10,288 matches
-
puține lucruri despre comportamentul sau habitatul lupului marsupial. S-au realizat câteva observații asupra exemplarelor din captivitate, dar cele despre viața din sălbăticie au fost făcute de oameni fără studii de specialitate. Majoritatea observațiilor au fost realizate în timpul zilei, în timp ce lupul marsupial era nocturn. Aceste observații, făcute în secolul al XX-lea, ar putea fi atipice, din moment ce erau realizate asupra unei specii care era deja foarte aproape de a dispărea complet. E posibil ca unele caracteristici comportamentale să fi fost luate de la
Lup marsupial () [Corola-website/Science/307355_a_308684]
-
nocturn. Aceste observații, făcute în secolul al XX-lea, ar putea fi atipice, din moment ce erau realizate asupra unei specii care era deja foarte aproape de a dispărea complet. E posibil ca unele caracteristici comportamentale să fi fost luate de la diavolul tasmanian. Lupul marsupial trăia în pădurile uscate de eucalipt, în zonele umede și pajiștile din Australia continentală. Picturile rupestre ale indigenilor indică faptul că lupul marsupial trăia de-a lungul Australiei și Noii Guinee. Dovezi asupra existenței acestuia pe continent au venit
Lup marsupial () [Corola-website/Science/307355_a_308684]
-
aproape de a dispărea complet. E posibil ca unele caracteristici comportamentale să fi fost luate de la diavolul tasmanian. Lupul marsupial trăia în pădurile uscate de eucalipt, în zonele umede și pajiștile din Australia continentală. Picturile rupestre ale indigenilor indică faptul că lupul marsupial trăia de-a lungul Australiei și Noii Guinee. Dovezi asupra existenței acestuia pe continent au venit de la o carcasă uscată de lup marsupial ce a fost descoperită într-o peșteră din Australia de Vest din 1990; prin datarea cu
Lup marsupial () [Corola-website/Science/307355_a_308684]
-
de eucalipt, în zonele umede și pajiștile din Australia continentală. Picturile rupestre ale indigenilor indică faptul că lupul marsupial trăia de-a lungul Australiei și Noii Guinee. Dovezi asupra existenței acestuia pe continent au venit de la o carcasă uscată de lup marsupial ce a fost descoperită într-o peșteră din Australia de Vest din 1990; prin datarea cu carbon radioactiv s-a demonstrat că aceasta avea o vechime de 3.300 de ani. În Tasmania, prefera pădurile și terenurile necultivate, ce
Lup marsupial () [Corola-website/Science/307355_a_308684]
-
e posibil și să fi fost folosit pe post de identificare. Animalul avea de obicei un teritoriu de , cu toate că se pare că acesta era împărțit cu alte grupuri; cele prea mari pentru a fi o familie erau uneori observate împreună. Lupul marsupial era un vânător nocturn și crepuscular, petrecând ziua în peșteri mici sau trunchiuri goale de copaci. Se retrăgea pe câmpuri și în păduri pentru adăpost pe timp de zi și vâna în teren deschis noaptea. Unii martori au observat
Lup marsupial () [Corola-website/Science/307355_a_308684]
-
din statura de adult. Puii nou-născuți erau orbi și lipsiți de păr, dar până să părăsească marsupiul deschideau ochii și se acopereau cu blană. După aceasta, până deveneau destul de dezvoltați să asiste la vânătoare, rămâneau în vizuină, cât femelele vânau. Lupul marsupial s-a reprodus cu succes în captivitate doar o singură dată, în Grădina Zoologică din Melbourne, în 1899. Speranța de viață în sălbăticie era de cinci-șapte ani, cu toate că exemplarele captive au trăit și nouă ani. Lupul marsupial era carnivor
Lup marsupial () [Corola-website/Science/307355_a_308684]
-
