13,186 matches
-
lăsat, pentru a nu-i dezamăgi pe înaintașii mei. Când mă confrunt cu inerente greutăți îmi apar în minte predecesoarele mele care au suferit și trăit în demnitate și au dobândit respectul unanim în rândul comunității devenind aproape legendar la adresa bunicii și străbunicii mele. Mândria pe care o simt față de oamenii comunei Călugăreni nu pot să n-o plasez în cadrul natural unde se află amplasată în frumoasa noastră țară. Comuna Călugăreni de Prahova se află în zona Dealului Mare, limitrof cu
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
oamenii harnici, ajutători, primitori, meseriași buni, care nu se rușinau că sunt țărani și se dădeau la treabă, făceau agricultură, cu dragoste, n-am ce spune. Cât despre părinți, eram mici, cunosc puțin, dar parcă măicuța ne-a povestit că bunicii dânșii erau veniți de prin partea Bucovinei, din Banatul Sârbesc erau bunicii din bunicii lui Tăticuțu sau de la Apahida, din Ardeal, un sătuc de lângă Cluj, dar s-au stabilit aici. Cum s-or fi cunoscut tăicuțu cu măicuța nu știu
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
țărani și se dădeau la treabă, făceau agricultură, cu dragoste, n-am ce spune. Cât despre părinți, eram mici, cunosc puțin, dar parcă măicuța ne-a povestit că bunicii dânșii erau veniți de prin partea Bucovinei, din Banatul Sârbesc erau bunicii din bunicii lui Tăticuțu sau de la Apahida, din Ardeal, un sătuc de lângă Cluj, dar s-au stabilit aici. Cum s-or fi cunoscut tăicuțu cu măicuța nu știu, știu atât că mama mea era foarte deșteaptă și frumoasă, avea pe
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
se dădeau la treabă, făceau agricultură, cu dragoste, n-am ce spune. Cât despre părinți, eram mici, cunosc puțin, dar parcă măicuța ne-a povestit că bunicii dânșii erau veniți de prin partea Bucovinei, din Banatul Sârbesc erau bunicii din bunicii lui Tăticuțu sau de la Apahida, din Ardeal, un sătuc de lângă Cluj, dar s-au stabilit aici. Cum s-or fi cunoscut tăicuțu cu măicuța nu știu, știu atât că mama mea era foarte deșteaptă și frumoasă, avea pe atunci vreo
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
răbdătoare. Cu o anumită severitate. Dar, totodată, și cu înțelegere, cu o ascunsă bunătate, generate de o experiență de viață tristă, învolburată. Rămăsese văduvă la 27 de ani. Soțul ei, Vasile Lazăr lumea îi spunea în sat Vasile a Mărioarei -, bunicul meu, fusese luat în concentrare, în vara anului 1916. S-a dus. Și nu s-a mai întors. O lăsase cu trei fete, Verona, Floarea și Mălina. Cea mai mare avea 8 ani. Cea mijlocie 5 ani. Iar cea mică
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
Vitoria lui Pârlea, din capătul uliței... Vezi, tu, trei văduve, de pe-o singură uliță!... Din al doilea război mondial, nu-i pe ulița noastră nici o văduvă... dar, din primul, suntem trei... Și când l-ai văzut ultima oară pe bunicul Vasile Lazăr, atunci, la gară? o întreb eu. Nu!... Ultima dată l-am mai văzut și-am stat cu dânsul de vorbă, oleacă, în mare grabă, la început de toamnă, în același an... După ce țara intrase în vârtejul războiului și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
mine, apoi pe fete, pe fiecare și pe toate laolaltă și mi-a strigat din toată ființa, cu un glas sugrumat, udat cu lacrimi: Draga mea, ochii din cap! Și fetele!... Fetele!... Ce s-a întâmplat cu omul ei, cu bunicul meu, Vasile Lazăr, bunica a aflat mai târziu... Și mi-a relatat și mie, hăt târziu, de mai multe ori. După retragerea trupelor din Ardeal, după înfrângerea și izgonirea românilor din Oltenia, din Muntenia, din Capitală, în vara anului 1917
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
mai puțini de 17.000 de români și nemți, ale căror oseminte erau strânse în osuarul din Mausoleu. Târgușorul din apropiere, cu același nume, avea doar 12-14.000 de locuitori. La Mărăști, însă, acolo unde fusese rănit și luat prizonier bunicul, numărul celor căzuți era dublu, peste 34-35.000 de vieți omenești. Bunica a primit pentru jertfa "omului" ei 5 ha de pământ. O parte era foarte bun, pământ arabil, vatră de sat, pe Dealul Obrejii. Restul fânaț, în Pârloage și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
