10,318 matches
-
Paul Cornel Chitic. Zilele acestea m-au mai liniștit, deși sînt înfricoșător de obosit psihic în continuare. Am revenit în munți, vreau să stau absolut liniștit, două săptămîni, preferînd doar să citesc și să umblu prin păduri. Am ajuns să adorm și-n timpul zilei, chiar după zece ore de somn nocturn. Am slăbit și-mi vîjîie memoria. Marasmul la care-am ajuns trebuie învins. Nu mai pot înainta altfel. După 15 am de gînd să plec în Sud, cu Adrian
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
pentru că niciodată n-am știut să-nvăț sistematic. Acum, însă, sigur și pentru că filistinul acela de director și-a dat completamente în petic, de aici o stare depresivă perpetuă. Nu știu tu cum ești, dar eu nu pot nici să adorm noaptea dacă cineva mă jignește în halul ăsta și fără nici un motiv serios. Motivul poate fi totuși neputința-le, incultura în care zac, apărîndu-și condiția de intelectuali într-un unic mod: au terminat o facultate. Mi-e greață. Trebuie, din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
Aurel Borca, 21 aprilie 1983 Bună, dragul meu! Sînt acasă, e cald, e verde, mă odihnesc, mă simt bine după examenele acelea, T. e puțin bolnavă (îi va trece!), citesc Knut Hamsun, scriu scrisori, nu-mi pasă de prea multe, adorm uneori, am liniște. De fiecare dată cînd mă-ntorc aici sînt mișcat de bunătatea voastră, de prietenia voastră și poate că mie mi se-ntîmplă așa fiindcă n-aș putea supraviețui fără siguranța prieteniei cu anumiți oameni. Tot "cînt" despre cît
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
de a da cel puțin două dintre ele în toamnă, ceea ce, desigur, n-ar fi deloc o plăcere. Văd eu ce mai fac. Mă obosește tot mai mult filistinismul Borcăi. Și cred că sînt prea obosit de singurătatea în care adorm și mă trezesc. Ar fi mai ușor de suportat dacă n-ar avea atîta imaginație... Am fost cîteva zile la P. Neamț, invitat la niște "colocvii teatrale", ocazie cu care am văzut și patru piese. Mi-a priit! Era și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
venit pe lume prea devreme. Consider că e o frumusețe de copil și sunt sfâșiată între mila mea pentru Sitta și încântarea mea față de mica ființă. Am fost într-un permanent du-te-vino între cei doi. La început, întrucât Sitta fusese adormită, ea nici nu știa că a născut un fiu. În momentul în care am putut să plec de lângă ea, m-am dus la Carol și, în întuneric, ne-am îmbrățișat în tăcere, iar eu am plâns puțin pe umărul său
Jurnalul regelui Mihai I de România : Reconstituit după acte şi documente contemporane Vol. 1. : 1921-1940 by Traian D. LAZĂR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101020_a_102312]
-
și ascultând cu simplitate și bunăvoință păsurile țăranilor”. Seara, la lumina unui foc haiducesc, Mihai a asistat la o „șezătoare cu parfum arhaic”, cu sunete de bucium, cântece din frunze, „jocuri săltărețe cu strigături haiducești”. La miezul nopții, „Voievodul a adormit într-o casă țărănească cu parfum de busuioc și iasomie, împodobită pretutindeni cu mândre velințe de Muscel”. Dimineața, Voievodul a asistat la slujba religioasă, oficiată în biserica de la Corbi, după care s-a urcat în mașina, pe care o conducea
Jurnalul regelui Mihai I de România : Reconstituit după acte şi documente contemporane Vol. 1. : 1921-1940 by Traian D. LAZĂR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101020_a_102312]
-
la orele nouă dimineața, prințul moștenitor Mihai al României, în vârstă aproape de nouăsprezece ani, este trezit de telefonul care sună. Prințul se odihnea în camera sa din Casa Nouă, o vilă a regelui Carol, în apropierea Palatului Regal din București. Adormit încă, răspunde la telefon. Cel care sunase, un aghiotant de la Palat, îi cere prințului să se trezească fără întârziere: «Majestatea voastră este chemată la orele zece în Sala Tronului, pentru a depune jurământul de încoronare». Prințul Mihai a răspuns cu
Jurnalul regelui Mihai I de România : Reconstituit după acte şi documente contemporane Vol. 1. : 1921-1940 by Traian D. LAZĂR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101020_a_102312]
-
întâmplă că în câteva dimineți mama să-i observe culegând mere din livada noastră. Pentru ei devenise un obicei. Livada noastră s-a transformat într-un fel de sursă de aprovizionare cu mere pentru copii. Odată, fiind duminică, copiii au adormit mai târziu, așa că mama, Garafina, s-a gândit la copiii ei și s-a hotărât să vină dânsa după mere. Îndrăzneala de data asta era cam mare. A venit până sub ferestrele dormitorului și nu se mai mulțumea cu ce
