KorAP: Find »[drukola/base=mira & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...376 377 378 ...473 >

11,805 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332

casa lor ce-a făcut tata? — N-am nici o îndoială că la ei în casă nu se știe nimic de isprava tatei. Dar mi-ai dat o idee. Poate că Aglaia știe. Numai ea știe, pentru că surorile ei s-au mirat când ea, pe un ton atât de serios, i-a trimis tatei complimente. De ce tocmai lui? Și dacă știe, înseamnă că i-a spus prințul! — Nu-i mare lucru să-ți dai seama cine i-a spus! Un hoț! Asta

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
impresii importante pentru el, ar fi putut observa curând că nici în următoarele două zile Lebedev nu-i dăduse nici un fel de lămuriri, ci, dimpotrivă, parcă evita, cine știe de ce, să-l întâlnească. Remarcând, în sfârșit, acest lucru, prințul se mirase că, în decursul celor două zile, când se întâlnea întâmplător cu Lebedev, nu și-l amintea decât în cea mai bună stare de spirit, fiind mai întotdeauna împreună cu generalul. Cei doi prieteni nu se mai despărțeau nici o clipă. Prințul auzea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
asta-i principalul. E vorba despre altceva, mai important. M-am decis să vă explic, Lev Nikolaevici, deoarece sunteți omul în care am încredere, neîndoindu-mă de sinceritatea cu care mă primiți și de noblețea sentimentelor, ca... ca... Nu vă miră cuvintele mele, prințe? Deși nu peste măsură de mirat, totuși prințul își urmărea musafirul extrem de atent și de curios. Bătrânul era puțin palid la față, buzele îi tremurau din când în când, mâinile lui parcă nu-și găseau locul. Stătea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
M-am decis să vă explic, Lev Nikolaevici, deoarece sunteți omul în care am încredere, neîndoindu-mă de sinceritatea cu care mă primiți și de noblețea sentimentelor, ca... ca... Nu vă miră cuvintele mele, prințe? Deși nu peste măsură de mirat, totuși prințul își urmărea musafirul extrem de atent și de curios. Bătrânul era puțin palid la față, buzele îi tremurau din când în când, mâinile lui parcă nu-și găseau locul. Stătea pe scaun doar de câteva minute și apucase deja

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
în râsul cel mai sincer. Într-o clipă râse și Lebedev, iar privirea rugătoare îl trădă că speranțele i se limpeziseră și chiar se dublaseră. Știi ce vreau să-ți spun, Lukian Timofeici? Nu te supăra pe mine, dar mă mir de naivitatea dumitale! De fapt, nu numai de a dumitale. Aștepți cu atâta naivitate ceva de la mine, chiar acum, în clipa asta, încât chiar am remușcări și mi-e rușine de dumneata că n-am ce-ți destăinui ca să-ți

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
Fă efortul și spune-mi: în ce constă averea dumitale? — Halal, halal, Aglaia! Ce spui? Nu așa se procedează... bâigui speriat Ivan Feodorovici. — Rușine! șopti tare Lizaveta Prokofievna. — Și-a pierdut mințile! șopti la fel de tare Alexandra. — Averea... adică banii? se miră prințul. — Chiar așa. Am... am acum o sută treizeci și cinci de mii, bâigui prințul, roșind. — Numai atât? se miră sincer și cu voce tare Aglaia, fără să roșească deloc. De altfel, nu-i puțin, mai ales dacă se face economie... Ai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
procedează... bâigui speriat Ivan Feodorovici. — Rușine! șopti tare Lizaveta Prokofievna. — Și-a pierdut mințile! șopti la fel de tare Alexandra. — Averea... adică banii? se miră prințul. — Chiar așa. Am... am acum o sută treizeci și cinci de mii, bâigui prințul, roșind. — Numai atât? se miră sincer și cu voce tare Aglaia, fără să roșească deloc. De altfel, nu-i puțin, mai ales dacă se face economie... Ai de gând să-ți iei un serviciu? — Am vrut să susțin examenul pentru a fi numit profesor particular

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-se. N-am vrut să spun decât că dumneata... adică nu că ai semăna cu Glebov, dar... că... că mai degrabă, atunci... — Înțeleg. Vreți să spuneți că aș fi mai degrabă un Osterman 77 decât un Glebov? — Care Osterman? se miră prințul. — Osterman, diplomatul Osterman de pe vremea lui Petru, bâigui Ippolit, simțindu-se brusc întrucâtva derutat. Urmă un moment de confuzie. — O, n-n-nu! N-am vrut decât să spun, interveni prințul după o oarecare tăcere, lungind cuvintele, că, după cât mi se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
oarecare tăcere, lungind cuvintele, că, după cât mi se pare.... dumneata n-ai fi niciodată un Osterman... Ippolit se încruntă. — De altfel, susțin asta, sări prințul deodată, vrând probabil să se corecteze, pentru că oamenii de atunci (jur că asta m-a mirat întotdeauna) nu erau câtuși de puțin oameni ca noi, era altă seminție decât acum, în secolul nostru, parcă erau de altă rasă... Pe-atunci oamenii n-aveau decât o idee, pe când acum sunt mai nervoși, mai evoluați, mai senzitivi, au

