KorAP: Find »[drukola/base=har & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...376 377 378 ...414 >

10,331 matches

Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349

Persoanele pe fiecare în parte, ci simțeam ca într-o limpezime strălucitoare o esență, care mă atrăgea cu totul la iubirea Sa; apoi, la pregătirea altarului și la înveșmântare fiind în mare evlavie și lacrimi, șm-am simțitț mereu însoțit de har, cu multă desfătare sufletească. Intrând la liturghie, de-atâta evlavie, nu puteam începe, abia reușind să spun: In nomine Patris etc.3. De-a lungul întregii liturghii, multă iubire și evlavie din belșug și lacrimi, iar această evlavie și această

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
trei Persoane, ci șdoarț întrezărire sau înfățișare a Preasfintei Treimi. De asemenea, în răstimpuri simțeam același lucru, sfârșind în Isus, ca și cum m-aș fi aflat la umbra Lui, ca și cum ar fi fost călăuza mea, însă fără a mi se împuțina harul Preasfintei Treimi, ci dimpotrivă, mi se părea că eram și mai mult unit cu Maiestatea Sa dumnezeiască; iar în rugăciunile către Tatăl nu puteam, nici nu simțeam dorința de a afla evlavie, decât de puține ori, întrucât celelalte Persoane mi

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
ajungând la Preasfânta Treime, cu un fel de ascultare respectuoasă; mi se părea că, dacă nu ar fi fost evlavia liturghiilor de spus, m-aș fi simțit îndestulat și cu aceasta, cu toată încrederea de a afla tot mai mult har, iubire și mai multă îndestulare în Maiestatea Sa dumnezeiască. A PREASFINTEI TREIMI 32. Marți ș4 martieț - La rugăciunea obișnuită, însoțit de mult har și evlavie, atât de limpede și mai strălucitoare șdecât altădatăț, cu apariția unei călduri, iar în ceea ce

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
m-aș fi simțit îndestulat și cu aceasta, cu toată încrederea de a afla tot mai mult har, iubire și mai multă îndestulare în Maiestatea Sa dumnezeiască. A PREASFINTEI TREIMI 32. Marți ș4 martieț - La rugăciunea obișnuită, însoțit de mult har și evlavie, atât de limpede și mai strălucitoare șdecât altădatăț, cu apariția unei călduri, iar în ceea ce mă privește, lepădând cu ușurință gândurile ce veneau și ridicându-mă cu acel ajutor. După ce m-am îmbrăcat, cugetând la Introitus 1 din

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
de tare mă durea un ochi, din cauza plânsului, încât mă gândeam că-l voi pierde dacă voi continua să spun liturghiile; și cum aș putea să-i păstrez mai bine sau etc.; oprindu-se lacrimile, chiar cu multă însoțire a harului, în cea mai mare parte a liturghiei s-a maimicșorat această însoțire și din cauza gălăgiei din cameră etc. Apoi, aproape de sfârșit, întorcându-mă la Isus și recăpătând ceva din ceea ce pierdusem, la cuvintele Placeat tibi Sancta Trinitas 1, sfârșind la

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
a mai spune și alte liturghii pentru a mă împăca, ci voiam să le duc la capăt, nădăjduind să mă bucur în Maiestatea Sa dumnezeiască. A PREASFINTEI TREIMI 33. Miercuri ș5 martieț - De la începutul și până la sfârșitul rugăciunii obișnuite, mult har ajutător, fără a mă căzni să-l caut, și cu multă evlavie luminoasă, foarte limpede și însoțit de căldură; și după ce mi-am pus veșmintele, mi se părea că nu conteneau harul și însoțirea și evlavia față de Preasfânta Treime, de

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
De la începutul și până la sfârșitul rugăciunii obișnuite, mult har ajutător, fără a mă căzni să-l caut, și cu multă evlavie luminoasă, foarte limpede și însoțit de căldură; și după ce mi-am pus veșmintele, mi se părea că nu conteneau harul și însoțirea și evlavia față de Preasfânta Treime, de ziua trecută; mergând apoi la rugăciunea pregătitoare pentru liturghie și dorind, pentru a fi ajutat și pentru a mă înjosi, să încep cu Isus, și Preasfânta Treime înfățișându-mi-se ceva mai

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
oriunde m-ar purta. După ce am îmbrăcat veșmintele, neștiind cu cine să încep, și după ce L-am luat pe Isus drept călăuză, și îndreptând rugăciuni fiecăreia șdintre Persoaneț, am petrecut până la a treia parte din liturghie cu mare însoțire a harului și cu evlavie caldă, cu mulțumire sufletească, fără lacrimi și, cred, fără o dorință de a le avea, mulțumindu-mă cu voința Domnului; cu toate acestea spuneam, îndreptându-mă spre Isus: „Doamne, încotro merg, sau încotro etc.; urmându-Te, Domnul