cât femelele vânau. Lupul marsupial s-a reprodus cu succes în captivitate doar o singură dată, în Grădina Zoologică din Melbourne, în 1899. Speranța de viață în sălbăticie era de cinci-șapte ani, cu toate că exemplarele captive au trăit și nouă ani. Lupul marsupial era carnivor. Stomacul era muscular cu abilitatea de a se destinde pentru a-i permite să mănânce cantități mari de hrană deodată, probabil o adaptare pentru perioadele lungi când aceasta era rară. Analiza scheletului și comportamentului din captivitate sugerează
Lup marsupial () [Corola-website/Science/307355_a_308684]
-
Acesta se hrănea cu diferite specii de cangur și wombat, păsări și animale mici precum potorouși sau oposumi. O pradă favorită era, posibil, cândva comunul emu tasmanian. Această specie era o pasăre mare, incapabilă să zboare, ce împărțea habitatul cu lupul marsupial; a fost vânată excesiv, ceea ce a dus la extincția sa în 1850, fiind posibil în raport direct cu declinul numărului de lupi marsupiali. Pasărea era vânată și de câinii dingo și vulpi. De-a lungul secolului al XX-lea
Lup marsupial () [Corola-website/Science/307355_a_308684]
-
cândva comunul emu tasmanian. Această specie era o pasăre mare, incapabilă să zboare, ce împărțea habitatul cu lupul marsupial; a fost vânată excesiv, ceea ce a dus la extincția sa în 1850, fiind posibil în raport direct cu declinul numărului de lupi marsupiali. Pasărea era vânată și de câinii dingo și vulpi. De-a lungul secolului al XX-lea, lupul marsupial a fost descris ca fiind un băutor de sânge, dar nu există mărturii clare legate de această trăsătură; popularitatea poveștii pare
Lup marsupial () [Corola-website/Science/307355_a_308684]
-
marsupial; a fost vânată excesiv, ceea ce a dus la extincția sa în 1850, fiind posibil în raport direct cu declinul numărului de lupi marsupiali. Pasărea era vânată și de câinii dingo și vulpi. De-a lungul secolului al XX-lea, lupul marsupial a fost descris ca fiind un băutor de sânge, dar nu există mărturii clare legate de această trăsătură; popularitatea poveștii pare să fi fost cauzată de o singură întâmplare. Coloniștii europeni credeau că lupul marsupial se hrănea cu oile
Lup marsupial () [Corola-website/Science/307355_a_308684]
-
lungul secolului al XX-lea, lupul marsupial a fost descris ca fiind un băutor de sânge, dar nu există mărturii clare legate de această trăsătură; popularitatea poveștii pare să fi fost cauzată de o singură întâmplare. Coloniștii europeni credeau că lupul marsupial se hrănea cu oile fermierilor. Bazându-se pe lipsa unor mărturii credibile, Robert Paddle sugerează că această trăsătură este posibil să fi fost exagerată, considerând că lupul marsupial era folosit doar ca o scuză convenabilă pentru lipsa de grijă
Lup marsupial () [Corola-website/Science/307355_a_308684]
-
să fi fost cauzată de o singură întâmplare. Coloniștii europeni credeau că lupul marsupial se hrănea cu oile fermierilor. Bazându-se pe lipsa unor mărturii credibile, Robert Paddle sugerează că această trăsătură este posibil să fi fost exagerată, considerând că lupul marsupial era folosit doar ca o scuză convenabilă pentru lipsa de grijă a fermierilor, iar această imagine de ucigaș de păsări de curte a rămas întipărită în mintea oamenilor din cauza unei fotografii realizate de Henry Burrell în 1921. În captivitate
Lup marsupial () [Corola-website/Science/307355_a_308684]
-
în mintea oamenilor din cauza unei fotografii realizate de Henry Burrell în 1921. În captivitate, aceștia erau hrăniți cu o varietate de mâncăruri, inclusiv iepuri și canguri morți, precum și carne de vacă, oaie, cal și păsări de curte. Se crede că lupul marsupial a dispărut aproape complet din Australia acum 2.000 de ani și posibil mai devreme din Noua Guinee. Extincția totală este pusă pe seama competiției față de indigeni și câinii dingo. Există totuși dubii referitoare la impactul câinelui dingo, din moment ce cele
