15,863 matches
-
lui „a fi” , VR, 1999, 1-2; Horia Zilieru, V. Fluturel, Grigore Vieru - un univers poetic, LA, 2000, 17 august; Dicț. esențial, 883-886; Popa, Ist. lit., II, 1185-1188; Marian Barbu, Trăind printre cărți, II, Petroșani, 2002, 424-426; Gheorghe Grigurcu, Poezia de patrie, RL, 2003, 30; Alex. Ștefănescu, Grigore Vieru, RL, 2003, 38; Mihai Cimpoi, Critice, III, Craiova, 2003, 137-169; Theodor Codreanu, Basarabia sau Drama sfâșierii, pref. Mihai Cimpoi, Galați, 2003, 214-220; Zamfirescu, Istorie, II, 483-487. M. C.
VIERU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290559_a_291888]
-
Unele imagini migrează în volumele următoare. Se delimitează „nordul” de „sud”, dihotomia, inculcata în peisaje, semne, simboluri, revenind și în Poeme (1977), unde intra și reminiscențe de poezie patriotică, sentimentalizata, cu tonalități imnice: „Și cerbii, o, cerbii - frați buni vulcanilor / patriei mele, înserarea vâslind / câmpia sfințită de rod primenindu-i” (Corabie în roșu în altă Donaris). Este folosit metrul popular, baladesc, exulta bucuria lăuntrica ori se instalează pacea sufletească purificata ritualic. Același discurs, transpus tot într-o structură triadică, poate fi
ZARESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290709_a_292038]
-
mai puturoasă decât prima. Consider viața care mi-a mai rămas de trăit o condamnare, însoțită de-o dezamăgire inimaginabilă.” Nota sarcastică își pierde vehemența când intră în scenă prietenii din America, români stabiliți acolo care vin să-și revadă patria. Prezentarea grafică barochizantă a cărților este realizată de Romulus Vulpescu. SCRIERI: ș.a.m.d., București, 1969; Rămas-bun, București, 1975; ed. (Rămas-bun casei părintești), București, 1990; Arta conversației, București, 1980; ed. București, 1997; Candidații la fericire, București, 1983; ed. 2, București
VULPESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290669_a_291998]
-
1949-1950). Absolvind și liceul, face un an la Academia Militară din București (1951), avansând la gradul de locotenent-major. Mai târziu (1968) va termina Facultatea de Limba și Literatura Română a Universității bucureștene, cursuri fără frecvență. Participă la înființarea revistei „Pentru patrie” (1949), lucrează în redacția unor periodice: „Aviația sportivă”, „Radioamatorul”, „Sănătatea”, „Munca” (unde asigură un deceniu și jumătate rubrica „Cetățeanul și legea”), e secretar general de redacție la „Luceafărul” (1958-1966). Susține vreme îndelungată emisiunea radiofonică „Memoria pământului românesc”. Este șeful serviciului
ZAHARIA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290685_a_292014]
-
București, 1981; Lacrima pietrei, București, 1981; Surâsul iubirii, București, 1984; Incandescențe, pref. Paul Georgescu, București, 1985; Zbor de cântec peste nori, București, 1985; Abura lumii, București, 1987; Floare de suflet, București, 1989. Antologii: Izvoare nesecate. Poeții României socialiste omagiază eliberarea patriei, București 1979 (în colaborare cu Aurel Martin). Traduceri: Din lirica japoneză, îngr. Ion Acsan, pref. Vasile Nicolescu, București, 1970 (în colaborare). Repere bibliografice: Petroveanu, Pagini, 266-269; Eugen Luca, „Frumusețe continuă”, CNT, 1965, 2; Bălan, Condiția, 60-64; Martin, Poeți, I, 109-118
ZAMFIRESCU-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290699_a_292028]
-
bolșevic Solomon Lozovski (1878-1952) la Institutul de Studii Politice din Paris. Predă la IEP din Paris și a publicat o serie de articole în revistele Comunisme, Archives juives și les Cahiers Anatole Leroy-Beaulien • Armata Roșie; Femei; Marele Război de Apărarea Patriei, Tineret; Evrei; Viața culturală; Viața cotidiană. MARC LAZAR, doctor în științe istorice, profesor de istorie și de sociologie politică la Sciences Po. Specialist în problemele stângii europene, el este, mai ales, autorul (cu Stîphane Courtois) al Histoire du Parti communiste
