10,800 matches
-
Leo) Leonard (chitară), Adrian (Adi) Vălușescu (clape) și Stelian Pavel (chitară bas). Urmează o nouă schimbare de componență și un nou album. Sandu Albiter (chitară), Mircea Crișan (voce, baterie), Nicușor Matei (clape) și Bob Coleșiu (chitară bas) lansează în 1994 „Călugărul Tibetan”, un disc cu 10 piese. După un album-remember în 1997, urmează o schimbare de nume și componență, astfel încât formația - de acum - Albiter Blues Company scoate în 1999 un album omonim, cu înregistrări live, făcute în timpul Festivalului de Jazz și
Grup '74 () [Corola-website/Science/309378_a_310707]
-
din masivul Muntele Mare, pe teritoriul comunelor Ocoliș și Poșaga (județul Albă), cu vârfuri muntoase înalte, sub formă de turle (Colțul Bleantului, Piatra Belii, Vârful Negrilii) și cu numeroase peșteri (Coșul Boului, Peșteră fără Fund, Peșteră Roșie, Peșteră Lungă, Peșteră Călugărului, Peșteră lui Filip, Peșteră Coltului Rotund etc). Rezervatia cuprinde „Șesul Craiului” situat pe un platou calcaros la pește 1350 m altitudine, în continuare pădurea de pe muntele Scărita, precum și spectaculoase abrupturi ce străjuiesc obârșiile Văii Belioara (afluent al Văii Poșăgii), cu
Șesul Craiului - Scărița-Belioara () [Corola-website/Science/309431_a_310760]
-
digurilor Fluviului Galben. O serie de grupuri de chinezi han s-au revoltat, inclusiv Turbanele Roșii în 1351. Turbanele Roșii s-au afiliat cu Lotusul Alb, o societate secretă budistă. Zhu Yuanzhang a fost un țăran fără nici un ban și călugăr budist care s-a alăturat Turbanelor Roșii în 1352, dar în curând a câștigat proeminență după ce s-a căsătorit cu fiica adoptivă a unui comandant rebel. În 1356, forțele rebele ale lui Zhu au capturat orașul Nanjing, care va fi
Dinastia Ming () [Corola-website/Science/309369_a_310698]
-
artei budiste, în timpul domniei sale fiind înfrumuțesate grotele de la Ajanta și construite unele noi, fabuloase, bogate în picturi și sculpturi, prezentând scene din viața lui Buddha sau ale altor divinități budiste. Curând, Ajanta a devenit un important centru monahal budist, însuși călugărul chinez Xuanzang ne informează într-una din lucrările sale că aici a trăit Dignaga, un celebru călugăr filozof, autor al unor tratate de logică din secolul al V-lea. Cu toate acestea, site-ul a intrat în impas odată cu declinul
Grotele Ajanta () [Corola-website/Science/310439_a_311768]
-
și sculpturi, prezentând scene din viața lui Buddha sau ale altor divinități budiste. Curând, Ajanta a devenit un important centru monahal budist, însuși călugărul chinez Xuanzang ne informează într-una din lucrările sale că aici a trăit Dignaga, un celebru călugăr filozof, autor al unor tratate de logică din secolul al V-lea. Cu toate acestea, site-ul a intrat în impas odată cu declinul budismului în India, în secolul VII fiind părăsit definitiv. În aprile 1819 trupele militare britanice din Madras
Grotele Ajanta () [Corola-website/Science/310439_a_311768]
-
dacă nu ar fi fost de acord cu el, iar el a zis că nu-și da cuvântul înapoi și ,iapa-i peste drum." Este prezentată istoria unui haiduc, Haralambie, ucis chiar de fratele său. Povestitorul este fiul lui Haralambie, călugărul Gherman. Rezumatul pe scurt: Gherman fusese crescut doar de mama, căci tatăl murise. După decesul mamei, acesta ajunge la mănăstirea Durăului și se călugărește. Călugărul Gherman frecvență periodic biserică "Sf. Haralambie" din Iași. Hramul acestui lăcaș de cult provenea de la
Hanu-Ancuței () [Corola-website/Science/310447_a_311776]
-