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
strâns unul lângă altul și se încălzeau la razele binefăcătoare ale atotputernicului zilei. Văzând că nu fug nicăieri și că nu trebuie păziți, m-am așezat pe iarba moale și deasă, moleșită de căldură. După o vreme pesemne c-am adormit. Două prietene, Maria lui Iliuță și Valeria Veronei au venit la mama să mă ceară, să vin cu ele la scăldat. Mama luată cu treburi, a uitat de mine. Și-a amintit că m-a trimis cu mieii, dar nu
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
tata. Am crezut în "moroi" cât am stat în Costișa. Mai ales că toate fetițele îmi povesteau fel de fel de bazaconii cu fantome și "moroi", cu "glasul" morților, cu "masa de spiritism", încât, în fiecare noapte căutam să nu adorm cu fața în sus, ca să nu am coșmaruri. De multe ori, mințeam că mă doare capul, ca s-o trimită pe Oltea la dugheană... ea n-avea frică de cimitir. Nu credea că morții au ora lor, când ies din
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
sa, Valeria, care tocmai născuse și alăpta). Ce mai sugea laptele din sticlă, Joica mea! Se îneca, nu alta! I-am periat apoi părul cu o perie moale de haine, i-am pus niște paie de ovăz așternut și a adormit. Între timp, mama a dat foc în cuptorul mare din bucătărie, a pus bucățile de carne în tăvile de pâine și când jarul s-a potolit le-a dat la copt. Ce mai sfârâia carnea! Cu cât auzeam mai bine
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
vedere. N-au vrut însă să se retragă, motivând că încă nu le este somn. Atmosfera cu muncă, glumă și poveste s-a încins și râsetele se auzeau până în uliță. Eu, de oboseală, fiind și cea mai mică muncitoare, am adormit în pănușile moi. Nu mai știu ce a fost! Am visat ceva sau am avut un coșmar, c-am sărit deodată drept în picioare și-am început să cânt "A ruginit frunza de vii...", așa cum îl interpretam la școală, fiind
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
întrebări... rămâneau fără răspuns. Ce le puteam spune! Priveam pe geam cum Oltea s-a încumetat să "regularizeze" apa din ogradă. Șanțurile pline nu mai absorbeau nici o picătură de apă. Râpa din marginea livezii era plină, până la refuz. Obosită, am adormit buștean. A doua zi, mi-am dat seama că totul a fost ca un vis, în care puterea divină (sau norocul) ne-a surâs. Moara din sat Pe râul Suceava, cam la mijlocul Costișei, Ion Apăvăloaie, împreună cu familia sa, au ridicat
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
nu îngăduiau în ruptul capului să se întoarcă fără făină. Boierii făceau aceste lucruri, în speranța, că vor scăpa de unele slugi, ce le păreau "nepotrivite" pentru ei. Se mai spunea că, uneori, morarii obosiți după ore întregi de măcinat, adormeau lângă coșurile cu făină. În toiul nopții, șobolanii, atrași de mirosul făinii proaspete, veneau și-și potoleau poftele. Dorind însă și ceva "carne", nu se sfiiau să le roadă morarilor urechile. Unuia, cică i-a ros și vârful nasului. Sătenii
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
apoi jucării și alte bunătăți. Pe drum, Dimi m-a întrebat: De ce ai cheltuit atâția bani pentru mine? Pentru că te iubesc foarte mult și am crezut că nu voi mai apuca să te mai văd, fiind foarte bolnavă... Înainte de a adormi am râs, ne-am jucat, improvizând câte ceva, apoi, obosită fiind, m-am culcat. El și-a aprins veioza apucându-se de citit una dintre cărțile cumpărate de mine pe care și-o dorea de multă vreme. Era o carte cu
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
valoarea lui sentimentală. După ce ne-a îmbrățișat a plâns, spunând că îi place familia noastră, admirându-mi copiii și respectându-mă pe mine. M-a impresionat mult această dragoste venită de la un om ce trăiește pe „planeta” numită Japonia. Am adormit cu greu... fiind răscolită de tot ceea ce s-a întâmplat în seara aceasta. Asakusa-Narita Vineri, 05. 09. 2008 Ne-am trezit în zori, am servit cafeaua fierbinte, iar în holul hotelului ne-am luat „la revedere” de la Dimi, care trebuia
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
adevărat că n-am văzut un alt pustnic la această vârstă, nouăzeci și trei de ani, să aibă o atât de mare râvnă și să trăiască În atâta sărăcie cu noblețe duhovnicească. Peste puțin timp am aflat că Bătrânul Trifon adormise. Am mers Îndată la coliba lui și l-am văzut acoperit acolo, În colțul lui, În cuibul lui, nu cu păturile lui zdrențuite, ci cu puțin pământ, cu care se acoperă și mai marii lumii, cei care mai Înainte se