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
Aceasta se bazează pe niște date invariante: o doctrină-leninismul*, și apoi marxism - leninismul* - un model de organizare* - „partidul” revoluționarilor de profesie, devenit partidul-stat -; și, în sfârșit, o strategie* și o tactică*, ambele comandate de necesitățile luării și păstrării puterii în „patria socialismului”, URSS, și de cele ale expansiunii sale. Timp de decenii, de la Paris la Beijing și de la Stockholm la Pretoria, fiecare partid comunist a corespuns acestor criterii fundamentale. și, tot așa cum catolicismul sau democrația s-au răspândit în toată lumea fără
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
Eliberare*. în URSS, această memorie a fost edificată și perpetuată de un gigant aparat de propagandă*, până la a deveni o istorie oficială de la Octombrie - reconstruire cinematografică a lui Eisenstein, fără nici un raport cu realitatea istorică - până la Marele Război pentru Apărarea Patriei*. în China, suporturile memoriei colective au fost Marele Marș* și itinerarul personal al lui Mao*; în Cuba, aventura fraților Castro și a lui Che Guevara de pe „Granma” - numele vasului de pe care au debarcat pentru a da semnalul luptei lor de
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
contând doar pe slabele efective care au supraviețuit cataclismelor pactelor germano-sovietice* din august și septembrie 1939 și înfrângerii Franței în iunie 1940. Nici opt ani mai târziu, URSS se poate mândri că a ieșit învingătoare din Marele Război pentru Apărarea Patriei* și că numără în tabăra ei opt democrații populare* din Europa de Est conduse de partide comuniste - Albania, Bulgaria, Cehoslovacia, Republica Democrată Germană, Polonia, România, Ungaria, Iugoslavia - și două în Asia* - China* și Coreea de Nord* -, cărora ni se pare e firesc să le
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
neîncetate dezmințiri a faptelor” (Sociologia Comunismului, 1949). Sacrificii și gratificații. Unul din ritualurile cele mai solemne este cultul morților și al martirilor: cei ai Revoluției*, apoi, mai târziu, ai Rezistenței - cei căzuți în luptă - sau ai marelui Război pentru Apărarea Patriei*. Acest cult trimite la apologia martirului și a sacrificiului său. Astfel, an de an, PCF este prezent la Zidul Federaților din cimitirul Père Lachaise din Paris pentru a-i cinsti pe morții Comunei și pe liderii înhumați în imediata proximitate
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
și motorul, iar Internaționala Comunistă* (IC) - dispozitivul de difuzare. începând din 1918, bolșevismul provoacă apariția mai multor timpuri de anticomunism. Primul este cel al „Albilor”, bazat pe reacția ofițerilor țariști, amenințați direct cu exterminarea care, în numele Ordinii, a Proprietății, a Patriei și a Bisericii, creează o armată de voluntari - una din protagonistele războiului civil din Rusia - și care, după înfrângere, nu-și mai difuzează anticomunismul în țara de exil. și unele forțe socialiste, revoluționare chiar, se pronunță împotriva bolșevismului, în numele unui
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
un decret al socialistului Sîrol prevede pedeapsa cu moartea pentru comuniști. Dar atacul german contra URSS, în iunie 1941, răstoarnă din nou datele problemei și reconstituie antagonismul fascism/antifascism. Foarte curând, rezistența Armatei Roșii* din timpul Marelui Război pentru Apărarea Patriei* suscită o admirație care, după victoria de la Stalingrad, se transformă în entuziasm în țările ocupate, dar și în Marea Britanie și SUA care au încheiat o Mare Alianță cu Stalin. Intrarea masivă și activă a comuniștilor în Rezistență*, dinamismul și eroismul
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
