10,880 matches
-
și multe combinații politice. Acest salon era deschis întregului București „din societate“. Un astfel de salon primitor nu mai există astăzi. Cel d-al doilea salon era al principesei Irina Suțu.* Acesta, tot atât de larg primitor, era deosebit de celalt printr-o nuanță de oarecare rezervă mai mare. Dar, de asemenea, întregul București circula în zilele hotărâte. În salonul d-nei Oteteleșanu n-am intrat, pe când în salonul prințului Grigore Suțu veneam în vizită de două ori pe an, la onomastice. Protocolul era cunoscut
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
de două ori. Era un ziar independent, dar antiliberal.322 Pressa, organ zilnic cu idei conservatoare, apăra guvernul lui Lascăr Catargiu.323* Reforma fondată de N. Coculescu, avea acum ca director pe I.G. Valentineanu. Acest ziar era independent, dar de nuanță liberală. Apariția îi era neregulată, dar mai mult apărea de 2 ori pe săptămână.324 Ghimpele era un ziar umoristic transformat din vechiul ziar umoristic Nichipercea. În 1871, proprietar și director al Ghimpelui era T.I. Stoenescu. Ziarul apărea o dată pe
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
era neregulată, dar mai mult apărea de 2 ori pe săptămână.324 Ghimpele era un ziar umoristic transformat din vechiul ziar umoristic Nichipercea. În 1871, proprietar și director al Ghimpelui era T.I. Stoenescu. Ziarul apărea o dată pe săptămână și avea nuanța opoziționistă liberală. Totuși era un ziar independent. Ziua, organ conservator guvernamental. A apărut în aprilie 1873 și a durat până în iunie 1874. Apărea de trei ori pe săptămână. Îl redacta Grigore Dianu, dar era anonim.325 Viitorul, apărut la sfârșitul
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
de Litere din București, a trăit până la 1877. Ieșea de 2 ori pe săptămână. Ziar în limba franceză, în format de revistă, a introdus rublica mondenă în presa din România.327 Telegraful, imprimat Telegraphulu. Ziar cu apariție neregulată, era de nuanță liberală, dar ziar independent.328 Daracul, ziar umoristic, fondat în 1869, apărea o dată pe săptămână. Era independent.329 * În afară de aceste 11 sau 12 publicațiuni, nu mi mai amintesc să fi apărut altele pe vremea aceea.330 gazetei a fost, până în
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
există ezitări chiar și în legătură cu precizarea locului unde s-au desfășurat lucrările „con gresului“ - la București sau la Iași). În realitate, „congresul“ din toamna anului 1871 nu a fost un congres al întregii prese române, ci numai al aceleia de nuanță liberală, convo carea acestei reuniuni ziaristice și politice fiind făcută din necesitatea din ce în ce mai acut resimțită de a se realiza o unitate a tuturor grupărilor liberale în vederea luptei ini țiate pentru răsturnarea regimului conservator. Ideea convocării unei reuniuni a reprezen taților
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
A. Rosetti; și acum era omul către care se îndreptau privirile tineretului. După cum am spus în alt loc, nici Rosetti, nici Brătianu nu făceau parte din Parlament. Dar nici un alt roșu nu făcea parte. În Parlament erau liberali din celelalte nuanțe, moderate: Ion Ghica, Mihail Kogălniceanu, Nicolae Ionescu. Cu toate acestea, sufletul popular mergea către roșii, fiindcă aceștia reprezentau o putere politică organizată, cât și o mare speranță de propășire. 4. Altă afirmație gratuită; în perioada la care se referă Bacalbașa
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
în viața politică, devenind un adept fervent al grupărilor liberale; în 1873, la 19 ani, editează gazeta Oltul, subvenționată de liberali, în care își expune, cu energie pamfletară, opiniile antidinastice, foarte la modă pe atunci, reluate apoi de el, cu nuanțe republicane, în Telegraful. Legăturile sale cu lumea școlară a Bucureștilor sunt acum puternice, e admirat de adolescenții încălziți de ideologia încă revoluționară a liberalilor și, în semn de suverană prețuire a foarte tinerilor săi amici, le închină cu generozitate de
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
3-lea. Celelalte două colegii erau compuse din elemente prea slabe pentru ca să poată rezista. Colegiul al 2-lea era un fel de zestre guvernamentală, la fel după cum era și colegiul țărănesc. Deși opoziția de la Mazar-pașa era compusă din mai multe nuanțe politice, deși figurau în coalițiune chiar și conservatori precum Manolache Costache Epureanu, de fapt lupta se dedea între partidul conservator sau partidul alb și partidul liberal sau partidul roșu. Ce era partidul roșu? Partidul roșu era cel mai înaintat partid
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
