10,713 matches
-
curajul − reapar în vocabularul politic creștin.) Proiectul educativ inclus în modelul cetății ideale și arta măsurii în acțiunea politică pot fi induse și cu ajutorul operelor poetice ale lui Hesiod sau Homer, spre exemplu, dar nu mai mult decât prin exercițiul filosofic (aspect pe care l-am mai discutat anterior). Omul−filosof accede la cunoașterea divinului fără mediatorul−poet (temă mult încercată de-a lungul istoriei instituționale a imperiului creștin, până la răspunsul pe care Dante caută să-l dea prin Divina Comedia
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
creștinismul, motivația morală pentru alegerea corectă a drumului și implicit a recompensei, în detrimentul rolului jucat de zei, dramatizat în imaginarul colectiv, în ritualuri și în arte; pe de altă parte, dacă cetățeanul grec, "păgân", putea alege calea justă cu ajutorul practicii filosofice și a accederii la cunoașterea divină, la bine și la adevăr, și numai astfel, creștinul poate obține iertarea și fericirea ultraterenă doar prin dreapta lui credință, oricine e și oricât de departe se află de ambiția cunoașterii. Distanța pe care
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
pentru a înlătura fracționările interne, cât și pentru a elimina șansele de război între cetăți. Teza aceasta, a concordiei, a fost dezvoltată și în programul Academiei sale din Atena în legătură cu practica politică locală, dar a fost orientată și către formarea filosofică a viitorilor legislatori ai cetății (Giorgini 27); este deosebit de relevant acest aspect, dacă ar fi să comparăm paideia propusă de Platon cu cea medievală, propusă de "oglinzile principilor". Ideea va reapărea în programele renascentiste de guvernare (spre exemplu, la Firenze
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
și o cauză a ei. De aceea, Politeía (ca și Legile, printre altele) poate fi înțeleasă ca o soluție imaginată și ca un exercițiu de gândire critică nu numai pentru situația dramatică a statului, ci și pentru criza filosofică a valorilor și a politicului, substanța vieții civice ateniene. Aristotel își dezvoltă teoria pe suportul asigurat de maestrul său, fără a conteni totuși să polemizeze cu el. Mutația principală pe care o propune viziunea sa este de natură antropologică: natura
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
Dacă nu se poate vorbi de o istorie a noțiunii de imaginar în antichitatea greacă, pot fi reperate în schimb, în cele mai relevante texte pentru gândirea post-socratică, la Platon și la Aristotel, formațiuni discursive care atestă constituirea unui imaginar filosofic al politicului, ca reprezentare a exercițiului civic și a organizării vieții cetății. Acest imaginar ar fi mai curând "forma" pe care o ia teoria, modalitate de contemplare, de reflecție asupra valorilor morale și a principiilor etice necesare organizării eficiente și
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
problema deliberării politice și a anticipării, sub forma strategiei politice. Platon neagă rolul pozitiv al imaginației, cum am văzut deja, deși face permanent apel la ea atunci când elaborează modelul teoretic al pólis-ului și, implicit, ceea ce am numit "imaginarul filosofic al politicului". Ceea ce de asemenea respinge, dovedind din nou o gândire conservatoare, este asimilarea experienței ei, pe care o înțelege ca pe un factor disturbator, iluzoriu, ca pe o luptă a contrariilor. Páthos-ul, dóxa și simulacrul îi provoacă o atitudine
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
pólis-ului ideal) și artist (exclus, dacă arta sa se dovedește înșelătoare și deformantă spiritual). Problema de fond poate să fie, ca și în cazul acuzației aduse "democrației" sofiștilor, tot una de situare polemică a lui Platon față de discursul filosofic al acestora și față de retorica lor, creatoare a unui discurs politic "verosimil și probabil" (deci dezavuat). Nu intenționez să reduc chestiunea inadvertențelor cu privire la imagine la una cu semnificație politică sau la o problemă de înfruntare "profesională", în clasa filosofilor; ar
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
nici neproductivă. În consecință, funcția imaginii, ca și a privirii, este aceea de a lega două planuri ale cunoașterii, diferite ca substanță, dar ambele "existente": lumea sensibilă și aparența ei37. Or, dacă adaug și observația anterioară, conform căreia întreaga demostrație filosofică (dialectică) se face permanent cu ajutorul unui întreg complex (dispozitiv) imaginar (mit, imagine, imaginație filosofică), atunci am putea conchide, întărind în acest fel sistemul teoretic prezentat, că imaginarul primește tot ceea ce gândirea elaborează cu sprijinul imaginii și al simbolului. Exigența de
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
lega două planuri ale cunoașterii, diferite ca substanță, dar ambele "existente": lumea sensibilă și aparența ei37. Or, dacă adaug și observația anterioară, conform căreia întreaga demostrație filosofică (dialectică) se face permanent cu ajutorul unui întreg complex (dispozitiv) imaginar (mit, imagine, imaginație filosofică), atunci am putea conchide, întărind în acest fel sistemul teoretic prezentat, că imaginarul primește tot ceea ce gândirea elaborează cu sprijinul imaginii și al simbolului. Exigența de adevăr a vremii sale impune la Platon o perspectivă morală asupra mímēsis-ului în relație