Lup marsupial () [Corola-website/Science/307355_a_308684]
-
și posibil mai devreme din Noua Guinee. Extincția totală este pusă pe seama competiției față de indigeni și câinii dingo. Există totuși dubii referitoare la impactul câinelui dingo, din moment ce cele două specii nu erau în competiție directă, câinele dingo vânând ziua, iar lupul marsupial, noaptea. Lupul marsupial era de asemenea mai puternic, având un avantaj în cazul unei întâlniri între cei doi. Studiile recente au arătat că, deși câinele dingo avea o mușcătură mai slabă, craniul său putea rezista unei presiuni mai mari
Lup marsupial () [Corola-website/Science/307355_a_308684]
-
devreme din Noua Guinee. Extincția totală este pusă pe seama competiției față de indigeni și câinii dingo. Există totuși dubii referitoare la impactul câinelui dingo, din moment ce cele două specii nu erau în competiție directă, câinele dingo vânând ziua, iar lupul marsupial, noaptea. Lupul marsupial era de asemenea mai puternic, având un avantaj în cazul unei întâlniri între cei doi. Studiile recente au arătat că, deși câinele dingo avea o mușcătură mai slabă, craniul său putea rezista unei presiuni mai mari, ceea ce-i permitea
Lup marsupial () [Corola-website/Science/307355_a_308684]
-
un avantaj în cazul unei întâlniri între cei doi. Studiile recente au arătat că, deși câinele dingo avea o mușcătură mai slabă, craniul său putea rezista unei presiuni mai mari, ceea ce-i permitea să atace o pradă mai mare ca lupul marsupial. Lupul marsupial era, de asemenea, mai puțin versatil când era vorba de alimentație, prin comparație cu omnivorul câine dingo. Cele două specii împărțeau mediul de viață, fosilele de leu marsupial fiind găsite în apropierea celor de dingo. Adoptarea câinelui
Lup marsupial () [Corola-website/Science/307355_a_308684]
-
în cazul unei întâlniri între cei doi. Studiile recente au arătat că, deși câinele dingo avea o mușcătură mai slabă, craniul său putea rezista unei presiuni mai mari, ceea ce-i permitea să atace o pradă mai mare ca lupul marsupial. Lupul marsupial era, de asemenea, mai puțin versatil când era vorba de alimentație, prin comparație cu omnivorul câine dingo. Cele două specii împărțeau mediul de viață, fosilele de leu marsupial fiind găsite în apropierea celor de dingo. Adoptarea câinelui dingo ca
Lup marsupial () [Corola-website/Science/307355_a_308684]
-
când era vorba de alimentație, prin comparație cu omnivorul câine dingo. Cele două specii împărțeau mediul de viață, fosilele de leu marsupial fiind găsite în apropierea celor de dingo. Adoptarea câinelui dingo ca partener de vânătoare de către aborigeni a supus lupul marsupial unei presiuni mai mari. Picturile de pe pietrele din Parcul Național Kakadu arată faptul că acesta era vânat de primii locuitori ai continentului. Deși lupul marsupial era pe cale de dispariție la venirea europenilor, dispărând total pe parcursul secolului al XX-lea
Lup marsupial () [Corola-website/Science/307355_a_308684]
-
apropierea celor de dingo. Adoptarea câinelui dingo ca partener de vânătoare de către aborigeni a supus lupul marsupial unei presiuni mai mari. Picturile de pe pietrele din Parcul Național Kakadu arată faptul că acesta era vânat de primii locuitori ai continentului. Deși lupul marsupial era pe cale de dispariție la venirea europenilor, dispărând total pe parcursul secolului al XX-lea, el a supraviețuit până în anii 1930 pe insula Tasmania. Pe vremea primilor coloniști, cele mai mari populații se aflau în centrul, nord-estul și nord-vestul insulei
Lup marsupial () [Corola-website/Science/307355_a_308684]
-
