10,258 matches
-
dacea confortabilă pe moșia de la Pavlovsk. O dată în plus, Constantin a dat muniție inamicilor săi și societății care, în acest scandal, s-au situat de partea soției care a încercat să-i suporte infidelitățile cu demnitate. În 1874, scandalul a izbucnit atunci când s-a descoperit că fiul cel mai mare al lui Constantin, Marele Duce Nicolae Constantinovici, care trăia o viață dezordonată și avea idei revoluționare, a furat trei diamante valoroase de la o icoană din dormitorul Alexandrei Iosifovna în complicitate cu
Marele Duce Constantin Nicolaevici al Rusiei () [Corola-website/Science/315989_a_317318]
-
Vasa a privit-o ca pe o amenințare când s-a reîntors deoarece reprezenta un simbol național. Căsătoria a fost aranjată ca o formă de retragere pentru ea; ea a promis să nu se implice în politică. În 1527 a izbucnit o rebeliune în Dalarna în opoziție la introducerea reformei protestante a lui Gustav. Liderul rebeliunii a fost așa-numitul "Daljunkern" ("tânărul din Dalarna"), care a pretins a fi Nils Sture, fiul cel mare în vârstă de 15 ani a Lordului
Christina Gyllenstierna () [Corola-website/Science/332978_a_334307]
-
ani ar fi avut aerul unei precocități maladive, dar în ordinea firească a lucrurilor - tocmai ce voiam eu să evit”. În primăvara anului 1937, cam prin perioada în care Editura Naționala S. Ciornei din București a publicat volumul "Șarpele", a izbucnit un scandal public prilejuit de tipărirea în presă a unui comunicat oficial scris de Constantin Kirițescu, director general în Ministerul Instrucției Publice, prin care Mircea Eliade era acuzat că ar fi autorul anumitor scrieri „pornografice”; acuzația se referea la nuvela
Domnișoara Christina (nuvelă) () [Corola-website/Science/332955_a_334284]
-
a Saxoniei s-a alăturat Confederației Germane. În politica Confederației, Saxonia a fost umbrită de Prusia. Regele Anton al Saxoniei a venit la putere în anul 1827. La scurt timp după aceea, presiunile liberale în Saxonia au crescut și a izbucnit în 1830 o răscoală. Revoluția din Saxonia a dus la o Constituție pentru (statul) Saxonia, care a servit ca bază pentru guvernarea ei până în 1918. În timpul revoluțiilor 1848-1849 din Germania, Saxonia a devenit un focar de revoluționari, cu anarhiști, cum
Saxonia () [Corola-website/Science/297276_a_298605]
-
locali. În anul 41 înca a mai fost încoronat un rege evreu, Herodes Agrippa I (Irod Agrippa I), loial romanilor, dar după moartea sa în anul 44, guvernarea țării a trecut în mâinile unui procurator roman. În anul 66 a izbucnit o mare revoltă evreiască, numită și Primul război evreo-roman. Luptele între evrei și romani au continuat șapte ani și s-au terminat cu victoria zdrobitoare a romanilor. Romanii au distrus zeci de orașe evreiești, între care Ierusalimul cu Templul, sute
Evrei () [Corola-website/Science/297257_a_298586]
-
au terminat cu victoria zdrobitoare a romanilor. Romanii au distrus zeci de orașe evreiești, între care Ierusalimul cu Templul, sute de mii de evrei au murit în lupte sau au fost trimiși la Roma în sclavie. În anul 132 a izbucnit Revolta lui Bar Kohba, denumită uneori și al doilea război evreo-roman (dacă nu se ia în calcul războiul Kitos) sau al treilea război evreo-roman. Revolta evreilor a reușit la început și timp de trei ani evreii au menținut, în condiții
Evrei () [Corola-website/Science/297257_a_298586]
-
la Moldova a Tighinei și Buceagului, cu cetățile de la Dunăre, Chilia și Cetatea Albă, pierdute în vremea lui Ștefan cel Mare și a lui Petru Rareș. A existat un conflict între Dimitrie Cantemir și boierii mari ai Moldovei, conflict care izbucnește în timpul războiului ruso-turc din 1711. Când Dimitrie vodă anunță că a trecut de partea rușilor, boierul Iordache Ruset îi strigă de față cu ceilalți boieri: Te-ai cam grăbit, măriia ta, cu chiematul Moscalilor". Tratatul de la Luțk a fost publicat