prezentată istoria unui haiduc, Haralambie, ucis chiar de fratele său. Povestitorul este fiul lui Haralambie, călugărul Gherman. Rezumatul pe scurt: Gherman fusese crescut doar de mama, căci tatăl murise. După decesul mamei, acesta ajunge la mănăstirea Durăului și se călugărește. Călugărul Gherman frecvență periodic biserică "Sf. Haralambie" din Iași. Hramul acestui lăcaș de cult provenea de la numele unui arnăut, Haralambie, care devenise haiduc. Pentru a-l pedepsi, Vodă Ipsilanti trimite chiar pe fratele acestuia, Gheorghie Leondari (care era comandant al gărzii
Hanu-Ancuței () [Corola-website/Science/310447_a_311776]
-
auzise și ea această povestire de la mama ei și îl recunoaște în persoana orbului pe Constantin. Iapa Lui Vodă - Ancuța(cea tânără), Comisul Ioniță, boierul(Vodă Sturdza), moș Leonte, Ancuța(mama Ancuței tinere), Neculai Isac, calul lui Comisul Ioniță Haralambie - Călugărul Gherman, Haralambie Leondari, Gheorghe Leondari, Vodă Constantin Ipsilanti Balaurul - Boierul Năstasă Bolomir, Irinuța, Moș Leonte Fântână dintre plopi - Neculai Isac, Marga, Comisul Ioniță, Ancuța cea tânără, Bătrânul Hasanache și cei doi țigani Cealaltă Ancuța - comisul Ioniță, Ienache coropcarul, Ancuța cealaltă
Hanu-Ancuței () [Corola-website/Science/310447_a_311776]
-
mai vechi timpuri, dovadă fiind descoperirile arheologice ale prof. univ. dr. docent Dumitru Berciu ce aparțin culturii Gumelnița (neoliticul târziu). Prima mențiune documentară despre orașul Găești datează din 19 iulie 1498 de pe timpul lui Radu cel Mare, fiul lui Vlad Călugărul, care „întărește ocina Găeștilor mânăstirii Râncaciovului”. Despre evoluția economică și administrativă a orașului Găești nu există documente suficiente. Explicația e simplă: nefiind fapte de seamă, demne de a fi înregistrate prin zapisuri domnești sau în documentele oficiale ale administrației de
Găești () [Corola-website/Science/297029_a_298358]
-
1 km formate din nisipuri, viituri și chiar argile depozitate fiind folosite în cea mai mare parte ca teren arabil. Prima mențiune documentară despre orașul Găești datează din 19 iulie 1498, de pe timpul lui Radu cel Mare, fiul lui Vlad Călugărul, care ""întărește ocina Găeștiului mânăstirii Râncaciovului"". După 67 de ani (mai precis la 4 ianuarie 1565), se dă din București un alt document de către Petru Voevod ""domn a toată țara Ungro-Vlahiei, fiul lui Mircea Voevod, prin care parte de nord
Găești () [Corola-website/Science/297029_a_298358]
-
anului 1172, după moartea regelui Ștefan al III al Ungariei, soțul Anei a urcat pe tronul Ungariei ca "regele Béla al III-lea", s-au mutat în Ungaria. În anul 1179 a ctitorit Mănăstirea cisterciană de la Igriș, abație-filială a mănăstirii călugărilor cistercieni de la Pontigny. Împreună cu regele Bela, a avut șase copii: Ana a murit în 1184, la vârsta de 30 de ani, și a fost înmormântată în orașul Székesfehérvár. În anul 1848, mormântul ei a fost desfăcut, iar rămășițele pământești ale
Ana de Châtillon () [Corola-website/Science/305024_a_306353]
-
fossilium" , denumiri sinonime fiind "Petrefakt" și "Pietrificări", nefiind clar diferențiat acest termen de "minerale" "artefakte" considerate frecvent "concrețiuni de minerale" fără a face legătura cu originea lor biologică.Primul face această diferențiere și arată originea biologică (viețuitoare) a fosilelor este călugărul Nicolaus Steno și combate "teoria de jocuri ale naturii". Știința care se ocupă cu studiul fosilelor este paleontologia.Unele forme de Amonit din grupa nautiloidelor sunt considerate ca "forme aberante" în încercarea de clasificare a fosilelor în: Disciplina care se
Fosilă () [Corola-website/Science/305025_a_306354]
-
