10,418 matches
-
-mi foaia și șorțulețul. La vederea acelui dezastru m-am îngrozit. Am început să plâng în hohote. Printre suspine am reușit să spun: „Nu sunt bun de nimic; n-am să reușesc să scriu niciodată!“. Iar învățătoarea, pe un ton blând: „Nu te descuraja! Știi, înainte de a fi învățătoare am avut și eu năzdrăvăniile mele. Ai să vezi că vei învăța să scrii și tu“». Don Calabria spunea că își amintea perfect viața sa de la trei ani în sus. Ne povestea
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
de vis pentru acei copii care erau obișnuiți să hoinărească pe drumurile noroioase și pe străduțele murdare. Scenariul e variat și plin de culori: albastrul profund al lacului Garda, verdele palid al colinelor dulci înveșmântate de vii, griul estompat al blândului muntele Baldo, galbenul colorat al râului Adige. Aerul proaspăt care cobora jos de pe munți, murmurul șoptit al râului, cântecul voios al păsărelelor detensionează nervii, oxigenează plămânii și reîmprospătează sufletul. Cei 20 de copii s-au aranjat cât mai bine în
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
Verona. A dobândit diploma de maturitate clasică în Liceul de stat «Scipione Maffei», apoi a luat patenta de învățător. Fiind ultimul dintre copiii familiei sale, a fost alintat de toți. Și a meritat-o, pentru caracterul său dulce, generos și blând. În fiecare dimineață își făcea practicile sale de pietate în biserica din San Benedetto al Monte. Se reîntorcea bucuros și după prânz, pentru a se exercita cântând la armoniu. Nimeni nu a fost surprins când și-a manifestat în fața celor
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
regelui pe străzi, cu figura sa plăcută pe care sprîncenele stufoase și mustața groasă nu reușeau să o facă fioroasă. Curajul dovedit la Custozza și pe alte cîmpuri de bătălie și în urma atentatelor eșuate ("Acesta este neprevăzutul meseriei", spunea el blînd) sau trecerea pe la căpătîiul celor atinși de holeră la Neapole erau lucruri apreciate de public cu mîndrie și simpatie; dărnicia cu care făcea pomeni era cunoscută. Curtea dădea dineuri, baluri și petreceri la Quirinal, iar dacă suveranul, nu prea dotat
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
a cărui favoare pe lîngă sultan, care îi conferise puteri discreționare, ce ieșeau de sub controlul Marelui Vizir, îl neliniștea pe acesta din urmă în privința viitorului apropiat... Alături de guvernator se afla Muhirul (Mareșalul) care comanda un corp de armată fantomă: figură blîndă, a turcului bătrîn, cinstit și copilăros. Purtător al turbanului verde, avînd titlul de hagi pentru că mersese pînă la Mecca pe jos, construise pe banii săi o moschee în oraș și respecta cu strictețe regulile Coranului, a cărui lectură o asculta
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
de a dreptul război ori, mai exact, un șir de repetate bătălii, în cel mai bun caz, între generații, dacă nu între reviste, grupuri sau găști. Termenul „război al literaturii”, deși într-o accepție mai abstractă (ca să nu zic mai blândă, mai puțin fioroasă), l-am folosit și eu, mai întâi într-un interviu, publicat cu câțiva ani în urmă în Apostrof, apoi ca titlu al unui întreg volum de interviuri care a apărut în primăvara anului trecut la Editura ALL
Capitalism de cumetrie by Dumitru Țepeneag () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1891_a_3216]
-
nu poate fi niciodată determinată să renunțe la ele, perspectiva dihotomică conform căreia o persoană fie are deliruri, fie nu le are (studiile par să indice că este vorba mai curând de un continuum al stărilor delirante, de la cele mai blânde, la cele foarte acute), că delirurile nu sunt entități absolute, ci, mai curând, fenomene complexe, multidimensionale. Metodă paranoică (I) În primul Manifeste du surréalisme (1924), André Breton postula supremația minții asupra materiei și, printr-o interpretare liberă a teoriei freudiene
Paranoia: diacronie, sincronie, metodă by Remus Bejan, Bogdan C. S. Pîrvu () [Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
străzi asfaltate și de concedii de maternitate, ci și de informație. Asta înseamnă că, fără vina lor, ei au fost mult mai slabi și mai vulnerabili. aprilie 2003 Camera Deputaților copiază! Regulile pentru presă preluate recent de aleșii poporului sînt blînde față de cele impuse de FRF. Dintotdeauna, în România, fotbalul s-a aflat cu unul sau cu mai mulți pași înaintea societății. Cînd echipa națională era pe locul 7 în lume, economia națională și PIB-ul lîncezeau cu vreo 40 de
Raport de cornere. C`t se `ntinde plapuma Sportului? by Alin Buz\rin () [Corola-publishinghouse/Science/856_a_1764]
-