Dimitrie Cantemir () [Corola-website/Science/297283_a_298612]
-
importuri în valoare de 110,3 miliarde de kune (14,7 miliarde de euro). Cel mai mare partener comercial al țării este Uniunea Europeană. Privatizarea și tranziția către economia de piață abia începuseră sub noul guvern croat când în 1991 a izbucnit războiul. Ca urmare a războiului, infrastructura economică a suferit pagube masive, în special turismul, mare generator de venituri. Între 1989 și 1993, PIB-ul a înregistrat o scădere de 40,5%. Statul croat încă mai controlează o mare parte din
Croația () [Corola-website/Science/297268_a_298597]
-
timp de 28 de ani și va fi eliminat de tânărul Wilhelm al II-lea. La înscăunarea sa, acesta a declarat intimilor săi: „Îl las pe bătrânul morocanos 6 luni. Apoi voi guverna eu însumi”. Lupta între cei 2 bărbați izbucnește în anul 1890 și se sfârșește în anul 1894. În acești ani Wilhelm II cere demisia lui Bismarck, iar când acesta o prezintă regele îi trimite o scrisoare de adio prin care îl numește duce de Lauenburg, general de cavalerie
Otto von Bismarck () [Corola-website/Science/297362_a_298691]
-
Conflictul dintre Soviete și guvernul provizoriu condus de premierul Aleksandr Kerenski a escaladat. Premierul refuză să cedeze în fața cererilor de reforme sociale. După septembrie 1917, Lenin și bolșevicii au plănuit o nouă revoltă împotriva guvernului. Pe 7 noiembrie 1917 a izbucnit Revoluția din Octombrie. Lev Troțki a condus Gardă Roșie Bolșevica, ocupând punctele strategice din St. Petersburg și a asediat Palatul de Iarnă, sediul guvernului provizoriu. Guvernul lui Kerenski a fost arestat, iar Lenin a format Sovietul Comisarilor Poporului, prumul guvern
Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste () [Corola-website/Science/297336_a_298665]
-
unit cu Republică Sovietică Ucraineană și Republică Sovietică Belarusa, formând -URSS care a devenit primul stat comunist din istorie, salutată cu bucurie de socialiștii de pretutindeni. În 1922, Lenin s-a îmbolnăvit, iar luptele pentru succesiune din interiorul partidului au izbucnit. Stalin și-a folosit puterea ca secretar al Partidului Comunist pentru a-i numi discipolii săi, precum Kamenev și Zinoviev, în funcții importante în guvern și în partid și pentru a-și asigura o poziție-cheie în structura partidului. Deși Lenin
Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste () [Corola-website/Science/297336_a_298665]
-
al Uniunii Sovietice-PCUS. A devenit secretar general al PCUS, iar în 1958 a devenit premier. În timpul congresului , Hrușciov a denunțat crimele lui Stalin și a criticat direcția partidului sub conducerea acestuia. În timpul valului de destalinizare, în Polonia și Ungaria au izbucnit revolte ce au fost înăbușite rapid de armată. Hrușciov a reorientat politicile culturale, a eliberat mulți deținuți din gulaguri și a acordat prioritate producției agricole pentru a îmbunătăți conditile de viață. La 27 mai 1957, la adunarea reprezentaților kolhoznicilor, Hrușciov
Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste () [Corola-website/Science/297336_a_298665]
-
suficiente. Situația economică catastrofală a dus la izbucnirea grevelor. URSS devenea tot mai dependența de ajutorul financiar din partea vestului. Situația s-a înrăutățit, iar în aprilie 1986, în Ucraina a avut loc dezastrul nuclear-explozia reactorului 4 al centralei de la Cernobâl. Izbucnesc revolte separatiste. În 1986, în Kazahstan s-au declanșat revolte populare. În 1990, mișcările naționale în țările baltice au urmărit desprinderea de URSS și demonstrații anticomuniste în Rusia. La 19 august 1991, cănd Gorbaciov se află în vacanță în Crimeea
Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste () [Corola-website/Science/297336_a_298665]
-
în apropiere de Varșovia, toate partidele comuniste est-europene, inclusiv și cel italian, s-au întrunit, formând Biroul Informativ al Partidelor Comuniste și Muncitorești, militând propagandistic pentru pace și bunăstare. Sediul Biroului era la Iugoslavia. Conflictul dintre Iugoslavia și URSS a izbucnit însă din martie 1948, după ce Tito nu acceptă tutela brutală stalinista, Iugoslavia fiind în cele din urmă exclusă din rândul societăților comuniste. Tito a condus lupta de partizani și nu a cedat nicio clia în fața ideii că va conduce întreaga
Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste () [Corola-website/Science/297336_a_298665]
-
nu existase nicio condamnare. În Cehoslovacia, în anii 1950-1951, Rudolf Slánský, un stalinist convins, milită pentru anihilarea inamicilor interni și externi. Deși printre liderii comunist se aflau și evrei, Stalin era înclinat spre antisemitism și se împotrivea creării Israelului. Au izbucnit revolte muncitorești. În 1953 are loc o revoltă în Cehoslovacia în urmă măsurilor economice negândite și nejustificate aplicate în orașe că Praga și Plzen. Tot în același an, în RDG, pe granița fixată, are loc o revoltă antisovietica, țintind spre
Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste () [Corola-website/Science/297336_a_298665]
-
armatei. 300 000-500 000 de est-germani plecau anual în Germania de Vest. În 1956 are loc o revoltă în Polonia împotriva mareșalului Konstantin Rokosovski. A fost adus la conducere Wladislaw Gomulka, un lider comunist cu viziuni liberale. În Ungaria a izbucnit o revoluție care a început printr-o manifestare de comemorare a lui Laszlo Rajk. Liderii Rakoczy și Gero cereau azil politic, iar la conducere ajunge Imre Nagy care dorea instaurarea normalității și cerea retragerea Ungariei din Pactul de la Varșovia. Tancurile
Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste () [Corola-website/Science/297336_a_298665]
-
printr-o manifestare de comemorare a lui Laszlo Rajk. Liderii Rakoczy și Gero cereau azil politic, iar la conducere ajunge Imre Nagy care dorea instaurarea normalității și cerea retragerea Ungariei din Pactul de la Varșovia. Tancurile sovietice au pătruns în Ungaria, izbucnind un război între Ungaria și URSS. 3000 de opozanți maghiari au fost uciși, dar și din rândul poliției politice care comitea abuzuri au fost victime. 400 000 de maghiari s-au refugiat în Austria și în alte țari vestice. Sovieticii
Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste () [Corola-website/Science/297336_a_298665]
-
guvernului celei de-a doua Constituții. La sfârșitul secolului al XIX-lea au apărut trei noi state balcanice. Aceste trei state noi împreună cu Muntenegrul căutau să alipească teritorii de sub stăpânirea turcească în regiunile cunoscute că Albania, Macedonia și Turcia. Au izbucnit războaie datorită statutului național incomplet al noilor state apărute pe ruinele Imperiului Otoman. La început, datorită încurajărilor Rusiei, au fost stabilite câteva aranjamente: între Șerbia și Bulgaria (martie 1912) și între Grecia și Bulgaria (mai 1912). Muntenegru s-a alăturat
Imperiul Otoman () [Corola-website/Science/297279_a_298608]
-
a ieși. Străinul era protejat atât timp cât era valabilul aman-ul, conform seri at-ului. Aman-ul putea expiră și când se declanșa un război, infidelii trebuiau să părăsească teritoriile otomane. În cadrul acestor capitulații, se hotăra că în cazul în care izbucnea un război, ambele parți trebuiau să asigure protecția negustorilor. De multe ori, sultanul trimite porunci voievozilor români ce le interziceau acestora să nu jefuiască caravanele ce treceau prin teritoriile lor. Existau numeroase clauze care făceau referire la navigație. Ak Deniz