când ajungea la ogor, întâi și-ntâi se-apuca de plâns și de bocit, ca după mort. Apoi, făcea o cruce mare, spre răsărit și s-apuca de lucru. O surprindeai de multe ori vorbind încet, cu omul ei, cu bunicul meu, Vasile Lazăr, ca și când ar fi fost alături de dânsa: "Măi Vasile, fetele-s mari... Pe Verona, care-mplinește îndată 18 ani, am s-o mărit la toamnă, după un om tânăr și frumos, Cosatche Grecu, din Sasca Mare; e om
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
mei din delegație, Marius și Georgel, un colaborator al gazdei mele, Michael Romanoff, care mă invita la o excursie în împrejurimi. Acest Michael Romanoff care ședea pe Essinge Brogata 39, la nr. 11261, tot în Stockholm era de obârșie slavă. Bunicul său se trăgea din familia Romanovilor și avusese o funcție înaltă în conducerea ducatului Finlandei, până în 1917, la Helsinki. Când și în Finlanda, pe care Rusia o ocupase și anexase din 1809, s-a declanșat revoluția bolșevică, bunicul său a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
obârșie slavă. Bunicul său se trăgea din familia Romanovilor și avusese o funcție înaltă în conducerea ducatului Finlandei, până în 1917, la Helsinki. Când și în Finlanda, pe care Rusia o ocupase și anexase din 1809, s-a declanșat revoluția bolșevică, bunicul său a avut fericita inspirație să se refugieze în Suedia. Michael s-a născut la Stockholm. Are 30 de ani. Este institutor. Dar în aceste zile este în vacanță. Și, în plus, face la seral Facultatea de Științe Economice. Michael
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
o mare sumă de bani pentru operație. Mănăstirea zicea că n-avea suma asta. Și nu se grăbea s-o caute. Mi-a spus părintele care slujea aici. Tocmai câștigasem procesul meu pentru cele 30 de ha de pământ de la bunicul... M-am dus la stăreție. Le-am spus să mi-o dea mie, s-o duc la Tg. Mureș. Cunoșteam acolo un mare specialist. Fata a fost salvată... Nu-i bine că vorbesc eu despre mine, să credeți că-i
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
Siberia... Știți câți români avem în Siberia? Nu, nu pot să știu... Deși sunt profesor de istorie. Cred că la ora actuală mai există vreo jumătate de milion. Dar cu câți sunt și în cimitirele de-acolo, unde doarme și bunicul meu... s-ar fi putut face o republică autonomă de români, mai mare decât republica nistreană, dintre Bug și Nistru... 4 Înainte de-a intra în orașul Timișoara "șeriful" oprește puțin mașina la o parcare. Deschide portiera dinspre dânsul și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
Bug și Nistru... 4 Înainte de-a intra în orașul Timișoara "șeriful" oprește puțin mașina la o parcare. Deschide portiera dinspre dânsul și ne explică. Vedeți pământul de-aici? A fost al Gospodăriei de partid. 30 de ha erau ale bunicului meu, pe care-l chema ca și pe mine: Emilian Neda. Omul acesta a fost concentrat în cel de-al Doilea Război Mondial. A luptat în Basarabia. A luptat la Odessa. A ajuns până la Cotul Donului. A luptat apoi și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
întors teafăr. Dar tot în '45, spre toamnă, l-au luat rușii când au început să-i vâneze pe nemții din țară pe cei ce fuseseră membrii sau simpatizanții partidului nazist, dar și pe alții, cum a fost cazul cu bunicul meu. El era căsătorit cu o nemțoaică. Era bogătan. Acasă avea 30 ha de pământ. Avea tractor de arat. Batoză de treierat. Moară de măcinat. Un frate căzut la Stalingrad... L-au ridicat și pe el într-o noapte. A
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
bine. Mi-am făcut mie însumi o bucurie. Fiindcă în preajma mea roiesc și uneori mă urmăresc și oameni cu energie negativă... Și încă destui... Cum așa? Iaca, acei care mi-au acaparat cu hapca pământul pe care-l aveam de la bunicul și pe care îl țineau abuziv, iar mie în înțelegere cu cei de la Comisia proprietății îmi contestau dreptul de moștenire și mă purtau de la Ana la Caiafa și-mi ziceau ba că s-au pierdut registrele funciare, ba că nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
măicuța, pe care-ați văzut-o, Cecilia. Și spuneați c-ați fost în Siberia. Când și de ce? Pe vremea lui Gorbaciov. Când s-a promis marea cu sarea! Ce mi-am zis? Ian să încerc și să dau de mormântul bunicului meu. Și, m-am încumetat și-am plecat cu transsiberianul. Și-am reușit și-am găsit și satul în care lucrase bunicul. Dar în cimitir, caută acul în carul cu fân! Jumătate din cruci putreziseră. Cealaltă jumătate nimeni nu scriseseră
