13,008 matches
-
locuitori. - mileniul I î. Hr. - locuire din perioada Hallstattiană, descoperită arheologic în punctul ,Cetate’’. - sec. II î. Hr. - sec. I d. Hr. - așezare dacică fortificată, tip ,promonturiu barat’’, descoperită arheologic în punctul ,Cetate’’. - Sec. II-III d. Hr. - urme materiale și monede romane descoperite arheologic - 1369 - apare în documente ,Varadi’’ - sec. XIV - construită biserica ortodoxă, la limita punctului ,Cetate’’ - sec. XIV-XV - aparține Comitatului și Arhidiaconatului Hunedoara - 1387 - Marcu și Blasius de Varadia - 1427 - WARADYA - 1479 - ,Waradya castellum’’ - centru de domeniu cu 46 de sate - 1483
Vărădia de Mureș, Arad () [Corola-website/Science/300311_a_301640]
-
vechi al localității, pe românește, este "Glogovăț", derivat, potrivit legendei, din "Glogov", numele unui haiduc care a trăit în acest ținut în secolul al XVIII-lea. Prima atestare documentară a localității datează abia din 1752, însă, pe teritoriul ei, săpăturile arheologice au scos la iveală vestigii importante, semne ale unor locuiri foarte vechi. O așezare datată în secolul al V-lea, o alta din secolele XI - XII și morminte din secolele IX - XI au fost găsite în locul numit astăzi "La Movile
Vladimirescu, Arad () [Corola-website/Science/300312_a_301641]
-
în spectrul economic al așezării. Investiții mari s-au înregistrat în domeniul construcțiilor și mai ales al construcțiilor de locuințe. Localitatea Vladimirescu este atractivă atât prin valea Mureșului și prin serviciile oferite de unitățile de profil, cât și prin vestigiile arheologice. În centrul satului, în locul numit "La Bisericuță", se află ruinele unei mănăstiri romanice, atestată documentar în secolul al XIII-lea cu numele "Bizere". Din această mănăstire benedictină veche se mai păstrează doar ruinele bisericii, care a fost o bazilică romanică
Vladimirescu, Arad () [Corola-website/Science/300312_a_301641]
-
arheologia nu poate descoperi nume decât prin intermediul inscripțiilor. Așa numita "Piatră a lui Arthur" descoperită în 1998 între ruinele de la Castelul Tintagel din Cornwall, o așezare importantă din Britania post-romană, a creat pentru scurt timp senzație. Nu există alte dovezi arheologice pentru Arthur. Mai multe persoane reale din istorie au fost propuse ca reprezentând baza istorică a legendei arthuriene, de la Lucius Artorius Castus, un ofițer roman din Britania secolului al II-ea la împărați romani uzurpatori ca Magnus Maximus și conducători britoni
Regele Arthur () [Corola-website/Science/301522_a_302851]
-
a dăruit satul Mojeștii cu tot cu venitul produs de acesta. La 1554, Alexandru Lăpușneanu a renovat mănăstirea complet. Mănăstirea Bistrița este inclusă în "Lista monumentelor istorice din România", având codul de clasificare . Mănăstirea Bistrița are o foarte mare valoare istorică și arheologică. Este zidită în stil bizantin, bogat ornată, având ușa de la intrare păstrată din momentul construirii fiind lucrată cu multă artă. Se remarcă icoana Sfintei Ana, mama Maicii Domnului. După tradiție, această icoană a fost dată ca „dar de patron” Doamnei
Mănăstirea Bistrița (județul Neamț) () [Corola-website/Science/301504_a_302833]
-
a trecut la județul Neamț; tot atunci, comunei i s-a alipit satul Tețcani de la comuna Mircești, iar satul Pildești a fost transferat comunei Cordun. Singurul obiectiv din comuna Gherăești inclus în lista monumentelor istorice din județul Neamț este situl arheologic de „la Biserică” din satul Gherăești, sit ce cuprinde urmele unei așezări din secolele al II-lea-I î.e.n. și ale unei necropole din secolele al XV-lea-al XVIII-lea. Înainte de 1990, în Gherăești s-a practicat cu succes
Comuna Gherăești, Neamț () [Corola-website/Science/301534_a_302863]
-
Este prima dintre cele trei epoci și este împărțită în trei perioade: Aceste trei perioade au și ele, la rândul lor, alte subdiviziuni, însă, în realitate, succesiunea fazelor a variat considerabil de la o regiune la alta și de la o cultură arheologică la alta. Uneltele din piatră erau fabricate dintr-o varietate de tipuri de piatră. Spre exemplu, silexul era prelucrat pentru a fi folosită ca unealtă de tăiat sau pentru arme, iar bazaltul și gresia erau folosite, spre exemplu, pentru măcinat
Epoca de piatră () [Corola-website/Science/301526_a_302855]
-
este cel mai des asociată cu a oamenilor ce trăiau în acea perioadă, lucru nu întotdeauna corect.. În unele filme, jocuri și desene animate, precum familia Flinstone, oamenii din epoca pietrei sunt înfățișați coexistând cu dinozaurii, lucru neconfirmat de descoperirile arheologice, și respins de majoritatea covârșitoare a comunității științifice.
