9,551 matches
-
lor era foarte apropiat de cel al hetairelor sau concubinelor. Pe lângă etalare în direct a șarmului lor potențialilor clienți, acestea recurgeau și la o serie de artificii publicitare: astfel, ele purtau sandale cu tălpi speciale concepute să imprime pe sol inscripția "ΑΚΟΛΟΥΘΙ" ("AKOLOUTHI - URMEAZĂ-MĂ!)". Totodată, ele utilizau machiajul, după cum se pare unul nu foarte discret: Eubulos, autor de comedii din secolul al IV-lea î.e.n., în opera sa "Negustorii de coroane", le ia în derâdere pe aceste prostituate „tencuite cu
Prostituția în Grecia Antică () [Corola-website/Science/331828_a_333157]
-
disting prin cheltuielile lor extravagante: cum ar fi Rhodopis, curtezana din Egipt eliberată de fratele poetei Safo, care a ieșit în evidență prin faptul că a pus să fie construită o piramidă. Herodot nu crede această povestire dar descrie o inscripție care arată că aceasta a finanțat cu sume importante Oracolul din Delphi. Tarifele practicate de curtezane prezintă diferențe semnificative, dar oricum sunt unele substanțial mai mari decât cele ale prostituatelor obișnuite, ele variind după unele surse între 20 și 60
Prostituția în Grecia Antică () [Corola-website/Science/331828_a_333157]
-
maniera celei descrise de Platon, și în care prostituția este total interzisă. În Grecia Antică existau în afară de prostituatele femei, și un număr semnificativ de "πόρνοι - pórnoi", bărbați care se prostituau. Prima apariție atestată a acestui cuvânt s-a găsit pe inscripțiile antice de tip „grafiti” din insula Santorini. O parte dintre aceștia se adresau unei clientele feminine, existența bărbaților „gigolo” fiind atestată încă din epoca clasică prin două mențiuni din opera lui Aristofan. Astfel, în piesa "Pluto", autorul pune în scenă
Prostituția în Grecia Antică () [Corola-website/Science/331828_a_333157]
-
s-a făcut în cinci companii. Cu scop de individualizare a soldaților, din 9 noiembrie 1918 comandantul acesteia a dispus renunțarea la la vechile însemne imperiale și purtarea în locul acestora la braț și pe chipiu a unei panglici tricolore cu inscripția „Legiunea Română”. În perioada 4-24 noiembrie 1918, comandamentul Legiunii a luat o serie de măsuri în ceea ce privește asigurarea unor condiții acceptabile de igienă, instituirea ordinii și disciplinei, echiparea și înarmarea, organizarea unei propagande active contra ideilor propagate de Revoluția bolșevică din
Legiunea Română din Praga () [Corola-website/Science/335522_a_336851]
-
loc la 3 septembrie 1469, „era de față întreg clerul moldovenesc, în frunte cu Mitropolitul Teoctist al Moldovei, cu Episcopul Tarasie al Romanului și cu primul egumen al Putnei, Arhimandritul Ioasaf”. Lespedea sa funerară, aflată la Mănăstirea Putna, are următoarea inscripție: „Binecinstitorul Domn al Țării Moldovei, Io Ștefan Voievod, fiul lui Bogdan Voievod, a împodobit mormântul acesta părintelui nostru Mitropolitul Sucevei Preasfințitul Kir Teoctist care a și murit în anul 6986, luna noiembrie 18”. Axinte Uricariul a adnotat în "Letopisețul Țării
Teoctist I, mitropolit al Moldovei () [Corola-website/Science/335555_a_336884]
-
spațiul care-l preceda, au fost găsite în Cambodgia în 683 și în Sumatra, în același an și în 684. Aceste regiuni, erau în epocă sub influență chineză, iar prima beneficia atunci de numeroase schimburi cu India. În India, prima inscripție cuprinzând, în mod distinct, acest zero datează din 876. După alți autori, Bhăskara I (c. 600 - c. 680) a fost primul care a scris cifra „zero” sub forma unui cerc în "sistemul de numerație indo-arab". Pentru favorizarea avântului științelor, arabii
Sistemul de numerație indo-arab () [Corola-website/Science/335659_a_336988]
-
de Blandin sau Blandry (1520) 22. Anne d’Apremont (1522-1531) În ruinele mănăstirii, doar o parte din dala funerară a acestei starețe a fost descoperită: această piatră tombală spartă reprezenta o stareță cu diverse steme și purta acest rest de inscripție în minuscule gotice: «dame Anne [ab]besse. mil D XXXll», în traducere: „doamna Anne [st]areță. o mie D XXXll”. În biserica Saint Maur din Verdun se putea citi: În acest loc se odihnește inima Reverendei Doamna Anne d’Aspremont