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
s-a promis marea cu sarea! Ce mi-am zis? Ian să încerc și să dau de mormântul bunicului meu. Și, m-am încumetat și-am plecat cu transsiberianul. Și-am reușit și-am găsit și satul în care lucrase bunicul. Dar în cimitir, caută acul în carul cu fân! Jumătate din cruci putreziseră. Cealaltă jumătate nimeni nu scriseseră nimic decât semnul crucii... Un moșneag de vreo 85 de ani, știrb tot, surd și gângav, a pretins că și-l amintește
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
de vreo 85 de ani, știrb tot, surd și gângav, a pretins că și-l amintește el, pe Emilian Neda. Și m-a dus să-mi arate o movilă și o cruce, pe care nu scria nimic... Și cu pământul bunicului, cum l-ați obținut? Hm...! Cu cât m-au tot amânat acești "baroni" locali, cum li se zice acum, cu cât m-au tot purtat pe drum, cu atât m-am înciudat mai tare. Și nu m-am lăsat până
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
a promovat clasa a VI-a și a trecut, cu succes, într-a VII-a, părinții i-au acordat drept "cadou" pentru rezultatele strălucite obținute la gimnaziu, o vacanță la bunica, la Telenești, în Basarabia. Toate rudele și, mai ales bunicii, abia așteptau să-l vadă. Și nu știau, nu pridideau cu ce să-i iasă și să-i șadă în întâmpinare, pregătindu-se cu nerăbdare, nevoie mare, să-l vadă, să-l îmbrățișeze. Revederea celor dragi, întâlnirea cu prietenii de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
Zitta era fericită și ea. Devenea bunică. Avea mai mult de lucru. Mergea mai rar în oraș. Stătea mai rar la taclale cu vecinele. Îl trimitea, în schimb, mai des la cumpărături pe Costel. Dar era mândru c-a devenit bunic și el. Cel de-al doilea eveniment la care Bițu s-a gândit mai puțin s-a întâmplat în vara lui 1964. După Declarația din aprilie, același an, a fost invitat la raion, lămurit și primit în partid. Faptul s-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
În oră. Parcă special o face. Să sperie lumea. - Nu-i de joacă cu ăștia, zic. Te sperie ce te sperie, până-ți zboară creierii. - Ba s-o fută pe mă-sa, face Carol. - Corect, zic. Ortansa râde: - Și pe bunică-sa. - Atențiune-atențiune! Comunicat! O voce de femeie spuse la megafonul stației ceva despre un miting la care să nu se ducă lumea, pentru că e pus la cale de teroriști. O diversiune și o capcană, așa că populația era prevenită, dat fiind
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
urmă Moldova... Lăsam în urmă locul copilăriei, unde mi-am hrănit foamea de visuri... aici, ca la un izvor cristalin am băut apa vie a tinereții fără bătrânețe, fără de moarte.... aici rămâneau școlile care neau luminat... unde ne sânt înmormântați bunicii și străbunicii.. aici, rămâneau teii, trandafirii și salcâmii.. aici... Mă trezii brusc din visare și mă uitai pe geam în întuneric... Trenul, când alerga orbește în bezna nopții, parcă fugărit de cineva din urmă, când abia se târa în noapte
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
gări neluminate, ori în câmp, că s-ar fi spus că nu vine de nicăieri și nu va ajunge niciodată undeva... „ Mărășești... stația Mărășești..!”, murmură cineva întuneric... Eu tresării la auzul acelui nume sfânt „Mărășești”... În minte venindu-mi vorbele bunicului meu, veteran din Primul război mondial, „... Românii, când citesc istoria bătăliilor de la Mărăști, Mărășești și Oituz... ar trebui, să o citească ca pe o rugăciune, iar când trec pe lângă aceste locuri, ar trebui să îngenuncheze!... Acolo, pământul e plin de
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
îi stăteau ca un ghimpe în inimă...”. „Calomniază... calomniază... că până la urmă tot se prinde ceva..!, acesta-i obsedantul lor crez. În ultima zi a anului 1947.. „ghimpele” a fost înlăturat.. Regele Mihai a fost izgonit de comuniști de pe tronul bunicului său, Ferdinand I, „Întregitorul”.. „Regele loial”. Astfel, calea spre distrugere a țării, prin așazise reforme, rămânea liberă... adică demolarea a tot ce era, cum numeau ei „vechi”. ... Spre sfârșitul lui ’47, se auzea că în munții Făgăraș, Vrancea și Neamțului
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]