9,490 matches
-
fie compus din fapte cu totul imaginare, și totuși verosimile. Tragedia descrie în stil ales acțiunile și pasiunile unor persoane alese, în timp ce comedia nu vorbește decât de mediocri, în stil simplu și mediocru. Tragedia la începutul ei este plină de glorie, și arată măreția celor mari; la sfârșit este demnă de milă, ca aceea care arată regi și prinți căzuți pradă disperării. Comedia la începutul ei este plină de neprevăzut, turbulentă la mijloc, căci aici se fac toate înșelăciunile și toate
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
dușman, nici de la cineva indiferent, ci de la o persoană care trebuie să-l iubească pe cel ce suferă și să fie iubită de el." Cu Horace, Corneille creează de asemenea o situație perfectă în planul tragicului. Eroul, ajuns în culmea gloriei, comite, omorându-și sora, o crimă împotriva naturii, care îi provoacă spectatorului o milă și o teamă maxime. Greșeala acestui om corect, care într-o privință este un model de virtute, în sensul cornelian al termenului (curaj), nu ar putea
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
Astfel că singurul scop al unui poet, întreaga finalitate a muncii sale, este să fim, ca și eroul său, îndrăgostit de oamenii frumoși, să-i slujim ca pe niște divinități; într-un cuvânt, să le sacrificăm totul, dacă nu cumva gloria, pe care a o îndrăgi este și mai periculos chiar decât dragostea pentru frumusețe." (Maxime și reflecții despre comedie) Pentru toți teologii secolului al XVII-lea, zugrăvirea pasiunilor este periculoasă. Aceia dintre ei care vor să păstreze teatrul în sânul
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
dragostei, se arată rezervat cu privire la orgoliu, neexplicându-se practic niciodată asupra atitudinii morale ce ar trebui urmată față de reprezentarea comportamentelor eroice. Nicole, în schimb, ca și alți doi janseniști iluștri, Pascal și La Rochefoucauld, condamnă fără drept de apel demonul "gloriei". Reducând la zero mitul eroului, el distruge idealurile cavalerești care îmbogățesc literatura primei jumătăți a Marelui Secol. De aceea își împrumută el exemplele exclusiv din teatrul lui Corneille, unde eroii, îndrăgostiți de sublim, sacrifică totul "gloriei" lor62. Citând Horațiu și
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
drept de apel demonul "gloriei". Reducând la zero mitul eroului, el distruge idealurile cavalerești care îmbogățesc literatura primei jumătăți a Marelui Secol. De aceea își împrumută el exemplele exclusiv din teatrul lui Corneille, unde eroii, îndrăgostiți de sublim, sacrifică totul "gloriei" lor62. Citând Horațiu și Cidul, Nicole se oprește în special la Theodora, fecioară și martiră. Caracterul edificator al piesei lui Corneille nu este, după părerea lui, decât aparent, căci eroina nu este înzestrată cu smerenie. Pentru Nicole, care vorbește în numele
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
gustului, diferit la fiecare popor. Privirea asupra operelor antice se schimbă cu epocile. Nu rețin întotdeauna atenția aceleași aspecte. "...ardoarea prea violentă de a vrea să-i imite pe Antici a făcut ca primii noștri poeți să nu fi atins gloria, nici calitatea excelentă a Anticilor. Ei nu considerau că gustul națiunilor este diferit, atât față de obiectele spiritului, cât și față de cele ale trupului, și că la fel ca maurii dar fără să meargă atât de departe, spaniolii își imaginează și
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
réflexions sur l'art dramatique. 33 Să consemnăm că Adrienne Lecouvreur (1692-1730), marea actriță franceză aparținând generației care o precede pe cea a Domnișoarei Clairon, angajase deja cu timiditate arta dramatică într-o simplitate care sedusese publicul și contribuise la gloria ei. 34 Garrick (1717-1779) domină scena engleză începând din 1741. Actor, director de teatru și autor, el se distinge în marile roluri din Shakespeare, al cărui text original îl dezvăluie parțial, grație adaptărilor. Cu ocazia celor doi ani petrecuți în
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
patetismul, tensiunea mobilizatoare, lipsa de retorism a exhortațiilor își au izvorul în credința în rostul mesianic al poetului și poeziei. Participant la evenimentele timpului, C. închină revoluției, revoluționarilor, Unirii, strofe imnice, ode, adevărate manifeste politice învăpăiate de viziunea libertății, a gloriei țării. Același nobil civism, aceeași mistică a renașterii tutelează imaginea trecutului, resuscitat spre a fi propus model și îndemn prezentului. Fluide, bine ritmate, aceste poezii au avut răsunetul lor în vreme, în pofida unor minusuri ce țin de inventivitatea imagistică restrânsă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286484_a_287813]
-