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
și lacrimile au contenit; de-a lungul întregii zile am fost cuprins de o evlavie lăuntrică și călduroasă. A PREASFINTEI TREIMI 26 șbisț. Sâmbătă ș8 martieț - La rugăciunea obișnuită, de la început până la sfârșit, însă din ce în ce mai mult, am fost însoțit de har, cu o evlavie foarte limpede, strălucitoare și călduroasă, spre marea îndestulare a sufletului, precum și multă mulțumire șsimțindț la rugăciunea pregătitoare și în capelă. La îmbrăcarea veșmintelor, noi mișcări, devenind până la sfârșit din ce în ce mai mari, și cu belșug de lacrimi, arătându-mi

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
într-atât încât nu mai simțisem, nici nu mai văzusem ziua întreagă, cu toate că am căutat de multe ori; iar marile vizite din această zi nu au avut sfârșit la o Persoană anume sau distinctă, ci, în mare, la Dătătorul de haruri. AM LUAT ACESTE PATRU ZILE CA SĂ NU CÂNTĂRESC NIMIC DESPRE CONSTITUȚII. A ZILEI 1. Joi ș13 martieț - În timpul liturghiei, șm-am purtatț făcându-mă una cu voința dumnezeiască în a nu avea lacrimi, ca și cum aceasta mă făcea să ies din trudă

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
atât încât eram convins că aceasta era calea pe care voia să mi-o arate Domnul, de vreme ce, în zilele de dinainte credeam că El voia să-mi arate ceva anume, în așa fel încât, spunând liturghia, eram convins că acest har și cunoaștere erau spre folosul spiritual al sufletului meu, mai mult decât toate cele din trecut. A STĂPÂNEI NOASTRE 3. Sâmbătă ș15 martieț - O parte a liturghiei, cu o anumită supunere și respect lăuntric; în cea mai mare parte, nimic

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
odaie, înainte de liturghie, să mi se dea supunere, respect și smerenie; cât despre vizite și lacrimi, acestea să nu mi se dea, dacă ar fi fost spre o slujire la fel de mare a Maiestății Sale dumnezeiești sau ca să mă bucur de harurile și vizitele Sale cu limpezime, dezinteresat; și astfel, în continuare, toate vizitele spirituale îmi veneau atunci când mi se înfățișa supunerea, nu numai față de Persoanele dumnezeiești, atunci când Le chemam și-mi aminteam de Ele, ci și închinându-mă în fața altarului și

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
capelă, mi s-a părut că este voință dumnezeiască, pentru ca eu să mă străduiesc să caut și să aflu, și ștotușiț nu aflam, chiar dacă mi se părea bine ca eu să caut, nefiind în puterea mea să aflu; apoi, Dătătorul harurilor mi-a oferit o mare revărsare de cunoaștere, vizitare și savoare spirituală, cum am mai zis, cu lacrimi necontenite, pierzându-mi graiul, încât mi se părea că în fiecare cuvânt Îl chemam pe Dumnezeu, Dominus 1 etc.; eram atât de

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
TREIMI 12. a- l. Vineri ș28 martieț - În timpul liturghiei, lacrimi, înainte de ea, nu fără ele. A STĂPÂNEI NOASTRE 13. Sâmbătă ș29 martieț - Înainte de liturghie și în timpul ei, nu cu lacrimi, nici fără ca ele să se arate, aflând în rugăciunea obișnuită har deosebit sau foarte deosebit, în cea mai mare parte, evlavie foarte suavă, părându-mi-se că era o mai mare desăvârșire în a nu avea lacrimi, ca și îngerii, și a afla evlavie lăuntrică și iubire; și, în parte, nu

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
cum Îi era pe plac, să viziteze sau să nu viziteze; uneori, atunci când nu eram astfel vizitat, mi se părea că acest lucru 1 era atât de desăvârșit, încât eram neîncrezător sau mă temeam că nu voi putea dobândi acest har. Apoi, altădată, cu multe vizite, mi se părea că eram șmaiț mulțumit socotind că ar fi fost mai bine dacă nu eram vizitat de Dumnezeu, Domnul nostru, căci mi se părea că vizita îmi lipsea din cauză că nu m-am pregătit

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
sufletul nostru se separă mai mult în singurătate, cu atât devine mai în stare să se apropie și să ajungă la Creatorul și Domnul său; și cu cât se apropie mai mult, cu atât este predispus mai mult pentru primirea harurilor și darurilor de la preamarea bunătate dumnezeiască. 21. SĂPTĂMÂNA ÎNTÂI EXERCIȚII SPIRITUALE PENTRU A SE ÎNVINGE PE SINE ÎNSUȘI ȘI A-ȘI ORÂNDUI VIAȚA FĂRĂ A SE HOTĂRÎ DIN CAUZA 2 VREUNEI ÎNCLINAȚII CARE AR FI NEORÂNDUITĂ. 22. Pentru ca atât cel care

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
gând să se păzească cu grijă de acel păcat anume sau de acea lipsă, pe care dorește să-l corecteze și să-l îndrepte. 25. Al doilea, după masa șde prânzț să ceară de la Dumnezeu, Domnul nostru, ceea ce vrea, adică harul de a-și aminti de câte ori a căzut în acel păcat anume sau în acea lipsă și ca, de aici înainte, să-l înlăture; și, prin urmare, să facă cea dintâi cercetare, cerând socoteală sufletului său tocmai în legătură cu anumitul lucru pe

