9,643 matches
-
știm foarte puține lucruri referitoare la instituția care coordona represiunea. Wittgenstein spunea, pe la Începutul secolului XX, că „despre ce nu știm nu trebuie vorbit”, iar Kierkegaard, cu aproape un secol Înaintea lui, afirma că „nimic nu este mai Învăluit În farmec și blestem decît secretul”. Unii dintre foștii „lucrători” ai poliției politice au Început să facă dezvăluiri, o parte Încredințate și tiparului, Însă „amintirile nu pot Înlocui izvoarele documentare” (Dumitru Șandru). Un alt istoric, Lucian Boia, punea, acum cîțiva ani, și
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
iar el „este doar un sublocotenent de securitate” (p. 319). Un coleg al său, mult mai pragmatic și probabil resemnat, pleacă din orele de program pentru că „ Își ajută nevasta la bucătărie” (p. 319). Primii lideri ai noii structuri represive au „farmecul” lor. Teohari Georgescu agresează sexual peste 50 de femei, dar este foarte ferm ca ministru (pp. 113-131), pînă cînd Îi vine și lui sorocul, fiind demis În 1952 și anchetat (pp. 241-259). Adjunctul ministrului, Gh. Pintilie, poate fi cel mai
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
De la Început este clar că persoana colonelului Arsenescu este Învăluită În legendă. El apare prin ochii celor care-și amintesc de el, precum și din propriile declarații ca un personaj puternic, dar egocentric și arogant, fără a fi Însă lipsit de farmec și autoritate. Într-un cuvînt: un personaj controversat. Toma Arnăuțoiu este prezentat ca fiind opusul lui Arsenescu: echilibrat, cu un puternic simț al responsabilității, un individ prudent și rațional. Raportul de opoziție Între cei doi este accentuat și de faptul
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
luările de poziție respective. Punînd În paralel deteriorarea situației din România cu poziția din ce În ce mai inflexibilă a conducerii românești față de cererile din ce În ce mai concrete și mai ritos formulate ale părții americane, Kirk și Răceanu creionează tabloul apogeului unei dictaturi din care lipsește farmecul marquezian. Patriarhul Însingurat, Înconjurat doar de soție și de cîțiva fideli care Îi ascund realitatea, se Îndreaptă, fără grație sau romantism, spre distrugere. Faptele sînt simple: dacă administrația Carter, care În mod obișnuit acorda o atenție deosebită drepturilor omului, nu
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
decît de conținutul real al acestor relații” (p. 40). Așa se face că, Într-un moment cînd tensiunile dintre două țări erau deosebit de puternice, dictatorul român considera că o eventuală vizită a lui Reagan În România ar Înlătura ca prin farmec toate problemele. Nu se poate nega faptul că vizitele la nivel Înalt sînt un indicator elocvent pentru stadiul relațiilor dintre două țări; În același timp, ele nu au nici o Însemnătate dacă nu se bazează pe munca „de bucătărie”, concretă, a
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
expresivitate discursului liric sau epic. Din acest unghi, mai cu seamă povestirile sale par a fi niște mici romane condensate, ca de pildă Gardana, remarcată de E. Lovinescu, tradusă și în limba engleză. Autorul se dovedește un povestitor plin de farmec, în nota arhaică a graiului din Pind, cu sonorități de veche cronică. Atât în poezie, cât și în proză, sunt înfățișate, ca în niște stampe, imagini arhetipale din viața cărăvănarilor și a păstorilor aromâni din vechime, a haiducilor, a luptătorilor
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285714_a_287043]
-