care intră În istoria cotidiană ca voință a regelui. Ceea ce rămâne din literatura timpului confirmă această situație. Este vorba despre cărți de Înțelepciune, adică Învățături lăsate de părinți vestiți pentru cariera lor fiilor care trebuie să le ducă mai departe gloria 3. Fără a intra mai adânc În temele pe care aceste Învățături le propun, le putem totuși sublinia caracterul social: ceea ce se cere este ca viața colectivității să se desfășoare În liniște. Virtutea constă În adaptarea la exigențele unei vieți
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
duce la recunoașterea În Farvași a unei credințe arhaice În nemurire, legată probabil la origini de o etică În principal aristocratică și războinică (Gnoli, 1982a), asimilată și adaptată apoi zoroastrismului. Cât despre cealaltă divinitate, numele ei, Khavernah, Înseamnă probabil „splendoare, glorie” (dar nu există un acord general: cf., printre alții, Baily 1943, pp. 1-77; Duchesne-Guillemin, 1963; Gnoli, 1984a; Pirart, 1992, pp. 5 sq.), iar natura sa pare a fi aceea a forței focului și luminii, noroc și izvor de putere pentru
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Hludana" este venerată În cinci inscripții latine; numele său, conform opiniei lui Polomé (1988) poate fi Înțeles ca un derivat de la germanicul *hlud½, „renume, faimă”, cu sufixul -no-, despre care am mai vorbit În legătură cu Odin; este deci personificarea sau reprezentanta gloriei. Dar Meid (1957) preferă să o vadă ca pe o divinitate infernală, legându-i numele de termenul holda „daemonum turba”, din germana nordică veche. Tacitus (Germania, XLIII) amintește doi zei pe nume Alci: „La naharvali există o dumbravă sacră, În
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
a pierdut nu numai tronul, ci și viața (1Rg 2,12-25). Solomon a intrat triumfător în Ierusalim, nu pe un car tras de cai, ci pe măgărița lui David (1Rg 38). Măgarul - care pentru noi reprezintă cu totul altceva decât gloria regească - este în Biblie simbolul regelui păcii. Nici Solomon nu a fost credincios acestui ideal pentru că mai târziu a dispus construirea de grajduri pentru caii săi și a înzestrat armata cu care de război (1Rg 5,6; 9,19.22
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
trăiască într-o condiție imperfectă și tranzitorie pregătește și anticipă teologia întrupării. În Noul Testament există o frază ce surprinde esența Vechiului Testament aplicată celui Nou: „Cuvântul s-a făcut trup și a ridicat cortul său în mijlocul nostru. Noi am văzut gloria sa” (In 1,14). Pentru Ioan, Cuvântul vine să-și ridice cortul în imperfecțiunea lumii umane și ia condiția omului împreună cu tot ceea ce ea are efemer și fragil. Înseamnă deci că Noul Testament ca și Vechiul afirmă cu tărie că Dumnezeu
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
sensul cuvîntului spaniol raza. Iorga detesta rasismul sub orice formă și îl respingea categoric. Naționalismul lui Iorga era un naționalism cultural, ca și cel al lui Ernest Renan, care susținea că națiunea este sufletul unui popor care a cunoscut o glorie comună în trecut și simte o voință comună în prezent; mîndria de a fi făcut lucruri mărețe împreună și dorința de a le face din nou. Cunoașterea, voința, mîndria și dorința comună sînt condițiile existenței unei națiuni. Concepția franțuzească a
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
Iași un cămin studențesc pentru basarabenii care voiau să studieze în "România liberă". Într-un număr festiv al "Neamului românesc" dedicat Basarabiei, Iorga scria: "știm că între Prut și Nistru trăiesc români; nimeni nu le poate răpi drepturile străvechi, iar gloria Moldovei este încrustată în fiecare piatră"211. Dar adevărata luptă se ducea în Transilvania, unde, cu două decenii în urmă, Memorandiștii inițiaseră o acțiune eșuată pentru drepturile naționale ale românilor. Pentru a o înțelege, trebuie să analizăm activitatea lui Iorga
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
Tisza", adică România 4. Deși nimeni nu prevedea unde va duce glontele de la Sarajevo, foarte puțini cunoșteau planurile Contelui Berchtold, ale Contelui Hoyos, ale lui Konrad von Hötzendorf și ale generalului Potiorek. Pe de altă parte, sîrbii își aminteau de gloria lor trecută, ceea ce îl mișca pe Iorga și pe alții, cum ar fi Leopold von Ranke. Germanii au fost obligați să semneze la Versailles Articolul 241, recunoscîndu-și vina de a fi declanșat războiul. Mai erau și alți vinovați. Nu Serbia
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
Ființa umană este o ființă istorică (...) existența umană nu poate fi concepută decît în cadrul istoriei. Emmanuel Mounier El a fost savantul nostru prin excelență, care (...) își afla fericirea numai în cărți și avea o ambiție: să stimuleze și să înalțe gloria și faima națiunii sale. Perpessicius Acest capitol trebuie să "țină loc" de concluzie, deoarece concluziile finale urmează să fie trase de către cititor. Scopul acestui studiu a fost să ofere o imagine mai completă a lui Iorga decît aceea prezentată de
