10,875 matches
-
prin brânză)” - îi spunea frățiorului mai mic cu doar doi ani, ce a murit la numai 5 anișori. Față de familia domnului învățător Gh. Simionescu a avut o stimă și un respect deosebit. De câte ori venea acasă îi vizita și aveau lungi conversații pe diferite teme; aceste sentimente erau reciproce căci Ghiță se remarcase prin seriozitatea cu care-și pregătea lecțiile, dar și prin vocea deosebită pe care o avea. Terminând 5 clase primare, în toamna anului 1934 se înscrie și urmează cursurile
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
-mă cu directorul meu spiritual, părintele profesor Dr. Eugen Popa, i-am comunicat cele spuse de părintele Matei Ghiuzan, la care dânsul mi-a răspuns, aproximativ așa: „Un astfel de gând nu trebuie respins cu ușurință”...Atâta tot! Întâlnirile și conversațiile mele care au continuat cu frații franciscani au început să cuprindă, tot mai mult, și această problemă. Astfel, încet-încet, am ajuns nu fără oscilări și frământări sufletești, până în februarie 1982, când m-am dus la Părintele Provincial Gheorghe Patrașcu, la
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
Înspăimântați de o societate prea deocheată, am trecut îndată de cealaltă parte, dar aici am picat peste o societate heterogenă, care mi-l răpi pe Mihai pentru un anumit timp. Eu mi-am făcut gimnastica... Între timp, Mihai își terminase conversația și mă căuta prin ștrand. Eu, la rândul meu, am făcut un înconjur și, dintr odată, i-am căzut în spate. L-am strâns cu putere în brațe. A rămas puțin surprins. Ne-am întins pe gazon și am stat
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
constatat că este un bun înotător, așa că am traversat lacurile în lung și în lat. După plecarea ta am fost și pe la tine, însă am găsit-o pe maică-ta în pat, aproape dormind, așa că am avut doar o scurtă conversație prin fereastră. Mihai s-a întors negru și cu nasul cojit. Am avut din cauza emotivității sale și câteva zile agitate. Totul însă s-a liniștit și se va sfârși definitiv în chipul cel mai fericit prin plecarea noastră la munte
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
în el, dar totodată - o fermitate care ținea de absolut. 6 martie 1953 Stalin a murit oficial ieri la orele nouă seara... Oamenii sunt liberați din închisori... Mesaj și noutăți din partea lui Grégoire de Saint Thomas și a prietenului meu. Conversație cu Giglio și cu Monseniorul „la gura sobei“. Același gând de muncă și studiu pe tărâm cultural și artistic ne străbate... Giglio puțin obosit, dar optimist. 8 martie 1953 Principalele mele defecte: mitomania și lipsa de sinceritate față de mine însumi
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
de indiferență. Îmi regăsesc inima arzătoare și neliniștită, care este singurul lucru care îmi dă liniște și seninătate. În acest timp din urmă lucrul cel mai remarcabil a fost șederea Infantelui la mine, acest Infante atât de drag... Apoi - acea conversație cu Mihai în care a făcut analiza sănătății mele din toate punctele de vedere, analiză care m-a fascinat prin justețea ei, iar pe deasupra m-a și flatat... și, în sfârșit, această a doua ediție manuscrisă a acelor Contes de la
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
și un alt coleg student din Brazilia suntem diferiți și încearcă cu orice preț să ne agreseze, să ne umilească. În aburul gras al bucătăriei, viața și regulile de supraviețuire extrem de dure se manifestă altfel, nici o legătură cu egalitarismul și conversația aseptică de la universitate. Ceea ce spune multe despre naivitatea și ipocrizia mediului universitar occidental, rupt total (cel puțin în eșaloanele superioare) de realitatea vieții. (Pasaj adăugat ulterior: L-am întâlnit pe Arif cu totul și cu totul întâmplător în primăvara anului
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
spatele decoltat prin ferestruica prin care mi se livrează farfuriile murdare. La sfârșit, duminică dimineață spre prânz, patronul, un italian care a făcut avere în Caraibe, servește întregii echipe șampanie. Suntem toți atât de obosiți, încât nici măcar nu putem face conversație. Ora 4.30, dimineața de sâmbătă. O prostituată de lux este aruncată în apă de doi bărbați beți cu care petrecuse noaptea pe iaht. Cei doi se înscriu în categoria bancher sau trader de petrol, diamante sau metale rare, îmbrăcați
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