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
se recunosc și un statut, și un rol în programul educațional al pólis-ului, chiar prin intermediul "artelor" (distanța de Platon e hotărâtoare pentru teoria imaginii). În ciuda preciziei cu care sunt delimitate conceptele și cu care este individualizată în sistemul filosofic al Stagiritului, imaginația se dovedește totuși dificil de definit și de analizat altfel decât prin imagini, expresiile și totodată mediile sale de manifestare. "Facultatea intelectivă gândește speciile în imagini" (Despre suflet 431b) − ca și sintagma celebră din tratatul despre memorie
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
a materiei "imaginate", abaterile și transformările, cazurile individuale și speciale. Chiar dacă poate institui și eroarea, imaginația rămâne pentru Aristotel o formă de cunoaștere, puternică și determinantă. Ca funcție intelectuală, ea este și "mecanismul", dar și forța esențială în configurarea imaginarului filosofic al politicului, profund ancorat în principiile și în normele de organizare a vieții comunității în cetatea greacă. Imaginarul puterii creștine de rit bizantin Am urmărit până acum, în Politeía și apoi în Etica Nicomahică și Politica, în special
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
nu va mai putea menține același statut al spațiului public în raport cu sacrul, dată fiind viziunea instituțiilor ei asupra gestionării bunurilor spirituale și materiale ale comunităților. Ce și cum a mers mai departe, dar și ce s-a pierdut din imaginarul filosofic antic după momentul afirmării unei noi gândiri politice, sacralizate, a primului imperiu creștin? Dat fiind că la fondarea Constantinopolului romanitatea a întâlnit atât filosofia iudeo-creștină, cât și moștenirea gândirii religioase populare elene (în particular, a Bizanțului precreștin), cum a fost
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
Imaginarul căruia caut să-i aflu rădăcinile, în principal din perioada trecerii la creștinism, nu este doar unul bazat pe texte, ci e un meta-discurs epistemic, care reprezintă efectul unor reflexe combinate − colective și individuale − ale gândirii politice și sociale, filosofice, spiritual-religioase și artistice a unei comunități date. Cum structura imaginarului creștin bizantin, în perspectiva cercetării de față, poate fi descoperită și printr-o analiză de tip genealogic a textelor care l-au inspirat, am recurs la această arheologie conceptuală a
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
și artistice a unei comunități date. Cum structura imaginarului creștin bizantin, în perspectiva cercetării de față, poate fi descoperită și printr-o analiză de tip genealogic a textelor care l-au inspirat, am recurs la această arheologie conceptuală a imaginarului filosofic al politicului (cum l-am numit), situație în care am contrapus elemente de teorie a imaginii și practici ritualice, ele însele cu un semantism simbolic edificator. Unul din motivele pentru care am procedat astfel este dat de faptul că Platon
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
făcut trimitere în acest capitol). Ei înșiși au consacrat puncte de vedere diferite, fapt ce a permis, dezvoltând noțiuni din câmpul semantic generativ al imaginarului, urmărirea a două filoane care se vor "amesteca" ulterior în formarea societății creștine, respectiv atitudinile filosofice pro și contra imaginii și a imaginației. Ele se vor reflecta în imaginariile politicului, influențând major în anumite perioade planul de guvernare și de exercitare a puterii în oïkouménè. Una dintre principalele ipoteze ale acestei cercetări este că imaginarul antic
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
unioniste" din secolul XIV, confruntate cu teologia isihastă. Despărțirea Occidentului de Orient în ce privește istoria instituțională și teoria puterii va fi amintită aici în descrierea etapelor pe care le-a parcurs imaginarul occidental până la finele Renașterii. Pe baza a câtorva corespondențe filosofice între diverse elemente de teorie antică a politicului și altele medievale sau renascentiste, vom continua discuția despre imaginarul creștin occidental, și în legătură cu programele iconografice creștine în care este figurat divinul. I. Imaginea antică a divinului - imaginea filială divină - imaginea basileului
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
dintre cele două direcții de interpretare a reprezentării divinului a provocat, cum am subliniat și în capitolul precedent, o conciliere creativă conceptual, realizată de filosofia și de dogma creștină, în baza imaginarului biblic, atât de complex, și a interpretării sale filosofice în iudeo-creștinism. Numit de Iustin "fiu", "Domn", "conducător de oști" (Dialog cu Trifon LXI. 1), Christos apare ca fiind generat de principiul divin, arché − cum înțelegea și Platon acest din urmă concept, în legătură cu care i-a influențat decisiv pe teologii
