10,361 matches
-
reuniunile Consiliului au avut loc la Bruxelles iar după extinderea din 2004, toate reuniunile au loc în Bruxelles, în Clădirea Justus Lipsius, care este oficial sediul Consiliului European. Totuși, unele consilii extraordinare au avut loc în statul membru care deține președinția, de exemplu în 2003, a avut loc o reuniune la Roma iar în 2005 în Hampton Court Palace din Londra. O nouă clădire („Clădirea Europa”) este în construcție la capătul de nord al complexului istoric adiacent „Résidence Palace” pentru a
Consiliul European () [Corola-website/Science/302503_a_303832]
-
summit al statelor suverane, asemenea G20. Unii au susținut că este, de facto, guvernul UE, în timp ce alții subliniază că guvernul este Comisia Europeană, care conduce procedurile de zi cu zi ale UE. S-a stabilit astfel că Consiliul European reprezintă președinția colectivă a UE. În 2007, căutarea unui loc pentru stabilirea sediului Consiliului a devenit o sursă de dispută în guvernul Portugaliei care dorea ca noul tratat al Uniunii să fie semnat în Lisabona, Portugalia. Guvernul belgian, a dorit să nu
Consiliul European () [Corola-website/Science/302503_a_303832]
-
adoptase, în 1965, așa-numita "Declarație de independență" în politica externă, a fost interpretată de Uniunea Sovietică drept o sfidare. Uniunea Sovietică a explicat poziția României prin interesul acesteia ca Israelul și S.U.A. să susțină candidatura lui Corneliu Mănescu la președinția Adunării Generale a ONU. După Războiul de Șase Zile, Israelul a inițiat deschiderea unei linii diplomatice cu R. P. Chineză, prin intermediul României. Pentru România începea o perioadă de îmbunătățire a relațiilor cu Occidentul..
Războiul de Șase Zile () [Corola-website/Science/302509_a_303838]
-
legat de concepția despre lume în domeniul legislației". Schmitt arăta că noua legislație este superioră față legislația altor state care nu aplică principiul segregației rasiale. Punctul culminant al propagandei duse de Schmitt în favoarea partidului nazist a fost sesiunea organizată sub președinția sa în octombrie 1936 cu subiectul „Iudaismul în științele juridice" (). În cadrul acestei sesiuni, el s-a declarat în mod deschis în favoarea antisemitismului nazist și a cerut ca autorii evrei din literatura juridică să nu mai fie citați și, în orice
Carl Schmitt () [Corola-website/Science/302525_a_303854]
-
război pe scară largă, prin implicarea directă a Republicii Federale Iugoslavia, Grupul de Contact (format din Statele Unite, Rusia, Marea Britanie, Franța și Germania) a impus convocarea unei conferințe internaționale la Dayton, Ohio, Statele Unite. La conferință au participat din partea autorităților bosniace președintele Președinției comune a Bosniei, Alija Izetbegovici și minitrul de externe, Mohamed Sacirbey, din partea Iugoslaviei, Slobodan Miloșevici (care reprezenta și interesele sârbilor bosniaci) iar din partea Croației, președintele Franjo Tudjman. Lucrările conferinței au avut loc în perioada 1-21 noiembrie 1995. Acordul a fost
Acordul de la Dayton () [Corola-website/Science/302658_a_303987]
-
de Tribunalul maghiar din Cluj la patru ani închisoare și la 5000 florini amendă. Acțiunea românească a avut un deosebit răsunet în cercurile politice și culturale din Apus. Bazându-se pe simpatia Europei occidentale, Partidul Național Român din Transilvania, sub președinția lui Ioan Rațiu, a decis, în 1892, prezentarea unui „Memorandum” împăratului din Viena. Au fost expuse aici suferințele seculare și aspirațiile juste ale românilor transilvăneni. Împăratul a refuzat să primească memoriul, iar baronul Beck, șeful Cabinetului imperial, l-a trecut
Victor Mihaly de Apșa () [Corola-website/Science/302673_a_304002]
