9,927 matches
-
din literatură, dezvoltând latura teoretică, în dialog de idei cu prietenul Șerban Țițeica, asistent suplinitor la Politehnică. La Facultatea de Științe nu existau nici măcar cursuri de fizică atomică sau fizică nucleară; iar Manu, ca simplu asistent la "Catedra de Fizică Moleculară, Acustică și Optică", nu putea ține decât seminarii sau lucrări practice cu studenții. Cum cursul predat de Eugen Bădărău includea un semestru de spectroscopie, Gheorghe Manu, ajutat de Radu Grigorovici, a amenajat într-o încăpere din subsol un modest laborator
Gheorghe Manu () [Corola-website/Science/304442_a_305771]
-
Ar]3d5 4s2d). Din punct de vedere magnetic oxihemoglobina este diamagnetică, dar configurația electronilor de joasă energie atît la nivelul oxigenului cît și a fierului denotă caracter paramagnetic. Oxigenul triplet cu cea mai joasă energie, are 2 electroni în orbitali moleculari de antilegătură. Ionul de Fe are tendința de a adopta o configurație de spin înalt, electronii neparticipanți aflîndu-se de asemenea în orbitali de antilegătură. Fe are de asemenea electroni neparticipanți. Toate aceste molecule au caracter paramagnetic și nu diamagnetic cum
Hemoglobină () [Corola-website/Science/304450_a_305779]
-
gluten sunt responsabile de existența sau inexistența acestei proprietăți a aluatului. Această elasticitate este prezentă în aluatul din grâu. Prolamina grâului poartă numele de gliadină, glutelina lui se numește glutenină. Gliadina la rândul ei se împarte în glutenine cu greutate moleculară mare, mică și mijlocie (gliadină w 1,2) și glutenină cu greutate moleculară mică (glutenina a și b). Gliadina si glutenina din grâu sunt prezente într-un raport de 1:1, iar împreună reprezintă circa 80% din conținutul de proteine
Gluten () [Corola-website/Science/304455_a_305784]
-
este prezentă în aluatul din grâu. Prolamina grâului poartă numele de gliadină, glutelina lui se numește glutenină. Gliadina la rândul ei se împarte în glutenine cu greutate moleculară mare, mică și mijlocie (gliadină w 1,2) și glutenină cu greutate moleculară mică (glutenina a și b). Gliadina si glutenina din grâu sunt prezente într-un raport de 1:1, iar împreună reprezintă circa 80% din conținutul de proteine. Glutenul din grâu are astfel și capacitatea de liant alimentar. Este folosit în
Gluten () [Corola-website/Science/304455_a_305784]
-
a început să lucreze în domeniul radiofizicii cuantice. A avut mai multe încercări (prima dată teoretic și apoi experimental) în a proiecta și a construi oscilatori (împreună cu A.M. Prochorov). În 1956 a sustinut teza de doctorat având ca temă “A Molecular Oscillator” (un oscilator molecular) care a rezumat lucrările teoretice și experimentale în a crea un oscilator molecular folosind un fascicul de amoniac. În 1955 Basov a constituit un grup pentru investigarea frecventei de stabilitate a oscilatorilor moleculari. Împreună cu elevii săi
Nikolai Basov () [Corola-website/Science/311184_a_312513]
-
în domeniul radiofizicii cuantice. A avut mai multe încercări (prima dată teoretic și apoi experimental) în a proiecta și a construi oscilatori (împreună cu A.M. Prochorov). În 1956 a sustinut teza de doctorat având ca temă “A Molecular Oscillator” (un oscilator molecular) care a rezumat lucrările teoretice și experimentale în a crea un oscilator molecular folosind un fascicul de amoniac. În 1955 Basov a constituit un grup pentru investigarea frecventei de stabilitate a oscilatorilor moleculari. Împreună cu elevii săi și colaboratorii A.N.