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
împotriva îndemnurilor și dispozițiilor prea-evlavioase ale mai-marilor noștri. 43. MOD DE A FACE CERCETAREA GENERALĂ ȘI CARE CONȚINE ÎN SINE CINCI PUNCTE. Primul punct constă în a aduce mulțumire lui Dumnezeu, Domnul nostru, pentru binefacerile primite. Al doilea: să cerem harul de a cunoaște păcatele și de a le respinge. Al treilea: să cerem socoteală sufletului, din ceasul în care s-a trezit până la cercetarea de față, din oră în oră sau dintr-un timp în altul; și mai întâi despre

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
mai întâi despre gând, apoi despre cuvânt, iar apoi despre faptă, în aceeași ordine care a fost indicată la cercetarea particulară 1. A patra: să cerem de la Dumnezeu, Domnul nostru, iertare pentru greșeli. A cincea: să ne propunem îndreptarea, prin harul Său. Pater Noster 2. 44. SPOVADĂ GENERALĂ CU ÎMPĂRTĂȘANIE În spovada generală, pentru cine ar vrea să o facă de bunăvoie, se găsesc, printre multe altele, trei foloase: Primul. Dat fiind că cine se spovedește în fiecare an nu este

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
spovedindu-se și pregătindu-se mai bine, va fi mai în stare și mai predispus să primească Sfânta Taină, a cărei primire îl ajută nu numai să nu cadă în păcat, ci și să se păstreze și să crească în har. Această spovadă generală se va face mai bine imediat după exercițiile primei săptămâni. 45. PRIMUL EXERCIȚIU ESTE MEDITAREA CU AJUTORUL CELOR TREI FACULTĂȚI ALE SUFLETULUI 3 ASUPRA PRIMULUI, A CELUI DE-AL DOILEA ȘI A CELUI DE-AL TREILEA PĂCAT. CUPRINDE

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
3 ASUPRA PRIMULUI, A CELUI DE-AL DOILEA ȘI A CELUI DE-AL TREILEA PĂCAT. CUPRINDE, DUPĂ O RUGĂCIUNE PREGĂTITOARE ȘI DOUĂ INTRODUCERI, TREI PUNCTE PRINCIPALE ȘI UN DIALOG. 46. Rugăciune. Rugăciunea pregătitoare este să cer de la Dumnezeu, Domnul nostru, harul ca toate intențiile, faptele și lucrările mele să fie orânduite numai și numai întru slujirea și lauda Maiestății Sale dumnezeiești. 47. Prima introducere este compunerea locului 1; aici trebuie luat aminte că, în contemplarea sau meditarea celor vizibile, ca de

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
al îngerilor cu păcatele mele nenumărate; și cum ei au ajuns în iad pentru un singur păcat, de câte ori nu am meritat eu aceasta pentru atâtea șpăcateț. Vorbesc despre aducerea aminte a păcatului îngerilor; cum, fiind ei creați în stare de har și nevrând să se ajute de libertatea lor pentru a arăta reverență și ascultare Creatorului și Domnului lor, devenind trufași, au trecut de la har la răutate și au fost azvârliți din cer în iad; și așa mai departe, să cugetăm

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
atâtea șpăcateț. Vorbesc despre aducerea aminte a păcatului îngerilor; cum, fiind ei creați în stare de har și nevrând să se ajute de libertatea lor pentru a arăta reverență și ascultare Creatorului și Domnului lor, devenind trufași, au trecut de la har la răutate și au fost azvârliți din cer în iad; și așa mai departe, să cugetăm mai în amănunt cu înțelegerea și, mai apoi, mișcând mai mult simțămintele cu voința. 51. Al doilea: ca și mai sus, adică să ne

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
Cristos; și, văzându-L astfel atârnând pe cruce, să cuget la ceea ce mi se înfățișează. 54. Dialogul se poartă vorbind pur și simplu, așa cum un prieten vorbește cu un altul sau un slujitor cu stăpânul său: când cerându-i vreun har, când învinovățindu-se pentru vreun rău săvârșit, când împărtășindu-i dintre ale sale și cerând sfat. Și să se spună Pater noster. 55. AL DOILEA EXERCIȚIU ESTE O MEDITARE ASUPRA PĂCATELOR ȘI CUPRINDE, DUPĂ RUGĂCIUNEA PREGĂTITOARE ȘI DOUĂ INTRODUCERI, CINCI

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
iaduri noi, ca să mă chinuiască pe veci în ele. 61. Dialog. Să se încheie cu un dialog al îndurării, cugetând și aducând mulțumiri lui Dumnezeu, Domnul nostru, pentru că mi-a dat viață până acum, punându-mi în gând îndreptarea cu harul Său, pe viitor. Pater noster. 62. AL TREILEA EXERCIȚIU ESTE O RELUARE 1 A CELUI DINTÂI ȘI A CELUI DE-AL DOILEA, CU TREI DIALOGURI. După rugăciunea pregătitoare și două introduceri, voi relua cel dintâi și cel de-al doilea

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]