ironia și aparenta detașare (tipic medicală) în fața gravității unor maladii sau chiar a morții. Formula narativă e definită totodată prin remarcabila știință de a mânui substanța epică și a întreține ritmul necesar captivării cititorului, tradus prin alternanța dintre povestitul cu farmec și efectele bruște, de tipul „loviturilor de teatru”. De altfel, două piese de teatru, Farsa (1994; Premiul UNITER) și Primăvara la bufet (1995; Marele Premiu la Concursul Național de Dramaturgie „Camil Petrescu”; Premiul Uniunii Scriitorilor) nu sunt altceva decât transpuneri
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288791_a_290120]
-
Stamatu, Poezia franceză a Sandei Stolojan, „Limite”, 1983, 40-41; Matei Cazacu, „Avec de Gaulle en Roumanie”, „Lupta”, 1991, 161, 162; Andreea Deciu, „Cu de Gaulle în România”, RL, 1994, 31; Annie Bentoiu, Portret și portrete, RL, 1996, 33; Marius Vlad, Farmecul discret al unui jurnal parizian, APF, 1997, 5; Mariana Sipoș, De vorbă cu Sanda Stolojan „sub semnul lui Hermes”, JL, 1999, iunie-iulie; Alex. Ștefănescu, Clarviziune și gravitate, RL, 2000, 19; Elisabeta Lăsconi, Elegie pentru exilul românesc, CC, 2000, 2-3; Dimisianu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289963_a_291292]
-
Primele, care cuprinde poemele din perioada 1926-1933, așezat, printr-o dedicație de simpatie către revista „unu”, sub semnul avangardismului, îngăduie prea puțin să se întrevadă devenirea ulterioară. Poate în câteva erotice se presimte stângăcia aceea subtil stilizată care va face farmecul Cânticelor țigănești, după cum conștiința, timidă încă, a nonconformismului premerge marilor gesticulații de frondă din Declarația patetică, prin cultivarea unor imagini grotești, drapat-protestatare, ale mizeriei sociale. În rest, poezia se păstrează în cadre elegante, bine strunite de ritmuri și rime, ajungând
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288691_a_290020]
-
frumusețe pe unele dintre ele. Căci femeile acelea știau că, pentru a fi frumoase, trebuia, cu câteva clipe înainte ca blițul să le orbească, să pronunțe tainicele silabe franțuzești cărora puține dintre ele le cunoșteau înțelesul: „pe-tite pomme...” Ca prin farmec gura, în loc să li se întindă în semn de mulțumire voioasă sau să se crispeze într-un rictus neliniștit, se rotunjea grațios. Astfel tot chipul le rămânea transfigurat. Sprâncenele li se arcuiau ușor, ovalul feței se alungea. Spuneau „petite pomme” și
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
familia noastră, arbora, în puținele poze care ne rămăseseră de la ea, acel zâmbet miraculos. Mai era, în fine, un roi de tinere verișoare care-și umflau buzele încercând să țină în loc, preț de câteva interminabile clipe de pozat, acel trecător farmec franțuzesc. Murmurând „petite pomme”, încă mai credeau că viața ce avea să vină va fi urzită numai din asemenea clipe de grație... Perindarea aceea de priviri și de chipuri era curmată din când în când de figura unei femei cu
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
Academiei și li s-a alăturat în activitățile lor... Majestatea Voastră face și mai mult astăzi: adaugă o onoare la altă onoare, nevenind singură (întorcându-se spre Împărăteasă): prezența dumneavoastră, Doamnă, aduce în sobrele noastre ședințe ceva cu totul neobișnuit... Farmecul. Nicolae și Alexandra au schimbat repede o privire. Iar oratorul, ca și cum ar fi simțit că era timpul să evoce esențialul, și-a amplificat vibrațiile vocii, întrebându-se extrem de retoric: - Îmi va fi îngăduit să o spun? Această dovadă de simpatie
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
un sac burdușit cu cârpe vechi înfășurate în jurul unui pietroi... Și dacă a fost cruțată în cele două luni de călătorie, e pentru că imensul continent pe care îl traversa era sătul de sânge. Pentru câțiva ani măcar, moartea își pierdea farmecul, devenind prea banală și nemaimeritând osteneala. Charlotte mergea prin Boiarsk, orașul siberian al copilăriei sale, și nu se întreba dacă era vis sau aievea. Se simțea prea slabă ca să se gândească la asta. Pe casa guvernatorului, deasupra intrării, atârna un
