9,572 matches
-
putusem afla, că el va pune în discursul său chestiunea formării guvernelor din ultimul timp. Nu l-am crezut, însă, atât de nestăpânit, încât să se exprime în forma și tonul în care s-a exprimat. Explicația trebuie căutată în disperarea unor partizani, care, veniți din provincie, au descris lui Gh. Brătianu, în culori foarte negre persecuțiile la care sunt supuși de autoritățile guvernamentale [...] Ion Sân-Georgiu. 14 decembrie 1934 Sire, [...] se observă la Dinu Brătianu o schimbare de front. El nu
by GABRIELA GRUBER [Corola-publishinghouse/Science/943_a_2451]
-
mai am; fie ce-o fi» - iată ce ne spun aceste însemnări, oricît s-a lepădat Dostoievski de ele în nota de subsol. Niciodată, la nici un scriitor rus «cuvîntul» său nu a răsunat cu atîta lipsă de speranță, cu atîta disperare. Tocmai prin aceasta se explică și nemaiauzita cutezanță (contele Tolstoi ar fi spus „neobrăzare“ - doar se exprimă așa despre Nietzsche) cu care Dostoievski își permite să scuipe pe cele mai scumpe și mai sfinte sentimente omenești“2. În ce ne
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
o așteptau: infanteristul tânăr cu falca smulsă, a cărui limbă atârna peste pansamentele murdare, altul - fără ochi, fără chip... Dar, mai ales aceia, din ce în ce mai numeroși, care-și pierduseră brațele și picioarele - trunchiurile oribile fără membre, priviri orbite de durere și disperare. Da, îndeosebi ochii aceia sfâșiau vălul delicat al viselor ei. Alcătuiau constelații ce scânteiau în întuneric, o urmăreau peste tot, îi vorbeau în tăcere. Într-o noapte (coloane nesfârșite de tancuri traversau orașul), somnul i-a fost mai ușor ca
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
era vorba de un vânat foarte prețuit de gastronomi. O mâncare aleasă, savuroasă, rară, dar nimic mai mult. Degeaba repetam ca altădată: „Potârnichi și ortolani”, vraja care îmi umplea plămânii cu vântul sărat de la Cherbourg se risipise. Și, cu o disperare ezitantă, am murmurat încet de tot, numai pentru mine, deschizând larg ochii în întuneric: - Așadar, deja mi-am trăit o parte din viață! De atunci încolo, vorbeam fără să ne spunem nimic. Am văzut instalându-se între noi paravanul cuvintelor
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
-și pantalonii până la genunchi, a intrat în apă, dând la o parte tulpinile lungi ale trestiilor. A împins mătasea broaștei și s-a spălat pe față îndelung, scoțând gemete de plăcere, care puteau fi luate, de departe, drept strigăte de disperare. Era o zi mare în viața ei. În seara aceea de iunie, pentru prima oară în viață, avea să se dăruiască unuia dintre tinerii ei prieteni, unuia dintre dansatorii care țopăiau pe platoul de pe Muntele de bucire. Era mai degrabă
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
și Nabokov. Din partea mea, era vorba de o mistificare literară pur și simplu. Căci cărțile acelea fuseseră scrise direct în franceză și refuzate de editori: eram „un rus ciudat care se apucase să scrie în franceză”. Într-un gest de disperare, inventasem atunci un traducător și trimisesem manuscrisul ca tradus din rusă. Fusese acceptat, publicat și salutat pentru calitatea traducerii. Îmi spuneam, mai întâi cu amărăciune, mai târziu cu un zâmbet, că blestemul meu franco-rus era mereu prezent. Numai că, dacă
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
cititorul de astăzi, care îl înțelege eventual, când se referă la om, în sensul de „evlavios” sau, în sensul tehnic al hagiografiei ortodoxe, „sfânt care nu a fost martirizat”. De bună seama, traducerea cu „sfânt” a fost o soluție de disperare, pentru că în text hósios e precedat de sinonimul sau, díkaios. Considerăm totuși că ar trebui căutat mai degrabă un sinonim al lui „drept” și propunem, pentru Ap 16,5, „nepărtinitor”, întrucât toate celelalte sinonime („just”, „echitabil”, „corect”) sunt total nepotrivite
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
În momente de mare anxietate, ele reprezintă ocazii dramatice, create de crize provocate de natură sau de societate, când o persoană este total deschisă pentru a primi anumite Învățăminte. Tensiunea este amplificată de ritual, iar rezolvarea situației este căutată cu disperare” (B. Myerhoff, 1982, p. 113). Aceste condiții excepționale facilitează transmiterea și consacrarea moștenirii culturale, afirmarea unității grupului și menținerea structurilor de putere (statuturi, ierarhii, roluri sociale). În consecință, aceste rituri consacră structura socială, transmițând „un mesaj despre ordine și predictabilitate
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
deosebirea referențialității. Între Caragiale și Eugen Ionescu, de pildă, există o deosebire atitudinală. Ionescu a creat deliberat "un absurd rizibil și înfricoșător totodată". El dilată "limitele posibilului" la maximum, pentru a crea "un univers absurd, terifiant, de nesuportat, ca și disperarea din care provine". Prin revers, Caragiale extrage absurdul din realitatea extralingvistică. Prin reiterare și detașata obiectivitate ce-i ascunde "amărăciunea și dezgustul", el atribuie banalității exagerată importanță, spre a-i contura, în final, absurda insignifianță. Un absurd care constata André
