii nu se coboară, desigur, la declarații de dragoste sau la hohote de plâns sub lumina reflectoarelor. Ei se mulțumesc doar cu talkshowurile. Să se uite toată lumea în gura ta și săși șoptească toate coanele Efimițe în sinea lor „Cum le zici tu, bobocule, mai rar!“ - iată fericirea supremă pe care o poate avea un intelectual. Dacă intelectualii, alături de ceilalți muritori, visează să devină vedete, unele vedete, la rândul lor, vor să treacă
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
Îmi aparțin. M-aș putea răzbuna strigînd: Veți muri și voi care mă loviți și rîdeți de nenorocirile mele! Dar nu vor Înțelege nimic. Vor ridica doar din umeri uitîndu-se la mine ca la un nebun. Zei, apărați-l, vor șopti ei. Omul acesta nu dorește decît curajul de a rămîne gol și de a nu se căi niciodată că nu poate uita nimic din faptele lui...) În fond, Plutarh spune același lucru explicîndu-ne de ce piersicul a fost consacrat lui Harpocrate
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
să nu pot convinge pe nimeni, el știa că numai În felul acesta viitorul devine destin. La ce i-ar folosi lui Sisif să stau lîngă umărul lui și, În clipa cînd se Încordează să-și Împingă stînca, să-i șoptesc: Zadarnic tot chinul tău, Sisif, stînca se va prăbuși În vale Îndată ce vei ajunge În vîrf! Sisif ar Întoarce spre mine ochii săi În care speranța lucește ca măslinii la răsăritul soarelui și s-ar uita cu milă Înțelegînd că
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
și posomorit al Cassandrei, aș vedea tot mai clar că ea stă cu mîinile goale, Într-o așteptare fără iluzii, ca În povestea Danaidelor osîndite să umple cu apă un butoi fără fund. Și n-ar avea ce să-mi șoptească decît un gînd cu care nu am ce face: Privește această mare și această dimineață care va semăna cu una ce va fi ultima! Ascultă sunetul valurilor și Închipuie-ți că ai venit să privești toate acestea după moartea ta
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
mi-a devenit aici și mai limpede; și Înțeleg parcă mai bine nevoia grecilor de a ciopli marmura În statui fericite și de a nu trimite nici un argonaut să demistifice Hiperboreea, cum ar sta cineva În spatele coloanelor Parthenonului și ar șopti: nu credeți În puritatea acestor coloane... Mă uit, poate pentru ultima oară, cum cade Înserarea În golf. Contururile se dizolvă treptat Într-un aer cenușiu În care plutește apropierea ploii. Auzind plescăitul valurilor, m-aș putea crede pe o corabie
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]