9,682 matches
-
14 ani de plată în rate a contravalorii pământului efectuate către fostul boier. Propunerea a produs mari frământări în Parlament, unde erau reprezentați 4.000 de electori, în principal boieri, iar vocile din tabăra conservatoare au etichetat proiectul drept „o nebunie”. Același partid a pregătit o moțiune de cenzură, pe baza faptului că Kogălniceanu dăduse publicității proiectul legislativ prin "Monitorul Oficial", în contradicție cu cel susținut de Comisia de la Focșani, încălcând astfel litera legii—el s-a justificat mai tarziu spunând
Mihail Kogălniceanu () [Corola-website/Science/297269_a_298598]
-
și să-mi fac și eu, aici, o căsuță. Nu palat, nu-mi trebuie mie turnuri. Nu marmură, casa de om normal, care intră pe ușă și i se luminează viața că are unde să doarmă. Poate că pare așa.... nebunie ce zic... dar cand casă ți-e o prelata și-o saltea, un pat îți pare un vis! Și asta a fost visul meu: să am o casă a mea. Când am plecat, n-aveam casă, stăteam la mamă cu
Când casa ți-e o prelată și-o saltea, un pat îți pare un vis! () [Corola-website/Science/296090_a_297419]
-
al "Teatrului Vasile Alecsandri" din Iași. După ce în 1992 a fost demis, printr-un decret al ministrului culturii, a preferat să trăiască cât mai discret, având puțini prieteni. În 1998, a publicat un volum retrospectiv al carierei din România, intitulat " Nebunie și lumină". Autorul locuia în Iași, România, unde preda la universitate și era secretar al Uniunii Scriitorilor. Este prezent în: Referințe critice se găsesc de asemenea și în Petre Anghel, '', "Comunicare transculturală", București, Editura Cartea Românească, 2003 Interviuri
Mihai Ursachi () [Corola-website/Science/297601_a_298930]
-
văd pe vrednic cerșetor,/ Pe mărginit gătit în falnic chip,/ Credință dată relei sorți de zor/ Și cinstea-mpodobită rușinos/ Și fecioria pîngărită-oricînd/ Și chiar desăvîrșirea dată jos/ Și dreptul sub puterea șchioapa stînd/ Și graiul artei sub calus închis/ Și nebunia doctor pe dibaci/ Și adevărul nerozie zis/ Și bunul pe cel rău avînd cîrmaci.” E grea viața. Firește, pe sub nefericitele constelări celeste ale humanei rătăciri pămîntești, orice amărît, fie și timp, fie și-n pantaloni scurți, fie și cu păru
Sonet () [Corola-website/Science/297633_a_298962]
-
Éluard, Gala devenindu-i nu numai soție, dar și muză inspiratoare, reprezentând-o în multe din picturile sale. Grație Galei, Dalí va cunoaște în cele din urmă dragostea trupească, care îi fusese până atunci cu desăvârșire străină, salvându-l de nebunie, după cum a mărturisit ulterior artistul (dar unii biografi se îndoiesc de această afirmație). Între 1939 și 1948 trăiește la New York, unde expozițiile sale obțin un succes triumfal. Artistul se complace într-o mândrie provocatoare și creează teme în care apare
Salvador Dalí () [Corola-website/Science/297684_a_299013]
-
să zeiasca. Stăpânul zeilor i-a îndeplinit ruga dar, la vederea lui, Semele a căzut fulgerata și a murit. Dionis a fost salvat din pântecul Semelei de către Zeus și ținut în coapsă să pînă a crescut destul.Hera a dat nebunia lui Dionis și celor care l-au crescut. Pallas-Atena,Hera și Afrodita se contraziceau. Fiecare se autoproclama ca fiind "cea mai frumoasă". Pentru a rezolva disputa, Hermes l-a rugat pe Paris să-i dea un măr celei despre care
Hera () [Corola-website/Science/296864_a_298193]
-
să reprezinte un obstacol. Încă din 1914 se produc atrocități. Unele acțiuni germane sunt imposibil de explicat indiferent de context, ca de exemplu incendierea uneia dintre cele mai mari biblioteci din Europa. Sunt câteva sute de civili asasinați într-o nebunie a crimei. Câteva sute de persoane sunt închise într-o biserică. Aceste atrocități belgiene ajung ținta unor campanii aliate, încât este subminată veridicitatea acestor crime și a fost nevoie de 70 de ani să se dovedească că armata germană a
