9,648 matches
-
răspunderile sunt numeroase. Iată câteva aspecte negative ce caracterizează actul de a da vina pe cineva, aspecte pe care le-am preluat dintr-un seminar de acum câțiva ani. Ă Vina nu afirmă, ci atacă. Ă Vina nu repară, ci rănește. Ă Vina nu rezolvă, ci complică. Ă Vina nu unește, ci dezbină. Ă Vina nu aduce zâmbete, ci Încruntări. Ă Vina nu iartă, ci respinge. Ă Vina nu construiește, ci distruge. Nu-mi face probleme În timpul unuia dintre seminarele mele
[Corola-publishinghouse/Science/1890_a_3215]
-
a pedepsei: transferarea într-un alt loc de surghiun. Ovidiu însuși are de gând să urmeze un astfel de plan, dar între zis și făcut... și adesea poetul se găsește în situația de a face afirmații care l-au putut răni profund pe Augustus. Din acest motiv, împăratul nu-l poate ierta și nici nu-i poate schimba locul de surghiun. Oricum, cele două afirmații extreme ale poetului, așa cum sunt ele formulate, ar trebui considerate simple exagerări poetice sau retorice, spuse
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
a trebuit să se adreseze neapărat și străinilor din ordinele senatorial și ecvestru, care înainte constituiau o castă închisă din care proveneau, în mod exclusiv, conducătorii republicii; o cauză, deoarece introducerea de homines novi în clasa guvernanților trebuie să fi rănit susceptibilitatea aristocrației senatoriale și ecvestre, care-și apăra cu gelozie drepturile și privilegiile, ducând astfel la o luare de poziție pentru apărarea intereselor propriei caste. La un moment dat, respectivii aristocrați s-au trezit că lângă ei crește o nouă
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
lupta aristocrației împotriva tiraniei lui Augustus. La aceleași concluzii ne duce titlul celuilalt epos, Bellum Siculum, care se referea la înfrângerea lui Sextus Pompeius, un subiect, oricum, exploziv. Cum recunoaște și Bardon (ibid.), tema aleasă de Cornelius Severus risca să rănească susceptibilitatea lui Augustus: "nous ignorons dans quel esprit Sévérus avait abordé le récit de faits dont le rappel intéressait ancore beaucoup de gens à Rome. Il est infiniment probable que la responsabilité d'Octavien n'était retenue que pour les
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
groază, acolo te zăresc; Ca tunetul ți-e glasul, ca fulgerul ți-e fața! Fulger În mine trece cînd ochii-mi te-ntîlnesc! Viforul bubuie, zboară, Crivățul vîjÎie, trece, Tremurul saltă, doboară, Trăsnetul arde, petrece Cu cugetul cînd vii, Grindina bate, rănește, Stingerea pasu-i urmează; Seceta seacă, sterpează, Foametea rumpe, răcnește, Boalele zbiară, turbează, Moartea doboară, cosește Osînda tu cînd ții”... Avem aici concentrate aproape toate elementele lirismului său: viforul, cerul dezlănțuit, negura, norii, focul, fulgerul, marea Întărîtată, munții ce fumegă, vulcanii
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
Amoriul, un altul, foarte cunoscut, studiază relația dintre amor și prieteșug. Cea dintîi și cea mai stăruitoare imagine este aceea venită din poezia neoanacreontică: Amor este zeul Înaripat, copil ademenitor, insinuant, zeu voiajor, războinic (un soldat al grației), săgețile lui rănesc și tămăduiesc În același timp. Ființa lui este făcută din contraste, În ea se Întîlnește binele și răul, plăcerea și amărăciunea. În Cine-i Amoriul, Conachi epuizează imaginile acestei Împerecheri de elemente antinomice: Amoriul poartă arme ca ostașii, dă năvală
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
și răul, plăcerea și amărăciunea. În Cine-i Amoriul, Conachi epuizează imaginile acestei Împerecheri de elemente antinomice: Amoriul poartă arme ca ostașii, dă năvală și fuge cu slăbiciune, ia cetăți dar nu le-nchină, se dă rob dar și robește, rănește și vindecă, aprinde focul groaznic și potolește focul... Armele lui sînt mila și iubirea: „Armele lui nu-s de heră, ci-s de milă, de iubire, De durere, de suspinuri, de rugi fără contenire. Cu dînsăle să armează, cu dînsăle
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
din nori O fată dumnezăoaie, Îmbrăcată tot În flori, Chiar asămenea cu chipul care mi s-au arătat Pe deasupra vioricăi ta care m-am Închinat. Fața ei era prea albă, ochii săgeți sloboza, Sprîncenele lungi și dese drept În inimă rănea. SÎnul ei cu frăgezime omora pre om de viu, Părul despletit pe spate, ca aurul de gălbiu. Sfatul Înalt și subțire, cu dulci Îndoituri, Gurița chiar ca mărgeanul și obrazul numai nuri. Ah, cine poate să scrie cîte ochii au
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