joc: în 1923, caracterizarea Germaniei drept o „colonie” exploatată de către Franța arată că o țară poate lesne aluneca din categoria de stat „imperialist” în aceea de țară care luptă pentru „eliberare națională”, susceptibilă astfel de a deveni un aliat al „Patriei oamenilor muncii”. Dar, în ansamblul, sprijinirea luptelor „național-revoluționare” privește Asia*, America Latină* și Africa*. Astfel, în septembrie 1920, la Baku, sovieticii organizează Primul congres al Popoarelor din Orient, neezitând să-și fundamenteze jocul pe noțiunea de „război sfânt”. Lenin îl înalță
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
dezvoltă aceeași politică, aplicată în cazul ucrainienilor în timpul foametei* din anii 1932-1933, iar apoi în cel al numeroaselor minorități naționale, în timpul Marii Terori*, și în sfârșit împotriva germanilor de pe Volga și a popoarelor din Caucaz, în timpul Marelui Război pentru Apărarea Patriei*. Acestea sunt victimele deportărilor* în masă „ca popoare”, așa cum „chiaburii” ucrainienii fuseseră „lichidați de clasă”. Dacă criteriile de ierarhizare și de discriminare nu sunt genetice, ele admit totuși caracterul finalmente transmisibil al unor trăsături nefaste pentru „construirea socialismului”: „originea socială
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
dinainte de 1914 cuprinde puține referiri la armată care, în ochii ei, reprezenta elementul cel mai reacționar al societății burgheze. Dacă Engels s-a interesat de chestiunile militare, Jean Jaurès încearcă, în Armata Nouă, să analizeze relațiile dintre popor, socialism, apărarea patriei și armată. Revoluția bolșevică, în schimb, duce la apariția unui fenomen original: Armata Roșie. Armata Roșie a fost înființata pe 23 februarie 1918, într-un triplu context: revoluționar, militar și cultural. Ea este continuatoarea Gărzilor Roșii, miliții apărute imediat după
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
promovărilor completează parțial rândurile înalților gradați: în 1939, în armată vin 100000 de cadre noi; dar numai 7% sunt beneficiarii unei formați militare superioare, și aceasta va fi una din cauzele majore ale dezastrului de la începutul Marelui Război pentru Apărarea Patriei*. în afară de aceasta, sistemul de comandament bicefal, care impune ca fiecare ordin să fie cosemnat de un ofițer și de comisarul său politic, îngreunează luarea deciziilor și provoacă grave neajunsuri, puse în evidență de eșecurile suferite de Armata Roșie în cursul
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
1931, aderă la PCUS* și avansează în diferite instanțe ucrainene unde epurările din timpul Marii Terori* favorizează promovările: în februarie 1939, este numit prim-secretar al partidului în regiunea Dnieprodzerjinsk. Comisar politic în Armata Roșie* în timpul Marelui Război pentru Apărarea Patriei*, el devine, în 1950 prim-secretar al partidului în R.S.S. Moldovenească iar, doi ani mai târziu, Stalin* îl propulsează în secretariatul PCUS. în 1955, este trimis ca prim-secretar al partidului în Kazahstan unde supervizează operațiunea defrișării pământurilor necultivate, ocazie
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
lui Bulgakov, scrieri semnate de Pilniak, șahinian, Ahmatova, Zoșcenko, filme realizate de Eisenșetin și Pudovkin; el închide teatre, ca cel al lui Meyerhold, cu „biomecanica” lui novatoare, și critică sever revistele literare Oktiabr, Zvezda, Leningrad, Znamia. Marele Război pentru Apărarea Patriei* marchează o cotitură în producția literară și artistică, toate mijloacele de propagandă trebuind să-i mobilizeze pe sovietici. Deși, în marea majoritate a cazurilor, tonul este eroic și sunt trecute sub tăcere dezastrele politice - pactele germano-sovietice* - și militare, teribila tragedie
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