Primul Război Mondial () [Corola-website/Science/296816_a_298145]
-
a operelor sale problemelor religioase. Devine cunoscut, în 1500, cu ""Collectanea adagiorum"", o colecție de proverbe și zicale latine și din Biblie, ""Enchiridion militis christiani"" ("Manualul combatantului creștin", 1503). Opera cea mai importantă este ""Encomium moriae"" sau ""Laus Stultitiae"" ("Elogiul nebuniei", 1509), dedicată lui Thomas Morus, o satiră la adresa teologiei scolastice, imoralității clerului și a "curiei" catolice, în același timp apologie a pasiunii exaltate ("nebuniei") a adevăratului creștin care-și dedică viața credinței. Erasmus înțelege credința creștină ca o acceptare nedemonstrabilă
Erasmus din Rotterdam () [Corola-website/Science/298225_a_299554]
-
christiani"" ("Manualul combatantului creștin", 1503). Opera cea mai importantă este ""Encomium moriae"" sau ""Laus Stultitiae"" ("Elogiul nebuniei", 1509), dedicată lui Thomas Morus, o satiră la adresa teologiei scolastice, imoralității clerului și a "curiei" catolice, în același timp apologie a pasiunii exaltate ("nebuniei") a adevăratului creștin care-și dedică viața credinței. Erasmus înțelege credința creștină ca o acceptare nedemonstrabilă - împotriva și mai presus de necesitatea oricărei rațiuni - a lui Dumnezeu devenit om, care moare pentru mântuirea oamenilor și învie din morți prin el
Erasmus din Rotterdam () [Corola-website/Science/298225_a_299554]
-
1922, tânărul stat sovietic a organizat primul său proces politic-spectacol, împotriva liderilor socialist-revoluționari; mai mulți dintre acuzați au fost condamnați la moarte și executați, alții deportați. Pe 19 februarie 1919, revoluționara , arestată după insurecția din iulie, a fost condamnată pentru „nebunie” și internată între decembrie 1920-decembrie 1921 într-un sanatoriu de psihiatrie. Ea avea să scrie mai târziu, însă, că „în epoca sovietică, vârfurile puterii, vechii bolșevici, inclusiv Lenin, m-au menajat și, izolându-mă în decursul luptelor din ce în ce mai grele, au
Revoluția Rusă din 1917 () [Corola-website/Science/298166_a_299495]
-
chiar să piară." La doar câteva secole distanță, un Gerard (episcop) de Cenad consideră, în acord cu numeroși alți creștini importanți ai Evului mediu, că un creștin n-are nevoie să se îndeletnicească cu știința, care ea în loc de înțelepciune aduce nebunia. Istoricul catolic al filozofiei Étienne Gilson consideră că (Sfântul) Petru Damiani ilustrează o atitudine medievală răspândită față studiul disciplinelor nereligioase (profane): pentru creștin, care crede în posibilitatea unei vieți după moarte, condiționată de credința în articolele religiei lui Hristos, singurul
Renașterea () [Corola-website/Science/298285_a_299614]
-
Zeus, Apollo, Hermes și Dionis. Dar nimfele căutau de obicei tineri. Astfel, cucerite de frumusetea lui Hylas, ele i-l răpesc lui Heracle și-l atrag în adâncurile izvorului lor. Puternice, nimfele sunt redutabile. Însăși frumusețea lor poate duce la nebunie. Erau considerate divinități secundare, cu puteri limitate, iar cultul lor nu se preta la mari celebrări publice, însă erau foarte populare. Apropiate de oameni, erau venerate prin intermediul preoților. Sanctuarele lor erau doar izvorul, copacul, stânca sau fântâna, locuri pe care
Nimfă (mitologie) () [Corola-website/Science/298353_a_299682]
-