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
atât problema imaginii naturale, cât și gestiunea destinului imaginii "artificiale"; implicit, conceptele eíkōn și oíkonomía − cu relevanța lor, deja subliniată, pentru imaginarul medieval de inspirație bizantină. Cel puțin trei aspecte sunt implicate aici: unul filosofic, unul dogmatic și al treilea politic-instituțional, toate aflate în relație cu discursul oficial al puterii adresat comunității creștine, indiferent în ce formă. Oíkonomía nu constituie însă doar obiectul discursului creștin din timpul crizei iconoclaste, pentru că problematica
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
creștin din timpul crizei iconoclaste, pentru că problematica sa, intelectuală, spirituală, dar și politică ține, încă de la fondarea imperiului, de edificiul conceptual al relației dintre împărat și sacerdot. De-a lungul istoriei, oíkonomía teoretică (abordarea de ordin filosofic a imaginii divinului) și cea iconică (teologia imaginii artificiale a divinului, respectiv a icoanei) au fost teme predilecte de discuție în confruntările pentru hegemonie simbolică (și nu doar) în imperiul bizantin. Mai mult chiar, termenul oíkonomía
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
iconică (teologia imaginii artificiale a divinului, respectiv a icoanei) au fost teme predilecte de discuție în confruntările pentru hegemonie simbolică (și nu doar) în imperiul bizantin. Mai mult chiar, termenul oíkonomía se regăsește și în vocabularul filosofic al politicului la Aristotel și la autorii clasici, cu sensul său administrativ, corelat cu noțiunile de "utilitate" și "bine" (public și individual), dar și cu sensul de "gestiune politică". Sfinții Părinții s-au inspirat la rândul lor, în cazul acestui
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
la politicile de stat privind reîntărirea imperiului la granițe, redresarea financiară, militarizarea și recentralizarea puterii sau chiar influența provinciilor orientale și a culturilor aniconice asupra casei basileice. O abordare opusă este cea care vede în loc de o criză politică una strict filosofică, legată de iconicitatea imaginii. Teoria este de asemenea interesantă pentru cercetarea de față, cu condiția ca această iconicitate să fie văzută în termenii relației sale cu procesul de simbolizare, implicit cu efectele pe care le-a creat pentru manifestarea și
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
Am urmat aici un parcurs "arheologic", de sondare și de identificare, dar și de analiză contextuală a unor noțiuni, formațiuni discursive sau micro-bazine semantice, pentru a schița o posibilă genealogie conceptuală a imaginarului. Am urmărit de aceea grefa de la imaginarul filosofic antic al politicului la formele creștine ulterioare, pe care le-a inspirat și care au sprijinit puterea instituțională în administrarea teritoriului propriu, fie al imperiului roman păgân, fie al celui "constantinopolitan". Proiectul ideatic creștin, configurat pe baza tradiției neoplatoniciene, a
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
a acestui lucru, pentru imaginarul popular creștin, precum și pentru cel al elitelor mirene, se dovedește mai productivă și se specializează gândirea "fantezistă". În lungul ev mediu, ea ajunge să se diferențieze de funcția imaginației inclusiv la nivel teoretic (teologic și filosofic) și să se înscrie mai curând într-un registru "inferior", unde însuși Platon o situase cândva. Dacă urmărim utilizarea medievală a cuvântului phantasía, atunci revine încă o dată în discuție viziunea sa (cu relevanță pentru filosofia politicului): binele era
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
oikonomic) și, în termenii politicului, cu relația dintre puterea inspirată (a autocratului)- oíkonomía -imaginar al puterii. Alături de aceste paralele, dihotomiile funcționale concret−abstract, temporar - atemporar, limitat - ilimitat reprezintă elemente fundamentale preluate de imaginarul creștin din imaginarul filosofic al politicului antic. Simbolismul puterii devine în evul mediu un summum al reprezentării acestei conjuncturi. Platon însă nu conciliază niciodată cunoașterea și credința, ceea ce impune diferențele de terminologie și de raportare a adevărului la senzație, imaginație și imagine în cele
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
excelență. Interesant este însă că promisiunea lasă totuși să acționeze liberul arbitru; și la filosoful grec, și în dogma creștină, nu zeii decid, ci ființa supusă alegerii. Spre diferență de omul antic, care putea alege calea dreaptă doar cu ajutorul practicii filosofice și a accederii la cunoașterea divină (la bine și la adevăr, deci tot la divin), pentru omul creștin iertarea și fericirea ultraterenă se obțin numai prin credință (element esențial de diferențiere între cele două perioade). Un alt aspect definitoriu moștenit
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]