Nașu’. P.S. Diurna e suficientă, nu vă faceți griji. Această scrisoare n-a existat niciodată. A existat însă un președinte de Federație plecat două săptămîni din țară cu o echipă națională experimentală, care se pregătește pe o insulă cu climă blîndă. În timp ce Mircea Sandu se piaptănă în oglinda Mediteranei, țara arde. La Ligă e revoluție, nu se știe cine va face delegările arbitrilor pentru retur, iar gazonul pe care se va juca meciul cu Danemarca încă nu există. februarie 2003 Bărbații
Raport de cornere. C`t se `ntinde plapuma Sportului? by Alin Buz\rin () [Corola-publishinghouse/Science/856_a_1764]
-
mulțumesc mult, doamnă pupăză! Iartă-mă că am fost nepoliticos mai devreme. - Te iert, cu o singură condiție: să nu mai pleci niciodată de lângă mama ta. “Mama”, ce dulce cuvânt! E cicălitoare cu mulțimea ei de sfaturi. Dar e blândă și grijulie. Lângă dânsa e ferit și de colții lupului și de pușca vânătorului. Roxana recitește ce a scris. E mulțumită. Ar vrea ca din lucrarea ei , toți copiii să învețe că , pentru orice pui, de animal sau de om
Prieteni de poveste. Teme de vacanţă. Limba română, clasa I by Cecilia Romila () [Corola-publishinghouse/Science/91492_a_92303]
-
domniea, ca și fata ceea ce zice unui voinic: Fă-te tu a mă trage, și eu oi merge plîngînd". La usturătura cuvintelor se adaugă filozofia proverbelor, de astă dată mai ales din izvor popular: "Paza bună trece primejdia rea...; melul blând suge la două mume...; capul plecat nu-l prinde sabia"; "...și se potriveau amândoi acești boieri într-o fire, după cum se zice: calul râios găsește copaciul scorțos". Cronicarul își frânge mâinile de-a lungul letopisețului, văietîndu-se și creîndu-se pe sine
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
sfătuiește să ucidă, să jefuiască. Înțeleptul ar voi și împărăția cerului, gloria pământească părîndu-i-se șubredă. Acum scriitorul izbucnește într-o invocație furtunoasă a gloriilor apuse: Unde este Kyros și Cresos? Unde este Xerxes și Artaxerxes?" Iar Lumea îi răspunde cu blând sarcasm: "Să știi, că numai cu o feleagă de pânze învăliți, ca cum ar fi în cămeașa cea de mătasă învăscuți; și într-un sicriu așezați, ca în haina cea de purpură mohorâtă îmbrăcați; și în gropniță aruncați, ca în
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
chitie Care-n vârf e-mpodobită c-un bumb galbin de cristal. Fericit, el locuiește un măreț palat de vară Plin de monștri albi de fildeș și de jaduri prețioși. Mari lanterne transparente de o formă mult bizară Respînd noaptea raze blânde pe balauri fioroși. O deschisă galerie, unde-a soarelui lumină Se strecoară-n arabescuri prin păreții fini de lac, Prelungește colonada-i pe-o fantastică grădină Ce mirează flori de lotus în oglinda unui lac. Ochiul vesel întîlnește, pe colnice-nverzitoare
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
ceea lume; Prin locuri unde șerpii brilianturi fac din spume, Și zmeii fac palaturi de-argint cu turnuri dese Ca-n ele să ascundă frumoase-mpărătese. El trece prin poiene cu tufe aurite, În care se alungă șopârle smălțuite Și blânde păsărele ce cîntă-n cuibul cald, Având rubine pliscuri și ochii de smarald. Piesa de rezistență a culegerii este Pohod na Sybir, romanță intenționat monotonă și declamatorie în felul Grenadirilor lui Heine, de o compoziție savantă, în care fiece repetiție cade
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
iese de undeva din trestii sau din pădure, se lasă pradă gurii bărbatului și apoi amândoi cad toropiți, fascinați de o ritmică dinafară, căderi de raze, de ape, de flori: Pe genunchii mei ședea-vei, Singuratice izvoare, Vom fi singuri-singurei, Blânda batere de vânt. Iar în păr, înfiorate, Or să-ți cadă flori de tei... Vom visa un vis ferice, Îngîna-ne-vor c-un cânt Adormind de armonia Codrului bătut de gânduri, Flori de tei deasupra noastră Or să cadă rînduri-rînduri. Femeia
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
la o atitudine speculativă. Romanța ce se deschide așa de sentimental: S-a dus amorul, un amic Supus amândurora, Deci cânturilor mele zic Adio tuturora... culminează în constatarea filozofică a irealizării eroticii sublime pe pămînt: Era un vis misterios Și blând din cale-afară, Și prea era detot frumos De-au trebuit să piară. Altă romanță exprimă fatalitatea erotică atunci când luna de primăvară ocupă cerul: A noastre inimi își jurau Credința pe toți vecii, Când pe cărări se scuturau De floare liliecii
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
etnică. Oamenii sunt tăcuți, greu de urnit, încăpățînați în prejudecățile și obiceiurile lor, mai dezghețați în gândirea colectivă decât în cea individuală. Arhaitatea mișcărilor mai este îngreuiată de factorul rasial, căci de o parte stau nemții iar de alta românii, blânzi în raporturile personale, ironici într-ascuns și neclintiți în egoismul de nație. Mara admite greșeala Persidei, dar se indignează la ideea căsătoriei cu Națl: "- Lasă, draga mamii, că toate au să iasă bine. Are fiecare norocul lui. Au pățit-o