-
contra căruia naționaliștii maghiari au pornit o aprigă campanie de presă. După ce opinia publică a fost pregătită de clerul rutean maghiarizat, autoritățile maghiare au convocat un congres (16-17 februarie 1868) pentru a îmbrăca forma oficială rezultatele obținute. Guvernul maghiar, sub președinția lui G. Andrassy, a promis tot concursul pentru înființarea unei episcopii greco-catolice maghiare. Întâiul succes palpabil al acestor inițiative, a fost înființarea Vicariatului greco-catolic maghiar de Hajdu-Dorogh, în 1873. El a fost înființat în detrimentul episcopiei de Muncaciu, din care au
Victor Mihaly de Apșa () [Corola-website/Science/302673_a_304002]
-
înainte, propaganda ungurească a luat această direcție, căutând să obțină admiterea limbii maghiare între limbile liturgice. Cu acest scop s-a înființat la Budapesta, în 2 septembrie 1896, Comitetul maghiarilor catolici de rit grec, compus din 50 de persoane sub președinția deputatului I. Szabo, care au cerut episcopatului catolic de ambele rituri, să intervină pe lângă Sf. Părinte pentru recunoașterea limbii maghiare ca limbă liturgică. Un pas spre realizarea acestui plan a fost pelerinajul din 1900 la Roma, compus din 400 persoane
Victor Mihaly de Apșa () [Corola-website/Science/302673_a_304002]
-
Europa. În fața faptului aproape împlinit, românii au acționat pe plan național, așa cum au putut. Reprezentanții românilor uniți au organizat o mare adunare de protest la Alba Iulia (29 mai 1912), au ales un comitet permanent compus din 17 membri, sub președinția lui Gheorghe Pop de Băsești, și au redactat un memoriu alcătuit de viitorul mitropolit Vasile Suciu, după indicațiile mitropolitului Mihali, pentru a demasca tendința de maghiarizare a noii Episcopii de Hajdúdorog. În fața blocului austro-ungar, acțiunea lor - cum era ușor de
Victor Mihaly de Apșa () [Corola-website/Science/302673_a_304002]
-
7 noiembrie 1921, unicul domnitor al Ungariei, ca urmare a modificării constituției. La 25 iulie 1920 Horthy l-a desemnat pe Pál Teleki ca prim-ministru, dar la 14 aprilie 1921 acesta a demisionat. Horthy l-a numit succesor la președinția guvernului pe István Bethlen, care fusese membru al delegației ungare la semnarea Tratatului de la Trianon, din 1920. Bethlen a deținut funcția de premier până la 14 august 1931. În această perioadă, Horthy nu s-a implicat în viața politică, îndeplinind funcții
Miklós Horthy () [Corola-website/Science/302681_a_304010]
-
este sediul Președinției României. Se află în municipiul București, pe Bulevardul Geniului nr. 1-3. O parte a palatului este deschisă vizitelor publicului din 27 decembrie 1991, când a fost inaugurat Muzeul Național Cotroceni. În anul 1679 domnul Șerban Cantacuzino a ridicat pe dealul
Palatul Cotroceni () [Corola-website/Science/302769_a_304098]
-
a membrilor partidului care își manifestau acum deziluzia și împotrivirea față de cele petrecute. Printre cei excluși sunt de remarcat figuri marcante ale social-democrației românești ca Eftimie Gherman, Iosif Jumanca și Ștefan Lăcătuș. În timp ce PSDI își urma drumul său firesc, sub președinția lui Constantin Titel Petrescu, gruparea Rădăceanu - Voitec a mers mai departe pe calea comunizării, organizând un Congres de „unificare” cu PCR, ținut la începutul lunii octombrie 1947. La 20 februarie 1948 a avut loc semnarea actului de deces a grupării
Constantin Titel Petrescu () [Corola-website/Science/302813_a_304142]
-
