10,749 matches
-
destinele prestigiosului liceul, profesorul Erast Viforeanu a dat dovadă de spirit rațional și întreprinzător, impunea respectul colegilor și elevilor prin autoritatea profesională și înțelepciunea deciziilor cât și prin perseverența pentru înfăptuirea lor. Îi plăcea să călătorească, să cunoască și a admire valorile istorice și artistice ale lumii. A avut ocazia, în acest sens, să realizeze o excursie în Algeria prin intermediul unei rude, cu care ocazie a vizitat o parte din tezaurul istoric al Europei și din nordul Africii. A colaborat fructuos
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Șorea Niculai () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93284]
-
Nu a fost căsătorit. A fost un adevărat cavaler, deosebit de elegant îmbrăcat, cu o pendanterie în discuții, a fost un om de caracter și de o mare distincție sufletească, s-a bucurat de mare simpatie din partea tuturora. Elevii l-au admirat că pedagog desăvârșit, ca organizator de spectacole reușite sau de excursii interesante, ca om de cultură și că sfătuitor în momente de cumpănă din viața unora. S-a stins din viață în municipiul Rădăuți în ziua de 23 martie 1989
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Șorea Niculai () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93282]
-
curbă era un chin: frînă, ambreiaj, prima, a doua, ajutor, mamáaa... Drumul șerpuia printr-un peisaj frumos, pe malul lacului Osorno, iar vulcanul cu același nume veghea deasupra noastră ca o santinelă. Din păcate, nu eram În postura de a admira peisajul, dat fiind drumul accidentat. Oricum, singurul accident l-a suferit un godac care a ieșit În fugă În fața mașinii, În timp ce noi coboram un deal, prinzînd viteză, iar eu nu apucasem să-mi fac mîna În arta frînei și a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
strict interzis să-și petreacă noaptea acolo. Nu am vrut să plecăm fără să fi explorat lacul, așa că ne-am dus la debarcader, pentru a vedea dacă se găsește cineva să ne ia cu barca, căci astfel am fi putut admira lacul În toată splendoarea lui. Am folosit un translator pentru a grăbi Întreaga operațiune, deoarece nici un pescar, toți aymarași pursînge, nu știa o boabă de spaniolă. Pentru modesta sumă de cinci soli, am reușit să Îi convingem să ne ia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
un cal nărăvaș, să-ți croiești drum printre trupurile goale și lipsite de apărare ale unei cete de indieni, un zid uman ce se prăbușește și dispare sub galopul celor patru potcoave ale bestiei. Fiecare dintre aceste Cuzco poate fi admirat separat de celelalte și fiecăruia În parte Îi dedicăm o bucată din șederea noastră aici. LA TIERRA DEL INCA Tărîmul incașilor Cuzco este Înconjurat din toate părțile de munți, ceea ce, pentru locuitorii incași, reprezenta mai mult o sursă de pericol
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
scînduri de lemn, și aveau acoperișuri ermetice, mici, făcute din frunze de palmier, sub care se adăposteau noaptea de țînțarii care atacă În grupuri compacte. Femeile Își abandonaseră costumul tradițional, În favoarea unor haine obișnuite, astfel că nu le-am putut admira țîțele. Copiii au burțile umflate și sînt foarte costelivi, dar oamenii mai În vîrstă nu dau semne ale vreunei deficiențe de vitamine, spre deosebire de rata acesteia printre alte populații, mai dezvoltate, care trăiesc tot În junglă. Hrana lor de bază constă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
În 10 iulie 1934 am părăsit acele locuri binecuvântate: Umbria, sacrul Convent cu mormântul sfântului Francisc, Santa Maria degli Angeli, Rivotorto... pentru a mă întoarce în țară. Am trecut prin Roma unde timp de o săptămână am vizitat și am admirat monumentele antice, catacombele și o bună parte a orașului sfânt. Drumul spre casă l-am efectuat prin Florența, Bologna, Milano, Padova, Veneția, Fagagna, unde m-am oprit 18 zile pentru a vizita o mătușă călugăriță din congregația înființată de sfintele
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
Lourdes, unde, la orele 10 am celebrat Liturghia în limba română în prezența și cu participarea activă a membrilor grupului nostru. De aici ne-am deplasat cu autocarul la o biserică monumentală din centrul orașului pe care am vizitat-o, admirând altarele, statuile și icoanele din interiorul ei, adevărate opere de artă religioasă. Întorși în camping am servit masa prânzului, după care unii dintre noi au plecat în oraș să facă mici cumpărături. După amiază, în jurul orei 16 ne-am deplasat