Epoca de piatră () [Corola-website/Science/301526_a_302855]
-
(cunoscută și ca teoria kurganelor, modelul kurganelor) este una dintre teoriile privind originile indo-europene, potrivit căreia oamenii aparținând unei culturi arheologice numite „cultura kurganelor” (din care făceau parte sau și culturile precedente) localizată în stepa nord-pontică au fost, cel mai probabil, vorbitorii limbii proto-indo-europene. Termenul este derivat din cuvântul turco-tătar "kurgan" ("курган") și corespunde cuvintelor românești "gorgan" sau "tumul" (), o movilă
Ipoteza kurgană () [Corola-website/Science/301531_a_302860]
-
cu ocru (morminte cu fosă sau puț), existentă cu circa 3000 ani î.Hr.. Mobilitatea culturii gorganelor a facilitat expansiunea ei în întreaga regiune corespunzătoare culturii Iamna. Ei îi sunt atribuite domesticirea calului și, mai târziu, utilizarea carului primitiv. Prima evidență arheologică a domesticirii calului provine din din nordul Mării de Azov, Ucraina, și ar corespunde nucleului unei culturi PIE sau proto-PIE din mileniul al V-lea î.Hr... Cel mai vechi car (cca. 2000 ani î.Hr.) a fost descoperit în apropierea
Ipoteza kurgană () [Corola-website/Science/301531_a_302860]
-
protogrecilor spre Peninsula Balcanică și a culturii nomade indo-iraniene, spre est, în jurul anului 2500 î.Hr. Imposibilitatea lui J. P. Mallory de a demonstra migrarea indo-europeană spre vest a fost citată de lingvistul Kortland ca argument pentru a conchide că evidențele arheologice sunt inutile dincolo de ceea ce poate fi motivat dintr-un punct de vedere lingvistic. Începând din 1990 noi evidențe arheologice provenind din culturile preistorice din nord-estul Europei au ridicat noi întrebări privind influența și expansiunea culturii gorganelor spre vest. Migrațiile paneuropene
Ipoteza kurgană () [Corola-website/Science/301531_a_302860]
-
Mallory de a demonstra migrarea indo-europeană spre vest a fost citată de lingvistul Kortland ca argument pentru a conchide că evidențele arheologice sunt inutile dincolo de ceea ce poate fi motivat dintr-un punct de vedere lingvistic. Începând din 1990 noi evidențe arheologice provenind din culturile preistorice din nord-estul Europei au ridicat noi întrebări privind influența și expansiunea culturii gorganelor spre vest. Migrațiile paneuropene și procesul de „kurganizare”, în special a nu ar fi fost atât de importante pe cât le considera experta în
Ipoteza kurgană () [Corola-website/Science/301531_a_302860]
-
preistorie Marija Gimbutas. Modelul unei „culturi a gorganelor ” postulează existența de asemănări culturale între variate culturi din stepele nord-pontice și de la Caspică în calcolitic și epoca bronzului (mileniile V-III î.Hr.) pentru a justifica identificarea acestei culturi ca o cultură arheologică unică sau un orizont cultural unitar. Construirea gorganelor eponime este doar un factor luat în considerare pe lângă alții. Ca întotdeauna, în procesul de grupare al culturilor arheologice linia de separare între o cultură și alta nu poate fi trasată cu
Ipoteza kurgană () [Corola-website/Science/301531_a_302860]
-
mileniile V-III î.Hr.) pentru a justifica identificarea acestei culturi ca o cultură arheologică unică sau un orizont cultural unitar. Construirea gorganelor eponime este doar un factor luat în considerare pe lângă alții. Ca întotdeauna, în procesul de grupare al culturilor arheologice linia de separare între o cultură și alta nu poate fi trasată cu precizie și poate fi disputată. Culturi ce fac parte din grupul culturii gorganelor: Această cultură, ce constituie ea singură, un orizont cultural variat, a avut ca areal
