9,740 matches
-
sa preferată: matematica. Al doilea factor favorizant a fost liceul de băieți din orașul Bolgrad unde, ca elev al unor profesori de matematică, cu o pregătire de excepție, i-au hotărât definitiv opțiunea vieții. Un alt factor a fost școala matematică ieșeană unde, ca student, i-a avut ca profesori pe Alexandru și Vera Myller, Octav Mayer, Petre Culianu, Simeon Sanielevici, Constantin Popovici și Gh. Vrânceanu care i-au fost mereu îndreptar pentru formarea sa ca om de știință și cadru
personalitați universitare ieșene din basarabia by vlad bejan, ionel maftei () [Corola-publishinghouse/Science/91489_a_92360]
-
Gh. Gheorghiev se caracterizează printr-o modestie ieșită din comun, demnitate, principialitate și armonie, care pe fondul unei inteligențe sclipitoare i-au permis să ajungă un călăuzitor pentru multe destine și deschizător de noi drumuri în cercetarea științifică în științele matematice. În anul 1940, după cedarea Basarabiei, se strămută cu întreaga familie în România. Este mobilizat pe front, iar în 1943 cade prizonier și rămâne timp de aproape un an și jumătate. În perioada 1931-1940, 1945-1948 a funcționat ca profesor de
personalitați universitare ieșene din basarabia by vlad bejan, ionel maftei () [Corola-publishinghouse/Science/91489_a_92360]
-
locomotivă care făcea curse regulate între Ungheni, Chișinău și St. Petersburg. A urmat școala primară la Ungheni și studiile secundare la Liceul Alecu Russo din orașul natal, susținând bacalaureatul în 1923. În 1926 se înscrie la Facultatea de Științe, Secția Matematică, a Universității Al.I.Cuza din Iași, unde a avut printre profesori pe acad. Al. Myller. A fost coleg cu Gh. Gheorghiev, Mendel Haimovici, Florica Câmpan, Ilie Popa, Ion Creangă, Al. Climescu și alții. În 1930 își ia licența în
personalitați universitare ieșene din basarabia by vlad bejan, ionel maftei () [Corola-publishinghouse/Science/91489_a_92360]
-
pentru o ecuație diferențială neliniară cu derivate parțiale de ordinul al patrulea cu caracteristici reale duble. Revenit în țară, după efectuarea unui scurt stagiu de perfecționare la Universitatea din Göttingen-Germania, D.I. Mangeron își începe cariera universitară la Catedra de Analiză matematică a Universității din Iași, din 1937 fiind conferențiar la matematici generale la Institutul Politehnic Iași, iar din 1941 profesor titular definitiv la Catedra de Mecanică a aceluiași Institut. După 1948, prof.dr. D.I. Mangeron a fost șeful Catedrei de Mecanică și
personalitați universitare ieșene din basarabia by vlad bejan, ionel maftei () [Corola-publishinghouse/Science/91489_a_92360]
-
Matematică și Fizică (1948-1962), respectiv Facultatea de Matematică- Mecanică (1962-1966). La 1 oct. 1966 a fost avansat, pe bază de concurs, profesor la Institutul Politehnic și la Institutul Pedagogic din Galați, unde a predat matematici speciale, astronomia, algebra și analiza matematică. Fiind suprasolicitat cu aceste două posturi, se pensionează în 1968 și se retrage cu domiciliul în comuna Ardeoani din județul Bacău, locuința soției sale, iar mai târziu se stabilește în orașul Bacău. De-a lungul anilor, concomitent cu munca la
personalitați universitare ieșene din basarabia by vlad bejan, ionel maftei () [Corola-publishinghouse/Science/91489_a_92360]
-
timp a datelor și informațiilor pe baza cărora se calculează costurile; delimitarea în spațiu sau pe locuri (centre) de cheltuieli a datelor și informațiilor care stau la baza calculării costurilor”. Calculația costurilor poate fi definită ca un proces de operații matematice prin care se colectează, se selectează, se stochează și prelucrează informațiile privind costurile rezultate prin agregarea elementelor de cheltuieli în scopul determinării costului unitar pe baza unei metodologii prestabilite. Dintre principiile cărora se supune calculația costurilor, cele mai importante sunt
CONTABILITATE MANAGERIALĂ by MOISE CÎNDEA () [Corola-publishinghouse/Science/709_a_1433]
-
