10,211 matches
-
223. Ibidem, p. 241. Aron Petric (coord.), Istoria României, Editura Didactică și Pedagogică, București, 1981, p. 5. Una dintre cele mai stranii, pentru acea vreme, comunicări `ntr-o conferință științifică pare să fi fost cea a lui Sorin Antohi, „Timp și narațiune. Tendințe noi `n teoria istoriei”, `n Anuarul Institutului de Istorie „A.D. Xenopol”, XXIX, 1992, Editura Academiei Române, Iași, pp. 385-394. Deși lucrarea a apărut abia `n 1992, conferința s-a desfășurat `n 1988. Alexandru Boboc, op.cit., pp. 9-10. Cătălina Mihalache, „Memorie
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
noi `n teoria istoriei”, `n Anuarul Institutului de Istorie „A.D. Xenopol”, XXIX, 1992, Editura Academiei Române, Iași, pp. 385-394. Deși lucrarea a apărut abia `n 1992, conferința s-a desfășurat `n 1988. Alexandru Boboc, op.cit., pp. 9-10. Cătălina Mihalache, „Memorie și narațiune `n discursul didactic al anilor ’90”, `n Xenopoliana. Buletinul Fundației Academice „A.D. Xenopol”, X, 1-4, Iași, 2002, pp. 136-139. G. Panu, Amintiri de la „Junimea” din Iași, vol. II, Editura Minerva, București, 1971, p. 249. Iacob Negruzzi, Amintiri din „Junimea”, vol
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
descendență, ci numai transformări și nu mai poate funcționa modelul istoric tradițional. Datele realului sunt simultan esențiale și aparențiale, totul este original și copie, profunzime și suprafață. Lumea devine nu o fabulă, o poveste, cum ne anunțase Nietzsche - vremea marilor narațiuni a trecut, replică acum postmodernismul - ci o suprafață semnificantă. în epistemele de până la Renaștere, lumea este text. înțelesul acestei metafore din vremurile în care omul împrumuta semnificațiilor carnea și sângele său este că semnele sunt și forțe. Acum Textul este
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
ei se întinde: de la oracole (și ceea ce fac țigăncile - ghicitul în cărți, în cafea etc. - e interpretare!), până la traducerea poetică ori interpretarea juridică. Poate fi chiar etimologie a numelor istorice de oameni, străzi, orașe, discipline! Hermeneutica ne spunepovestea din spatele cuvântului, narațiunea care susține semnificația cuvântului și îi conferă un sens, tot așa cum mitul povestește simbolul și îi asigură circulația. Actul hermeneuticii presupune o implicare existențială căci înțelegerea schimbă conștiința celui ce înțelege. în această schimbare a conștiinței, înțelegerea se vădește ca
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
pe de o parte tratate scurte grecești, numite Poimandres în care nous-u\ are funcția de a revela cunoașterea lui Hermes (Kore Kosmon I'Fecioara lumii), expune creația lumii ca pe o creație alchimică Tabula smaralgdina etc. Toate acestea sunt mituri, narațiuni ce conțin o devoțiune populară arhaică și o filosofie mistică (gen Plotin, gnoza, doctrine orientale). Se întrepătrund aici esoterism, religia misteriilor și gnoză. însă în ciuda coincidenței de simboluri, hermetismul rămâne autonom față de creștinism, nefiind în același timp străin de anumite
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
nimic mai mult decât un text care permite nenumărate interpretări, fără să admită nici o interpretare absolut adevărată. Lumea pentru care nu mai există adevăr unic drept criteriu devine o fabulă, o poveste spusă din diferite perspective. Așa cum totul este ficțiune, narațiune, totul este perspectivă. Nu există mijloc de a ieși din perspectiva noastră particulară, ficțiunea fiind chiar esența acestei perspective. Singurul fel în care poți ieși din perspectiva evaluărilor curente este, ca filosof, să recurgi la actul violent al "creației de
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