la Nazianz, ca fiu al episcopului cu același nume al acestui oraș din Asia Mică. A făcut multe călătorii pentru a se instrui și o vreme l-a urmat în singurătate pe prietenul său, Sf. Vasile cel Mare. A devenit călugăr, apoi a fost sfințit preot (cca. 360), apoi episcop de Sasima (372) și a devenit, pentru scurt timp, arhiepiscop al Constantinopolului (din 379). Dar din cauza grupărilor rivale care sfâșiau Biserica sa, din anul 383 s-a retras la Nazianz, unde
Grigore de Nazianz () [Corola-website/Science/305040_a_306369]
-
și români. În privința religiei, familia regală burgunda nu era nici arianista, nici catolică. Regii erau arieni, iar soțiile lor erau catolice. Hilperic I, fondatorul regatului de la Lyon, era arian și s-a căsătorit cu o catolică. I-a protejat pe călugării din Jură și s-a împrietenit cu episcopul de Lyon. Gundobald, nepotul de frate al lui Hilperic și conducător asociat, s-a purtat că un roman, fiind comandant de rang superior în Italia și moștenitorul patricianului Ricimer. Gundobald a așezat
Migrația popoarelor () [Corola-website/Science/305010_a_306339]
-
își are rădăcinile în textele bisericești slavone scrise în perioada cnezatului din Kiev. O dată cu ascensiunea Moscovei în secolul al XIV-lea începe dezvoltarea unei literaturi naționale ruse. Începuturile unei tradiții literare rusești coincid cu activitatea misionară a călugărilor Kiril și Metodiu în secolul al X-lea, care au creștinat popoarele slave din răsăritul Europei și au introdus limba veche slavă în scrierile bisericești. Prin creștinarea slavilor a pătruns și influența culturii bizantine. În limba slavă veche s-au
Literatura rusă () [Corola-website/Science/305066_a_306395]
-
cu tema luptelor împotriva cavalerilor teutoni. La mijlocul secolului al XIII-lea cea mai mare parte a teritoriilor rusești era sub ocupația tătarilor "Hoardei de Aur", iar timp de două secole producția literară stagnează. Din aceast timp se poate menționa povestea călugărului Sofronie ""Zadonscina"" (cca. 1393), în care se descrie victoria prințului moscovit Dimitrie Donskoi asupra tătarilor (1380). În secolul al XV-lea, Moscova avansează ca metropolă culturală. Apar scrieri hagiografice și compilații ale unor cronici mai vechi, precum și o culegere de
Literatura rusă () [Corola-website/Science/305066_a_306395]
-
numai 65 ani. După o scurtă perioadă în care scaunul arhiepiscopal de București a fost vacant, arhidieceza fiind condusă de către vicarul capitular Joseph Baud, papa Pius al X-lea l-a numit arhiepiscop, la 16 septembrie 1905, pe Raymund Netzhammer, călugăr benedictin, pe atunci canonic onorific de București și rector al Colegiului Pontifical Grec din Roma. Inițial a refuzat, cunoscând problemele religioase din România, dar papa l-a convins să dea ascultare. La 5 noiembrie 1905 a fost consacrat episcop în
Raymund Netzhammer () [Corola-website/Science/305070_a_306399]
-
Roma, Angelicum. Este în această perioadă (1902) când, după un misterios discernământ, pentru a fi „și mai ortodox” face profesiunea de credință catolică spre stupoarea mamei sale care rămâne până la moarte contrară deciziei fiului său. Dorea să devină preot sau călugăr, însă Papa Pius al X-lea l-a sfătuit să renunțe la idee, măcar pentru o perioadă, și să se dedice apostolatului ca laic. Și-a desfășurat activitatea extraordinară în toată lumea, la București, Roma, Paris, Congo, Tokyo, Sidney, Buenos Aires... Mai
Vladimir Ghika () [Corola-website/Science/305068_a_306397]
-
importante, rezultând una dintre cele mai bune traduceri. Chiar dacă la ora aceasta nu s-au păstrat originale, ci transcrieri, rezultatul a fost remarcabil. Viața monahală avea, în mod tradițional pentru armeni, un anume specific: nu oricine era destinat să devină călugăr, ci numai cei proveniți din mediile înstărite. Aceștia aveau misiunea specială de a scrie, de a studia în folosul comunității, toți călugării armeni fiind totodată și preoți. În România s-au păstrat două mănăstiri care au aparținut armenilor, în Suceava