elemente conservative din Partidul Comunist și a unor forțe "exterioare". Manevre militare de exercițiu ale membrilor Pactului de la Varșovia avuseseră loc în Cehoslovacia, la sfârșitul lui iunie. Vaculík a cerut populației să ia inițiativă în implementarea programului de reforme. Dubček, Președinția Partidului, Frontul Național și cabinetul au denunțat cu tărie manifestul. In opinia dramaturgului Vaclav Havel, el însuși participant activ la evenimente, cursul radical al mișcării politice de la 1968 "nu a fost rezultatul vreunui program clar ori al unei voințe neechivoce
Primăvara de la Praga () [Corola-website/Science/302835_a_304164]
-
de-a VIII-a Întâlniri de Dialog Teologic Internațional între Biserica Catolică și Biserica Ortodoxă; la această întâlnire a fost prezent și P.S. Episcop Timotei al Aradului, care a reprezentat Biserica Ortodoxă Română. La 7 februarie 2004 a primit din partea Președinției României Ordinul "Meritul Cultural" în grad de Comandor - categoria G Culte. Sunt de remarcat bunele și stabilele raporturi dintre Episcopia Lugojului și instituțiile administrative și culturale locale și din teritoriul Diecezei Lugojului. În ziua de luni, 15 august 2005, la
Alexandru Mesian () [Corola-website/Science/303270_a_304599]
-
al 33-lea președinte al Statelor Unite ale Americii (1945-1953). În calitate de vicepreședinte ales în 1944 împreună cu președintele Franklin D. Roosevelt, Truman a devenit președinte la 12 aprilie 1945, când Roosevelt a murit după câteva luni în care sănătatea sa s-a deteriorat. În timpul președinției lui Truman, Statele Unite au încheiat cu succes participarea la al Doilea Război Mondial; imediat după conflict, tensiunile cu Uniunea Sovietică au escaladat, iar perioada a marcat începutul Războiului Rece. Truman s-a născut în Missouri, și și-a petrecut mare
Harry S. Truman () [Corola-website/Science/302331_a_303660]
-
cu scopul de a forța și de a evita morțile în rândurile americanilor ce ar fi putut surveni în urma ; hotărârea sa rămâne în continuare controversată, dar a fost unul din factorii principali care au dus la încheierea luptelor din Pacific. Președinția sa a fost un punct de cotitură în domeniul , țara susținând o politică externă internaționalistă în cooperare cu aliații europeni. Colaborând îndeaproape cu Congresul, Truman a contribuit la finanțarea Națiunilor Unite, a proclamat Doctrina Truman o politică de combatere a
Harry S. Truman () [Corola-website/Science/302331_a_303660]
-
comunistă a invadat Coreea de Sud în 1950, a trimis imediat armata SUA și a obținut aprobarea ONU pentru Războiul din Coreea. După succesele inițiale, forțele ONU au fost respinse de intervenția chineză și conflictul a rămas blocat în ultimii ani ai președinției Truman. În politica internă, legile promovate de Truman s-au confruntat adesea cu opoziția unui congres controlat de republicani, dar administrația sa a reușit să îndrume economia americană printr-o perioadă de recesiune postbelică și a început integrarea rasială a
Harry S. Truman () [Corola-website/Science/302331_a_303660]
-
membri ai și ai staffului de la Casa Albă, a fost o temă centrală a , în care Adlai Stevenson, succesorul lui Truman la candidatura democrată, a pierdut în fața republicanului Dwight D. Eisenhower. Evaluarea populară, dar și cea făcută de specialiști, a președinției sale a fost la început una negativă, dar în cele din urmă Truman a fost reevaluat după retragerea din viața politică. când a obținut un nou mandat de președinte este adesea amintită de candidații slab cotați în sondaje. s-a
Harry S. Truman () [Corola-website/Science/302331_a_303660]
-
anchete ale abuzurilor ce aveau loc în timp ce țara se pregătea de război. S-a înființat o comisie separată de anchetă în frunte cu Truman; administrația Roosevelt a preferat acest plan decât deschiderea unei anchete mult mai ostile din partea Camerei Reprezentanților. Președinția a ceea ce avea să fie cunoscut sub numele de „” au făcut din el o personalitate națională. Activitatea Comisiei Truman s-a întins de la a critica oamenii de guvern, dintre care mulți s-au dovedit a fi ineficienți, până la anchetarea unui