Ipoteza kurgană () [Corola-website/Science/301531_a_302860]
-
stepelor de la mările Neagră și Caspică între jumătatea mileniului IV și mileniul III î.Hr. Marija Gimbutas a definit și introdus termenul de „cultură a gorganelor” în 1956 cu intenția de a introduce un „termen generic” ce voia să combine orizonturile arheologice ale culturilor Srednîi Stog, Iamna și a ceramicii cordate (existente între mileniile IV și III în multe regiuni din estul și nordul Europei. În jurul anului 1980 a devenit clar că complexul funerar al - - descris de Marija Gimbutas trebuie considerat separat
Ipoteza kurgană () [Corola-website/Science/301531_a_302860]
-
Până și toponimul de Băiuț este de proveniență latină (de la baie, prin analogie intrarea în mină se considera tot o baie, datorită temperaturii ridicate a mediului umed și închis) Pentru perioada secolelor VI - XII (e.n) toate dovezile și argumentele arheologice, etnografice, numismatice, toponimice, epigrafice și logice, precum și contactul direct cu marile migrații ale unor populații din primul mileniu al e.n pledează pentru existența și continuitatea românilor în bazinul minier Maramureș, în zona depresionară Lăpuș. Deși este atestată documentar în
Băiuț, Maramureș () [Corola-website/Science/301565_a_302894]
-
Muzeul Național al Banatului este un muzeu din Timișoara cu sediul central în Castelul Huniade. A fost înființat în 1872, sub numele de "Societatea de Istorie și Arheologie". Adăpostește cea mai importantă colecție de obiecte arheologice din Banat. La parter, găzduiește Sanctuarul Neolitic de la Parța, un monument unic în Europa. Muzeul cuprinde Secția de istorie, Secția de Arheologie, Secția de Șiințele Naturii și Laboratorul Zonal de Restaurare. În anul 2016 a devenit Muzeul Național al Banatului
Muzeul Banatului () [Corola-website/Science/301546_a_302875]
-
o mare parte a obiectelor din colecțiile personale noului muzeu. Primele obiecte de patrimoniu care au intrat în inventarul său au fost depozitate la început într-o încăpere din Palatul Episcopiei de Cenad. Obiectele muzeului au provenit din donații, descoperiri arheologice întâmplătoare și achiziții. În anul 1876, cu sprijinul prefectului comitatului Timiș, Ormós Zsigmond Societatea de Istorie și Arheologie din Banat a primit două încăperi în Casa Wellaner, pe stada Lonovics, sediu al muzeului până în perioada interbelică. Deschiderea oficială a Muzeului
Muzeul Banatului () [Corola-website/Science/301546_a_302875]
-
secolului XIX, muzeul avea următoarele colecții: de arheologie și istorie veche, pinacotecă, științele naturii, bibliotecă și arhivă. În 1892 s-a decis constituirea unei secții de artă decorativă. Anul 1893 a însemnat pentru secția de istorie momentul declanșării unor săpături arheologice de specialitate, ce au continuat de-a lungul deceniilor următoare. În anul 1896 Muzeul Banatului a participat la expoziția universală de la Budapesta cu mai multe obiecte, câștigând o medalie de bronz și o diplomă de mulțumire. O activitate importantă în vederea
Muzeul Banatului () [Corola-website/Science/301546_a_302875]
-
spațiului. Cu toate aceste greutăți muzeul și-a sporit colecțiile, un rol important în bunul mers al instituției avându-l Joachim Miloia, Dionisie Linția, Aurel Ciupe, Marius Moga. Au fost cercetate bisericile de lemn din Banat, au avut loc săptămâni arheologice organizate științific (coordonate de către reputatul istoric Constantin Daicoviciu), s-au îmbogățit colecțiile de naturale și de artă prin intrarea în patrimoniul lor a unor piese foarte rare. În același timp Muzeul Banatului a participat la o serie de expoziții organizate