contabilității de gestiune și calculației costurilor, dintre care amintim: principiul documentării, principiul calculației unice, principiul eficienței calculației, principiul cauzalității, etc. III.5. Identificarea și repartizarea cheltuielilor Contabilitatea de gestiune și calculația costurilor folosește procedee ce fac parte din sfera calculului matematic (operațiuni simple aritmetice, algebrice, grafele și modelarea matematică). Dintre procedeele utilizate, amintim: *Procedee de determinare și delimitare a costurilor pe purtători și pe sectoare; * Procedee de repartizare a cheltuielilor indirecte; *Procedee de delimitare a cheltuielilor de producție în variabile și
CONTABILITATE MANAGERIALĂ by MOISE CÎNDEA () [Corola-publishinghouse/Science/709_a_1433]
-
amintim: principiul documentării, principiul calculației unice, principiul eficienței calculației, principiul cauzalității, etc. III.5. Identificarea și repartizarea cheltuielilor Contabilitatea de gestiune și calculația costurilor folosește procedee ce fac parte din sfera calculului matematic (operațiuni simple aritmetice, algebrice, grafele și modelarea matematică). Dintre procedeele utilizate, amintim: *Procedee de determinare și delimitare a costurilor pe purtători și pe sectoare; * Procedee de repartizare a cheltuielilor indirecte; *Procedee de delimitare a cheltuielilor de producție în variabile și fixe; *Procedee de evaluare și calculare a costurilor
CONTABILITATE MANAGERIALĂ by MOISE CÎNDEA () [Corola-publishinghouse/Science/709_a_1433]
-
Procedee de evaluare și calculare a costurilor privind producția de fabricație interdependentă; *Procedee de determinare a costurilor pe unitatea de produs. III.5.1. Procedee de determinare și delimitare a cheltuielilor pe purtători și pe sectoare Aceste procedee folosesc calcule matematice simple, utilizînd diferite relații de calcul, în funcție de unul din procedeele de mai jos: *Procedeul ponderării cantităților cu prețuile sau tarifele; Procedeul cotelor procentuale aplicate asupra unor valori absolute; Procedeul defalcării de cote în raport cu numărul perioadelor de gestiune; *Procedeul statistico-experimental. Purtători
CONTABILITATE MANAGERIALĂ by MOISE CÎNDEA () [Corola-publishinghouse/Science/709_a_1433]
-
1.1. Procedeul ponderării cantităților cu prețurile sau tarifele Procedeul se utilizează pentru determinarea cheltuielilor de materii prime și materiale directe, semifabricate, obiecte de inventar, apă, energie, etc. precum și a cheltuielilor cu munca vie (salarii și accesorii la salarii). Relația matematică pentru determinarea valorii acestor elemente de cheltuieli este următoarea: ch si / =c jsi / jp´ ch reprezintă cheltuiala sau consumul producției; i/s reprezintă produsul (i) sau sectorul (s) pentru care se determină cheltuiala; c reprezintă cantitatea consumată potrivit normei (în
CONTABILITATE MANAGERIALĂ by MOISE CÎNDEA () [Corola-publishinghouse/Science/709_a_1433]
-
anumitor cheltuieli prin aplicarea de procente fixe asupra unor valori absolute. Purtătorilor de costuri li se impută prin această metodă cheltuieli de natura amortizării mijloacelor fixe, uzura obiectelor de inventar, contribuția unității patrimoniale la constituirea unor fonduri legale, etc. Relația matematică generală, în baza căreia se determină cheltuielile conform acestui procedeu este: , în care: Ch s/i reprezintă cheltuiala pe sector (s) sau pe purtător de costuri (I); V reprezintă valoarea luată în calcul. Valoarea luată în calcul (V) este definită
CONTABILITATE MANAGERIALĂ by MOISE CÎNDEA () [Corola-publishinghouse/Science/709_a_1433]
-
de mijloace fixe. III.5.1.3. Procedeul defalcării de cote în raport cu numărul perioadelor de gestiune Acest procedeu se utilizează pentru repartizarea unor consumuri productive, cu ajutorul unor cote părți, stabilite prin raportarea sumelor totale la numărul perioadelor de gestiune. Modelul matematic de calcul primește următoarea formă: iCh = CH / N, în care: iCh reprezintă cota medie a cheltuielilor de producție, anticipate care se include în costul producției într-o anumită perioadă de gestiune; Ch reprezintă suma absolută a cheltuielilor de repartizat pe
CONTABILITATE MANAGERIALĂ by MOISE CÎNDEA () [Corola-publishinghouse/Science/709_a_1433]
-
simplă Aria de aplicabilitate a acestui procedeu se restrînge doar la unitățile patrimoniale cu o producție omogenă, fără producție neterminată la sfîrșitul perioadei, iar dacă totuși există, se menține la un nivel relativ constant de la o perioadă la alta. Modelul matematic folosit în acest caz este: , în care: indjch reprezintă cheltuielile indirecte repartizate produsului; j reprezintă felul cheltuielilor de repartizat; IQ reprezintă cantitatea realizată din produsul i. III.5.2.2. Procedeul suplimentării Se poate vorbi de o formă clasică a
