9,529 matches
-
ăsta merge de la cărămidăria din Saranza la gara în care i se descarcă vagonetele. Doi sau trei kilometri cel mult. Frumoasă călătorie! Da, acum știu asta și, deci, nu voi mai putea niciodată să cred că șinele din fața mea sunt nesfârșite, iar seara asta este unică, cu mirosul ei puternic de stepă, cu cerul imens, cu prezența mea inexplicabilă și ciudat de necesară aici, lângă calea ferată cu traversele ei crăpate, exact în clipa asta, cu ecoul acestui cu-cu în
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
slujit sânii lor frumoși, șoldurile, rochiile care li se mulau atât de plăcut pe trupurile tinere? Să fie așa de frumoase și să stea îngropate într-un cufăr vechi, într-un oraș somnoros și prăfuit, pierdut în inima unei câmpii nesfârșite! În Saranza asta de care, pe când trăiau, nici nu aveau habar... Tot ce rămâne din ele este așadar poza aceasta, scăpată dintr-un șir inimaginabil de întâmplări însemnate și neînsemnate, rămasă doar ca revers al paginii evocând raliul automobilistic Pekin-Paris
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
lor alergând prin deșert. Când a putut, în sfârșit, să se scoale, a văzut un saigak care se cățăra încet pe o dună de nisip. Charlotte l-a urmat, fără să se gândească, instinctiv - animalul era unica baliză în mijlocul unduirii nesfârșite a nisipurilor. Ca într-un vis (aerul liliachiu avea vacuitatea înșelătoare a viselor), a reușit să se apropie de animal. Saigak-ul nu a fugit. Charlotte, în lumina vagă a amurgului, a văzut pete negre pe nisip - sânge. Animalul s-a
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
Și totuși, franceza Charlottei păstrase o extraordinară vigoare, densă și pură, transparența de ambră pe care o capătă vinul vechi. Limba aceea supraviețuise viscolelor siberiene, arsurii nisipurilor din deșertul Asiei Centrale. Și răsună încă pe malul acestui râu, în mijlocul stepei nesfârșite... Abia atunci i s-a înfățișat privirii mele singurătatea acestei femei în toată simplitatea ei sfâșietoare și cotidiană. „Ea nu are pe nimeni cu care să vorbească, mi-am spus eu cu stupefacție. Nimeni cu care să vorbească franțuzește...” Am
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
francității mele ereditare. Era ziua aceea de toamnă însorită, la marginea unei păduri, cu o invizibilă prezență feminină, cu un aer foarte curat și cu funigei unduind prin spațiul acela luminos... Acum înțelegeam că pădurea aceea era, de fapt, taigaua nesfârșită și că fermecătoarea vară a fetelor bătrâne avea să piară într-o iarnă siberiană care dura nouă luni. Funigeii argintii și ușori din iluzia mea franceză nu erau decât niște șiruri de sârmă ghimpată nouă, care nu avusese timp să
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
de mure. Și am câștigat! Drumul spre lac va fi mutat, iar murele mele vor fi salvate. Coada-șoricelului sălbatică va trebui și ea mutată, pentru că crește chiar unde va fi poteca spre viitorul grajd. Cred că va fi un proiect nesfârșit pentru mine și mă voi bucura de fiecare clipă din el. Deoarece sunt atât de multe plante medicinale, poate vei dori să vă concentrați doar pe câteva specii. Unele specii au atâtea arome, încât s-ar putea să doriți să
[Corola-publishinghouse/Science/2151_a_3476]
-
prin abstractizarea trăsăturilor comune, Într-o clasă mai largă. Chiar dacă aceste sinteze pot fi acuzate de aplicarea, generalizatoare și reductivistă, a unor categorii făurite de antropologi fie după modelul unor manifestări europene, fie prin „europenizarea” unor fenomene locale (vezi discuțiile nesfârșite despre animism, mana, totemism sau despre ansambluri ceremoniale precum șamanismul, vrăjitoria, inițierea, carnavalul ori charivari), utilitatea lor, ca instrumente taxonomice și surse pentru reflecții teoretice, este indiscutabilă. Ceea ce mi-am dorit să ofer prin această lucrare a fost o morfologie
