10,251 matches
-
însă, indiscutabil, Doina. Și nu pentru că (ar fi să simplificăm nepermis) ea îi dă cel mai des de mâncare. Când intră în baie (iar în baie nu se dă de mâncare) stă în fața ușii, ca un câine credincios, așteptând cu răbdare să iasă, sau miaună cerând să fie lăsat și el înăuntru. * A devenit, s-ar zice, conștient de poziția lui în casă: e autoritar, poruncitor, ne domină. * De-a dreptul maiestuos este când stă cu labele lui motănești, cele din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
negru și lung alunecă abil ca un simbol al ispitei. Câțiva pași mai încolo cadavrul unei mari păsări albe putrezește iremediabil. Crima atinge treapta ei cea mai abominabilă în secvența masacrului din biserică: e picătura (de sânge) care umple paharul răbdării lui Andrei Rubliov. De acum înainte, frângându-și penelul ca pe un simplu vreasc, el se va închide într-o tăcere absolută. „Nu mai am despre ce vorbi cu oamenii” - sunt ultimele cuvinte, poate cele mai teribile din întregul film
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
și spațiu acte și operațiuni „de stânga”. Căci în mod „normal” Prea Înaltul (mult Prea Înaltul) n-ar fi trebuit să se sinchisească de niște atomi nemernici ca noi. Și cu atât mai puțin să manifeste atâta interes, bunăvoință și răbdare față de atât. Mergând până la sacrificarea (crucificarea) Unicului Său Fiu. Pronia, lucrarea lui Dumnezeu sunt deci și ele, din vecii vecilor, „orientate”. Găsesc în cartea mea din 1987, Fereastra criticului, p. 409, o încercare de a explicita intenția polemică de la care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
Mersul la cinema cu Jeni... La cules de jir cu școala... Plimbarea cea mai lungă prin Clujul studenției... La „Patria” vizionând, cu tanti Tony și Doina, Umbrelele din Cherbourg etc. etc. Înainte ca lectorul - neinformat - să-și piardă cu totul răbdarea, va interveni pseudo-editorul care, chipurile, găsise aceste foi răzlețe de manuscris neinteligibil și căruia îi revine rolul de a se dumiri, de a prinde firul. Își va aduce vag aminte că în După-amiaza de sâmbătă a citit ceva despre doi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
cunoscut tuturor oamenilor, cât este El de bun. Ne determină să nădăjduim în El, că este Bun, ne iartă și ne primește, așa păcătoși cum suntem, numai să vrem. Mă uimește câtă bunătate are Dumnezeu pentru noi toți! Și câtă răbdare are, cu câtă dragoste și iubire ne roagă și ne așteaptă să venim la El. Deseori îmi pun întrebarea: „Eu ce dau în schimb? El face pentru mine atâtea. Dar eu pentru El?” Nimic. Nimic nu fac bun, doar noianuri
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
Dar tot spre satana Eu mi le închin. Vezi, dar, Doamne Sfinte, Cât păcătuiesc, Căci nimic din zestre Eu nu prețuiesc. Dar eu plâng, Stăpâne, Acum, când mă cerți Și cu amare lacrimi Te rog să mă ierți! Dă-mi răbdare-n suflet, Dă-mi mult ajutor Să mă-ntorc în turmă, Bunule Pastor! O, Maica... O, Maica Sfântă a vietii mele, Spre tine ochii mei privesc, Din ale lumii valuri grele Pe tine, Maica, te doresc. Printre necazuri ne-ncetate în
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
existe și aici o măsură, o cuviință, un respect al libertății celuilalt, care să ne cenzureze excesul moralizator, cu atât mai mult cu cât fiecare știm foarte bine că nici onorabilitatea noastră nu e perfectă. Există firește o limită a răbdării față de abaterile prietenului, dar această limită trebuie să fie cât se poate de largă : acesta e și înțelesul preceptului „să ierți fratelui tău de șaptezeci de ori câte șapte”. Răbdarea și toleranța aceasta sunt cu putință atâta timp cât, în ciuda abaterilor sale
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
onorabilitatea noastră nu e perfectă. Există firește o limită a răbdării față de abaterile prietenului, dar această limită trebuie să fie cât se poate de largă : acesta e și înțelesul preceptului „să ierți fratelui tău de șaptezeci de ori câte șapte”. Răbdarea și toleranța aceasta sunt cu putință atâta timp cât, în ciuda abaterilor sale, prietenul continuă să accepte în principiu legislația morală și criteriile comune pe care s-a întemeiat prietenia. Dacă și-a schimbat principiile, dacă a repudiat acea legislație și acele criterii
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