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
o estetică a instantaneului. Doar amintirile (Părintele Nil, Un Crăciun, De la șezătoare, Mogîldea) au un anume farmec simplu. Cu Un bătrân, schiță armonioasă, Vlahuță deschidea porțile nuvelisticei lui Brătescu-Voinești, bazate pe observarea mecanizării sufletului, d-l Peiu fiind un maniac blând, fixat, departe de chiotul lumii, la executarea unui cupeu-miniatură. Ca poet, Vlahuță copiază servil arhitectonica liricii lui Eminescu, însă cu totul superficial. Nu faptul de a fi retoric constituie o vină. Vlahuță e de fapt prozaic, jurnalistic. Poemul se preface
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
în spiritul rodenbachian, cu delicate efecte acustice: La Nürnberg, în vechiul castel, Steteam rezemat de-o fereastră, Privind cum se-mbracă sub el Orașul în negură-albastră. Și cum rămăsesem visând, Un clopot începe să sune Așa de duios și de blând De parcă o rugă ar spune... Și purpur plutea în fâșii Prin negura vînătă-a serii, Pe uliți străvechi și pustii, Robite de vraja tăcerii. El sună și alte-i răspund, Cântând ca argintul de clare, Și-odată s-aude din fund
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
Nu ți-am trimis buchete, stăpâna mea din vise, Ci numai de departe te-am urmărit adese, Iluminat de gânduri nespuse, nențelese... Setea euforică de a trăi e în continuarea liricii lui Macedonski, însă cu ondulații mai diafane, potrivite anemiei blânde a ftizicului: Privește!!... Cerul semănat cu stele - Chip purtător de zâmbet și de vise - Înseninează pământești abise, De mult ce caută cu drag la ele; Și toată fericirea lui senină O-ntipărește pe pământ și moare - Și iarăși lutul omenesc
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
murind se farmă pătând cuprinsul ca o rană. Și tot mai grea, mai tare crește naiva florilor urgie, Se-ntrec care de care parcă să-nvingă ori să moară-n luptă. În van trimite-un gând de pace un miros blând de iasomie Și flutură-n deșert în aer, ca un steag alb, o nalbă ruptă. Dăm și de serafimul mallarmean în chipul îngerului spunând o baladă: Sunt seri când murmurul furtunei e-așa de blând încît ai spune Că s-
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
venit în contact cu simbolismul, poeta a decolorat vechile imagini din epoca Semănătorului, dîndu-le o nuanță de vag. Adverbele, vorbele, pronumele, exclamațiile, scrise cu majusculă, devin personagii misterioase: Încotro, De unde, Ce va să fie, statornicul Este, tristul N-a fost, blândul Că n-a fost să fie, gingașul Noi. Se vorbește de ființe oculte, Ostașii luminii, Pasărea albastră, și se uzează (influență maeterlinckiană) de trinități fatidice și repetiții incantatorii: Și-a zis unul către doi Când au fost la masă, Și-
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
un laț de frânghie, Dumnezeu însă își manifestă supărarea în chip de piatră la ficat și părintele se întoarce la mânăstirea unde se consumă borș de cartofi necurățiți, în prada celei mai lirice dispoziții expiatorii. Plutește peste aceste nuvele râsul blând din Floricelele Sfântului Francisc, în care călugării fac, din inocență, isprăvi grotești. Scena în care Ghervasie, năpădit de jivinele înfometate (obligate de el să postească), le citește din predicile sfântului Doroftei e de un umor franciscan. În legendele asceților diavolul
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
goale, Pe întinderea albastră. N-ai pe cap decât un puf Unde-am mai văzut și când, Bălăior de lână moale. Eu mă uit din colț la el, În văpaia din fereastră Ce icoană florentină Cu un cerc de aur blând Pe un creștet de lumină? Copilul e o miniatură grotescă și cheală, în jurul căreia se strâng fluturii, un mamifer nechezător, care a avut însă aripi, un pui știrb cu scutece ude către care coboară totuși zmeii, în țipătul cocoșilor, și
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
aplică un puternic hieratism bizantinizant. Tineri goi și fecioare albe trec în procesiuni, sălbăticiunile migrează apocaliptic spre orașe: Din depărtate sălbăticii cu stele mari doar căprioare vor pătrunde în orașe să pască iarba din cenușă. Cerbi cu ochii uriași și blânzi intra-vor în bisericile vechi cu porțile deschise - uitîndu-se mirați în jur. Plugurile înseși sunt niște întraripate picate din spațiul extra-cosmic, de care se cuvine să te apropii cîntînd: Pe dealuri, unde te-ntorci, cu ciocuri înfipte-n ogor sănătos
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]