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
fixate de oficianții ritului, pelerinii speră să spargă monopolul acestora asupra centrului și să ia cu ei „acasă” (prin atingeri secrete, rupere, spargere) ceva din materia sfințită. Relicvele devin obiectul unei mai mici sau mai mari industrii, care fragmentează la nesfârșit unitatea centrului Într-o multitudine de micro-produse, construite și distribuite fără Încetare. În sensul propriu al termenului, acestea nu pot fi decât obiecte brute, fragmente din corpul sacru, din piatră, copacul sau lucrurile În care s-a concretizat apariția divină
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
își asumă existențial consecințele ipotezei speculative a filosofului. Dacă viața nu poate ieși niciodată din niște „izvoade” inițiale și participă necontenit la un „joc al întoarcerii”, toate zbaterile individuale rămân fără rost. Dezolarea invadează astfel vitalismul oniric, imprimându-i oboseala nesfârșitelor întrupări. Descurajarea și chiar refuzul de a relua revenirile dinainte prevăzute ale ființei nimeni nu le-a cântat mai zguduitor ca B. (Cetire în palmă, Tăgăduiri). „Tristețea metafizică” traversează un stadiu anxios (În marea trecere) și apoi chinuitor (Lauda somnului
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285754_a_287083]
-
este ziarul"30, acesta reprezentând, de fapt, nivelul intermediar între realitate și sublimarea artistică a acesteia realizată inegalabil de pana autorului Momentelor. Amploarea fenomenului exegetic 31 stârnit de "efectul Caragiale"32 și mai cu seamă contradicțiile vizibile care generează polemici nesfârșite poate să descumpănească și să pună din start pecetea relativității asupra oricărui nou demers interpretativ. Stăruie, în plus, impresia că obiectul studiului este oricum, extrem de glisant, caleidoscopic, flexibil, compatibil cu abordări dintre cele mai diverse fiind așadar, asemeni comicului, imposibil
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
textuală" caragialiană, mare parte din publicistica actuală apelează la autoritatea ironiei sau la zeflemeaua caragialiană. Astfel încât, se poate vorbi de o maleabilitate a caragialismului care își păstrează în timp esența, impunându-se prin anumite componente ale sale, într-un flux nesfârșit. Se justifică, în consecință, opțiunea noastră pentru o definire globală, care să cuprindă fără părtinire totalitatea constituienților caragialismului extrași succesiv ca exponenți ai acestuia. Acestea fiind spuse, rezultă firesc cea de a doua accepțiune a termenului de caragialism, și anume
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
sunt puse în lumină și în pastișele după Bolintineanu: Grația domniței sau Pașa din Silista, ultima celebră prin amănuntul că a fost întocmită ad-hoc într-o întrunire amicală de scriitori pentru a demonstra ușurința cu care Bolintineanu putea compune șiruri nesfârșite de versuri pe teme istorice. În sfârșit, mai puțin înveninate și mai bine realizate artistic sunt cele câteva poezii în care-l pastisează pe Coșbuc (Idilă), pe Alecsandri (În gondolă, Tricolorul) sau pe Eminescu și eminescianismul (Elegie, Steaua). Esențial însă
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
chestiuni arzătoare de estetică, filozofie"60, "inspiratorii, diriguitorii opiniei publice, mai ales când e vorba de mișcarea culturală"61, nu se deosebesc esențial de tineretul eliadesc din perioada posterioară Marii Uniri. "Huliganii" blazați ai deceniului al patrulea se pierd în nesfârșite polemici sterile pe tema dragostei și a sexualității, a morții și a revoluției, a opțiunii existențiale, pendulând între viețuirea în concretul cotidian sau izolarea necesară desăvârșirii utopice a creației absolute. Privit din exterior, cu vădită superioritate și cu un dispreț