lucruri ce nu pot fi „încadrate” după criterii sigure ? Însușiri pe care unul sau altul le poate contesta ? Uneori un fel de a trăi și a lucra care poate stârni invidia, eventual disprețul ? Poate că da. Dar și efort, sacrificiu, răbdare, știință. Ca în cazul lui Iorga însuși. De asemeni în al unor Eminescu, Hasdeu, Caragiale, Sadoveanu, Pallady, Enescu, Brâncuși, odinioară Cantemir. Adică în cazul tuturor celor care, în țara noastră ca și în toate țările, au dat și dau nației
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
până la capăt), dar din alte motive. E îngrozitor de plicticoasă, pretențioasă, sucită și outrecuidante, ca să folosesc această admirabilă vorbă veche franceză, care înseamnă înfumurare peste măsură. De fapt, o vană speculație, un tratat moftologic (în care, ce e drept, dacă ai răbdare și timp de pierdut poți totuși găsi reflecții aparent profunde sau fericit formulate). A venit apoi vremea ca Sartre să nu mai fie înjurat în Uniunea Sovietică și deci nici la noi. Devenise tovarăș de drum, luptător pentru pace, angajat
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
fapt de a releva inscripția funerară și de a recompune în filigran pe marginea ei icoana imaginară a unei domnițe dispărute de veacuri în tainița uitării e în sine un fapt poetic. Radu Boureanu, închipuindu-și viața de supunere și răbdare a domniței străine în umbra castelanului de la Sâmbăta de Sus, îl anticipează pe Lucian Blaga, care o va cânta mai târziu pe Uta, al cărei chip gingaș și învăluit în taină se află sculptat în catedrala de la Naumburg („lângă scutul
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
superior, ceva de esența creației, ca și poezia, ca și sfințenia. Lucrul acesta l-am înțeles mult mai târziu. Viața și marile cărți ale lumii m-au făcut să știu că adevărata bunătate, cu zâmbetul ei îngăduitor și perspicace, cu răbdarea ei imensă dar nu nesfârșită, e totdeauna genială și puternică, orice ar crede cinicii și așa-zișii oameni „tari”, adică slăbănogii sufletești. Matriona, cea căreia i se ia totul, care lasă să i se ia totul, rămâne ființă tare și
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
alt plan, a lui Caragiale, el însuși poate fi privit ca o a treia variantă a modelului. De obicei, autorilor dotați cu asemenea vervă și expresivitate nu li se prea face credit în privința capacității de muncă ingrată în arhive, a răbdării, migalei, efortului susținut, deși exemplul lui G. Călinescu infirmă zdrobitor această prejudecată. Orgia de erudiție din Pitoresc și melancolie uimește dar nu surprinde, fiind o formă hedonistă de histrionism cărturăresc. Dar iată-l pe Andrei Pleșu devotându-se cu abnegație
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
vârstei. În primăverile ploioase, pădurea mai oferă, ca hrană și melci mari. Un musafir mai morocănos și chiar răutăcios , cu țepi mai ascuțiți decât ai trandafirului, este tufa de dracilă, cu fructe galbene, amărui, pe care bătrânii le culeg cu răbdare și le folosesc pentru tămăduirea unor „vătămături” mai ales a celor provocate de lăcomia, de abuzul de mâncări grase și greu digerabile. În sat, și în fața caselor, și în fundul grădinii, din spatele casei, ca și în „capul ogorului”, din afara satului, localnicii
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
mare muncea mult, răbda mult, tăcea și-și ducea crucea vieții cu resemnare. Vorbea puțin. Îl rodeau durerile și necazurile, greutățile celor din jur. Avea expresii triste, consolatoare; „Asta-i viața ! Trece și asta !. Are să fie mai bine! Așteaptă cu răbdare” ! De la bunicii din Corbeni mi-a rămas în amintire o capcană pentru câini vagabonzi, ca o spânzurătoare. Într-o groapă înconjurată cu un fir de sârmă, se punea carne, resturi de la păsările sau de la mieii tăiați. Groapa era înconjurată cu
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
m-a spălat și m-a hrănit mai bine ca la mama acasă, numai pentru ca să învăț carte. Abia târziu mi-am dat seama câte necazuri le-am făcut!?!. Nu știam să mă port frumos ! Nu știam să vorbesc respectuos !? Câtă răbdare au avut cu mine! Deși eram trecut în clasa a IV-a, nu știam nici să scriu nici să citesc prea bine. Unchiul m-a învățat să scriu caligrafic și ortografic și să citesc cu glas tare, ca să se înțeleagă
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