CONTABILITATE MANAGERIALĂ by MOISE CÎNDEA () [Corola-publishinghouse/Science/709_a_1433]
-
produsele, lucrările ori serviciile prestate și pentru care se calculează costul, dar diferit ca mărime; *calculul coeficientului de suplimentare ca un raport între totalul cheltuielilor indirecte de repartizat și suma bazelor de repartizare aferente fiecărui produs, sector sau activitate. Modelul matematic în baza căruia se determină coeficientul de suplimentare poate avea următoarea formă: Ks-reprezintă coeficientul de suplimentare; Chr reprezintă cheltuiala indirectă de repartizat; b reprezintă baza de repartizare; I reprezintă sectorul, activitatea sau produsul în cauză; n reprezintă numărul produselor, sectoarelor
CONTABILITATE MANAGERIALĂ by MOISE CÎNDEA () [Corola-publishinghouse/Science/709_a_1433]
-
față de volumul mediu al producției, conform relației: PPA ip -= d) calculul abaterii cheltuielilor (Can) de producție di perioada luată în calcul de la ni ,1= față de cheltuielile medii (Ch): ChChC ian -= e) calculul cheltuielilor variabile unitare (Ch v ) pe baza relației matematice: ( f) calculul cheltuielilor dintr-o perioadă precedentă, conform relației: g) calculul cheltuielilor fixe (Ch f ) aferente perioadei de gestiune precedente, conform relației matematice: Ch i -reprezintă totalul cheltuielilor dintr-o perioadă de gestiune I supuse separării Pe baza elementelor obținute
CONTABILITATE MANAGERIALĂ by MOISE CÎNDEA () [Corola-publishinghouse/Science/709_a_1433]
-
1= față de cheltuielile medii (Ch): ChChC ian -= e) calculul cheltuielilor variabile unitare (Ch v ) pe baza relației matematice: ( f) calculul cheltuielilor dintr-o perioadă precedentă, conform relației: g) calculul cheltuielilor fixe (Ch f ) aferente perioadei de gestiune precedente, conform relației matematice: Ch i -reprezintă totalul cheltuielilor dintr-o perioadă de gestiune I supuse separării Pe baza elementelor obținute privind evoluția producției și cheltuielile liniar degresive aferente calculate pe un număr de perioade de gestiune anterioare, se pot determina cheltuielile din aceeași
CONTABILITATE MANAGERIALĂ by MOISE CÎNDEA () [Corola-publishinghouse/Science/709_a_1433]
-
obținute privind evoluția producției și cheltuielile liniar degresive aferente calculate pe un număr de perioade de gestiune anterioare, se pot determina cheltuielile din aceeași categorie corespunzătoare producției standard (pentru o perioadă viitoare). h) determinarea cheltuielilor variabile standard (Chvs) conform relației matematice: i) calculul cheltuielilor standard totale (Ch sTi ) conform formulei: Exemplu: O unitate patrimonială înregistrează într-o perioadă de 8 luni o structură de producție și cheltuieli generale ale secției conform datelor din tabelul 22. Cunoscînd aceste elemente se pot calcula
CONTABILITATE MANAGERIALĂ by MOISE CÎNDEA () [Corola-publishinghouse/Science/709_a_1433]
-
catitative al produsului secundar cu o parte a produsului principal; e) procedeul deducerii valorii produselor secundare (procedeul valorii rămase). a. Procedeul diviziunii simple Acest procedeu se utilizează în cadrul unităților patrimoniale care realizează o cantitate prestabilită de produse perfect omogene. Relația matematică de calcul este: , în care: C iu =reprezintă costul unitar al produsului “I”; j= reprezintă articolele de calculație; Ch jp = reprezintă cheltuielile de producție (pe articole de calculație “j”); Q i = reprezintă volumul producției obținute; m= reprezintă numărul articolelor de
CONTABILITATE MANAGERIALĂ by MOISE CÎNDEA () [Corola-publishinghouse/Science/709_a_1433]
-
bucleiu == b. Procedeul cantitativ Aplicabilitatea procedeului se restrânge în cazul unităților patrimoniale care realizează din procesul de producție produse cu utilități apropiate (cuplate, simultane, asociate). Procedeul presupune calcularea unui preț mediu pe unitatea de produs, prin diviziune simplă, conform modelului matematic: , în care: Cu = reprezintă costul mediu unitar pe produs; Ch i = reprezintă mărimea cheltuielilor de producție pentru articolul de calculație “i”; Q j = reprezintă cantitatea realizată din produsul “j”. Exemplu: O unitatea patrimonială execută patru produse A, B, C, D