Nikolai Basov () [Corola-website/Science/311184_a_312513]
-
apoi experimental) în a proiecta și a construi oscilatori (împreună cu A.M. Prochorov). În 1956 a sustinut teza de doctorat având ca temă “A Molecular Oscillator” (un oscilator molecular) care a rezumat lucrările teoretice și experimentale în a crea un oscilator molecular folosind un fascicul de amoniac. În 1955 Basov a constituit un grup pentru investigarea frecventei de stabilitate a oscilatorilor moleculari. Împreună cu elevii săi și colaboratorii A.N. Oraevsky, V.V. Nikitin, G.M. Strakhosvky, V.S. Zuev și alții, doctorul Basov a studiat
Nikolai Basov () [Corola-website/Science/311184_a_312513]
-
ca temă “A Molecular Oscillator” (un oscilator molecular) care a rezumat lucrările teoretice și experimentale în a crea un oscilator molecular folosind un fascicul de amoniac. În 1955 Basov a constituit un grup pentru investigarea frecventei de stabilitate a oscilatorilor moleculari. Împreună cu elevii săi și colaboratorii A.N. Oraevsky, V.V. Nikitin, G.M. Strakhosvky, V.S. Zuev și alții, doctorul Basov a studiat dependența frecventei oscilatorului având parametrii diferiți pentru o serie de linii spectrale de amoniac. A propus metode pentru a creste
Nikolai Basov () [Corola-website/Science/311184_a_312513]
-
A propus metode pentru a creste frevența stabilității prin încetinirea mișcării moleculelor, totodată a propus metode pentru a produce molecule lente. A investigat funcționarea oscilatorilor cu rezonatoare în serie. A realizat fază de stabilizare a frecventei klystron prin intermediul unor oscilatoare moleculare, a studiat procesul de tranziție în oscilatoarele moleculare și a realizat un oscilator folosind un fascicul de amoniac. Ca rezultat al acestor investigații, oscilatoarele cu o stabilitate a frecventei de 10^-11 au fost realizate în 1962. În 1957 Basov
Nikolai Basov () [Corola-website/Science/311184_a_312513]
-
prin încetinirea mișcării moleculelor, totodată a propus metode pentru a produce molecule lente. A investigat funcționarea oscilatorilor cu rezonatoare în serie. A realizat fază de stabilizare a frecventei klystron prin intermediul unor oscilatoare moleculare, a studiat procesul de tranziție în oscilatoarele moleculare și a realizat un oscilator folosind un fascicul de amoniac. Ca rezultat al acestor investigații, oscilatoarele cu o stabilitate a frecventei de 10^-11 au fost realizate în 1962. În 1957 Basov a început să lucreze la proiectarea și construirea
Nikolai Basov () [Corola-website/Science/311184_a_312513]
-
reușit o surprinzătoare creștere în putere a laserului bazat pe gaz comparativ cu laserii cu CO2 de presiune joasă. În 1959, doctorul Basov a fost premiat cu premiul Lenin împreună cu A. M. Prochorov pentru investigarea ce a dus la crearea oscilatoarelor moleculare și amplificatoarelor paramagnetice. În 1962, doctorul Basov a fost ales membru corespondent al Academiei de Stiinte din U.S.S.R. În anul 1966 membru al Academiei, în 1967 membru al Prezidiului Academiei de Stiinte U.S.S.R. și un membru străin al Academiei Germane
Nikolai Basov () [Corola-website/Science/311184_a_312513]
-
de gaz și praf. Astronomii au observat în mod direct discuri protoplanetare, pitice brune, mișcări intense și violente de gaz precum și efectele ionizării fotonilor în jurul stelelor masive din nebuloasă. Nebuloasa face parte dintr-o nebuloasă și mai mare numită Norul molecular complex din Orion. Acesta se întinde pe tot volumul constelației Orion și include Bucla lui Barnard, Nebuloasa Cap de Cal, M 43, M 78 și Nebuloasa Flacără. Stelele se formează pe tot cuprinsul nebuloasei Orion și formarea lor se observă
Nebuloasa Orion () [Corola-website/Science/311967_a_313296]
-