nu veți vedea decît plîngeri de inimi rănite, suspinuri de piepturi săgetate, tînguiri de dureri cumplite, ohtări și tot felul de văilări din pricina Amorului: Întocmai ca Într-un spital În care se află mulțime de ostași loviți În bătaie și răniți de tot felul de arme, carii Își arăt ranele și Își spun durerile, cerînd ajutorul doctorilor. Pentru că acest Amor, copil nebun, fiu al Venerii, răzgăiat d-a sa mumă și crescut zburdalnic, În mină eu arc și săgeți, cu neastîmpăr
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
fluturaș, Zburător, mic copilaș, Ca un erou Înarmat, Cu arc săgeți Încărcat. Ș-unde vede tinerei, Întinde arcul la ei. Ș-fi săgetează pe loc, Drept În inimi prin mijloc. Și așa Încep atunci Să simtă dureri și munci. Care răni apoi În veac Numai vreun alt leac Decît ale lor oftări Să mai taie prin cîntări, Povestind cumplitul dor Ce-l pătimesc de l-Amor.” E suficient să schimbi două-trei accente, și nuanța de confesiune pasională dispare. Amor, erou Înarmat
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
frumuseții, ochii ei sînt „rânitori”, Însă privirea seducătorului nu se mulțumește cu atît. Poetul fixează un model de frumusețe corporală: „Minunată ești la stat Și nostimă la umblat ................................... La trup ești prea-delecată. Potrivită, minunată Încît cine te zărește Deodată să rănește...” Femeia cu trup delecat și nostimă la mers ajunge pînă În poezia lui Eminescu. Este modelul frumuseții verosimile și accesibile. El apare Întîi În aceste cîntece de dragoste și de petrecere. Regăsim În ele toate motivele din lirica trubadurilor. Deschid
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
Cu dragoste la toate, Bărbat, slugă și rob prost Slujindu-ți cît să poate. Iar tu doamnă te numeai Ș-a casii stăpîna, Orce doreai și pofteai, Îți era și În mîna. Care dar alt neajuns, O, nemulțămitoare! Te-a rănit și te-a pătruns, Să te faci vînzătoare? Ah! ludo! Dalila! De interes orbită, Vai! amar seamă vei da, Aspidă otrăvită!” Tema dușmanilor de pizmă este tipic trubadurescă. Totdeauna este cineva care bagă intrigă, vorbește de rău pe cîntărețul erou
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
predispoziție caracteristică intelectualului lovinescian), Bizu se îndepărtează treptat de Rosina, al cărei sân cvasimatern și mult prea concret nu-l mai ispitește, și începe să viseze la femeia misterioasă, la frumoasa fără corp, cu profil de icoană. Indiferența Dianei îi rănește însă orgoliul de potențial seducător, făcându-l să clameze o vreme, compensativ, superioritatea amorului virtual, necesitatea frustrării creatoare ("femeia nu există în realitate, ci e proiecția fiecăruia din noi" de aceea, "cu cât sunt mai lipsite și mai biciuite, cu
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
amețeala nu mergea până la uitare de sine". De vină e, se înțelege, bărbatul... Înduioșată, Diana își cere iertare pentru sinceritatea ei brutală, exprimându-și totodată convingerea că "iubirea trece peste rațiune și peste simțuri", fiind "ceva insesizabil, inexplicabil" cuvinte ce rănesc o dată mai mult orgoliul lui Bizu, adoratorul misterului feminin, despicătorul firului în patru. Or, cum "enigma lor nu mai era o enigmă, nici pentru unul, nici pentru celălalt", agronomul iese din scenă umilit și îndurerat, repetând mecanic, la rugămintea Dianei
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
ușurare, că Silvia nu l-a așteptat, cuplată fiind acum cu Lică, și că Diana s-a măritat până la urmă cu Raicu. Simțindu-se în continuare vinovat față de Mili, Bizu ezită s-o caute, din teama de a nu o răni, și pleacă la Balomirești, fără a bănui că acolo îl aștepta, de mult, chiar femeia cu suflet de soră de care credea că fuge. Reîntâlnirea se produce firesc, în decor romantic, ca în visul lui Mili: îndrăgostiții se plimbă prin
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
îmi amintește de o întâmplare stranie și semnificativă din Tratatul de istorie a religiilor al lui Mircea Eliade: un profet Indian interzicea discipolilor să sape pământul. De ce? Pentru că era viu. Prin urmare, era mare păcat să zgârii, să tai, să rănești Mama noastră, a tuturor. Ei bine, această ,,devoțiune mistică - față de Mama telurică" (Mircea Eliade) o regăsește peste timp un personaj din romanul lui Aurel Brumă. Este vorba de Iacov, un olar venetic din Bucovina. Acesta fură repetat lutul Dealului. Îi
[Corola-publishinghouse/Science/84969_a_85754]
-
București, cursurile Facultății de Litere și Filosofie și ale Facultății de Drept de la Universitatea din București (promoția 1941 și, respectiv, 1942). Sublocotenent de cavalerie (după terminarea Școlii de ofițeri de rezervă), este trimis pe frontul de Vest (Transilvania, Ungaria, Cehoslovacia). Rănit în martie 1945, e luat prizonier de germani și, printr-un concurs de împrejurări favorabile, descrise în „povestea de război” Ionică, ajunge în Franța (la Chartres, apoi la Paris), unde participă la mișcarea de rezistență a românilor din exil. În