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
nul vei uita în vis și săl strângi în brațe sub formă de perină pe al tău care te dorește ca un câine turbat Johnny.163 Descoperirea hipotextului caragialian într-o astfel de scriere-experiment, multietajată, excesiv de metatextualizată, imbricată într-o nesfârșită rețea intertextuală, nu este totuși surprinzătoare, ci previzibilă, în acord cu programul literar anunțat deja de numeroși reprezentanți și teoreticieni ai generației '80, din rândurile cărora se desprind și cei trei coautori. Pentru a reveni la problematica posterității pe care
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
ai văzut la început.186 Posibilă "inserție metatextuală, o deschidere spre culisele înscenării"187, cum aprecia Smaranda Vultur, această explicație aparent lipsită de o semnificație mai profundă, pare o punere în adâncime a însuși procedeului de reluare a temei prin nesfârșite reme care o "impalidează" (Radu Petrescu) sau o anulează. O altă "temă cu variațiuni" este orchestrată în cunoștință de cauză, deci cu asumată intertextualitate de Ioan Lăcustă în schița Contra-nunta, din partea a doua a volumului Cu ochii blânzi, secțiune intitulată
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
protagonist pentru restabilirea echilibrului de dinaintea nașterii. Iona se avântă de aceea în moarte, se redă neantului, crezând că "drumul spre lumină" i-l asigură sinuciderea și nu acceptarea vieții ca sisifică luptă de spintecare de noi orizonturi care mărginesc la nesfârșit condiția umană. Însă nu se poate ignora sugestia deșertăciunii și a derizoriului speranței, prezentă în text în mod repetat, sugestie care ar transfera și acest gest final nu într-unul salvator, ci într-un nou eșec. În plus, deși vede
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
grotescul, ironia, satira, parodia și paradoxul. Pentru că sunt invariabil marcate de semnul supralicitării, al ducerii la extrem, toate acestea converg, de fapt, spre imaginea absurdului prevalent, imagine derivată, în principal, din anarhizarea structurilor consacrate ale discursului ficțional și din lanțul nesfârșit de incongruențe generatoare de haos al reperelor. Esențială pentru înțelegerea rolului pe care comicul îl deține în scrierile lui Urmuz este precizarea pe care o face el însuși într-o scrisoare adresată unei tinere curtate, căreia ține să-i explice
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
între aparențe și esențe, Urmuz exagerează prin parodierea banalului, a locului comun, a aplatizarii limbajului sufocat de clișee, a discursului încorsetat în chingile inutile ale logicii și ale verosimilității. Dacă marele dramaturg parodia excesul de formă, brodând pe schema stereotip nesfârșite cascade de înflorituri cu scopul de a scoate în evidență procedeul și de a-l anula, așa cum alcătuiește, de pildă, pseudosonetele simboliste, sau basmele Smărăndița, Dă mult, mai dădămult, Urmuz merge mai departe, la a pune în discuție schema însăși
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
vorbește de la sine despre cunoașterea și însușirea sugestiei scripturale caragialiene. În ciuda dimensiunilor colosale, scrierile lui Mircea Horia Simionescu, în special "dicționarul" onomastic și cel bibliografic, sunt pulverizabile în mici fragmente susținute laolaltă doar prin magnetul alfabetic. Puzzle-ul narativ din Nesfârșitele primejdii, interpolările sau ruperile de nivel din Breviarul (Historia calamitatum), obsesia parantezelor, sub forma povestirii în povestire, incluzând vise în vise, din Toxicologia sau dincolo de bine și dincoace de rău etc. sunt tot atâtea modalități de fracționare a continuumului narativ