Harry S. Truman () [Corola-website/Science/302331_a_303660]
-
și a întrebat-o dacă poate face ceva pentru ea. Ea i-a răspuns: „Este ceva ce "noi" putem face pentru tine? Tu ești cel în necaz acum!”. La scurt timp după depunerea jurământului, Truman a declarat reporterilor: La preluarea președinției, Truman a cerut tuturor membrilor cabinetului lui FDR să rămână în funcție, și le-a spus că este deschis oricărui sfat, dar a subliniat un principiu central al administrației sale: acela că el va fi cel care va lua hotărârile
Harry S. Truman () [Corola-website/Science/302331_a_303660]
-
au crescut semnificativ, chiar dacă nevoia de cereale era una stringentă, nu doar pentru utilizarea internă, ci și pentru a opri foametea postbelică din Europa. Deși agitațiile muncitorești au fost reduse după încetarea grevei feroviare, ele au persistat de-a lungul președinției lui Truman. Ratingul președintelui a scăzut de la 82% în sondajele din ianuarie 1946 până la 52% în iunie. Această nemulțumire față de politicile administrației Truman au dus la mari pierderi suferite de Partidul Democrat în alegerile din 1946, când republicanii au obținut
Harry S. Truman () [Corola-website/Science/302331_a_303660]
-
asumat un risc politic considerabil prin promovarea drepturilor civile, și numeroși dintre vechii democrați erau îngrijorați de pierderea susținerii care ar fi putut distruge Partidul Democrat. Temerile lor păreau justificate—guvernatorul Carolinei de Sud s-a lansat drept candidat la președinție pe un mandat susținut de dixiecrați și a condus o revoltă totală a promotorilor din Sud. Această revoltă dinspre extrema dreaptă a fost contrată de o alta similară la stânga, condusă de Wallace, ce dorea să candideze din partea . Imediat după prima
Harry S. Truman () [Corola-website/Science/302331_a_303660]
-
autorității este prea vagă și nebazată pe vreo acțiune legislativă a Congresului, a fost dată de o Curte formată exclusiv din judecători numiți fie de Truman, fie de Roosevelt. Această respingere a constituit una dintre cele mai cunoscute înfrângeri ale președinției lui. În 1950, Senatul, în frunte cu , a anchetat numeroase acuzații de corupție în rândul înalților oficiali ai administrației, dintre care unii primiseră haine de blană și congelatoare în schimbul unor favoruri. Un număr mare de angajați ai Internal Revenue Bureau
Harry S. Truman () [Corola-website/Science/302331_a_303660]
-
apărării nu practică discriminări rasiale. Truman a numit următorii judecători la : Numirile de judecători efectuate de Truman au fost criticate cu epitetul „impardonabile”. Un fost consilier al lui Truman a mărturisit că acesta a fost punctul cel mai slab al președinției lui Truman. "New York Times" a condamnat în special numirile lui Tom C. Clark și a lui Sherman Minton ca exemple de clientelism politic și favoritism acordat unor candidați insuficient pregătiți. Cei patru judecători numiți de Truman s-au alăturat judecătorilor
Harry S. Truman () [Corola-website/Science/302331_a_303660]
-
a marcat o revenire a Curții la conservatorismul anilor 1920. Pe lângă cele patru numiri de la Curtea Supremă, Truman a numit și alți 27 de judecători în și 101 judecători în . Truman a efectuat cinci vizite în străinătate de-a lungul președinției sale: A mai părăsit doar de două ori (în Puerto Rico, în Insulele Virgine, și la , Cuba, 20 februarie - 5 martie 1948; și în , 11-18 octombrie 1950) în cei aproape opt ani de președinție. În 1951, Statele Unite au ratificat , prin care un
Harry S. Truman () [Corola-website/Science/302331_a_303660]