răspândesc zgomote neliniștitoare. Ziare americane mari precum Times, Herald și Tribuna spun că ar fi vorba de un război franco-german.75 Ziarele americane se pronunțau toate în favoarea Franței. Un eveniment politic mare: se constituie Partidul Național Liberal, care cuprinde toate nuanțele liberale și chiar foști conservatori. Actul de constituire și programul sunt semnate de: M. Ferekide, D. Sturdza, I.C. Brătianu, V. Maniu, I. Câmpineanu, C. Cos tescu Comăneanu, D. Giani, A. Stolojan, M. Kogălniceanu, G. Vernescu, A.G. Golescu, dr. N. Calinderu
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
Pe numele lui Dumitru Brătianu s-au numărat toți liberalii ne-roșii, vernescanii, independenții, fracțiunea din Moldova, ai lui Manolache Costache etc. Dovada este acum făcută: partidul roșu este absolut stăpân pe situație. Încercarea cea mai importantă a tuturor celorlalte nuanțe liberale, aceea de a învinge pe Rosetti, chiar opunându i un candidat roșu, n-a izbutit. De acum situația se va dezvolta în mod logic. Toate celelalte personalități politice: Kogălniceanu, Manolache Costache, Vernescu, Ion Ghica, Dumitru Brătianu etc., vor fi
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
deveni neliniștitoare. Să nu uităm că Rosetti întrunise 70 voturi, iar Dumitru Brătianu 41, deci Rosetti nu fusese ales decât cu o majoritate de 14 voturi din 111 votanți.83 Brătianu înțelegea că blocul opoziționist dobândit prin coalițiunea mai multor nuanțe liberale trebuia spart. Cel mai puternic grup din opozițiune fiind acela al fracțiunii libere și independente din Moldova, către acesta își îndreptă privirile Ion Brătianu. Șeful fracțiunii fiind Nibolae Ionescu, Brătianu îi oferi portofoliul Externelor. Din comisiunea de anchetă parlamentară
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
1 leu.140 Ziarele cotidiane ale epocii nu erau puține. Aveam: Românul și Telegraful, ziare liberale, România liberă de sub direcția lui D.A. Laurian și prim redactor Ștefan Mihăilescu, cu înclinațiuni junimiste 141, Timpul, organul conserva torilor catargiști, Pressa, organul conservatorilor nuanța Vasile Boerescu, L’Orient 142, anul 1877 381 138. O lună de miere normandă (fr.). 139. Două frumuseți de altădată (fr.). 140. Despre spectacolele din grădina Guichard, din vara anului 1877, își amintea, mai târziu, C.I. Nottara, angajat de Ion
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
și o succintă caracterizare a celebrului actor, importantă pentru definirea stilului său de interpretare: „...Era cântărețul tip al canțonetei. Simpatic, cu o înfățișare impozantă, elegant și zvelt - deși era gras -, poseda o mască mobilă capabilă să înfățișeze cele mai fine nuanțe; gesturile și mișcările măsurate, ajutând admirabil la vivificarea ideilor, niciodată triviale. Vocea-i, deși nu era mare, era destul de puternică - puțin cam tremurată - și bine timbrată. Dicțiune bună. De obicei apărea în frac...“ - p. 27). Ziarul Românul scrie un articol
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
mai văzut cazuri! - v-ați împăca? Evident - am răspuns tot eu -, n-aș mai merita amiciția nici unuia, m-aș exclude dintre voi”. Nu cred că l-am convins cu reticențele mele. În situații ca aceasta e aproape sigur că ignoră nuanțele: ori-ori! N-am mai adăugat - lucru pe care-l aveam în minte - că după părerea mea, lui, acest conflict îi era, într-un fel, necesar. Dacă privesc în urmă, cele mai multe din articolele și studiile sale sînt „provocări” sau „răspunsuri la
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
ședință cu el: „Aveți și voi păreri!” Pe unii vorbele astea îi vor fi pălmuit, alții vor fi crezut că e o glumă, cum de altfel și pare. * Încercînd une action de charme, respectiv să fac un compliment „de o nuanță mai duioasă”, mai tandru unei femei, m-am auzit și, dintr-odată, mi-am apărut mie însumi caraghios. Hotărît lucru, după o anumită vîrstă nu se mai poate spune, voluntar și dezinvolt, ceva de genul „te iubesc”, căci imediat se
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
îl confundă cu persoane de alte meserii. C.ș. e convins că viitorul se va apleca asupra acestei literaturi polemice, pe care o ilustrează, ca asupra singurului document valabil. N-am fost de acord cu dînsul cel puțin într-o nuanță: cred că istoricii și scriitorii generațiilor viitoare nu se vor mulțumi cu moștenirea lăsată de cei de azi și vor căuta să descopere pe cont propriu adevărul despre epoca noastră. I-am dat exemplul tinerilor istorici și prozatori francezi de
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