mai multă lumină fotoionizantă decât cea mai apropiată stea strălucitoare, Theta Orionis A. Aceasta este înconjurată de o zonă concavă de nori denși și neutri, cu spații formate din gaze neutre în jur. Această zonă face parte din perimetrul norului molecular din Orion. Observatorii au dat nume mai multor elemente din nebuloasa Orion. Culoarul întunecat care pătrunde în regiunea luminoasă se numește "„Gura Peștelui”". Zonele luminoase de pe margini mai sunt numite și "„Aripile”". Alte denumiri sunt "„Sabia”", "„Lovitura”" sau "„Vasul”". este
Nebuloasa Orion () [Corola-website/Science/311967_a_313296]
-
norul, fiind contracarată de presiunea foarte slabă a gazului din nor. Fie în urma coliziunii cu un braț spiral, fie din cauza undei de șoc emise de supernove, atomii se condensează în molecule mai grele, fapt care duce la formarea unui nor molecular. Aceasta precedă formarea stelelor din nor cu . Discul se concentrează în nucleul viitoarei stele, care poate fi înconjurat de un disc protoplanetar. Aceasta este faza în care se află Nebuloasa Orion în prezent. Cele mai tinere și, totodată, cele mai
Nebuloasa Orion () [Corola-website/Science/311967_a_313296]
-
de forță", entalpia liberă este un potențial termodinamic. Conceptul a fost introdus de Josiah Willard Gibbs în opera sa On the Equilibrium of Heterogeneous Substances. Fie o cantitate de fluid, care poate fi un amestec de formula 9 componente de specii moleculare diferite. O stare de echilibru a acestui sistem este complet descrisă de variabilele temperatură formula 10 presiune formula 11 și cantitățile în care sunt prezente componentele sale formula 12. Entalpia liberă formula 13 este un potențial termodinamic. Diferențiala totală furnizează ecuațiile de stare
Entalpie liberă () [Corola-website/Science/311310_a_312639]
-
organismul a venit deja în prealabil în contact cu agentul patogen. Acest mecanism specific de apărare este orientat spre un anumit agent patogen, care este identificat prin antigeni specifici, iar pentru distrugerea agentului fiind elaborați anticorpi. Acest sistem de apărare molecular este susținut de celulele limfocite de tip „T” și „B” care au capacitatea de reține, memoriza caracterele agentului patogen, putându-l recunoaște la un contact nou.
Sistemul imunitar () [Corola-website/Science/310886_a_312215]
-
pentru benzen. Kekulé a propus în 1865 o aranjare ciclică a atomilor de carbon în care legăturile simple alternează cu cele duble, însă această structură nu explica în totalitate proprietățile hidrocarburii. Erich Hückel în 1931 a demonstrat prin teoria orbitalilor moleculari că benzenul este reprezentat de un ciclu de șase atomi de carbon, în interiorul lui fiind un cerc sau o linie circulară punctată pentru a sugera delocalizarea electronilor din legătura C-C. Compusul organic este incolor, extrem de inflamabil și volatil, având
Benzen () [Corola-website/Science/310905_a_312234]
-
a fost izolat de Michael Faraday în anul 1825 dintr-o fracțiune de gaz depus în procesul de lichefiere a gazul de iluminat, numindu-l "bicarburet of hydrogen". El a observat că substanța este o hidrocarbură care avea o formulă moleculară ce putea fi scrisă ca un multiplu de CH. Justus von Liebig a redenumit compusul, numindu-l „benzen” sau „benzol” în 1834. În 1883, Eilhard Mitscherlich l-a obținut din decarboxilarea acidului benzoic și a oxidului de calciu, denumindu-l
Benzen () [Corola-website/Science/310905_a_312234]
-
fost identificat ulterior, iar în cel din România a fost descoperit de Petru Poni în 1900 și de Lazăr Edeleanu în 1901. Modul de aranjare a atomilor din structura benzenului a fost îndelung disputată. După ce Stanislao Cannizzaro a descoperit formula moleculară adevărată a compusului (CH), multe teorii au fost emise fără explicația ulterioară a proprietăților chimice, cum ar fi cea prezentată de James Dewar, 3-prismanul propus de Albert Ladenburg, benzvalenul, benzenul Claus, etc. În cadrul teoriei valențelor parțiale au fost propuse pentru