Se aud vocile sparte, distruse de cafea-filtru, ale celor de la dispecerat. Zeroo opt unu cheamă Zeroo opt doi, se audeee? Crucea este ridicată din asfalt și aburcată iarăși pe umăr. Richard își face în sfârșit apariția. Simte nevoia să facă conversație politicoasă, începem să discutăm despre vreme. Într-adevăr, îi răspund, pare a fi mult mai răcoare, poate vom avea și șansa unei ploi de vară spre seară. 22 august 2000 Exclamația unei femei obișnuite, într-un tramvai și mai obișnuit
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
conținut total diferit. "Français: grammaire et conversation. Jean"; urma un număr de telefon. Tare mi-ar plăcea să-l cunosc într-o bună zi pe acest Jean ce-și câștigă pâinea pe seama străinilor de aici, dându-le cu lingurița gramatică, conversație și, bănuiesc, sfaturi de viață, profesionale etc. (Pasaj adăugat ulterior, decembrie 2008: orașul București este împânzit de afișe format A4, mizerabil tipărite, pe care stă scris cu litere mari: CUMPĂR PĂR, cantinate mare, lungime X centimetri, numai în data de
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
dolofană, cam pe la 50 de ani, cerșește demn, "cu ziarul", după propriile spuse. De fapt, vinde contra un euro un ziar special editat pentru sans abris și speră să pescuiască moneda necesară pentru a împrumuta un cărucior din depozit. Facem conversație înainte și după ce recuperez căruciorul de cumpărături. Îmi spune că este din Timișoara, îi dau ceva mărunțiș pe care nu-l refuză. Mă întreabă de nenumărate ori de ce nu am mașină, uitându-se lung ba la mine, ba la bicicleta
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
cartea și să încep și eu "cu ziarele, în trei luni garantat îți cumperi mașină". Dar le coup de théâtre survine când un mulatru atletic (pe care l-am remarcat anterior în magazin datorită superbei blonde care-l însoțea) ascultă conversația noastră despre reușita automobilistică și ne întreabă cu un accent cântat, delicios: "Sounteți roumani? Si mamica mia este roumanca de Bucarest". Tăcere, zâmbete politicoase din direcția mea și a conaționalei din Timișoara. Gentil, franco-românul întinde moneda de un euro scoasă
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
Mongin, director al revistei Esprit și alții la fel de prestigioși ca nume și operă, dar pe care din păcate nu-i cunosc. Câteva observații punctuale, luate pe viu: indiferent de nivel și de inteligență, intelectualii sunt de o ferocitate extremă în conversație. Dincolo de politețea ipocrit-necesară à la francaise, la un moment dat simt nevoia să-și arate colții, pe care-i înfig unul în ceafa celuilalt până când unul dintre ei cedează, spunând spășit: "Nu sunt tocmai ce numim un specialist în domeniu
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
urmări atent o emisiune imbecilă de divertisment pe TV5, singurul post care poate fi privit aici în Canada nu are publicitatea care confiscă tot programul, ca în cazul celorlalte canale. Emisiunea este una tipic franțuzească, cu mult public, multe culori, conversație superficială bazată pe sentimente nobile și, ceea ce le conferă le French touch, un amestec greu de găsit în altă parte de starlete, vedete și, uneori, intelectuali de înaltă clasă prezenți în studio fie în căutarea gloriei, fie cu ideea iluzorie
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
imensă îi obstrucționează câmpul vizual, panglici și lanțuri nichelate dau nota finală. Se oprește și schimbă câteva fraze cu alți trei africani care tăiau frunza la câini prin zonă. Aceștia din urmă îl sorb din priviri, plini de admirație. Din conversația lor, animată cu unduiri diverse de mâini și de șale, nu prind decât finalul, rostit cu un accent inconfundabil: Je veux chercher Moustapha. O canadiancă de origine rusă (o frumusețe excepțională, brunetă) din Toronto este aleasă Miss World 2005. Știrea
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
renunțat - sau a fost făcut să re nunțe - după vreo două luni, pentru că spunea că mă mișcam ca o ciubotă. Nici unul dintre ei nu era pro fesor propriu-zis, nu avea metodă. Dar toți mă năuceau cu exerciții și cu diverse conversații à la Cântăreața cheală în limbile respective. Domnul Peters, englezul, era cel mai drăguț dintre toți și-mi povestea multe despre aventurile lui londoneze. Domnul Jakobson îmi desena peisaje foarte frumoase în albumul meu de amintiri. Și toți citeau împreună cu
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
contabilul; m-am dus cu ei precizându-le că nu-mi este foame, dar nu pot să nu-i însoțesc la ultimul nostru prânz; mi-am înghițit bine limba ca să nu discut despre mine, le-am urmărit cât de cât conversația, tot despre discuția de la Goskino, mâncau cu oarecare oboseală, ca după o trudă care cere în primul rând un somn bun, nu aveam loc cu ale mele. După ultimul papanaș, Vali întrebă chelnerul dacă îmi pot da hrană rece la