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
era în mine. Și ghiceam până și bucuria încercată de cele trei femei, regăsind, după căldura leneșă a verii, răcoarea de toamnă, veșmintele de sezon, plăcerile vieții citadine și, în curând, chiar ploaia și frigul ce aveau să-i sporească farmecul. Trupurile lor, inaccesibile cu o clipă în urmă, trăiau în mine, scăldându-se în mirosul înțepător al frunzelor uscate, în ceața ușoară ce scânteia în soare... Da, ghiceam la ele freamătul imperceptibil cu care trupul femeiesc primește o nouă toamnă
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
lipită pe pervaz, îmi frecam obrazul cu ea. Asta nu îmi calma fierbințeala decât o clipă. Vedeam acum bărbatul acela pitit pe după geamul fumuriu al mașinii. În lentilele pince-nez-ului său se reflectau siluetele feminine. Le tria, le pipăia, le cântărea farmecele. Apoi alegea... Iar eu mă uram! Căci nu mă puteam abține să nu-l admir pe vânătorul acela de femei. Da, exista în mine cineva care - cu groază, cu repulsie, cu rușine - se extazia în fața puterii bărbatului cu pince-nez. Toate
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
în clasă. Iar eu, perplex, îmi spuneam că nici unul dintre stilurile mele - nici cel adoptat când le vorbeam „proletarilor”, nici cel pentru „tehnocrați”, nici măcar acrobațiile verbale pe care le adorau „intelectualii” - nu, nici unul dintre limbajele acelea nu putea să recreeze farmecul misterios al dimineții înzăpezite de la marginea abisului vremurilor. Lumina ei, liniștea ei... De altfel, nimeni dintre colegii mei nu ar fi fost interesat de clipa aceea. Era prea simplă: fără atracții erotice, fără intrigă, fără jocuri de cuvinte. Întorcându-mă
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
După un minut, recunoșteam franceza... Charlotte îngâna un cântec foarte încet, suspinând din când în când, lăsând să se strecoare între două strofe din recitarea ei liniștea de nepătruns a stepei. Era cântecul căruia, încă de mic copil, îi descoperisem farmecul și care, acum, concentra asupra lui toată ranchiuna mea. Aux quatre coins du lit, Un bouquet de pervenches...1 „Da, tocmai, miorlăiala asta franțuzească care nu mă lasă să trăiesc!” m-am gândit eu cu mânie. Et là nous dormirions
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
feminină, într-un mantou lung, care s-a strecurat sub o boltă. Am rămas în picioare, fără vlagă, sprijinindu-mă de un perete. Lumea se dezagrega, zidul ceda sub palma mea, ferestrele unduiau pe fațadele livide ale clădirilor... Ca prin farmec, s-au ivit câteva cuvinte scrise pe o placă de metal înnegrită. M-am agățat de mesajul lor așa cum se agață un om, gata să se scufunde în beție sau nebunie, de o maximă a cărei logică banală, dar infailibilă
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
mai tare. 3 - O s\ v\ ar\t\m numaidec`t... (n.tr.) 1 „O arie exist\, o [tiu [i pentru ea A[ da orice Rossini, ori Mozart, orice Weber, O arie prea veche, prea trist\, prea funebr\ Suind cu farmec tainic doar la urechea mea” Gérard de Nerval, Poesii, Ed. Univers, Bucure[ti, 1979, traducere de Leonid Dimov (n.tr.). Ratafia - lichior de cas\ aromat, preparat din diverse ingrediente (petale de flori, fructe, tulpini [.a.) macerate `n alcool cu zah
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