contribuit factori multipli, inclusiv competiția cu animalele introduse de europeni, precum câinii, pierderea habitatului, extincția speciilor cu care se hrănea și o boală asemănătoare cu răpciuga, care a afectat și multe exemplare aflate în captivitate. Oricare ar fi fost motivul, lupul marsupial a devenit foarte rar în sălbăticie către sfârșitul anilor '20. Deși mulți considerau lupul ca fiind responsabil pentru atacurile asupra oilor, s-a încercat salvarea lui. Arhivele comitetului de conducere din promontoriul Wilsons, datând din 1908, includ recomandarea ca
Lup marsupial () [Corola-website/Science/307355_a_308684]
-
speciilor cu care se hrănea și o boală asemănătoare cu răpciuga, care a afectat și multe exemplare aflate în captivitate. Oricare ar fi fost motivul, lupul marsupial a devenit foarte rar în sălbăticie către sfârșitul anilor '20. Deși mulți considerau lupul ca fiind responsabil pentru atacurile asupra oilor, s-a încercat salvarea lui. Arhivele comitetului de conducere din promontoriul Wilsons, datând din 1908, includ recomandarea ca lupul marsupial să fie reintrodus în câteva regiuni propice de pe teritoriul statului Victoria. În 1928
Lup marsupial () [Corola-website/Science/307355_a_308684]
-
marsupial a devenit foarte rar în sălbăticie către sfârșitul anilor '20. Deși mulți considerau lupul ca fiind responsabil pentru atacurile asupra oilor, s-a încercat salvarea lui. Arhivele comitetului de conducere din promontoriul Wilsons, datând din 1908, includ recomandarea ca lupul marsupial să fie reintrodus în câteva regiuni propice de pe teritoriul statului Victoria. În 1928, Comitetul de Consultanță pentru Fauna Nativă Australiană a dorit crearea unei rezervații pentru a proteja exemplarele rămase, zona dintre râurile Arthur și Pieman din vestul insulei
Lup marsupial () [Corola-website/Science/307355_a_308684]
-
lucru, iar Alison Reid (îngrijitor adevărat al grădinii zoologice) și Michael Sharland (agentul de presă al grădinii) au negat faptul că Darby ar fi lucrat vreodată acolo. Darby pare, de asemenea, să fie cel care a pornit zvonul conform căruia lupul era un mascul, dovezile fotografice demonstrând contrariul. „Benjamin” a murit pe 7 septembrie 1936, probabil din cauza neglijenței - îndepărtat din mediul său natural, a fost expus vremii neobișnuit de capricioase din acea perioadă: temperaturi ridicate ziua și foarte scăzute noaptea. Acesta
Lup marsupial () [Corola-website/Science/307355_a_308684]
-
mascul, dovezile fotografice demonstrând contrariul. „Benjamin” a murit pe 7 septembrie 1936, probabil din cauza neglijenței - îndepărtat din mediul său natural, a fost expus vremii neobișnuit de capricioase din acea perioadă: temperaturi ridicate ziua și foarte scăzute noaptea. Acesta este ultimul lup marsupial surprins pe film, fiind filmat de David Fleay plimbându-se în jurul cuștii sale. Începând cu anul 1996, Ziua Națională a Speciilor Amenințate are loc anual pe 7 septembrie comemorând moartea ultimului exemplar cunoscut de lup marsupial. Cu toate că au existat
Lup marsupial () [Corola-website/Science/307355_a_308684]
-
noaptea. Acesta este ultimul lup marsupial surprins pe film, fiind filmat de David Fleay plimbându-se în jurul cuștii sale. Începând cu anul 1996, Ziua Națională a Speciilor Amenințate are loc anual pe 7 septembrie comemorând moartea ultimului exemplar cunoscut de lup marsupial. Cu toate că au existat presiuni pentru conservarea speciei încă din 1901, probleme de ordin politic au împiedicat orice formă de protecție a acesteia până în 1936. Guvernul tasmanian a introdus specia pe lista animalelor protejate prin lege abia pe 10 iulie
Lup marsupial () [Corola-website/Science/307355_a_308684]