științele particulare nu-și pot explicita codul și nu se pot legitima singure, trebuie 132 căutat meta-discursul legitimator, care definește criteriile și convențiile în diferite practici ale cunoașterii. Cunoașterea științifică nu poate arăta că are dreptate fără a recurge la narațiune. Cea mai eclatantă și citată consecință a analizelor sale este aceea potrivit căreia "metanarațiunile" nu mai legitimează, în societatea postmodernă, cunoașterea. O dată cu modernitatea, marea povestire legitimatoare - speculativă sau despre emancipare - și-a pierdut credibilitatea. (Pierderea sensului, pe care mulți o
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
antic - arta oratorică apare mai întâi ca o sintagmatică a desfășurării pledoariei judiciare. Retorica este o armă ce trebuie utilizată după norme riguros însușite. O vreme îndelungată, cele cinci părți din oratio au constituit planul de desfășurare a discursului. Exordul, narațiunea, argumentarea, digresiunea, epilogul devin elemente ale discursului. Retorica va fi tehnică de folosire a acestora cu scopul de a convinge și a dovedi justețea cauzei apărate. Prin Platon și Aristotel, va cunoaște momentul filosofic, dobândind conștiința vie a limbajului. Din
Comunicarea eficientă a omului cu Dumnezeu şi cu semenii săi by Ștefan Maxim () [Corola-publishinghouse/Science/694_a_1168]
-
unei comunicări verbale; mitico-ritualic, discurs individual de tip „enunțare”, cu accent pe latura argumentativ - holistică, verbală a comunicării, însoțită de discursul de tip „exaltare” ce valorifică latura experimentală, ceremonial simbolică a acțiunii comunicative; mitic, valorificând în exclusivitate dimensiunea retorică a narațiunii mitice, transformate într-un discurs/text care și-a pierdut în cea mai mare măsură dimensiunea sacrului. Dacă primele accepțiuni ipostaziază capacitatea mitului cosmogonic de a se implica cu reale efecte de putere în viața individuală și socială a comunității
Comunicarea eficientă a omului cu Dumnezeu şi cu semenii săi by Ștefan Maxim () [Corola-publishinghouse/Science/694_a_1168]
-
sau, dacă vreți, un studiu in nuce din epopeea generală care ilustrează ansamblul și permite interpretarea cu mai mult succes. În fața noastră se află o lucrare deosebit de importantă, bogată din punct de vedere documentar, profundă din punctul de vedere al narațiunii și al analizei istorice pe care o oferă. Ea constituie o contribuție deosebit de serioasă la cunoștința noastră despre această epocă Întunecată din istoria poporului evreu. Cuvânt Înainte În pogromul de la Iași au fost uciși circa o treime din evreii orașului
Preludiu la asasinat. Pogromul de la Iași, 29 iunie 1941 by Jean Ancel () [Corola-publishinghouse/Science/2137_a_3462]
-
chiar râdeam, plângeam și râdeam de mine însumi aceste poezii îmi dădeau niște dezlegări pentru dans. Vreau să ajung la ideea că, pentru mine, dansul este foarte legat de poezie. Adică, foarte mult timp dansul a fost legat de o narațiune, de un libret. "Uite o poveste, hai să o transpunem în dans. Uite o nuvelă, hai să o transpunem în dans". Ei bine, dansul poate să meargă mult mai departe. Un poet foarte interesant, Alain Bosquet, a spus ceva care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
capacitate de a transcrie realități complicate, paradoxale, cu multiple straturi de adâncime, uneori aproape într-o tehnică de hologramă. Cititoare pasionată, Gabriela nu a fost niciodată sedusă de cântecele de sirenă ale modelor literare, de tehnica încântată de sine a narațiunii post-moderne etc. - deși seducțiile tehnice în proză (și celelalte) au fost mari de câteva decenii încoace. Ea încearcă doar să își servească substanța prozei atât cât este omenește posibil, printr-un nespus jurământ de credință, fără priviri cochete în oglindă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2212_a_3537]
-
nimeni nu mai iese. Mai mult însă decât isprăvile de pomină ale horticultorului Cazane, atmosfera fantastică este dată de gravitatea de documentar alb-negru a relatării, seriozitatea jucată, lăsând loc unei rezonabile îndoieli, care convinge eficient. Tonul detașat, ușor ironic al narațiunii face toată treaba. Soacra lui Ilie Cazane vrea să se trezească mai devreme decât ginerele ei, a cărui hărnicie matinală o face de rușine, așa că începe să se ridice din pat la cinci, apoi la patru, apoi la trei, însă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2212_a_3537]