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
pharmakosului"21 printr-o pedeapsă gravă, constând în rușinarea publică. La același regim sunt supuse și infracțiunile contrare, de scufundare în automatism, în conformism rigid, de rutinare și fixație în scheme perimate, sancțiunea comicului fiind în acest caz una a disperării, manifestată în forme aberante, paroxistice, antiestetice. Cu sau fără observarea distincțiilor precizate, comună tuturor definițiilor date comicului este importanța acordată ideii de contrast, a contradicției structurate pe o schemă ascendentă, descendentă sau nerezolvată 22, a cărei sesizare bruscă declanșează, ulterior
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
existența sa literară este foarte instabilă datorită unei evoluții în dublu sens: căderea comicului în tragic și convertirea tragicului în comic. Absurdul, fatalitatea existenței, nonsensul, rutinarea exasperantă pot converti comicul în tragic, pot face cu ușurință translația de la veselie la disperare și durere amară. Conceptul modern de ,,farsă tragică" pus în circulație de Eugen Ionescu, dar identificabil în opera unei părți importante a scriitorilor afiliați avangardei postbelice, sensibili la spectacolul angoasant al lumii aflată într-o stare de criză a valorilor
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
Atitudinea critică de negare și refuz subversiv a unei ordini universale, percepută dureros ca antagonică și injustă, este întemeiată pe o concepție filosofică ale cărei extremități temporale sunt stoicismul epocii romane, ca punct de reper al metodei de temperare a disperării prin deviații comice și existențialismul modern. Rezolvarea estetică a comicului filosofic de această factură se realizează prin tehnica distanțării comice. Privind lumea ca pe un spectacol, "multe drame se vor transforma în comedie"63, pentru că neangajarea, neimplicarea, obiectivitatea nu pot
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
a umanului, noncomunicarea este percepută, astfel, paradoxal, prin comic. Nu este vorba, însă, de comicul de factură tradițională, declanșator al râsului vesel, plin de voioșie, ci de un comic al absurdului, asociabil pe de o parte acelui râs crispat al disperării, înghețat prin intuirea sau manifestarea angoasei și, pe de altă parte, deriziunii. Unei deriziuni duse la extrem, pentru că dramaturgul avangardei postbelice susține că doar prin paroxisme și excese poate fi demascată criza aspectelor fundamentale care definesc umanul: rațiunea și comunicarea
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
tinerețe, aflată sub semnul satirei literare. Un ciclu de poezii, amintind de imaginarul urmuzian, este intitulat chiar Elegii grotești și, în ciuda desconsiderării pornite de la Eugen Ionescu însuși, prefigurează câteva dintre marotele concretizate în teme majore ale universului ionescian: omul-marionetă, reificarea, disperarea în fața inexorabilului morții, insignifianța condiției umane. Marioneta-păpușă simbolizează deja, în elegiile din această perioadă, grotescul și derizoriul ființei umane: S-a sfărâmat Păpușa era o papusa caraghioasă, Când trăgeai sfoara stângă, Și piciorul stâng, Când trăgeai sfoara dreaptă. Acum nu
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
deopotrivă stării de spirit, concepției despre lume și viață sau realității cotidiene, absurdul reprezintă un simptom incontestabil al lumii din secolul trecut. Războiul, însoțit de cortegiul determinărilor negative catastrofă, violență, iresponsabilitate, anihilarea umanului, aberație, hazard generează explicabil stări angoasante, nesiguranță, disperare, dar și apatie, indiferență sceptică și cinism, toate acestea caracterizând sentimentul de înstrăinare al omului trezit în mijlocul unui univers incomprehensibil. Corelat cu o vădită criză a lumii și a culturii occidentale, absurdul exprimă și se exprimă atât printr-o derută
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
pe dos oferă așadar o explicație pentru devenirea comică a absurdului. Perceput astfel, din perspectivă comică, tragismul acestei lumi absurde se reflectă în crisparea râsului angoasat determinat de lipsa de perspectivă preconizată de acest comic situat "dincolo sau dincoace de disperare sau de speranță". Critica a observat aproape în unanimitate specificul râsului caragialian care, "pentru publicul modern, trecut prin grave evenimente istorice, nu mai este pur și simplu vesel, ci pare profetic, un râs crispat, în fața unei lumi dezechilibrate, reduse la
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
acel simț al detectării sale în formele ridicolului absolut și îl expune cu o obiectivitate care îi maschează amărăciunea și dezgustul, Eugen Ionescu îl produce deliberat, forțează limitele posibilului pentru a crea un univers absurd terifiant, de nesuportat ca și disperarea din care provine. Absurditatea "lumii-lume" expusă de autorul Scrisorii pierdute este, în schimb, una lipsită de angoasă. "Grija" și "trăirea autentică" sunt incompatibile cu această umanitate care se pierde în stereotipii de conduită și de limbaj, în preocupări derizorii și