pe Heracles atunci când ei i se va părea că eroul nu o mai iubește. Șiretenia lui Nessus și gelozia Deianirei aveau să pricinuiască, mai târziu, moartea eroului. În urma uciderii nedrepte a lui Iphitus, fiul regelui Eurytus, Heracle e atins de nebunie. Pentru a fi "purificat" el se duce la Delphi, dar acolo, insultând oracolul, își atrage asupră-și mânia lui Apollo. În urma omorului și a sacrilegiului comis, el nu mai poate fi purificat decât dacă se va vinde ca sclav, timp
Heracle () [Corola-website/Science/298352_a_299681]
-
Cameră: „Angliei i s-a dat de ales între război și rușine. A ales rușinea, și va primi război.” După München, Chamberlain a urmat o strategie prudentă de reînarmare. La începutul lui octombrie, el a declarat Cabinetului: „ar fi o nebunie ca țara noastră să înceteze reînarmarea înainte de a ne convinge că și alte țări vor proceda la fel. Deocamdată, deci, nu trebuie să economisim niciun efort până când deficiențele noastre nu vor fi îndreptate.” Mai târziu, însă, el s-a opus
Neville Chamberlain () [Corola-website/Science/298299_a_299628]
-
în ianuarie 1845. El este adesea evidențiat datorită muzicalității versurilor, a limbajului stilizat și a atmosferei supranaturale. Poemul relatează vizita misterioasă a unui corb vorbitor în locuința unui bărbat îndoliat, asistând la căderea lentă a acestuia într-o stare de nebunie. Bărbatul, adesea identificat ca fiind un student, plânge moartea iubitei sale, Lenore. Șezând pe un bust ce o reprezintă pe zeița Pallas Atena, corbul pare să agraveze suferința naratorului prin repetarea constantă a cuvântului „Nevermore”. Poemul are o serie de
Corbul () [Corola-website/Science/298053_a_299382]
-
a fost de a cauza o reacție în naratorul poemului. Naratorul este prezentat la început ca fiind slăbit și obosit, devenind pe parcurs plin de regrete, înainte de a trece la o stare de furie și în final la una de nebunie. Christopher F. S. Maligec sugerează că poemul este un paraklausithyron elegiac, un motiv poetic din Grecia și Roma Antică, ce consistă în lamentarea unui exclus la ușile închise ale iubitei. Poe spune că naratorul este un tânăr student. Cu toate că acest
Corbul () [Corola-website/Science/298053_a_299382]
-
scris aproape toate povestirile sale binecunoscute, publicate în "Weird Tales" și alte reviste, la fel ca și lucrările mai lungi ca "The Case of Charles Dexter Ward" ("Cazul Charles Dexter Ward") și "At the Mountain of Madness" ("La poalele muntelui nebuniei"). În ciuda eforturilor sale a devenit din ce în ce mai sărac. A fost nevoit să se mute iarăși, într-o casă și mai mică, împreună cu mătușile sale. A fost foarte profund afectat de sinuciderea lui Robert E. Howard. În 1936 i s-a pus
Howard Phillips Lovecraft () [Corola-website/Science/297466_a_298795]
-
mută la Torino, unde va desăvârși operele "Götzen-Dämmerung" ("Amurgul idolilor") și "Ecce Homo". În ziua de 3 ianuarie 1889, în piața "Carlo Alberto" din Torino, asistând la biciurirea sălbatică și agonia unui cal în plină stradă, are prima criză de nebunie, în cursul căreia are manifestări delirante, considerându-se Dionysos sau Iisus. Este îngrijit până la sfârșitul vieții de sora sa, Elisabeth Foerster Nietzsche. Filosofia lui Nietzsche gândește reevaluarea filozofiei și artei Greciei din perioada istorică cea mai veche, în defavoarea clasicismului, văzut
Friedrich Nietzsche () [Corola-website/Science/297518_a_298847]
-
Faci tot ce poți ca să înveți diverse lucruri și să încerci să mergi unde vrei, dar nu o poți opri - ea se mișcă încontinuu. De aceea «Carnival Ride» este potrivit că titlu din punctul meu de vedere, deoarece descrie minunată nebunie prin care am trecut în ultimii ani”". Pentru acest album artista a lucrat cu producătorul Mark Bright, care s-a ocupat de compunerea celor mai multe piese incluse pe material. De asemenea, Underwood a colaborat cu textiera Hillary Lindsey, ce a participat