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
în siniștrii ani ’80, cea mai cool manifestare anticomunistă. Mai aveam de partea noastră tinerețea și frumusețea. În mizeria de atunci, lucrurile astea străluceau. Îți dădeau demnitate. Îmbrăcată în frumusețea și tinerețea ta, nimic nu te putea atinge. Mai erau conversațiile noastre nesfârșite despre cărți, într-un fel în care băieții nu știau s-o facă. Dar asta e altă poveste. Iulia Popovici Născută în 1979 la Suceava. Jurnalist cultural și critic de teatru. Trăiește și lucrează la București. Absolventă a
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
la șosea, fazani braconați și porci tăiați pe ascuns, riguros împărțiți pe jumătate între făptași. Laptele la pungă și pâinea neagră rotundă, doar la Suceava, în vacanță (la Focșani nu existau), cumpărate cu pile de la magazinul Arini, intervenții și nenumărate conversații despre copii, borșuri și zarzavaturi. Fragi cu smântână și mămăligă. Gem de prune cu smântână și mămăligă. Dar și scaunele de bucătărie cu gaură, o parte a mecanismului cu care toată familia depăna lână, deșirând fuste, veste și pulovere vechi
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
băiat, să am șurubel și să mă cheme Felix. În orice caz, în creierul mamei, sufocat de un cheag de sânge coagulat, numai această călătorie ar fi avut puteri miraculoase împotriva bolii. Sus-numitul Romică nu apărea niciodată în persoană. Toate conversațiile cu el aveau loc la telefon și asta întotdeauna în fața mamei. Am uitat să precizez că, din cauza cheagului de sânge, creierul său nu putea procesa informația auzită. Adică de auzit, auzea foarte bine, dar nu înțelegea nimic. Oricât de nebunesc
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
că, din cauza cheagului de sânge, creierul său nu putea procesa informația auzită. Adică de auzit, auzea foarte bine, dar nu înțelegea nimic. Oricât de nebunesc și exagerat ar părea, comunicam prin scris. Casa era plină de carnețele ce păstrau urma conversațiilor noastre. Pe atunci, abia scrijeleam propoziții scurte, cu litere de tipar, referindu-mă la rutina de zi cu zi: „De ce țipi?“. Sau unele rumegări filosofice de genul „De ce m-ai făcut?“. La astfel de întrebări mama se prefăcea că nu
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
așa ceva pentru ca o relație, orice relație oricât de solidă, să se năruie. Eu atunci nu eram conștient și nu înțelegeam ce se întâmplă; eu căutam s-o văd mereu, ea întorcea capul după mine, dar când încercam să leg o conversație, mă refuza. Și asta era doar începutul. La un moment dat s-a pus problema să se cumpere licența de fabricație a unui casetofon de la polonezi, aparat care ulterior s-a produs sub numele de ,,Star”. În acest scop a
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]
-
Nu ne spuneam mare lucru. Cum eu țineam mîinile în buzunare, tipa m-a ajutat zicîn du-mi că i-e frig. Am luat-o, ușurat, pe după umeri. și, cum asta însemna deja foarte mult, am încetat și bruma de conversație de pînă atunci. Călcam cu grijă să-mi potrivesc pasul cu ea (era destul de greu, fiindcă tipa avea, normal, pasul mai mic, și din cînd în cînd ajungeam în contratimp - lucru destul de neplăcut !) ; în timpul ăsta, mă gîndeam că va trebui
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
fi decât o reminiscență (ce strălucită!) din Gottfried Keller... Boileau, Racine, Corneille, Molière nu și-au făcut nici un scrupul în alegerea materialului din care și-au construit capodoperele. Toți suntem plagiatori, observă Anatole France, atingând aceste lucruri într-o scânteietoare conversație, pe care Nicolas Ségur o reconstituie în lucrarea cunoscută "Conversations avec Anatole France..."). Căci nu e cu putință să enunțăm o singură idee mare și luminoasă, nici să ne imaginăm un lucru durabil, fără a fura pe cineva, cu sau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
și adresa, încurajându-mă să îmi prezint singur prin telefon activitatea expozițională, pentru că meritam după spusele lui să fiu prezent în această lucrare. I-am ascultat sfatul și am fost ultimul care a trimis dosarul ce conținea cv- ul, după conversația pe care am purtat-o la telefon într-o seară cu Mihai Vintilă, cel care s-a ocupat de tot ce a reprezentat editarea acestui dicționar. Nu ne cunoșteam decât din diferitele materiale de specialitate sau de pe simezele diferitelor expoziții
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]