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
monolog"93 beckettian sau ca "dialogul surzilor" din Cântăreața cheală. Această tehnică este totuși viabilă ca modalitate de generare a deriziunii, prin reflecția dedublată ironică, persiflatoare a propriei condiții grave. Aflat în burta chitului, Iona dialoghează cu sine camuflându-și disperarea prin obiectivare și exteriorizare a angoasei: Am auzit o poveste cu unul înghițit de un chit. (Mirându-se) Ei, nu mai spune, serios? Pescuia, tot așa, și vine chitul cel mare și "haț", apoi "gâl, gâl", și gata. L-a-nghițit. (înspăimântat
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
mai faci! Și să ne lași în pace! (Țipând): Să ne lași în pace! Să ne lași dracului în pace, Doamne!96 Însingurarea, neputința, dorul de increat, revolta și răzbunarea prin autoanihilare pregătesc deja cu acest strigăt de hulă și disperare soluția pentru care va opta fără ezitare în fața revelației neantului. Atunci când, rămas fără schele, suspendat între cer și pământ decide să-și aprindă propriul trup, o face pentru că-și descoperă singurătatea totală și sfâșietoare în universul mut și identifică Absolutul
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
originar este anihilat de furia retușurilor, care devin o creație independentă dar opacă, de nepătruns. Făpturile urmuziene monstruoase, decrepite, agresive, joacă o eternizată comedie atroce, marcată atât de absurd cât și de implacabil, și care provoacă dincolo de râsul crispat al disperării, o stare apăsătoare de neliniște, exteriorizată în grimasă. Formula "simt enorm și văd monstrous", extrapolată asupra creației și a caracterului marelui dramaturg, poate fi aplicată și în cazul lui Urmuz, însă cu precizarea că există o deosebire majoră între calitățile
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
perfect posibilă, de altfel, chiar visată sau, dimpotrivă, nedorită și neanticipată, ca în cazul câștigului și apoi al ghinionului absolut la loterie, presupune reacții diverse, de la resemnarea dureroasă, ca în Precauție inutilă, Partea poetului, Fără noroc. Snoavă populară, la "boală", disperare, revoltă și nebunie, ca în Două loturi, această veritabilă "farsă tragică", prin reprezentarea simbolică a condiției umane. Clară ilustrare a concepției fataliste caragialiene, obsesia legată de culmea nenorocului și a contratimpului, conduce însă la un fel de epifanie a absurdului
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
fosta cameră de hotel, unde nu apucase să intre cameristele pentru curățenie, s-a dovedit zadarnică. Perdanta, o doctoriță din Mangalia, deosebit de stilată, bună profesionistă, fire sociabilă, Însoțită de prietena ei, o economistă simpatică și volubilă din Câmpina, Încerca cu disperare să-și amintească ce făcuse seara cu actele personale după revenirea grupului de pe Gold Coast. În cele din urmă șiau dat seama că schimbase bani la un Office Exchange, dar acum În zăpăceala produsă nu-și mai aminteau locația. Urmărind
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
coșmarul de Borobudur, și implicit de noi?! După accentele de bărbăție ale plecării, pe 421 parcursul drumului, inima mi se făcu cât un purice și fiorul rațiunii Îmi cuprinse mădularele. Ce se poate Întâmpla? Ce urmează? Invoc În gând, cu disperare și mânie, zei cunoscuți și necunoscuți din calendarul creștin, budist, hinduist, panteist, Forța Absolută, ca și cum Cerurile, transformate În infernuri arzânde, aveau timp de ruga fiecărei gângănii, pulbere măruntă bătută de vârtejurile soartei!!! Mașina Înainta cu prudență, prin micile localități rurale
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
sute de metri mai jos, revenim la microbuzul nostru, care Începe goana pe șoseaua aglomerată spre Surabaya. Nici nu ni s-au șters din minte imaginile maiestosului Bromo, că la radio aflăm știri cutremurătoare despre erupția confratelui Merapi. Urmărim cu disperare harta și constatăm că fosta noastră locație, Yogyakarta era avertizată cu cod portocaliu, nici localitatea spre care ne Îndreptam nu stătea pe roze, deși era mai Îndepărtată de pericol... Dar, Doamne! ce contează câteva zeci de kilometri, În stânga sau În dreapta
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
acasă În căutarea firului Ariadnei care să ne scoată din marasmul decăderii noastre, dincolo de orice premoniție dantească, spre lumina speranței, toleranței, prosperității. Din fundul prăpastiei În care stă prăbușit acest popor Încercat de vicisitudini seculare, din cenușa indiferenței, sărăciei, corupției, disperării, trebuie să găsească forța renașterii, precum Pasărea Phoenix!!! Planeta Albastră trebuie păstrată, până vom găsi modalitatea de a pluti printre constelații!!! În Încheierea lungului meu periplului, nu pot să nu reiau Întrebarea retorică „Quo vadis Domine?” 675 COMENTARII AMICALE A
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]