Biserica Apostolică Armeană () [Corola-website/Science/305110_a_306439]
-
remarcabil. Viața monahală avea, în mod tradițional pentru armeni, un anume specific: nu oricine era destinat să devină călugăr, ci numai cei proveniți din mediile înstărite. Aceștia aveau misiunea specială de a scrie, de a studia în folosul comunității, toți călugării armeni fiind totodată și preoți. În România s-au păstrat două mănăstiri care au aparținut armenilor, în Suceava: Mănăstirea Zamca și Mănăstirea Hagigadar. Actualmente, mai există în lume foarte puțini călugări armeni, o comunitate fiind cea de la Ierusalim care slujește
Biserica Apostolică Armeană () [Corola-website/Science/305110_a_306439]
-
a scrie, de a studia în folosul comunității, toți călugării armeni fiind totodată și preoți. În România s-au păstrat două mănăstiri care au aparținut armenilor, în Suceava: Mănăstirea Zamca și Mănăstirea Hagigadar. Actualmente, mai există în lume foarte puțini călugări armeni, o comunitate fiind cea de la Ierusalim care slujește la locurile sfinte alături de celelalte confesiuni. Armenii au dat foarte multe personalități de seamă pentru istoria României: Ioan Vodă cel Cumplit (numit și Ioan Vodă Armeanul), Manuc Bei (cel care a
Biserica Apostolică Armeană () [Corola-website/Science/305110_a_306439]
-
Chișinău - Bălti. În partea de nord, în raza comunei, se găsește fabrică de zahar a raionului Fălești, care funcționează datorită culturii de sfecla din regiune. Prin partea de asfințit a satului, trece drumul Sculeni-Fălesti și satul se mărginește cu satul Călugăr. În componență comunei se mai află două sate: Sărată Nouă și Hitrești, situate peste drumul spre Fălești, care se numeste Șleah. Comună are circa 4500 de ha de pămînt arabil, cu următoarele denumiri de locuri : Valea Șleahului, Humăria, Cînipiștele, Sîngeră
Sărata Veche, Fălești () [Corola-website/Science/305171_a_306500]
-
anul 1940 autoritățile sovietice au fixat 1 881 de locuitori în Cuizăuca. Războiul, foametea și deportările au micșorat numărul populației. În apropierea satului Cuizăuca, în inima pădurii se află Mănăstirea "Sfîntul Vasile cel Mare". Mănăstirea a fost fondată de cîțiva călugări în anul 1999 pe ruinele unei tabere pionierești. La început, mănăstirea purta hramul Cuviosului Efrem Sirul și a lui Antim Ivireanul. Ulterior călugării s-au risipit prin lume, iar actualmente obștea mănăstirească este formată din patru măicuțe și un părinte
Cuizăuca, Rezina () [Corola-website/Science/305197_a_306526]
-
Cuizăuca, în inima pădurii se află Mănăstirea "Sfîntul Vasile cel Mare". Mănăstirea a fost fondată de cîțiva călugări în anul 1999 pe ruinele unei tabere pionierești. La început, mănăstirea purta hramul Cuviosului Efrem Sirul și a lui Antim Ivireanul. Ulterior călugării s-au risipit prin lume, iar actualmente obștea mănăstirească este formată din patru măicuțe și un părinte duhovnic, care se află la Cuizăuca din 2002. Conform datelor de arhivă, cu circa 300 de ani în urmă pe acel loc exista
Cuizăuca, Rezina () [Corola-website/Science/305197_a_306526]
-
Gojdu a fost un luptător neobosit pentru drepturile românilor din Transilvania și Ungaria. Casa în care s-a născut mai poate fi văzută și astăzi în Oradea, lângă Biserica cu Lună. Studiile preuniversitare le-a făcut la liceul romano-catolic al călugărilor premonstratensi din Oradea (în prezent Colegiul Național Mihai Eminescu din Oradea). Studiile universitare le-a făcut la Academia de Drept din Oradea (1820-1821), la Academia de Drept din Pojon (1821-1822), iar mai apoi la Budapesta (1822-1824). Diploma de avocat a
Emanoil Gojdu () [Corola-website/Science/305992_a_307321]