Imperiul Otoman () [Corola-website/Science/297279_a_298608]
-
elvețiene, autoritarismul crescând al familiilor nobiliare s-a combinat cu o criză financiară cauzată de Războiul de Treizeci de Ani care a dus la războiul țărănesc din 1653. În contextul acestei lupte, conflictul dintre cantoanele catolice și protestante a persistat, izbucnind în alte violențe la bătăliile de la Villmergen în 1656 și 1712. În 1798, guvernul Franței revoluționare a cucerit Elveția și a impus o nouă constituție de stat unitar. Prin aceasta, guvernarea țării s-a centralizat, abolind efectiv cantoanele, iar Mülhausen
Elveția () [Corola-website/Science/297532_a_298861]
-
secole de tradiție, transformând Elveția într-un stat-marionetă al Franței. Suprimarea de către francezi a revoltei din Nidwalden în septembrie 1798 a fost un exemplu de prezență oprimatoare a armatei franceze și de rezistență a populației localnice împotriva ocupației. Când a izbucnit războiul între Franța și rivalii săi, forțele rusești și austriece au invadat Elveția. Elvețienii au refuzat să lupte de partea francezilor în numele Republicii Helvetice. În 1803, Napoleon a organizat la Paris o întâlnire a politicienilor elvețieni de ambele părți. Rezultatul
Elveția () [Corola-website/Science/297532_a_298861]
-
în federație cantoanele Valais, Neuchâtel și Geneva. Frontierele Elveției au rămas de atunci neschimbate. Restaurarea puterii nobilimii a fost însă doar temporară. După o perioadă de agitație, cu repetate ciocniri violente, cum ar fi Züriputsch-ul din 1839, războiul civil a izbucnit în 1847 când unele dintre cantoanele catolice a încercat să facă o alianță separată ("Sonderbundskrieg"). Războiul a durat mai puțin de o lună, și a cauzat mai puțin 100 de victime, majoritatea morți accidentale. Oricât ar părea de minor Sonderbundskrieg
Elveția () [Corola-website/Science/297532_a_298861]
-
sarcină de lucru” primită din partea ARLUS, într-o vreme când grupul împărțea copii gratuite și traduse ale constituției sovietice. Entuziasmul din scrierile sale, de asemenea, se manifestă în comportamentul său public: conform colegului său din ARLUS, Iorgu Iordan, Sadoveanu a izbucnit în plâns în timpul unei excursii în Uniunea Sovietică, vărsând lacrimi de bucurie în cadrul unei vizite făcute la o creșă de la țară. În timpul alegerilor din 1946, Sadoveanu a dat vina pe vechea clasă politică pentru problemele cu care se confruntau țăranii
Mihail Sadoveanu () [Corola-website/Science/297556_a_298885]
-
a paralizat guvernul, împiedicând coroana să obțină banii necesari. Regele a cedat, iar în septembrie, a permis Parlamentului să revină la Paris. Noul sistem de impozitare a fost abandonat și Brienne a acceptat să fie convocate Stările Generale. Criză economică izbucnită la sfârșitul anilor 1770 a afectat întreagă economie, exceptând comerțul colonial. Prețul vinului a scăzut datorită supraproducției, constituind un dezastru pentru țărani. Recoltele au fost slabe de-a lungul anilor, un dezastru de proporții declanșându-se în 1788, ajungându-se
Revoluția franceză () [Corola-website/Science/297527_a_298856]
-
a protesta împotriva lor, rolul fiind îndeplinit de o curte plenară, ai cărei membri erau numiți de rege. Atribuțiile judiciare ale parlamentului au fost reduse, mare parte dintre acestea fiind transferate altor tribunale. A revenit despotismul ministerial. Și astfel a izbucnit revoltă aristocrației, cea mai violență revoltă pe care a întâlnit-o guvernul. S-au produs tulburări în multe capitale provinciale în care se întruneau parlamentele, că Rennes în Bretania și Grenoble în Dauphine. Nobilii se întruneau în zone neautorizate, pentru
Revoluția franceză () [Corola-website/Science/297527_a_298856]