CONTABILITATE MANAGERIALĂ by MOISE CÎNDEA () [Corola-publishinghouse/Science/709_a_1433]
-
în unități de măsură omogene. în funcție de indicii de echivalență folosiți și succesiunea etapelor de lucru este definitivă. Determinarea indicilor de echivalență simpli, direcți și inversați presupune parcurgerea următoarelor etape de lucru: a) calcularea indicilor de echivalență (K i ) , conform relației matematice: pentru indicii de echivalență simpli, direcți , în care: P i = reprezintă mărimea parametrului pentru produsul “I”; P j = reprezintă mărimea parametrului (caracteristicii) produsului ales ca etalon. pentru indicii de echivalență simpli, inversați: , cu aceleași semnificații. b) transfomarea producției obținute din
CONTABILITATE MANAGERIALĂ by MOISE CÎNDEA () [Corola-publishinghouse/Science/709_a_1433]
-
000 lei, fiind detaliate în tabelul 35. Se cere să se calculeze costul unitar al produsului principal P1 și al produselor secundare P2, P3 și P4. Rezolvarea presupune parcurgerea următoarelor etape: 1. calcularea cheltuielilor aferente producției secundare (Chps), conform modelului matematic: reprezintă costul unitar posibil de valorificare; q i = reprezintă cantitatea de produs secundar „i”; p iv = preț unitar posibil de valorificare al produsului secundar „i”; p ir = profit prestabilit pentru produsul secundar „i”; Ch il = cheltuieli de livrare (desfacere) pentru
CONTABILITATE MANAGERIALĂ by MOISE CÎNDEA () [Corola-publishinghouse/Science/709_a_1433]
-
a acestui fapt, nu mai intervine operația de repartizare a cheltuielilor indirecte. Costul unitar al produsului finit se obține prin raportarea sumei cheltuielilor pe articole de calculație sau pe elemente de cheltuieli la cantitatea de produse finite obținută, conform relației matematice: Cu = Costul unitar; Chpj = Cheltuielile de producție pe articole de calculație sau pe elemente de cheltuieli (j); Qf = Producția finită obținută. Deși o parte dintre cheltuieli au caracter de cheltuieli indirecte, la sfârșitul perioadei de gestiune, cheltuielile colectate în contul
CONTABILITATE MANAGERIALĂ by MOISE CÎNDEA () [Corola-publishinghouse/Science/709_a_1433]
-
Pentru a calcula costul unitar al produsului finit, rezultatul în ultima fază de calculație se apelează la principiul diviziunii simple prin raportarea cheltuielilor de producție colectate pe articole de calculație în fazele precedente la cantitatea totală de produs obținut. Relația matematică de calcul se poate formula astfel: Dezavantajul metodei constă în aceea că presupune două calculații: una pentru fiecare fază în parte și una de centralizare a cheltuielilor pe fiecare produs, în vederea determinării costului minim. Tot ca o limită a acestei
CONTABILITATE MANAGERIALĂ by MOISE CÎNDEA () [Corola-publishinghouse/Science/709_a_1433]
-
rezerva totală de timp a fiecărei activități sunt elemente care se determină pe baza grafului anterior întocmit. Conceptul PERT, stabilește ca prioritate determinarea costului optim ca o rezultantă a unui cost minim în condițiile unei durate fixe de execuție. Procedeele matematice utilizate pentru determinarea costului optim pornesc de la premisa că este necesar să se calculeze cheltuielile directe minime ale lucrării în condiții normale de lucru. O importanță deosebită trebuie acordată controlului executării lucrării de către responsabilii de lucrări, care, în funcție de desfășurare, pot
CONTABILITATE MANAGERIALĂ by MOISE CÎNDEA () [Corola-publishinghouse/Science/709_a_1433]
-
de producție programată a se realiza într-o oră ( qo ) la fiecare operație ( i ) de la produsul de bază, conform relației: Stabilirea constantelor (Co) oarecare pe operații sau a indicilor de echivalență orari pentru fiecare operație a procesului tehnologic, conform modelului matematic : în care : G.P.0 - reprezintă G.P. pentru fiecare operație; Calculul indicilor de echivalență parțiali și totali conform relației: în care : iar K - reprezintă numărul de operații la un anumit produs. Indicii de echivalență astfel determinați au o valabilitate relativ mare
CONTABILITATE MANAGERIALĂ by MOISE CÎNDEA () [Corola-publishinghouse/Science/709_a_1433]