10,806 matches
-
și refuzând să se întoarcă în țară, alții reușind prin diferite mijloace să părăsească țara. Dintre grupul de diplomați, ies în evidență Grigore Gafencu și Constantin Vișoianu, ambii foști miniștri de externe, cu o mare experiență diplomatică. Existau însă în exil și alți diplomați, foști miniștri plenipotențiari în diferite țări, care putea aduce o contribuție însemnată activităților comitetului. Din generația mai tânără de diplomați trebuie citat Brutus Coste, care lucrase timp de mai mulți ani cu Grigore Gafencu. Spre deosebire de acest grup
Comitetul Național Român (1948) () [Corola-website/Science/308798_a_310127]
-
nu coincideau în întregime. Nici Niculescu-Buzești nici Vișoianu nu aveau experiența unei activității diplomatice în favoarea României duse în afara canalelor diplomatice uzuale fără a avea statutul de reprezentanți diplomatici acreditați. Gafencu, Tilea și Davila căutau să demonstreze că un comitet în exil nu este tratat la fel cu miniștrii plenipotențiari acreditați ai unei țări suverane și de aceea poziția trebuia să fie mai nuanțată. În perioada războiului aliații nu aveau relații diplomatice cu România, și acceptau discuții diplomatice cu grupurile care se
Comitetul Național Român (1948) () [Corola-website/Science/308798_a_310127]
-
regimului de la București și de componența guvernului care ar prelua puterea după această răsturnare li se păreau o pierdere de vreme și o risipire a resurselor. Conform acestui punct de vedere, comitetul trebuia să îndeplinească rolul unui guvern român în exil, chiar dacă, din cauza opoziției guvernului Statelor Unite ale Americii, nu putea avea acest titlu, cel puțin la început. Această concepție se baza pe ipoteza că, din moment ce guvernul comunist din România fusese impus cu forța de Uniunea Sovietică, el nu era un guvern legitim al
Comitetul Național Român (1948) () [Corola-website/Science/308798_a_310127]
-
guvernului Statelor Unite ale Americii, nu putea avea acest titlu, cel puțin la început. Această concepție se baza pe ipoteza că, din moment ce guvernul comunist din România fusese impus cu forța de Uniunea Sovietică, el nu era un guvern legitim al țării. Guvernul din exil ar constitui astfel un organism care să poată reprezenta interesele României față de statele care l-ar recunoaște. În timpul celui de al doilea război mondial funcționaseră pe teritoriul aliaților, diferite guverne în exil ale statelor ocupate de Germania. În momentul eliberării
Comitetul Național Român (1948) () [Corola-website/Science/308798_a_310127]
-
era un guvern legitim al țării. Guvernul din exil ar constitui astfel un organism care să poată reprezenta interesele României față de statele care l-ar recunoaște. În timpul celui de al doilea război mondial funcționaseră pe teritoriul aliaților, diferite guverne în exil ale statelor ocupate de Germania. În momentul eliberării țărilor ocupate, guvernele din exil au preluat adesea puterea, cazul cel mai evident fiind cel al Franței, unde Generalul Charles de Gaulle a condus guvernul după eliberare. De aceea, susținătorii acestei variante
Comitetul Național Român (1948) () [Corola-website/Science/308798_a_310127]
-
organism care să poată reprezenta interesele României față de statele care l-ar recunoaște. În timpul celui de al doilea război mondial funcționaseră pe teritoriul aliaților, diferite guverne în exil ale statelor ocupate de Germania. În momentul eliberării țărilor ocupate, guvernele din exil au preluat adesea puterea, cazul cel mai evident fiind cel al Franței, unde Generalul Charles de Gaulle a condus guvernul după eliberare. De aceea, susținătorii acestei variante erau de părere că guvernul din exil (sau comitetul care avea acest rol
Comitetul Național Român (1948) () [Corola-website/Science/308798_a_310127]
-