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285635_a_286964]
-
locotenent în cadrul Școlii militare de administrație din localitate. Pe 17 mai 1936, acesta, „surprinzându-și soția pe un loc viran din apropierea casei, cu maiorul Ernest Gheorghiescu, (...) insultat, înșelat și bruscat de maior, a tras câteva gloanțe de revolver asupra lor, rănindu-i grav”. În urma hotărârii Consiliului de Război din Brașov, locotenentul Diaconescu a fost condamnat „la trei luni închisoare pentru lovirea superiorului”. Ulterior, Curtea superioară de justiție militară a casat această sentință, iar Consiliul de Război din București l-a achitat
Fizionomii urbane şi structuri etno-sociale din Moldova : (1864- 1938) by Alin Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1172_a_2215]
-
august noiembrie 1916 a activat, în calitate de soră voluntară a Crucii Roșii, pe lângă Spitalul Militar „Regina Maria” Nr. 360 din București; Izabela Sadoveanu - în cea de-a doua jumătate a anului 1916 a lucrat ca infirmieră în cadrul unui spital militar de răniți din Iași, iar în perioada 1917-1918 a fost directoare la Liceul de refugiați din aceeași localitate; Stratulativ Malvina și Maria Mercedes Hudic - decorate cu Ordinul „Crucea Regina Maria”, conferit persoanelor ce s-au distins în timpul războiului prin activitatea lor pe
Fizionomii urbane şi structuri etno-sociale din Moldova : (1864- 1938) by Alin Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1172_a_2215]
-
provinciile comisari, pentru a înteți represiunea, dar în zilele de 27 și 28 mai, primul sinod național al Bisericii reformate (sau Calvinistă) se ține clandestin la Paris. Cu o lună mai tîrziu, pe 30 iunie, Henric al II-lea este rănit în timpul unui turnir și moare după zece zile. DOCUMENT Parizienii află vestea înfrîngerii de la Pavia Maestrul Nicolas Versoris, avocat în Parlamentul Parisului, ține între 1519 și 1530 un jurnal. Iată ce notează el în martie 1525: "Luni, în a șasea
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
multă vreme, balena își făcu apariția cu vreo două lungimi de corabie mai încolo. Mișcările ei arătau limpede că era sleită de puteri. Mai toate animalele de uscat au în venele lor anumite valve ori supape, prin care, cînd sînt rănite, sîngele e împiedicat, măcar temporar, să se scurgă în unele direcții. Balena nu posedă așa ceva, una din caracteristicile ei fiind că întreg sistemu-l vascular are o structură nevalvulară, astfel încît o împusătură cît de mică, făcută cu un vîrf subțire
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
piața de flori și, cu plecăciuni adînci, dăruia fetelor buchete, apoi le dezmierda talia. Din mai multe puncte de vedere, e păcat că balena n-are puterea să apuce cu coada, căci am auzit de un alt elefant care, fiind rănit în luptă, își scotea lănciile din trup cu trompa îndoită. 4) Apropiindu-te pe nesimțite de balenă în largul unei mări pustii, o vezi cum se zbenguie ca un motănel pe vatră, închipuindu-și că e-n siguranță. Dar chiar
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
carnea, deoarece capătul liber al parîmei de care era prinsă sapa se încurcase în saula de harpon încolăcită în jurul cozii monstrului, încît acesta, înnebunit de durere, bătea violent apa cu coada-i mlădioasă, izbind în jur cu sapa, care-i rănea și-i omora pe propriii săi tovarăși. Acest spectacol înfiorător păru să smulgă turma din apatie. Cașaloții de la marginea lacului nostru începură să se îmbulzească unii într-alții, împinși parcă de niște valuri venite de departe, apoi lacul însuși începu
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
templului aceluia, nici o balenă nu poate trece prin fața lui fără a muri de îndată. Adevărul este, însă, că, de o parte și de alta a templului se întind în mare, pe o lungime de vreo două mile - niște stînci care rănesc de moarte balenele ce se lovesc de ele. Localnicii păstrează o coastă de balenă neînchipuit de lungă, pe care-o socotesc miraculoasă și care, întinsă pe pămînt cu partea convexă în sus, alcătuiește o arcadă, în creștetul căreia nu poți
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
înțeleg ideologia rezultată din concepțiile Revoluției Franceze de la sfârșitul veacului al XVIII-lea. E interesantă, din acest punct de vedere, poema sa Mureșanu din 1869 (vezi Postumele lui Eminescu), în care "e pătruns de curățenia idealelor, când nu era încă rănit de-ndoială", cum zice singur într-o însemnare scrisă de el însuși, mai târziu, pe manuscrisul acestei postume. Vezi în privința aceasta și G. Ibrăileanu: Scriitori și curente. 1876, despre "Influența Austriacă", Eminescu nu mai face nici o concesie "revoluționarismului". El dezvoltă
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]