Abația Juvigny () [Corola-website/Science/335612_a_336941]
-
umplute cu putinele, butii, butoaie mari și sticle. Viile de la Juvigny erau de departe cele mai importante din întreaga regiune, iar cele ale abației ocupau cea mai mare parte din coasta abruptă expusă spre Sud, chiar în fața locuinței portarului. O inscripție gravată pe o placă de plumb, găsită în fundațiile unuia din zidurile teraselor unde se etaja podgoria, ne informează: „I[sus] M[aria] I[osif] o cruce B[enedict] S[colastica]. Aceste vii plantate de prin 600 au fost refăcute
Abația Juvigny () [Corola-website/Science/335612_a_336941]
-
2 îngeri aflați în adorație, îngenuncheați pe console, și, de o parte și de cealalta a ușii, "Sfântul Benedict" și "Sfânta Scolastica". Se ajungea acolo pe niste scări cu ușă centrală încadrată de două ferestre și deasupra căreia se afla inscripția: „Doamna Marie Alexis Madeleine de Vassinhac Imécourt a dispus să fiu făcută în anul 1746 sub conducerea D[omnului] Simon Maucomble confesorul acestei abații.” Deasupra, într-un scut împărțit în romburi, figura stema familiei sale.
Abația Juvigny () [Corola-website/Science/335612_a_336941]
-
larg se aflau 4 femei așezate în atitudini deosebite. Pe soclu era dăltuit textul „PRIN MINTEA, PRIN INIMA ȘI BRAȚELE NOASTRE. 1851”. Spre acest text priveau trei personaje: o femeie însoțită de doi copii cărora, cu mâna stângă, le arăta inscripția. Sub acest grup, pe o placă de marmură neagră erau scrise cuvintele: „Lui Ion C. Brătianu. 1903”. Sus pe soclu, alături pe Ion C. Brătianu se aflau două personaje: o femeie, simbolizând biruința, care ținea steagul tricolor, iar lângă ea
Monumentul lui Ion C. Brătianu () [Corola-website/Science/335700_a_337029]
-
patriarhul Justinian al României, împreună cu patriarhul Kiril al Bulgariei. Gramota patriarhului român Justinian precizează că biserica de la Hanul Colței este dată pentru uz temporar, „"până când bulgarii își vor construi o biserică nouă"“. Pe fațadă, deasupra intrării, a fost amplasată următoarea inscripție: Convinsă de rolul important al bisericii, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Bulgare a trimis reprezentanți la București - preoți bulgari care slujesc și propovăduiesc credința ortodoxă pentru credincioșii de limbă maternă bulgară. Biserica „Sf. Prooroc Ilie” de la Hanul Colței a fost
Biserica Sfântul Ilie - Hanul Colței din București () [Corola-website/Science/335703_a_337032]
-
Samuel II, 15:7-10 Orasul a devenit unul din principalele centre ale regatului Iudeei fiind inclus între cele șase orașe traditionale de azil sau refugiu.(Japhet)(Iosua cap.20,1-7) Așa cum a arătat descoperirea de sigilii antice la Lahish cu inscripția "lmlk Hebron" (regelui Hebronului), Hebron a continuat să fie un centru economic însemnat, datorită poziției sale geografice la intersecția drumurilor - de la Marea Moartă către răsărit, de la Ierusalim spre nord, spre Neggev și Egipt spre sud, și spre Câmpia Shefela spre
Hebron () [Corola-website/Science/335702_a_337031]
-
de 4 milioane de dolari inițiat în 2007 pentru renovarea zidurilor vechi ale orașului. Renovarea a inclus înlocuirea pietrelor sparte, curățarea pereților de depunerile în timp de zeci de ani a reziduurilor provenite de la gazele de eșapament și reamplasarea unei inscripții elaborate în limba arabă în locul unde fusese inscripția inițială din 1593. Fragmentele de gloanțe din poartă, ce proveneau de la Războiul de Independență, au fost păstrate. Lucrările de infrastructură de lângă Poarta Jaffa au dus, de asemenea, la descoperirea unui apeduct ce
Poarta Jaffa () [Corola-website/Science/335758_a_337087]
-
pentru renovarea zidurilor vechi ale orașului. Renovarea a inclus înlocuirea pietrelor sparte, curățarea pereților de depunerile în timp de zeci de ani a reziduurilor provenite de la gazele de eșapament și reamplasarea unei inscripții elaborate în limba arabă în locul unde fusese inscripția inițială din 1593. Fragmentele de gloanțe din poartă, ce proveneau de la Războiul de Independență, au fost păstrate. Lucrările de infrastructură de lângă Poarta Jaffa au dus, de asemenea, la descoperirea unui apeduct ce data din secolele II-III e.n.