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
unde locuiați pe-atunci la verișoarele mele. Altădată treceam destul de des pe la Zlatoverhovo, nu vă mai amintiți de mine? Se prea poate să nu vă amintiți... Erați pe-atunci... pe-atunci sufereați de o boală, încât odată chiar m-am mirat văzându-vă... — Nu-mi amintesc nimic! confirmă prințul cu înflăcărare. Încă vreo câteva cuvinte explicative ale lui Ivan Petrovici, care părea foarte calm, și ale prințului, care părea uimitor de emoționat, făcură să reiasă că cele două moșierese, rămase fete

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
ele; scuzați-mă, dar trebuie să ne pricepem să presimțim! Ai noștri, de îndată ce ajung la liman, de îndată ce se încredințează că acesta este limanul, se bucură atât de mult de el, încât ajung imediat până-n pânzele albe. De unde vine asta? Vă mirați de Pavlișcev, puneți totul pe seama nebuniei sau bunătății lui, dar nu-i așa! Și nu doar dumneavoastră, ci întreaga Europă rămâne uimită, în asemenea cazuri, de temperamentul nostru rusesc. Dacă unul dintre ai noștri trece la catolicism, atunci negreșit ajunge

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
de spirit a acelui tânăr, care se înfierbântase atât de brusc și, după toate aparențele, din senin. Dintre cei prezenți în salon, toate persoanele care îl cunoșteau pe prinț încercau o senzație de teamă (unele chiar de jenă) și se mirau de ieșirea lui, atât de surprinzătoare în comparație cu reținerea și chiar cu timiditatea lui dintotdeauna, cu tactul lui rar și deosebit în anumite cazuri și cu simțul lui instinctiv al bunei-cuviințe superioare. Nu puteau pricepe de ce s-a întâmplat așa, fiind

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
a avut ghinion cu dumneavoastră; păcat că n-am fost și eu de față! Vă spun problema. Mai întâi, astăzi am avut plăcerea să-l văd pe Gavrila Ardalionovici la o întâlnire cu Aglaia Ivanovna, lângă banca verde. M-am mirat în ce măsură poate părea prost un om. Observația i-am făcut-o Aglaiei Ivanovna după plecarea lui Gavrila Ardalionovici... Mi se pare că nu vă miră nimic, prințe, adăugă el privind cu suspiciune chipul calm al interlocutorului. Se spune că a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
văd pe Gavrila Ardalionovici la o întâlnire cu Aglaia Ivanovna, lângă banca verde. M-am mirat în ce măsură poate părea prost un om. Observația i-am făcut-o Aglaiei Ivanovna după plecarea lui Gavrila Ardalionovici... Mi se pare că nu vă miră nimic, prințe, adăugă el privind cu suspiciune chipul calm al interlocutorului. Se spune că a nu te mira de nimic este o dovadă de mare înțelepciune. După părerea mea, ar putea la fel de bine să fie o dovadă de mare prostie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
părea prost un om. Observația i-am făcut-o Aglaiei Ivanovna după plecarea lui Gavrila Ardalionovici... Mi se pare că nu vă miră nimic, prințe, adăugă el privind cu suspiciune chipul calm al interlocutorului. Se spune că a nu te mira de nimic este o dovadă de mare înțelepciune. După părerea mea, ar putea la fel de bine să fie o dovadă de mare prostie... De altfel, nu la dumneavoastră fac aluzie, scuzați... Astăzi am ghinion în expresii. — Știam de ieri că Gavrila

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
jubilează. Cât despre mine, venisem să stau de vorbă cu Aglaia Ivanovna și să ne înțelegem asupra întâlnirii cu Nastasia Filippovna. — Cu Nastasia Filippovna! strigă prințul. — Aha! Mi se pare mie sau vă pierdeți sângele rece și începeți să vă mirați? Mă bucur că vreți să semănați a om. Pentru asta o să vă distrez. Iată ce înseamnă să faci servicii domnișoarelor tinere și cu suflet nobil: astăzi am primit o scatoalcă de la ea! — Mo... morală? întrebă prințul fără voie. Da, doar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
fața lui se întipări o expresie de suferință. Aglaia o observă și începu să tremure de ură. — Cum aveți îndrăzneala să vorbiți așa cu mine? răspunse ea nespus de arogant la remarca Nastasiei Filippovna. — Probabil n-ați auzit bine, se miră Nastasia Filippovna. Cum v-am vorbit? — Dacă ați vrut să fiți o femeie cinstită, de ce nu l-ați părăsit atunci pe cel care v-a sedus, pe Toțki, și s-o fi făcut simplu... fără spectacol? întrebă Aglaia ca din