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
de confuzie și de disconfort, provocată de o strategie auctorială malițioasă, care atrage și respinge deopotrivă, persistă, în ciuda frecventelor pasaje confesive și justificative, sau a celor care dezvăluie secretele scriiturii. Cititorul este simultan tras pe sfoară și inițiat. Pândit de "nesfârșite primejdii" în hățișurile textului, momit pe drumuri înfundate, păcălit și părăsit într-un spațiu al ficțiunii în care totul e posibil, el este, paradoxal, condus cu deferență în atelierele creației, și introdus în tainele operei, printr-un gest care exhibă
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
Paști) sau prin nume (Niță Ghițescu și Ghiță Nițescu din Triumful talentului, Nicolae Georgescu, George Nicolaescu, Marin Dumitrescu, Dumitru Marinescu, Basile Ștefănescu, Ștefan Basilescu, Mihai Dobrescu, Dobre Mihăilescu din Cum se naște o revistă), recidivează la Mircea Horia Simionescu. În Nesfârșitele primejdii, un George Pelimon moare și este plâns de "selenara" Helga, iar omonimul său rememorează, în romanul pe care-l scrie, dispariția iubitei cu același nume. În Toxicologia găsim într-o notă autobiografică sursa acestei preocupări pentru straniile coincidențe existențiale
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
Rebreanu, Liviu, Plicul: Comedie în trei acte, Editura Cartea Românească, București, 1923. Sadoveanu, Mihail, Preocupări de teatru, Editura Junimea, Iași, 1986. Sebastian, Mihail, Jocul de-a vacanța, Steaua fără nume, Ultima oră, Editura pentru literatură, București, 1965. Simionescu, Mircea Horia, Nesfârșitele primejdii, Editura Eminescu, București, 1978. Simionescu, Mircea Horia, Învățături pentru Delfin, Editura Albatros, București, 1979. Simionescu, Mircea Horia, Banchetul, Editura Eminescu, București, 1982. Simionescu, Mircea Horia, Toxicologia sau dincolo de bine și dincoace de rău, Editura Cartea Românească, București,1983. Simionescu
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
Călinescu, Caragiale sau vârsta modernă a literaturii, Editura Albatros, 1976, p. 59. 23 Marta Petreu, Filosofia lui Caragiale, Editura Albatros, București, 2003, p. 68. 24 Mircea Horia Simionescu, Redingota, Editura Paralela 45, Pitești, 2002, pp. 126-127. 25 Mircea Horia Simionescu, Nesfârșitele primejdii, Editura Eminescu, București, 1978, p. 13. 26 Costache Olăreanu, Frica, ed. cit., p. 128. 27 Radu Petrescu, Ocheanul întors, Editura Paralela 45, 2001, p. 35. 28 Idem, p. 48. 29 Idem, p. 63. 30 Mircea Horia Simionescu, Toxicologia sau
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
care ne folosește în mare măsură, dar care introduce și câteva restricții inevitabile. Ioan Petru Culianu „ne invită să înțelegem că jocurile minții și fantasmele lumilor nevăzute manipulează cu finețe din umbra dramelor vieților noastre de bieți actori într-o nesfârșită piesă cosmică. Fiecare reprezentație pe scena lumii semnifică încă o viață consumată. Mori și rămâi prizonierul inocent al unui singur rol. Șansa salvării stă în speranța de a vedea tu însuți propria-ți piesă, dar prin ochii regizorului...” 1. Trăim
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
miraculoasa lume a insectelor ce cuprinde omizi albastre de lungimea unui braț de om și molii de 25 cm, păianjeni mortali ca cei din Sydney cu pânza sub formă de pâlnie etc. Ciudățeniile pământului lor natal au devenit o sursă nesfârșită de fascinație pentru turiști. Sortiment bizar de faună nativă: mamifere care depun ouă, șobolani care mănâncă pitoni, păianjeni care mănâncă păsări și crocodili care mănâncă crocodili, capricii ale naturii, datorat epocilor de evoluționistă de izolare. În erele mezozoică și terțiară
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]