Deportarea este o formă a terorii* de masă; aplicată esențialmente în URSS* sub Stalin* și în Cambodgia khmerilor roșii*. Ea vizează grupuri politice, sociale și/sau etnice, considerate a fi puțin sigure, ostile, chiar vinovate, în ochii lor și ai „patriei socialiste”. Dar ea constituie și o formă a ingineriei societale care i-a permis puterii să modeleze o societate* corespunzând proiectului său care ține de utopie* și de totalitarism*. Aceste migrații forțate răspund cerințelor a două logici. Prima este aceea
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
curățare” a noilor zone frontaliere. Pe 13 iunie 1941, sunt deportați 22.000 de „contrarevoluționari activi” din Basarabia. Pe 14 iunie, este rândul țărilor baltice: 10.187 lituanieni, 9.546 letoni și 5.978 de estonieni. Marele Război pentru Apărarea Patriei* antrenează o escaladă. Armata Roșie* primește dreptul de a deporta din teritoriile supuse legii marțiale „toate elementele socialmente periculoase și familiilor lor” și, în mod prioritar, populațiile considerate a avea relații cu dușmanul. Pe 27 august 1941, un decret ordonă
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
1953. Moartea lui Stalin pune capăt deportărilor în masă. începând din 1957, în cadrul destalinizării*, „coloniștii speciali” alogeni sunt autorizați să se întoarcă în locurile lor de baștină, iar „popoarele pedepsite” sunt reabilitate și li se permite să se întoarcă în patria lor, cu excepția tătarilor din Crimeea și a turcilor mesheți. Cât despre deportații în Gulag, eliberați în mod progresiv cu începere de la jumătatea anului 1953, ei nu vor fi decât rareori autorizați să se întoarcă în regiunea lor de origine, trebuind
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
mai fi „secret”. Consecințele interne ale „raportului secret” Reacțiile la dezvăluirile lui Hrușciov sunt foarte diferite. Unii demolează statuile lui Stalin și îi scot portretele din spațiile publice. Alții continuă să-și proclame fidelitatea față de „Marea Călăuză”, ceea ce, în Georgia, patria sa natală, se transformă aproape într-o răscoală. Conducerea va adopta, prin urmare, unele măsuri pe cât de timide pe atât de contradictorii. în februarie 1957, mai multe naționalități deportate în anii 1944-1945 - cecenii, ingușii, kalmucii - beneficiază de o reabilitate, nu
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
producție. Dar, mai ales, el este dornic de revanșă: pentru aceasta, el relansează, începând din septembrie 1962, mobilizarea politică, dând cele trei lovituri ale unei „mișcări de educație socialistă” înainte de a se lansa în Revoluția culturală*. MARELE RĂZBOI PENTRU APĂRAREA PATRIEI TRIUMFUL MONDIAL AL LUI STALIN După Revoluția din Octombrie din 1917 și după „Marea cotitură” stalinistă de la sfârșitul anilor 1920, „Marele Război pentru Apărarea Patriei” - nume pe care sovieticii l-au dat războiului lor contra Germaniei din iunie 1941 până în
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
mișcări de educație socialistă” înainte de a se lansa în Revoluția culturală*. MARELE RĂZBOI PENTRU APĂRAREA PATRIEI TRIUMFUL MONDIAL AL LUI STALIN După Revoluția din Octombrie din 1917 și după „Marea cotitură” stalinistă de la sfârșitul anilor 1920, „Marele Război pentru Apărarea Patriei” - nume pe care sovieticii l-au dat războiului lor contra Germaniei din iunie 1941 până în mai 1945 - a fost a treia mare fază a edificării regimului comunist și a puterii URSS. Pe 22 iunie 1941, Germania lansează operațiunea „Barbarossa” - numele
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
ideea că un soldat sovietic a putut să se lase capturat de dușman, prizonierii de război sunt numiți „foști militari” și cad sub incidența acuzației de crimă de trădare, pasibilă de pedeapsa cu moartea. Responsabilitatea penală a familiilor „trădătorilor de patrie” este recunoscută prin decretul din 28 iunie 1941. „Ordinul nr. 270” din 16 august 1941 consideră că orice ofițer sau responsabil politic făcut prizonier este un dezertor și este deci pasibil de execuție imediată. „Ordinul nr. 227” din 28 iulie
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]