Muzeul Banatului () [Corola-website/Science/301546_a_302875]
-
sunt structurate pe domeniile: Constituirea în 1872 a Societății de Istorie și Arheologie din Banat marchează începuturile Muzeului Banatului. Printre scopurile de atunci ale Societății consemnăm cercetarea trecutului istoric, înființarea unui muzeu de istorie și arheologie și inițierea unor săpături arheologice. Primele obiecte muzeale provin din donații, descoperiri arheologice întâmplătoare și achiziții. Se cuvine să amintim marea donație de antichități din 1873 a generalului Anton Scudier constând în mai multe monumente epigrafice și sculpturale romane și feudale, provenind de la Titel (astăzi
Muzeul Banatului () [Corola-website/Science/301546_a_302875]
-
Societății de Istorie și Arheologie din Banat marchează începuturile Muzeului Banatului. Printre scopurile de atunci ale Societății consemnăm cercetarea trecutului istoric, înființarea unui muzeu de istorie și arheologie și inițierea unor săpături arheologice. Primele obiecte muzeale provin din donații, descoperiri arheologice întâmplătoare și achiziții. Se cuvine să amintim marea donație de antichități din 1873 a generalului Anton Scudier constând în mai multe monumente epigrafice și sculpturale romane și feudale, provenind de la Titel (astăzi Iugoslavia). Monumente romane au fost aduse și din
Muzeul Banatului () [Corola-website/Science/301546_a_302875]
-
au fost aduse și din Banat (Caransebeș, Orșova etc.). De-a lungul timpului, în patrimoniul muzeului au intrat, prin donații sau achiziții, colecții valoroase: Ormós, Pongracz, Cesnola etc. În 1877 are loc deschiderea oficială a muzeului pentru public. Numărul pieselor arheologice crește an de an; acest proces ia o mai mare amploare o dată cu declanșarea unor săpături arheologice sistematice (1893), ajungându-se în 1916 la peste 17.000 de obiecte. Revigorarea cercetărilor arheologice se petrece abia după al doilea război mondial, în
Muzeul Banatului () [Corola-website/Science/301546_a_302875]
-
au intrat, prin donații sau achiziții, colecții valoroase: Ormós, Pongracz, Cesnola etc. În 1877 are loc deschiderea oficială a muzeului pentru public. Numărul pieselor arheologice crește an de an; acest proces ia o mai mare amploare o dată cu declanșarea unor săpături arheologice sistematice (1893), ajungându-se în 1916 la peste 17.000 de obiecte. Revigorarea cercetărilor arheologice se petrece abia după al doilea război mondial, în special în anii '60, prin săpăturile întreprinse de specialiștii Muzeului Banatului. Menționăm cercetările de la Tibiscum, Cruceni
Muzeul Banatului () [Corola-website/Science/301546_a_302875]
-
loc deschiderea oficială a muzeului pentru public. Numărul pieselor arheologice crește an de an; acest proces ia o mai mare amploare o dată cu declanșarea unor săpături arheologice sistematice (1893), ajungându-se în 1916 la peste 17.000 de obiecte. Revigorarea cercetărilor arheologice se petrece abia după al doilea război mondial, în special în anii '60, prin săpăturile întreprinse de specialiștii Muzeului Banatului. Menționăm cercetările de la Tibiscum, Cruceni, Bobda, Hodoni, Parța, Remetea Mare, Foeni. Astfel, numărul de obiecte arheologice a crescut vertiginos, ajungând
Muzeul Banatului () [Corola-website/Science/301546_a_302875]