și lui din fructele pe care le aveam în sân. Când greșeam la pregătirea pe care o făcea cu mine, îmi arăta ce greșisem de parcă greșala ar fi fost a lui, nu a mea, și- mi explica nu numai cu răbdare, ci cu dragoste, cu duioșie, ceea ce trebuia să rețin. Cred că în răbdarea și în bunăvoința sa se găsea concetrată dragostea mamei, a bunicii și a lui și că această întreită iubire vibra de dorința de a salva un pui
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
pregătirea pe care o făcea cu mine, îmi arăta ce greșisem de parcă greșala ar fi fost a lui, nu a mea, și- mi explica nu numai cu răbdare, ci cu dragoste, cu duioșie, ceea ce trebuia să rețin. Cred că în răbdarea și în bunăvoința sa se găsea concetrată dragostea mamei, a bunicii și a lui și că această întreită iubire vibra de dorința de a salva un pui de om de la mizeriile vieții care-l amenințau. La Corbeni, în vara aceea
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
din Ștefan cel Mare, în Râmnicelu. Cine mai poate aprecia ce au însemnat aceste mutări ale gospodăriei? Și pentru ca umilința ei să nu fie pusă la îndoială, la bătrânețe a fost și femeie de servici la școala primară. Și pentru ca răbdarea ei să nu fie pusă la îndoială, la bătrânețe a mai crescut și doi copii ai surorii noastre Netuța. LOVITURI DUREROASE Pe când eram paroh în comuna Crucea și aveam stare materială bună, m-am gândit să-i fac o bucurie
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
să nu-i tulbur somnul de veci cu astfel de fapte nsemnificative. Glasul ei mi-a șoptit: „Nu vreau să sufere din cauza mea”. Și l-am lăsat în pace. Pentru noianul de suferințe prin care a trecut, pentru nesfârșita ei răbdare, mă întreb ca și Panait Cerna, „Cum a putut să stee laolaltă atâta chin și-atâta bunătate”.!?!................ D E S P R E T A T A Un om mic de statură cu ochii verzi, cu barba și mustața blonde
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
mănânce împreună cu el. Masa a durat mult prea mult, după aprecierile bătrânului vânător. Cele vreo cinci feluri de mâncare, țuica, vinul băut și poveștile de-acum cam nesărate, după părerea moșului, l-au indispus și a început să-și piardă răbdarea. Când boierul, într-un târziu, a început să se șteargă la gură după toate bunătățile mâncate, bătrânul a zis cu mirare: „Doamne, boierule, după cât de bune bucate ai mâncat, eu cred că și căcatul dumitate este bun. Eu aș da
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
o mare carte, de aceeași clasă cu romanul Omul fără însușiri al lui Robert Musil. Am comandat la librăria mea un exemplar în franceză, pentru tine, pe care ți-l voi trimite foarte repede. Sper că vei găsi timp și răbdare să-l citești: cartea are 600 de pagini! Într-una din ultimele scrisori îți vorbeam despre colecția de poezie pe care o voi scoate în toamnă. Era vorba de al patrulea poet, al cărui nume l-am omis, datorită faptului
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
vreau ca întotdeauna să ne simțim bine împreună; asta nu e greu de realizat. În schimb, mă gândesc că trebuie să folosesc o înaltă „diplomație” când, inevitabil, vor apărea polemici arzătoare între Lionel și fiul lui, Ralf. Cum? Exersând calm răbdarea și intervenind cu grijă ca totul să nu se transforme în vibrații de ură, în negativitate, în amintiri de care să ne rușinăm. Iulie Este ultima zi a lunii iulie 1990. N-am scris nimic în acest caiet despre zilele
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
cu René, dar nu-l vedeam, apoi, în pat cu el. Era mult mai tânăr, poate dintr-un timp când nu ne cunoșteam, părul lui blond era negru. Mă întrebam dacă într-adevăr era el. Încă o dată ascult cu multă răbdare confesiunile lui Boni (Herlin): tatăl său abia murise, și mama sa se recăsătorise cu prietenul familiei. Erau în drum spre spital, unde mama lui născuse pe al doilea frate. Boni înșirase căpșune pe un fir, ca un colier, ca să-l
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
bucătăreasă”, pentru că așa a fost educat: femeile trebuie să-l servească. Mai mult: cerându-mi să vină cu mine la întâlnirile cu prietenii mei. Și eu, din politețe, trebuie să mă port bine, exersându-mi prin asta capacitatea infinită a răbdării. Vorbește, bineînțeles, tot timpul rău despre părinții lui, mai ales despre Lionel, și eu trebuie să ascult fără să scot vreun cuvânt, pentru că eu sunt definitiv de partea tatălui său. Noroc că ne-am dus ca să uităm de noi la
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]