momentul eliberării țărilor ocupate, guvernele din exil au preluat adesea puterea, cazul cel mai evident fiind cel al Franței, unde Generalul Charles de Gaulle a condus guvernul după eliberare. De aceea, susținătorii acestei variante erau de părere că guvernul din exil (sau comitetul care avea acest rol) trebuia să-și concentreze eforturile asupra pregătirii eliberării României de sub comuniști și formării echipei care să preia puterea în "vacuumul" lăsat după căderea puterii comuniste. Funcțiile unui guvern în exil fiind prin definiție politice
Comitetul Național Român (1948) () [Corola-website/Science/308798_a_310127]
-
părere că guvernul din exil (sau comitetul care avea acest rol) trebuia să-și concentreze eforturile asupra pregătirii eliberării României de sub comuniști și formării echipei care să preia puterea în "vacuumul" lăsat după căderea puterii comuniste. Funcțiile unui guvern în exil fiind prin definiție politice, în această viziune, comitetul urma să fie format din reprezentanți ai partidelor politice, proporțional cu forța lor politică din țară. Legitimitatea guvernului ar fi decurs din faptul că era format din reprezentanți ai principalelor forțe politice
Comitetul Național Român (1948) () [Corola-website/Science/308798_a_310127]
-
Brătianu nici Gabriel Bădărău nu au fost acceptați ca membri ai comitetului, iar dintre persoanele care nu erau legate de partide politice, au fost acceptate doar cele care îi susțineau pe țărăniști. Rolul comitetului de a fi un guvern în exil a fost susținut și de regele Mihai I. În convorbirile sale, el afirma: Pentru noi, Comitetul Național Român a însemnat guvernul României în exil... Am precizat de la început, pentru noi, adică pentru românii care au simțit nevoia de reprezentare oficială
Comitetul Național Român (1948) () [Corola-website/Science/308798_a_310127]
-
acceptate doar cele care îi susțineau pe țărăniști. Rolul comitetului de a fi un guvern în exil a fost susținut și de regele Mihai I. În convorbirile sale, el afirma: Pentru noi, Comitetul Național Român a însemnat guvernul României în exil... Am precizat de la început, pentru noi, adică pentru românii care au simțit nevoia de reprezentare oficială între străini și care l-au creat în consecință. Comitetul Național a fost gândit ca un guvern în exil"". Probabil că regele era dezinformat
Comitetul Național Român (1948) () [Corola-website/Science/308798_a_310127]
-
a însemnat guvernul României în exil... Am precizat de la început, pentru noi, adică pentru românii care au simțit nevoia de reprezentare oficială între străini și care l-au creat în consecință. Comitetul Național a fost gândit ca un guvern în exil"". Probabil că regele era dezinformat asupra poziției Statelor Unite când afirma: ""Americanii au acceptat guvernul în exil al românilor sub numele de Comitet Național. Asta a fost important... Oricum, Comitetului i s-a recunoscut felul de organizare, nu mai era un
Comitetul Național Român (1948) () [Corola-website/Science/308798_a_310127]
-
au simțit nevoia de reprezentare oficială între străini și care l-au creat în consecință. Comitetul Național a fost gândit ca un guvern în exil"". Probabil că regele era dezinformat asupra poziției Statelor Unite când afirma: ""Americanii au acceptat guvernul în exil al românilor sub numele de Comitet Național. Asta a fost important... Oricum, Comitetului i s-a recunoscut felul de organizare, nu mai era un secret pentru nimeni că el funcționează ca un guvern și că scopul nostru principal e să
Comitetul Național Român (1948) () [Corola-website/Science/308798_a_310127]
-
pentru nimeni că el funcționează ca un guvern și că scopul nostru principal e să reprezentăm pe românii din țară și din afara ei."" În realitate, Statele Unite au fost categorice în a respinge orice organism care avea rolul unui guvern în exil. În momentul în care divergențele din comitet au devenit acute, prin rolul său de arbitru, regele a susținut punctul de vedere al țărăniștilor, care doreau să formeze un asemenea guvern în exil. Dar în același timp, dezideratul regelui ca comitetul