Benzen () [Corola-website/Science/310905_a_312234]
-
uniți între ei prin trei duble legături σ conjugate, fiecare atom având hibridizarea sp) și din șase atomi de hidrogen, formându-se legături σ carbon-hidrogen. Orbitalul p nehibridizat al unui atom de carbon se întrepătrunde cu vecinii lui, formând orbitali moleculari extinși pe toți atomii ciclului. Datorită acestei întrepătrunderi, deasupra și dedesubtul planului se formează două domenii de densitate electronică mare. Atomul de carbon saturat al benzenului rezultă din această delocalizare a electronilor orbitalilor moleculari extinși. Structura ciclică a benzenului a
Benzen () [Corola-website/Science/310905_a_312234]
-
întrepătrunde cu vecinii lui, formând orbitali moleculari extinși pe toți atomii ciclului. Datorită acestei întrepătrunderi, deasupra și dedesubtul planului se formează două domenii de densitate electronică mare. Atomul de carbon saturat al benzenului rezultă din această delocalizare a electronilor orbitalilor moleculari extinși. Structura ciclică a benzenului a fost confirmată de cristalograful Kathleen Lonsdale. Prin studiul spectrelor de difracție cu raze X pe ținte pure de benzen, s-a determinat echivalența tuturor legăturilor carbon-carbon din benzen, acestea având lungimea de 140 pm
Benzen () [Corola-website/Science/310905_a_312234]
-
Delocalizarea electronilor π este cunoscută sub numele de aromaticitate, aceasta conferind benzenului o mare stabilitate. Pentru a exprima acest lucru, se utilizează formule în care se scrie într-un hexagon regulat un cerc cu linie continuă sau punctată. Metoda orbitalilor moleculari permite descrierea mai axactă a structurii benzenului. Aceasta a fost elaborată de Erich Hückel în 1931 și necesită calculul unui determinant de șase linii și șase coloane pentru a putea obține diagrama energetică a benzenului. Benzenul se întâlnește în gazul
Benzen () [Corola-website/Science/310905_a_312234]
-
treptat mai preocupat în timpul șederii în Statele Unite. În 1964, profesorul Franck a fost ales Membru de Onoare al Societății Regale în Londra.pentru contribuțiile sale în a înțelege schimburile de energie ce au loc în timpul coliziunilor atomilor, la interpretarea spectrelor moleculare, precum și la problemele de fotosinteză. Prima căsătorie a lui Franck a fost în 1911 cu Ingrid Josefson de Göteborg, Suedia, având cu aceasta două fiice, Dagmar și Lisa. Câțiva ani după moarea primei soții, s-a recăsătorit în 1946 cu
James Franck () [Corola-website/Science/310978_a_312307]
-
În acest sens,era evident rolul selectiv al canalului la trecerea ionilor prin canal. La fel, trebuie să fie posibilă deschiderea și închiderea canalului și uneori să conducă ionii doar înr-o singură direcție. Dar modul în care funcționează acest aparat molecular a rămas pentru mult timp un mister. Semnalele electrice măsurate în țesutul viu au fost primele observații sugestive asupra existenței transferului de ioni la nivelul membranei celulare (fizician-chimist german Wilhem Ostwald -1890). În anul 1970 s-a admis faptul că
Premiul Nobel pentru Chimie 2003 () [Corola-website/Science/309527_a_310856]
-
fără consum de energie, este un fel de transport selectiv catalizat de ioni. Celula trebuie de asemenea să fie în stare să controleze deschiderea și închiderea canalelor de ioni. MacKinnon a arătat că acest lucru este realizat de un « senzor » molecular,care închide și deschide o poartă de trecere (gate) aflată la capătul inferior al canalului. Senzorii sunt specifici tipului de semnal. Prin conectarea diferiților senzori la canalele de ioni,natura a creat canale care corespund la un număr larg de
Premiul Nobel pentru Chimie 2003 () [Corola-website/Science/309527_a_310856]