-mi spună „La revedere!” după vernisajul expoziției lui Ion Sălișteanu (de fapt, eu am părăsit primul sala), doamna B. mi-a spus cu cochetăria ei rară, de sărbătoare: „Iar ne-a despărțit lumea!” M-am făcut că nu remarc nici nuanța ironică, nici pe cea afectivă (dacă o fi fost) a frazei sale. *Expoziția lui Ion Sălișteanu i-a încîntat pe mulți dintre cei prezenți la vernisaj, printre care și pe doamna B., care mi-a declarat la telefon: „Mă îmbolnăvesc
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
să fii exact și nuanțat. Cu această normă în față, m-am referit, pe scurt, la cărțile expuse: Patimile după Bacovia, Cartea locului, Doi pentru un tango, Astronomia pentru toți (de Matei Alexescu). Exact poate am reușit să fiu; pentru nuanțe n-a prea fost timp. Raportat la începutul lui, cuvîntul meu a lăsat, probabil, impresia de „un pas înainte, doi pași înapoi”. Motivele rugăciunilor mele au rămas secrete: n-am pomenit nimic despre grija ce-o am în legătură cu felul în
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
e ilustrată de numeroși alți „nomenclaturiști”: cariere bazate pe oportunism, abuzuri în relațiile de serviciu etc. Inși mici poartă cu ei farfurii mari, care se transformă uneori în troace. *Cojocaru mi-a spus că Gr.V. Coban vorbea compătimitor, cu o nuanță de dispreț de traiul modest al lui I.Gr.: „Mănîncă numai cartofi!” El mînca fripturi de porc și bea vinuri selecte. Se simțea puternic, sigur de sine, mai dezbrăca și cîte o fată. Colegul său arăta puțin la trup, îngîndurat și
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
să vând, poate, dacă vor fi amatori serioși, dar În orice caz, am unele lucrări pe care nu le dau pe oricât mi-ar oferi cineva. Sunt creații pe care le-am ales, din 20-40 la fel, aproape unice, ca nuanță. Sărutări de mâini mamei și soției. Cu cele mai deosebite sentimente, Teodor Tatos 19 Fălticeni (24) sept. 1969 Dragă domnule Eugen, Mi-a părut foarte rău că nu ne-am putut vedea ieri, când ai avut gentilețea să vii pe la
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
dinafară un Alecsandri, un Eminescu, un Creangă. M-a afectat profund netitularizarea mea în Uniune și mă întreb dacă numai incompetența unui juriu de cheflii (în majoritate) se face vinovată de mâhnirea mea sau dacă există și cauze obiective (cu nuanță politică) ce au contribuit la înfăptuirea acestui abuz. La acestea se adaugă tot felul de tracasări în relațiile mele cu editurile. Ba mi s-au pierdut manuscrise (Scrisul românesc), ba mi s-au amânat până la Sfântu Așteaptă (Albatros), ba nu
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
politică nu-i poveste nouă... Cine l-a cunoscut pe Paul Georgescu, fie și În deceniile următoare, mai ambigue, dar deloc mai idilice, Își imaginează cu ușurință bucuria celor care Îi fuseseră În preajmă, stimulați de un interlocutor pentru care „nuanțele nu Încetaseră să existe”, care „nu renunțase la ironie, viciul «burghez» Înfierat de dreptcredincioșii proletcultiști ai Partidului”. Încerc să-l văd pe Paul Georgescu, În acei ani În care abia dacă Îi știam numele: „Cu o voce șoptită, de parcă nu
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
despre „promoția 70”, Radu Petrescu, MHS, Virgil Duda, George Bălăiță, despre mine Însumi. Îi admira pe Mircea Cărtărescu și pe confrații săi din desantul „În blugi”. M-am plâns, cândva, de excesele și insuficiențele scrisului. „Cum, adică, prea atras de nuanțe? Transa nuanțărilor, zici? Nuanțezi, adică, prea mult? Păi, ce altceva este literatura? Spune-mi, ce altceva?” În 1985, un an Înaintea plecării mele din România, Îl enervase teribil cronica lui Nicolae Manolescu la cartea atunci apărută a Adinei Kenereș și
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
doar haosul cazon totalitar, orânduirile concentraționare. În țările Încă fidele democrației, confuzia celor ce se voiau „neimplicați” nu era egalată decât de orbirea care polariza toate frustrările În „angajări” sumare. Începea să nu mai fie timp, s-ar zice, pentru nuanțe... Acesta este, totdeauna, semnul cel mai grav. N-ar trebui uitate asemenea experiențe. Politicul și politica deveniseră treptat temele acaparante În viața de fiecare zi și În proiectele oricui. Ceea ce a favorizat, probabil, grozăvia ce avea să urmeze a fost
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
cum ne-ar lăsa să Înțelegem cei jigniți de excesiva, libertina extrapolare a adevărului la ambiguitățile ficțiunii. Agresat de reproșurile celor apropiați și de propriile remușcări, Chick nu renunță, totuși, nici până la urmă, a opune acuzațiilor lui Ravelstein dreptul la nuanță. „Ravelstein a văzut că refuzam să Întreprind neplăcuta acțiune de a gândi la toate astea. Aveam de dus o viață evreiască În limba Americii și această limbă nu prea stimulează gânduri negre... Pe de altă parte, Ravelstein Îndemna pe fiecare
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]