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
naziștilor, dar, la cererea lui Antonescu, aceștia au fost internați în lagărele de concentrare naziste. Ca și alții, după ce România a reușit întoarcerea armelor la 23 August 1944, Traian Boeru a fost scos de la naftalină ca să joace rolul lipsit de glorie al aliaților români ai naziștilor. După război, nefiind criminali de război (fără voia lor), legionarilor le-a fost ușor să se dea la fund. Horia Sima și alți cîțiva au plecat în Spania (unde Franco și-a adus aminte de
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
a Vienei de altădată (deși bulevardul era parcă prea grandios pentru o simplă arteră de circulație Într-o capitală europeană de talie mijlocie), iar orașul se mândrea pe bună dreptate cu edificiile publice și spațiile sale civice. Viena Își invoca gloria de odinioară cu plăcere. Dar În privința trecutului mai recent era foarte reticentă. Iar motivul principal al reticenței erau evreii care locuiseră cândva În clădirile din centrul istoric al orașului, contribuind În mod decisiv la arta, muzica, teatrul, literatura, jurnalismul și
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
recent era foarte reticentă. Iar motivul principal al reticenței erau evreii care locuiseră cândva În clădirile din centrul istoric al orașului, contribuind În mod decisiv la arta, muzica, teatrul, literatura, jurnalismul și ideile care Însemnau Viena În perioada ei de glorie. Violența cu care evreii vienezi au fost scoși din casele lor, expediați din oraș spre est și excizați din memoria locală explica În bună măsură calmul vinovat al orașului. Viena de după război (și toată Europa Occidentală postbelică) era un edificiu
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
eliberate, nu erau multe bunuri germane de redistribuit, iar războiul nu fusese chiar un cataclism, ca În Est. Dar și acolo legitimitatea autorităților constituite a fost zdruncinată. Administrațiile locale din Franța, Norvegia și țările Beneluxului nu erau tocmai acoperite de glorie. În general, ele Îndepliniseră prompt dorințele forțelor de ocupație. În 1941, nemții conduceau Norvegia ocupată cu un personal administrativ de 806 oameni. Pentru administrarea Franței au fost suficienți 1.500 de germani. Poliția franceză era atât de serviabilă, Încât naziștii
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
anii ’30. Nu-i de mirare. Singurele partide tradiționale capabile să funcționeze normal În acei ani erau cele vădit antifasciste - sau, În cazul Estului ocupat de sovietici, cele cărora noile autorități găseau de cuviință să le atribuie acest titlu de glorie, cel puțin pe moment. și anume comuniștii, socialiștii și o mână de grupuri liberale sau radicale. Alături de creștin-democrații recent impuși pe scena politică, aceștia au format partidele de guvernământ În primii ani după război, cu ajutorul oamenilor și tacticilor din era
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Churchill avea entuziaștii săi. Winston Churchill a fost de timpuriu un promotor influent al ideii de unitate europeană. La 21 octombrie 1942, Îi scria lui Anthony Eden: „Trebuie să recunosc că mă gândesc În primul rând la Europa, la renașterea gloriei europene... ar fi un dezastru fără margini dacă bolșevismul rus ar sufoca independența și civilizația vechilor state europene. Deși În prezent e greu de spus cum, am convingerea că Europa poate acționa ca o familie, sub conducerea unui Consiliu European
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
vremii În documentarul său despre Anglia anului 1951, „Portret de familie”. Titlul În sine (pe care nu l-ar fi ales un cineast din Franța, Italia, Belgia sau Germania) dezvăluie o trăsătură specifică. Printr-un noian de amintiri comune despre gloria și suferința din războiul recent, scăldate Într-o mândrie locală abia conștientizată, filmul celebrează spiritul englez. Se insistă pe știință și progres, pe muncă și organizare. Fără cea mai vagă referință la vecinii sau aliații Angliei (sic), țara e prezentată
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
martie 1953 care le permitea țăranilor să se retragă din colective. Din cele 7.000 de colective au mai rămas 1.000. Din confruntarea cu Hitler, Stalin a ieșit mai puternic ca oricând, aureolat, În țară și În afară, de gloria Armatei lui Roșii. Cultul personalității dictatorului sovietic, destul de proeminent și Înainte de război, a atins acum apogeul. Documentarele sovietice despre al doilea război mondial Îl Înfățișau pe Stalin obținând victoria de unul singur, plănuind strategii și conducând bătălii fără vreun general
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]