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
știți despre situația mea ca să aveți curajul să mă judecați? exclamă Nastasia Filippovna, tresărind și pălind teribil. — Știu că nu v-ați dus la muncă și ați plecat cu bogătașul Rogojin, ca s-o faceți pe îngerul căzut. Nu mă mir că Toțki a vrut să se împuște din pricina îngerului căzut! — Nu mai insistați! spuse Nastasia Filippovna cu dezgust și parcă răvășită de durere. M-ați înțeles la fel ca și... camerista Dariei Alexeevna, care zilele acestea a ajuns cu logodnicul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
să fie“; apoi se interesă repede „unde au plecat“. Între timp, Evgheni Pavlovici îl observa cu atenție și toate acestea, adică repeziciunea întrebărilor, naivitatea lor, stânjeneala și în același timp sinceritatea cam ciudată, neliniștea și tulburarea, toate acestea, deci, îl mirară foarte mult. De altfel, îi povesti totul prințului, cu amabilitate și în amănunțime: acesta încă nu aflase multe lucruri și primea acum primul sol din casa Epancinilor. Evgheni Pavlovici îi confirmă faptul că într-adevăr Aglaia fusese bolnavă și din pricina

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
adineaori, bâigui prințul tulburat. Cum se face... la ce bun? L-a invitat familia? — Nici prin cap nu le-a trecut. E aproape un necunoscut pentru ei. Dar aici sunt oameni fel de fel, public, ce mai. Dar de ce vă mirați atât? Acum mă întâlnesc des cu el; l-am întâlnit aici, la Pavlovsk, de vreo patru ori în ultima săptămână. — Eu nu l-am mai văzut niciodată... de atunci, îngăimă prințul. Deoarece nici Nastasia Filippovna nu-i spusese că s-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
o trecătoare, o fată îmbrăcată cu o mantilă neagră, veche, dar decentă, și cu o broboadă de mătase pe cap. Ia cincizeci de ruble pentru mantila dumitale! spuse el deodată, întinzându-i fetei banii. În timp ce aceasta era pe cale să se mire, în timp ce se pregătea să înțeleagă, el îi strecură banii în palmă, îi scoase mantila, îi luă basmaua, aruncându-le pe amândouă pe umerii și capul Nastasiei Filippovna. Toaleta ei prea luxoasă era prea bătătoare la ochi, ar fi atras atenția

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
alți amatori nu se mai arătară și curând tot mulțimea începu să-i vorbească ea însăși, de rău pe înfigăreți. Celor intrați li se oferiră scaune, începu discuția, se servi ceaiul și toate acestea extrem de decent, modest, lucru ce-i miră întrucâtva pe cei care se autoinvitaseră. Desigur, au existat câteva tentative de a face discuția mai picantă și de a o îndrepta spre tema „corespunzătoare“; au fost puse câteva întrebări indiscrete, s-au făcut câteva observații “îndrăznețe“. Prințul le răspunse

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
coridor se întunecase aproape de tot. „Ce-ar fi dacă ar ieși din colțul acela și m-ar opri lângă scară?“ se întrebă el, apropiindu-se de locul știut. Dar nu ieși nimeni. Coborî pe sub arcul porții, ajunse pe trotuar, se miră de mulțimea oamenilor ieșiți în stradă odată cu asfințitul soarelui (ca de obicei la Petersburg, în timpul caniculei) și o porni în direcția străzii Gorohovaia. La cincizeci de pași de hotel, la prima intersecție, în mijlocul mulțimii, cineva îi atinse deodată cotul și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919

obiceiul de-a așterne în socoteala trecutului tot ce le dorește inima și, făcând meseria aceasta de precupeți de vorbe mari zeci de ani de-a rândul, au ajuns să crează poate ei înșii ceea ce spun. Noi nu ne-am mira - am mai spus-o și altădată - daca roșii ar pretinde într-o bună dimineață că ei au creat universul și că, D-zeu a avut un rol cu totul secundar la treaba aceasta, cam acela pe care l-ar putea

Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
s-au copiat cu fidelitate, introducîndu-se pe ici pe colo alte țifre noi, fără a se observa că de la 1874 încoaci anul bugetar fiind redus la 30 iunie și situațiile urmau a se mărgini la acea dată. Nu ne vom mira deloc văzând ca situațiile viitoare vor adopta acum data de 30 iunie, deși prin legea din 12 fevr. 1880 s-au schimbat cu totul epocele bugetare și încheierea exercițiului se face acum iar la 30 septembre. Să ni se ierte

Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]