levuri izolate; identificarea speciilor de levuri izolate și întocmirea colecției de laborator. 1 1. ISTORICUL VIȚEI DE VIE ȘI A VINULUI PE PLAN MONDIAL ȘI ÎN ROMÂNIA Dintre binefacerile oferite cu generozitate de natură, podgoria - acest izvor de bogăție și farmec - s-a afirmat de milenii spre încântarea tuturor generațiilor. Din tot ce se încarcă cu vrajă sub razele lunii - scrie Geo Bogza - parcă nimic nu devine atât de mult un teritoriu plin de taină, fără nici o asemănare cu ceea ce a
IZOLAREA ŞI IDENTIFICAREA UNOR SPECII DE LEVURI FOLOSITE ÎN BIOTEHNOLOGIA VINULUI by MIHAELA CIOCAN () [Corola-publishinghouse/Science/1308_a_1889]
-
că animalului sau omului mânios îi freamătă nările. De aici, ’ap, „nara”, a ajuns să însemne și „mânie”237. Traducerile care conțin ideea de „mânie” sunt fidele originalului ebraic; imaginea nărilor fremătânde nu poate fi salvată, ci doar răscumpărata de farmecul unei expresii că „zăbavnic la mânie”. Observăm că majoritatea traducerilor românești dau că echivalent sintagma adjectivala ce o calchiază pe cea grecescă (makróthymos). Semnificație: răbdător cu omul care greșește. 3.1.16. Mântuitor, Ocrotitor 3.1.16.1. MÄšia‘: „mântuitoriu
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
artistul Viorica Toporaș trebuie să rețină mobilitatea intelectuală ca expresie a unei fervori spirituale, culturalitatea asigurată de frecventarea studiilor de limbă și literatură română . Concomitent, în tușele gracile ale acestui portret în mișcare trebuie să se regăsească în dimensiune psihologică farmecul omului, inepuizabil în optimism și definitiv în disciplina creației. Pictorița iubește ceea ce face și rezervele ei de tandrețe se dovedesc inepuizabile. Raporturile cu natura sunt întotdeauna cordiale și, de aceea, face din uimire un exercițiu de admirație față de miracolul vieții
Memoria acuarelei by Viorica Topora? () [Corola-publishinghouse/Science/84080_a_85405]
-
pictorița lasă impresia că se comportă ca un reporter implicat în subiectul abordat, unde flexibilitatea dialogului asigură pătrunderea în zone de mare rafinament. Schema compozițională se ivește după îndelungi peregrinări estivale și autumnale, pornește de la un impuls interior determinat de farmecul unui loc și apoi se construiește în funcție de relațiile formelor înscrise în spațiul grafic. În mod evident trebuie subliniată ideea că spre a ajunge la performanțele de-acum a căutat cu asiduitate calea cea mai potrivită de atinge esența expresivă a
Memoria acuarelei by Viorica Topora? () [Corola-publishinghouse/Science/84080_a_85405]
-
structuri, pe cât de ascunse, pe atât de fremătătoare. Acuarelele ei dovedesc eficiența, profitabilă pentru frumos, de „tatonare pipăită a spațiului - înalțime - lățime - adâncime, spre a-l transpune pe o suprafață“ întru aducerea prin vizual a invizibilului. Adică a inefabilului. A farmecului estetic. VIORICA TOPORAȘ te face să simți ceea ce Jean Grenier numea, ca fiind propriu Mediteranei, “un fel de amestec de cer, de pământ și de apă, variabil pentru fiecare și alcătuind climatul nostru”, (...) “o lumină care face ca lumea să
Memoria acuarelei by Viorica Topora? () [Corola-publishinghouse/Science/84080_a_85405]
-
floral propune, de fapt un haiku (să amintim doar „Și viața aceea violetă...”). Nuanțarea violetului ce amintește de piesele sale de rezistență - „Hibernalele” - expuse anterior, potențată de izbucnirile fove în culori calde, atestă maturitatea ca plasticiană a Vioricăi Toporaș. Regăsim farmecul discret al reveriei, vis și realitate, în mai „stinsele”: „Aristocrate”, „Cumințenie”, „Visare”, „Biruința plăpînzilor”. Impresionismul din „Balerinele”, în care adevăratul erou este lumina și în care tușa este elementul ordonator al panoului, îi succed piesele fove citate, la care adăugăm
Memoria acuarelei by Viorica Topora? () [Corola-publishinghouse/Science/84080_a_85405]