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
Bartrès, unde Bernadeta Soubirous, fericita vizionară a Maicii Domnului la Lourdes în anul 1958, și-a petrecut câțiva ani ai copilăriei sale, la una dintre rudele ei. Aici, la Bartrès am celebrat Sfânta Liturghie în biserica parohială, după care am admirat un minunat triptic de sculpturi în lemn reprezentând botezul Domnului de către sf. Ioan în Iordan și tăierea Capului Sf. Ioan Botezătorul. În drum spre Lourdes, am văzut și mica târlă în care se adăposteau Bernadeta cu oile sale în caz
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
localitate își petrec vacanțele și concediile numai oameni cu bani mulți, milionari și miliardari. Dar iată că printre ei, dând din coate, ne-am făcut și noi loc pentru câteva ore, celebrând o sfântă liturghie pe plaja oceanului. Aici am admirat nu numai vilele și hotelurile somptuoase, bisericile și parcurile luxuriante, ci și valurile oceanului ce se spărgeau spumegând de furie printre colții stâncilor. Pe una din stâncile mai înalte din largul oceanului, trona o măreață statuie a Fecioarei Maria de la
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
cu creștetul capului până la geam. În fabrică i se zicea de aceea: „Domnul Nu-i-aici“. Sau țiganii, care lăsaseră în urmă mizeria bordeielor de lut, ajungând fochiști sau lăcătuși în fabrică, și cărora li se spunea, disprețuitor, mătăsari. Să admiri într-o dictatură umorul acesta prompt, aproape fără lacună, înseamnă însă să-i aureolezi și derapajele. Acolo unde umorul se naște din lipsa de perspectivă și-și extrage sclipirile de spirit din deznădejde, granițele dintre amuzament și înjosire se șterg
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
în trăsura lor cioplită ca într-o verandă călătoare. Dumnezeu le ceruse îndărăt materia primă din care-i alcătuise, ținutul îi devorase și el o dată cu anotimpul. Abia dacă mă gândeam la ei în timp ce mă-mpodobeam cu literele de aur. Îl admiram pe nenea tâmplarul pentru că avea grijă ca morții să-și primească fiecare patul său cu capac și nume de aur și perne de damasc cu umbriș de rindea și să fie cărați de-acolo. O parte din sicrie se aliniau
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
convingă pe ei înșiși și pe alții că scrisul se deosebește de toate celelalte meserii. Că artistului îi revin sarcini de care ceilalți sunt scutiți. Autorii își aureolează munca decretând-o drept stare excepțională a existenței. Le place să le admiri pretinsa unicitate ca pe o poleială de aur. și caută să-ți prezinte Privirea Străină drept virtute. Dar Privirea Străină nu are de-a face cu scrisul, ci cu biografia. Cunosc o femeie, supraviețuitoare de la Buchenwald, care n-a lăsat
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
în permisie și primesc vizita la domiciliu a trei membri ai sectei "Martorilor lui Iehova". În ciuda mesajului lor fals și a naivității (cu toate că mulți ortocși "vigilenți" gândesc că este o formă de "viclenie studiată"), nu mă pot opri totuși să admir energia lor, curajul de a face față atât de multor situații penibile, dificile. Perseverența de care dau dovadă e ilustrativă pentru înțelegerea comportamentului de tip sectă, descris atât de bine de Max Weber. Nu trebuie negată forța și capacitatea de
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
respira curatul aer de acasă. Era rece. Ne aștepta, îmbrăcat într-o geacă de fâș albastru, o cușmă bine trasă pe urechi și un zâmbet zgârcit și prost intenționat. Își aștepta victimele precum un Dracula deghizat și postmodern. I-am admirat discursul dezinvolt, într-o bună franceză (puțin mai proastă decât a mea). În mod normal, a adoptat o viziune românească, aproape naționalistă: a încercat să păcălească un elvețian autentic pe care îl mirosea plin cu bani. Elvețianul interpelat a dat
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
unde vor servi la exterminarea acustică a vecinilor. Evident, șoferii se fac că nu-i bagă în seamă, le spun că au bagaje etc; până la urmă cad la pace, tot acest calabalîc își găsește loc în burta chitului de metal. Admir sincer talentul pe care-l posedă de a transgresa orice reguli bine stabilite, inclusiv în dura, intoleranta Elveție. Revin din Franța, unde am dus la poștă două plicuri recomandate pentru Canada. Este mult mai ieftin să le expediez cu Poșta
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