BISERICILE DIN SATUL FRENCIUGI, COMUNA DRĂGUŞENI, JUDEŢUL IAŞI by COSTIN CLIT, IONUŢ ALEXANDRU FIGHER () [Corola-publishinghouse/Memoirs/392_a_1315]
-
M-am așezat sub un brad și m-am rugat la Sfinții Apostoli, care și ei au fost călători, să-mi trimită altă pâine și alt vin, Înainte de a muri de foame și de sete prin pustietățile astea. și-am adormit, stăpâne, de foame și de frig, și de tulburare. Nu știu cât am dormit. Tocmai mă trezisem și chibzuiam Încotro s-o apuc, când m-au prins oamenii Măriei Tale, stăpâne. — Vorbești mult și spui puțin, viclene, răspunse cavalerul. Mărturisește adevărul, până
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
tăm, la marginea pădurii din preajma mânăstirii. Avem acolo un oaspete de Întâmpinat. — Aha, continuă celălalt ironic, deci n-are rost să-i mai ostenim pe bieții călugări. Vezi că pricepi până și tu? Hugo râse scurt, mai căscă o dată și adormi. Așadar, aș teptau pe cineva, Își făcu socoteala Simeon. și se fereau să fie văzuți de călugări, deci puneau la cale o treabă necurată. Cineva urma să fie prins sau ucis, de asta trimisese Eglord banda lui de ticăloși. Nu
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
-i mai bine așa“, gândi Conrad. „Astă seară va fi atât de ocupat cu vasalii noștri, Încât n-o să mai aibă timp să se mânie.“ El, Conrad, Îi va povesti totul Înainte de culcare. Bertold o să urle de furie, dar va adormi curând din cauza oboselii, mai ales că a doua zi va trebui să aibă capul limpede. „Mâine, când ne așteaptă pe toți o zi primejdioasă... La urma urmei, poate că-i mai bine să nu-i spun nimic deocamdată. De ce să
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
Justifică, ușor jenat, aspectul sărăcăcios al încăperii: "Adevărul este că omul se poate mulțumi cu foarte puțin. Avem atâtea lucruri inutile în case”. Ne-a promis că ne va aduce pâine proaspătă, și s-a ținut de cuvânt. Noaptea, nu adormisem încă, a intrat în camera aceea mare și ne căuta dezorientat. Ne-a oferit o sacoșă plină cu colaci și pâine, care ne-au prins tare bine. Era evident: prin noi, el evada din monotonia existenței de acolo, măcar pentru
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]
-
binevoitori, ne-au dat o cameră la etaj, iar bicicletele au "dormit" într-un hambar. Obosiți, n-am mai plecat nicăieri în acea zi, deși planificasem să ajungem la Arbore. Amabilă, gazda ne-a servit cu lapte și ouă. Am adormit devreme în acea seară! A doua zi dimineață am ajuns la Arbore, localitate pe care voiam demult - din copilărie - s-o văd, stimulat de piesele de teatru ale lui Delavrancea. Și am avut ce vedea, chiar lăsând deoparte biserica vestită
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]
-
către casa unui pădurar, la poalele muntelui, care ne-a primit bucuros. Calm, ne-a povestit, pe când noi făceam fețe-fețe, că niște urși îi devastaseră grădina, și că, printre altele, el făcuse armata la Roman. După ce ne-am instalat, am adormit, ca după un drum ca acela! Dimineață, fatalitate: turna cu găleata! Era un moment de cumpănă fiindcă se intunecase, semn de vreme rea. Pe ploaie, deși aveam niște pelerine cu glugi, ne-ar fi fost tare greu pe biciclete. Soluția
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]
-
groaznicele închisori comuniste. Am împins cu grijă ușa camerei și am tras cu urechea. Mama și frații mei dormeau duși. M-am strecurat cu grijă la spatele fratelui meu Radu, am tras un colț de cuvertură peste mine și am adormit. 3. MILITARII La început, am crezut că, din cauza loviturii de la picior, m-am îmbolnăvit și aiurez, am halucinații. Dar lucrurile nu se petreceau în imaginația mea, ci aievea. Aproape de ora trei dimineața, un grup de patru bărbați a intrat în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
hai, nu mai plânge! Du-te la copiii tăi, du-te, du-te! Pâinea și telemeaua de oaie ne-au întremat. Am băut din sticlele umplute de Mircea și, sub privirile ocrotitoare ale mamei și ale Sfintei Fecioare Maria, am adormit. Lipitu-s-a sufletul meu de Tine și pe mine m-a sprijinit dreapta Ta. (Psalm 62) În ghereta frânarului de pe platforma din față a vagonului nostru, Neamțul, înarmat cu pistolul-mitralieră, moțăia "vigilent" cu arma între picioare, supraveghind cu strășnicie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]