Carnival Ride () [Corola-website/Science/317257_a_318586]
-
-lea (3 decembrie 1368 - 21 octombrie 1422), a fost rege al Franței din 1380 până în 1422 și membru al Casei de Valois. A fost cunoscut sub numele de Carol cel Mult-Iubit () și mai târziu drept Carol Nebunul (). Crizele lui de nebunie au început în 1392 și au dus la certuri în familia regală franceză, lucru exploatat de puterile vecine Anglia și Burgundia. Până la sfârșitul domniei sale o mare parte din Franța, a fost sub ocupație străină. S-a născut la Paris ca
Carol al VI-lea al Franței () [Corola-website/Science/317576_a_318905]
-
al V-lea, porecliți "Caraghioșii" ("les Marmousets"), pe de altă parte, fratele regelui, Ludovic I, Duce de Orléans. "Caraghioșii" iau excelente măsuri financiare și administrative în timp ce Ludovic cu cheltuielile lui nebunești ruinează statul. În august 1392, totul se întrerupe din cauza nebuniei regelui, care izbucnește pe când el conducea o expediție împotriva Ducelui de Bretania. În 1389, regele Richard al II-lea al Angliei ia în căsătorie pe fiica regelui, Isabela de Franța. Cei doi suverani s-au întâlnit la Ardres și, la
Carol al VI-lea al Franței () [Corola-website/Science/317576_a_318905]
-
Angliei ia în căsătorie pe fiica regelui, Isabela de Franța. Cei doi suverani s-au întâlnit la Ardres și, la 28 martie 1397, Brestul a fost înapoiat Franței. Totuși, în septembrie 1399 Richard al II-lea este obligat să abdice. Nebunia regelui a transferat puterea în mâna fratelui său, Ludovic de Orléans, Filip de Burgundia și Jean de Berry. În 1404 moare Filip de Burgundia iar tronul statului burgund este preluat de fiul său, Ioan fără Frică, care încearcă să intervină
Carol al VI-lea al Franței () [Corola-website/Science/317576_a_318905]
-
Carol cel Nebun"), regele avea probleme psihice serioase. Se pare că suferea de schizofrenie paranoidă. Una din cauze ar putea fi de natură genetică: mama sa, Jeanne de Bourbon, avusese, în 1373, timp de mai multe luni, un acces de nebunie. Printre bizareriile sale de comportament se poate menționa faptul că avea iluzia că este din sticlă, motiv pentru care hainele sale aveau cusute bare metalice pentru a-l proteja în cazul unei eventuale căderi. Carol al VI-lea s-a
Carol al VI-lea al Franței () [Corola-website/Science/317576_a_318905]
-
laolaltă navele de război cele mai bune pentru a ataca bârlogul tâlharilor. Cu această ocazie, se va vedea la lucru devastatorul exploziv descoperit de Roch. Dar, pus în fața steagului tricolor al Franței, țara sa de origine, inventatorul este trezit din nebunia sa și realizează marea greșeală pe care era să o facă. După publicarea cărții, Verne și editorul său, Hetzel, au fost dați în judecată pentru defăimare de către chimistul Eugène Turpin (1848-1927), inventatorul acidului picric, care s-a recunoscut în personajul
În fața steagului () [Corola-website/Science/317591_a_318920]
-
VI de Valois nu se grăbea să îndeplinească ceea ce promisese. Grecii începeau să înțeleagă că amintirile despre tratamentul binevoitor și cadourile sunt tot ce vor izbuti ei să ia cu sine din Franța. Regele avea, tot mai des, accese de nebunie și, cu fiecare zi, speranța lui Manuel de a se întoarce acasă în fruntea armatelor din Occident se topea. Ambasada bizantină a produs o anumită impresie asupra părții cultivate a aristocrației europene. Manuel II însuși strălucea prin cultura și talentul
Manuel al II-lea Paleologul () [Corola-website/Science/317671_a_319000]