Poarta Jaffa () [Corola-website/Science/335758_a_337087]
-
M.S.Regele Carol I. La 30 aprilie 1878 ,a fost oficiat primul Te-Deum de recunoștință penru victoriile din Războiul de Independență,în prezența domnitorului Carol și defilării regimentului de dorobanți.Domnitorul Carol a dăruit bisericii un policandru de valoare cu inscripția "Carol I al României închină Bisericii din orașul Pitești cu hramul Sfântul și Făcătorul de minuni Nicolae,acest odor ,în amintirea zilelor de 9 mai 1866,10 mai 1878,14 decembrie 1877-ziua reîntoarcerii acasă după izbânzile din Bulgaria. Biserica avea
Biserica Sfântul Nicolae din Pitești () [Corola-website/Science/335783_a_337112]
-
locul uneia mai vechi, a fost construită de Papa Damasus I, oferind acces la zona Papilor, unde se află cripta papilor, în care au fost îngropați nouă pontifi și, probabil, opt reprezentanți ai ierarhiei bisericești - de-a lungul zidurilor sunt inscripții grecești originale pentru pontifii Ponțian, Anteriu, Fabian, Lucius I și Eutichie. În peretele îndepărtat a fost îngropat Papa Sixtus al II-lea, după ce a fost ucis în timpul persecuției lui Valerian; în fața mormântului său, Papa Damasus a sculptat o inscripție în
Catacomba Sfântului Calixt () [Corola-website/Science/335817_a_337146]
-
sunt inscripții grecești originale pentru pontifii Ponțian, Anteriu, Fabian, Lucius I și Eutichie. În peretele îndepărtat a fost îngropat Papa Sixtus al II-lea, după ce a fost ucis în timpul persecuției lui Valerian; în fața mormântului său, Papa Damasus a sculptat o inscripție în metru poetic cu caractere săpate de caligraful Furius Dionisius Filocalus. În cripta alăturată este mormântul Sfintei Cecilia, ale cărei moaște au fost mutate de papa Pascal I în 821: frescele de pe pereți de la începutul secolului al IX-lea îi
Catacomba Sfântului Calixt () [Corola-website/Science/335817_a_337146]
-
morților; în zona Sf. Miltiade de lângă ușă se află sarcofagul unui copil ce are sculptat deasupra câteva episoade biblice. În zona Sfinților Caius și Eusebiu sunt câteva cripte așezate deoparte, vizavi unul de altul, cu mormintele papei Caius (cu o inscripție) și papei Eusebiu, care a murit în Sicilia, unde a fost exilat de Maxențiu și al cărui corp a fost adus la Roma, în timpul pontificatului lui Militiade; pe o copie de marmură de la sfârșitul secolului al IV-lea (ale cărei
Catacomba Sfântului Calixt () [Corola-website/Science/335817_a_337146]
-
exilat de Maxențiu și al cărui corp a fost adus la Roma, în timpul pontificatului lui Militiade; pe o copie de marmură de la sfârșitul secolului al IV-lea (ale cărei fragmente pot fi văzute pe peretele opus) poate fi citită o inscripție a lui Damasus care evidențiază rolul lui Eusebiu în aplanarea schismei din biserica primară, în special cea care se referea la acceptarea apostaților. Alăturată arcadei se află, în continuare, cripta martirilor Calogerus și Partenie și cubiculul dublu al lui Sever
Catacomba Sfântului Calixt () [Corola-website/Science/335817_a_337146]
-
care evidențiază rolul lui Eusebiu în aplanarea schismei din biserica primară, în special cea care se referea la acceptarea apostaților. Alăturată arcadei se află, în continuare, cripta martirilor Calogerus și Partenie și cubiculul dublu al lui Sever, care conține o inscripție ritmică (datată nu mai târziu de 304), în care un episcop al Romei (la acel moment Marcelin) este primul ce primește numele de papă și primul ce propovăduiește deschis credința în învierea finală. Într-o zonă mai îndepărtată a fost