Comitetul Național Român (1948) () [Corola-website/Science/308798_a_310127]
-
orice organism care avea rolul unui guvern în exil. În momentul în care divergențele din comitet au devenit acute, prin rolul său de arbitru, regele a susținut punctul de vedere al țărăniștilor, care doreau să formeze un asemenea guvern în exil. Dar în același timp, dezideratul regelui ca comitetul să reprezinte pe românii din afara țării era imposibil de realizat în concepția unui guvern în exil, deoarece românii din exil nu aveau niciun motiv să considere că delegații partidului țărănesc din România
Comitetul Național Român (1948) () [Corola-website/Science/308798_a_310127]
-
regele a susținut punctul de vedere al țărăniștilor, care doreau să formeze un asemenea guvern în exil. Dar în același timp, dezideratul regelui ca comitetul să reprezinte pe românii din afara țării era imposibil de realizat în concepția unui guvern în exil, deoarece românii din exil nu aveau niciun motiv să considere că delegații partidului țărănesc din România îi reprezintă. O concepție diferită era cea care acorda prioritate aspectelor naționale. Susținătorii acestui punct de vedere considerau că problema României constituia o cauză
Comitetul Național Român (1948) () [Corola-website/Science/308798_a_310127]
-
de vedere al țărăniștilor, care doreau să formeze un asemenea guvern în exil. Dar în același timp, dezideratul regelui ca comitetul să reprezinte pe românii din afara țării era imposibil de realizat în concepția unui guvern în exil, deoarece românii din exil nu aveau niciun motiv să considere că delegații partidului țărănesc din România îi reprezintă. O concepție diferită era cea care acorda prioritate aspectelor naționale. Susținătorii acestui punct de vedere considerau că problema României constituia o cauză națională nu una politică
Comitetul Național Român (1948) () [Corola-website/Science/308798_a_310127]
-
că delegații partidului țărănesc din România îi reprezintă. O concepție diferită era cea care acorda prioritate aspectelor naționale. Susținătorii acestui punct de vedere considerau că problema României constituia o cauză națională nu una politică. Ipoteza că un comitet național în exil i-ar reprezenta pe românii din țară (așa cum susțineau țărăniștii) și în același timp i-ar ignora pe românii din străinătate li se părea cu totul absurdă. De asemenea, ei respingeau ideea că apartenența membrilor comitetului la partidele politice din
Comitetul Național Român (1948) () [Corola-website/Science/308798_a_310127]
-
comitetului ar fi fost să întărească aceste organizații și să inițieze acțiuni care să atragă românii care nu erau încă activi în acțiuni de susținere a luptei anticomuniste. Mandatul comitetului ar fi astfel un mandat real al comunității românești din exil și nu unul teoretic al românilor din țară oricum nu fuseseră nicidecum consultați în această privință. Principalii susținători ai acestei concepții au fost Nicolae Rădescu, Nicolae Caranfil, Mihail Fărcășanu și Brutus Coste. Totuși au fost mulți români care nu aveau
Comitetul Național Român (1948) () [Corola-website/Science/308798_a_310127]
-
o activitate politică și care susțineau existența unui organism național, de unire a românilor din străinătate. Transpunerea în viață a acestei concepții ar fi diminuat rolul partidelor politice și ar fi dus la o creștere a rolului personalităților române din exil. La 21 decembrie 1947 un grup de “tineri” dintre care făceau parte Leonid Constantinescu, Dan Geblescu, Gabriel Bădărău, Aldea Cerchez, Mircea Eliade, Mircea Răducanu, Octav Vuia, Iancu Zissu, Jean Haralamb și Petre Sergescu au constituit un "comitet de inițiativă". Ei