-
Probă ultimă a forței de sugestie a povestirii, mașina de făcut fulgere este un banal pac-pac construit de un copil fără acces la filme americane. Dar demonstrația a fost făcută: Răzvan Rădulescu și-a dovedit puterea de a mesmeriza cititorul. Narațiunea se naște din digresiune Metoda epică a lui Răzvan Rădulescu este spectaculoasă, deși nu este și acrobatică. Rare sunt locurile în care tehnica narativă să fie strident vizibilă, ca în capitolul anchetării la Securitate a lui Ilie Cazane, unde se
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2212_a_3537]
-
autorul este mult mai subtil, investindu-și arta în povestire și lăsând fructele ei să se coacă aidoma roșiilor lui Ilie Cazane. Astfel, capitole întregi se derulează, aparent, din dorința de a lămuri o frază oarecare, dintr-un scrupul explicativ. Narațiunea se naște din digresiune, lucru evident din primul capitol, care începe așa: „Ilie Cazane s-a născut pe 6 septembrie 1962 la București, dintr-o întâmplare“. Și romanul se înfiripează ca o încercare a naratorului conștiincios de a explica despre
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2212_a_3537]
-
și în abordarea limbajului celor oprimați"52. Nu au în centrul atenției imperialismul real, concret, material, ci imperialismul reprezentării, al discursului eurocen-tric, cultural sau academic, un imperialism metaforic al imaginației. În termenii imperialismului reprezentării, consideră Steven Connor, această dominație a narațiunii universale poate produce proiectarea din centrele suverane "civilizatoare" a unor imagini fetișizate ale Africii, "Orientului", Americii Latine etc., ca alteritate a civilizației, în maniere în care, pentru Europa, dau viața acestor regiuni, răspund necesității ei de cercetare psihologică și politică
Geografiile simbolice ale diferenței ideologice by CARMEN ANDRAŞ [Corola-publishinghouse/Science/947_a_2455]
-
Chamberlain (1990), Dervla Murphy (1993), Georgina Harding (1990), Dan Antal (1994), istoricul Mark Almond (1992), Guy Arnold (1989), John Sweeney (1992), Giles Whittel (1992), descrieri satirice, Rory MacLean (1992), lucrări etnografice și antropologice, Caroline Juler (2003) și Peter Riley (2003), narațiuni fantastice cu vampiri, Terrance Dicks (1998), povestiri despre orfani români și asistenți sociali, Sophie Thurnham (1994), ori romane precum: The Long Shadows de Alan Brownjohn (1997), Kitty and Virgil de Paul Bailey (1999), Looking for George. Love and Death in
Geografiile simbolice ale diferenței ideologice by CARMEN ANDRAŞ [Corola-publishinghouse/Science/947_a_2455]
-
de jurnal, și ca interval (mai puțin de trei luni) și ca text (aproximativ 60 de pagini). În continuare în volum sunt 160 de pagini din atelierul de creație al romanului Risipitorii (variante, elaborări fragmentare, note despre personaje, dialoguri, repartizarea narațiunii pe capitole și părți, alte anexe). Partea a treia a jurnalului intim (repet: partea întâi lipsește) cuprinde însemnări timp de o lună, din 22 noiembrie 1959 până în 23 decembrie 1959, în 22 de pagini. O altă secvență (singura care nu
Beneficiile nevrozei by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12518_a_13843]
-
Cătălin Sturza Pentru mine numele lui Mihai Zamfir se asociază cu Pierre Guiraud sau cu Paul Ricoeur. Cu greu mi-l închipui coborând din Arcadia structuralismului și a semiologiei în bătătura unei narațiuni banale. Cum să povestești, după Kristeva și Grillet, cu fir epic coerent, unitate de spațiu și timp, construind, pe deasupra, niște personaje consistente, autentice (!?), ca-n vremea lui Proust & comp.? Imaginați-l pe Rebreanu făcând cursuri cu Eco, luând lecții de la
Până la bulevard și retur by Cătălin Sturza () [Corola-journal/Journalistic/12558_a_13883]
-