Catacomba Sfântului Calixt () [Corola-website/Science/335817_a_337146]
-
care un episcop al Romei (la acel moment Marcelin) este primul ce primește numele de papă și primul ce propovăduiește deschis credința în învierea finală. Într-o zonă mai îndepărtată a fost înmormântat papa Corneliu, al cărui mormânt conține încă inscripția originală în care i se dă titlul de martir și, pe laturile sale, picturi splendide cu chipuri în stil bizantin din secolele al VII-lea și al VIII-lea, reprezentându-i pe papii Sixt II și Corneliu și pe episcopii
Catacomba Sfântului Calixt () [Corola-website/Science/335817_a_337146]
-
suprafață de 15 hectare conținea rămășițele pământești a șaisprezece papi și a cincizeci de martiri. Nouă dintre acești papi au fost îngropați în Cripta Papilor, căreia papa Damasus I i-a construit o scară în secolul al IV-lea. Printre inscripțiile în limba greacă descoperite sunt cele asociate cu papii: Ponțian, Anteriu, Fabian, Lucius I și Eutichie. O inscripție mai lungă pentru papa Sixt al II-lea realizată de Furius Dionisius Filocalus a fost, de asemenea, descoperită. În exteriorul Criptei Papilor
Catacomba Sfântului Calixt () [Corola-website/Science/335817_a_337146]
-
papi au fost îngropați în Cripta Papilor, căreia papa Damasus I i-a construit o scară în secolul al IV-lea. Printre inscripțiile în limba greacă descoperite sunt cele asociate cu papii: Ponțian, Anteriu, Fabian, Lucius I și Eutichie. O inscripție mai lungă pentru papa Sixt al II-lea realizată de Furius Dionisius Filocalus a fost, de asemenea, descoperită. În exteriorul Criptei Papilor, zona Sfinților Caius și Eusebiu este numită astfel datorită existenței aici a mormintelor papilor Gaius („Caius”) și Eusebiu
Catacomba Sfântului Calixt () [Corola-website/Science/335817_a_337146]
-
fost, de asemenea, descoperită. În exteriorul Criptei Papilor, zona Sfinților Caius și Eusebiu este numită astfel datorită existenței aici a mormintelor papilor Gaius („Caius”) și Eusebiu (mutate din Sicilia). Într-o altă zonă, există un mormânt atribuit papei Corneliu, purtând inscripția „”, atribuit și lui Filocalus. O placă plasată de papa Sixt al III-lea (c. 440) îi enumeră pe următoarele papii: Sixt al II-lea, Dionisie, Corneliu, Felix, Ponțian, Fabian, Caius, Eusebiu, Miltiade, Ștefan, Urban I, Luciu, Anteriu, necuprinzându-i pe
Catacomba Sfântului Calixt () [Corola-website/Science/335817_a_337146]
-
iar în lipsa acestuia un subofițer. Membrii gărzilor au putut folosi atât uniformele vechii armate austro-ungare - însă fără însemnele acesteia, cât și haine civile. Toți membrii Gărzilor erau datori să poarte o brancardă tricoloră pe brațul stâng, pe care să figureze inscripția „Garda Națională Română” și să fie înscrisă denumirea exactă a formațiunii căreiea îi aparțineau. Deși în compunerea lor au intrat și muncitori, țărani sau intelectuali, au avut o pronunțată structură militară, deoarece în compunerea gărzilor au intrat în majoritate oameni
Gărzile Naționale Române () [Corola-website/Science/335784_a_337113]