Salvarea și am fost dusă la spital. Când eram încă întinsă pe targă, cu inima în acrobații, și mi se înregistrau actele, a venit la mine o doctoriță tânără să mi declare ce bucuroasă e că mă cunoaște, cât mă admiră și așa mai departe. Brusc, m-am simțit mult mai bine. Of, gata cu asta. R.P. „Mărturisesc că am cunoscut o sumedenie de oameni săraci cu duhul și nu mi s-a părut că înoată în fericirea de-a fi
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
atunci când traduc autori contemporani, autori în viață, am cu ei raporturi vii, interactive, chiar dacă nu-i cunosc și nu corespondez cu ei. Discut cu ei în gând; uneori îi cert, când se contrazic sau lasă părți nerezolvate, altă dată îi admir și-i felicit. Le spun how clever you are sau how stupid you are. Când e vorba de clasici însă, îmi schimb nu numai lexicul, ci și atitudinea în raport cu autorul. Am senzația că procedez la o rematerializare a spiritului lor
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
vorbind cu o voce plăcută, domoală. Eram fascinată. Acum câtva timp, am fost la un concert la Ateneu și, din locul meu, îl vedeam foarte bine pe domnul Ion Vianu, care se afla în sală. O personalitate pe care-o admir foarte mult. Ei bine, stătea în fotoliu și asculta concertul într-o atitudine, cu o înclinare a capului și cu un limbaj al corpului care mi l-au evocat, fotografic parcă, pe Tudor Vianu. Nu mi-am mai putut lua
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
complicațiilor existențiale. R.P. Trăim, doamnă Ralian, într-o lume care și-a cam pierdut facultatea admirației. Cineva vorbea la un moment dat despre felul cum Facultatea de Construcții e înlocuită de Facultatea de Demolări. Dumneavoastră mai aveți putința de-a admira? Bănuiesc că da. În ce fel o exercitați? V-am întrebat mai devreme despre oamenii pe care nu-i puteți suferi și n-ați dat nume. Acum vă întreb despre oamenii pe care-i admirați fără nici un fel de rezerve
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
mai aveți putința de-a admira? Bănuiesc că da. În ce fel o exercitați? V-am întrebat mai devreme despre oamenii pe care nu-i puteți suferi și n-ați dat nume. Acum vă întreb despre oamenii pe care-i admirați fără nici un fel de rezerve. A.R. Da, am o mare și intactă facultate de-a admira și de-a mă entuziasma. Cred că această capacitate de entuziasmare, precum și curiozitatea pentru tot ce se-ntâmplă în jur - mă refer la
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
mai devreme despre oamenii pe care nu-i puteți suferi și n-ați dat nume. Acum vă întreb despre oamenii pe care-i admirați fără nici un fel de rezerve. A.R. Da, am o mare și intactă facultate de-a admira și de-a mă entuziasma. Cred că această capacitate de entuziasmare, precum și curiozitatea pentru tot ce se-ntâmplă în jur - mă refer la curiozitatea pentru prefa ce rile majore, nu pentru trivialitățile mahalagești - constituie unul dintre motoarele vitalității. Mă entu
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
refer la curiozitatea pentru prefa ce rile majore, nu pentru trivialitățile mahalagești - constituie unul dintre motoarele vitalității. Mă entu ziasmez, vibrez de admirație și în fața unei magnolii înflorite, ca și în fața sonatelor lui Beethoven cântate la pian de Daniel Barenboim. Admir din toată inima o carte bună, un film bun, o femeie frumoasă, o inițiativă inteligentă, un cuplu armonios. Mă entuziasmez ca un copil ori de câte ori se îndură cineva, cineva cu mașină și cu suflet caritabil, să mă scoată și pe mine
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
Majoritatea prietenilor mei nu au mașină, nu au timp și nu au chef de gesturi filantropice. Dar să revenim la exercițiul de admirație. R.P. Începusem să mă gândesc că plănuiți o sustragere... A.R. Nicidecum. Așadar, oameni pe care-i admir fără rezerve. Rog din suflet să nu fie perceput drept o formă de captatio benevolentiae sau ca o flaterie uleioasă, cum ar spune Radu Paraschivescu, faptul că-l admir de ani și ani de zile - nu din toată inima, ci
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
plănuiți o sustragere... A.R. Nicidecum. Așadar, oameni pe care-i admir fără rezerve. Rog din suflet să nu fie perceput drept o formă de captatio benevolentiae sau ca o flaterie uleioasă, cum ar spune Radu Paraschivescu, faptul că-l admir de ani și ani de zile - nu din toată inima, ci din toată mintea - pe domnul Andrei Pleșu, căruia i am spus de mai multe ori că este Zeus în Panteonul idolilor mei. R.P. Și care nu foarte de mult
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]