Reise - de fapt un alt fel de călătorie decît una obișnuită. De aceea cartea nici nu este un jurnal, sau o însumare de note de drum, necum o monografie sau un ghid turistic. într-un echilibru instabil, mereu schimbător, între narațiune, confesiune, memorialistică, descriere, dialog, respectînd fluxul emoțiilor dar și oralitatea discursurilor unor interlocutori, deplasînd axa sistemelor temporale de referință dinspre prezent înspre trecut și invers, cartea se încheagă totuși coerent, în pofida structurii sale "mozaicate". Deși se înrudește cu alte scrieri
Limba o amantă liniștită și nemuritoare by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/12564_a_13889]
-
un teritoriu deschis, cu multe necunoscute și poate chiar mici surprize, pentru o viitoare ediție critică. Nuvela Tatăl, păstrată fragmentar, deși "un experiment ratat" (cum just o apreciază Leon Baconsky în postfață), e un proiect ambițios al foarte tânărului prozator. Narațiunea e artificioasă prin gustul anecdoticului și al senzaționalului, cu întorsături spectaculoase, cu exploatări patetice ale resurselor sentimentale, pe care le vom reîntâlni în micile romane comerciale ale prozatorului de mai târziu, dar cu alte medii și cu alte motivații, cu
Exercițiile ignorate ale lui Gib by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12605_a_13930]
-
din ceea ce fusese. Înduioșat de răul pe care i l-ar putea face fiicei prin aceste dezvăluiri, la proces tatăl își retrage pretențiile de părinte și se declară "un hoț, un nemernic". În mâna unui prozator mai experimentat, din această narațiune senzațională, insolită și sentimentală s-ar fi putut naște un roman de succes, pe gustul unui public mediocru pe care Gib I. Mihăescu l-a flatat adesea în scurta și fulgerătoarea lui carieră de scriitor. Căci, să ne amintim, prozatorul
Exercițiile ignorate ale lui Gib by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12605_a_13930]
-
hermeneut bun. Cum se poate "traduce" această metodă critică (îmi pun întrebarea pentru că Miller însuși are dubii în legătură cu traducerea conceptelor) în termenii proiectului unei istorii a culturilor literare? Evident că autorii preiau de la Miller ideea că istoria literară este o narațiune deschisă la ambele capete, opusă "narațiunilor organice ale culturilor naționale". Sensul acestei alegeri, după Marcel Cornis-Pope și John Neubauer, este "deosebit de important în climatul de azi, în care ideile naționaliste și etnocentrice despre cultură rivalizează cu cele globaliste. Deși în
Pe nisipuri mișcătoare by Magda Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/12613_a_13938]
-
această metodă critică (îmi pun întrebarea pentru că Miller însuși are dubii în legătură cu traducerea conceptelor) în termenii proiectului unei istorii a culturilor literare? Evident că autorii preiau de la Miller ideea că istoria literară este o narațiune deschisă la ambele capete, opusă "narațiunilor organice ale culturilor naționale". Sensul acestei alegeri, după Marcel Cornis-Pope și John Neubauer, este "deosebit de important în climatul de azi, în care ideile naționaliste și etnocentrice despre cultură rivalizează cu cele globaliste. Deși în apareță opuse, atît modelele globaliste, cît
Pe nisipuri mișcătoare by Magda Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/12613_a_13938]
-
Sensul acestei alegeri, după Marcel Cornis-Pope și John Neubauer, este "deosebit de important în climatul de azi, în care ideile naționaliste și etnocentrice despre cultură rivalizează cu cele globaliste. Deși în apareță opuse, atît modelele globaliste, cît și cele etnocentrice preferă narațiunile Ťorganicisteť, unificate fie prin noțiunea romantică despre puritatea etnică și lingvistică sau de încrederea occidentală în piețele globale ale capitalismului tîrziu" (p. 34). Bolii organiciste a istoriei literare i se propune ca remediu "rearticularea istoriei literare a Europei Est-Centrale printr-
Pe nisipuri mișcătoare by Magda Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/12613_a_13938]