Comitetul Național Român (1948) () [Corola-website/Science/308798_a_310127]
-
capitala Franței le era net defavorabilă. Totuși, părerile referitoare la antrenarea românilor din emigrație au fost ridicate de mai multe ori în discuțiile de pregătire a comitetului. Astfel, în cadrul discuțiilor, Gabriel Bădărău susținea ideea unei adunări generale a românilor din exil: ""Personalitățile proeminente ale comunității românești din străinătate, în general persoanele care au jucat un rol în viața publică (politică, intelectuală și administrativă), nu pot fi ținute în marginea unei discuții care apare ca fiind de o importanță capitală pentru lupta
Comitetul Național Român (1948) () [Corola-website/Science/308798_a_310127]
-
financiare ale comitetului erau cu totul insuficiente pentru a le duce la bun sfârșit pe toate, fiind necesară acordarea priorității uneia sau alteia din activități. Au urmat alte discuții referitoare la componența comitetului. În prima ipoteză, a unui guvern în exil, rolul comitetului fiind în esență un rol politic, soluția era de a se forma comitetul din reprezentanți ai diferitelor partide politice, ceea ce ducea la determinarea ponderii reprezentanților diferitelor partide politice în cadrul comitetului. Având în vedere că, după diferite evaluări ale
Comitetul Național Român (1948) () [Corola-website/Science/308798_a_310127]
-
în special cei ai Partidului Național Liberal. Pe de altă parte, dacă comitetul urma să se ocupe și de organizarea românilor din occident, importanța partidelor politice din România era mult diminuată și se ridica problema cooptării unor personalități reprezentative ale exilului românesc, fără apartenență politică, dintre care practic niciunul nu participa la discuții, din moment ce tratativele fuseseră inițiate de Consiliul Partidelor Democratice. Factorul decisiv, care a înclinat balanța victoriei în favoarea primului punct de vedere, a fost regele Mihai I, care, cu ocazia
Comitetul Național Român (1948) () [Corola-website/Science/308798_a_310127]
-
paralel cu discuțiile din cadrul comitetului, au avut loc și diferite consultări cu Departamentul de Stat. Departamentul de Stat al SUA susținea formarea unui comitet român, dar considera că din funcțiile acestui comitet trebuia eliminată componenta politică a unui guvern în exil. În nota Departamentului de Stat referitoare la o serie de convorbiri avute de Grigore Gafencu și Brutus Coste cu Horace J. Nickels, funcționar politic pentru problemele românești și cu Barbour, șeful diviziei pentru Europa de Sud se precizează clar că
Comitetul Național Român (1948) () [Corola-website/Science/308798_a_310127]
-
de Stat nu dorește, în acest moment, să facă nicio recomandare legată de formarea sau nu a unui comitet național român. El își exprimă o singură rezervă: în situația actuală un organism care ar fi asemănător cu un guvern în exil nu ar fi binevenită. Dar indiferent de faptul că se formează sau nu un comitet, Departamentul consideră că românii ar trebui să-și rezolve diferendele și să treacă la activități mai utile. Departamentul ar considera binevenite activități în favoarea unei Românii
Comitetul Național Român (1948) () [Corola-website/Science/308798_a_310127]
-
ale Departamentului de Stat au fost adeseori răstălmăcite de analiștii politici, care au văzut în ele o critică a divergențelor din cadrul comitetului. Divergențele la care se referea Departamentul nu erau însă cele din cadrul comitetului, ci cele dintre numeroasele organizații din exilul românesc, cu orientări și agende extrem de diferite, iar Departamentul ar fi preferat ca aceste activități să fie coordonate de comitet. Referința la divergențele din cadrul comitetului se concentra exclusiv asupra rolului politic al comitetului și era foarte clar că Departamentul de
Comitetul Național Român (1948) () [Corola-website/Science/308798_a_310127]